Test sumativ

CLASA a XI-a
Limba și literatura română
Se acordă 10 puncte din oficiu.
Timp de lucru: 45 de minute.

SUBIECTUL I_____________________________________________________________20 de puncte

1. Tema poeziei ”Noapte de decemvrie” de Alexandru Macedonski este …………………………….
………………………………………………………………………………………………………
2. Sursa de inspirație pentru poemul în proză ”Meka și Meka”, publicat de Alexandru Macedonski în
1890, este………………………. ce aparține poetului filozof…………………………………
3. Ali-ben-Mohamed-ben-Hassan primește de la tatăl său aflat pe patul de moarte, îndemnul
……………………………………………………………………………………………………….
4. Ca principală metodă de alcătuire a portretului omului de geniu și a omului obișnuit, Alexandru
Macedonski utilizează…………………………………………
5. Pe lângă elementele romantice și parnasiene, poezia”Noapte de decemvrie” de Alexandru
Macedonski conține și următoarele două elemente specifice simbolismului: …………….
…………………………………………………………………………………………
SUBIECTUL II____________________________________________________________40 puncte
Asociază ideile, de la 1 la 10, cu secvențele poetice corespunzătoare, de la A la J:

Nr. RĂSPUNS SECVENȚE POETICE

crt.
1. Mirajul cetății preasfinte, Pustie și albă e-ntinsa câmpie... A.
Meka, devine pentru Sub viscolu-albastru ea geme cumplit...
prințul “rozului Bagdad” Sălbatică fiară, răstriștea-l sfâșie,
o adevarată obsesie. Și luna-l privește cu ochi-oțelit...
E-n negura nopții un alb monolit...
    Și luna-l privește cu ochi oțelit.
2. Imaginea camerei – Și moare emirul sub jarul pustiei B.
spațiu claustrant și Și focu-n odaie se stinge și el,
alienant, în care poetul își Iar lupii tot urlă pe-ntinsul câmpiei,
simte propria nimicnicie. Și frigul se face un brici de oțel...
Dar luna cea rece, ș-acea dușmănie
De lupi care urlă, — ș-acea sărăcie
Ce-alunecă zilnic spre ultima treaptă,
Sunt toate pustia din calea cea dreaptă,
Ș-acea izolare, ș-acea dezolare,
Sunt Meka cerească, sunt Meka cea mare...
        Murit-a emirul sub jarul pustiei.
3. Condiția emirului este Și pleacă drumețul pe-un drum ce cotește... C.
una de excepție, fiind Pocit, șchiop și searbăd, abia se târește...
ființa ce se ridică Și drumu-ocolește mai mult, tot mai mult,
deasupra celorlalți, cel ce Dar mica potecă sub pomi șerpuiește,
are acces la putere și O tânără umbră de soare-l ferește,
bogăție. Auzu-i se umple de-un vesel tumult,
Și drumu-ocolește mai mult — tot mai mult.
 4. Prin călătoria inițiatică
emirul se caută neîncetat
pe sine, iar cetatea Meka
e un miraj al închipuirii
fastuoase a emirului, o
iluzie a sufletului său
însetat de ideal.
5. Sub impulsul purificator
al inspirației, în poet se
produce o adevărată
renaștere.
6. ”Drumețul pocit” alege
calea ocolită, aceea a
compromisului, a Și tot către ele s-ajungă zorește,
itinerariului sinuos, dictat
de o logică a comodității
și neexpunerii.
7. Calea cea dreaptă pe care
înaintează emirul are ca
dominante simboluri ale
focului și ale arșiței, dar
și sugestii ale sângelui.
8. Bagdadul, orașul în care
își duce existența emirul,
e configurat de poet din
perspectiva unui cadru
feeric, având atributele
armoniei și perfecțiunii.
9. Spațiul hibernal
sugerează zbuciumul
sufletesc al autorului,
înghețul imaginației sale,
inerția declanșată de lipsa
inspirației.
10. O dată cu moartea
emirului se revine la
imaginea inițială a odăii
triste și reci, la spațiul
exterior ostil.
SUBIECTUL III____________________________________________________________30
puncte
Așază în ordine cronologică ideile de la SUBIECTUL II astfel încât să reconstruiești poezia
”Noapte de decemvrie” de Alexandru Macedonski.
I. II. III. IV.
Pierduți sunt toți robii, cu cai, cu cămile... D.
Sub aeru-n flăcări, zac roșii movile...
Nainte — în lături — napoi — pestetot,
Oribil palpită aceeași culoare...
E-aprins chiar pământul hrănit cu dogoare,
Iar ochii se uită zadarnic, cât pot
Tot roșu de sânge zăresc pestetot
Sub aeru-n flăcări al lungilor zile.
Pustie și albă e camera moartă E.
Și focul sub vatră se stinge scrumit
Poetul, alături, trăsnit stă de soartă
Cu nici o schinteie în ochiu-adormit.
Rămâne nălucă, dar tot o zărește F.
Cu porți de topaze, cu turnuri de-argint,
Cu toate că știe prea bine că-l mint
Și porți de topaze, și turnuri de-argint.
Și el e emirul, și are-n tezaur, G.
Movile înalte de-argint și de aur,
Și jaruri de pietre cu flăcări de sori;
Hangiare-n tot locul, oțeluri cumplite
În grajduri, cai repezi cu foc în copite,
Și-ochi împrejuru-i — ori spuză, ori flori.
(…)O flacără vie pe coș izbucnește, H.
Se urcă, palpită, trosnește, vorbește...
    „Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?"
Și flacăra spune: „Aduc inspirarea...
Ascultă, și cântă, și tânăr refii...
Spre Meka-l răpește credința — voința, I.
Cetatea preasfântă îl cheamă în ea,
Îi cere simțirea, îi cere ființa,
Îi vrea frumusețea — tot sufletu-i vrea
Din tălpi până-n creștet îi cere ființa.
Bagdadul! cer galben și roz ce palpită, J.
Rai de-aripi de vise, și rai de grădini,
Argint de izvoare, și zare-aurită
Bagdadul, poiana de roze și crini
Djamii — minarete — și cer ce palpită.
de
V. VI. VII. VIII. IX. X.
BAREM

SUBIECT II
1. I
2. E
3. G
4. F
5. H
6. C
7. D
8. J
9. A
10. B
SUBIECT III
I. 2
II. 9
III. 5
IV. 8
V. 3
VI. 1
VII. 6
VIII. 7
IX. 4
X. 10