Figurile de stil

1. Citiți cu atenție următoarele fragmente, identificați figurile de stil învățate și prezentați în minimum
30 de cuvinte semnificația unei fiduri de stil din fiecare fragment dat:

a. Din lada mirosind a molii și-a parfum

a scos o rochie din tinerețea ei bunica.
Subțire-i și ușoară ca un fum,
de parcă-ar fi țesută din nimica.

(Magda Isanos, Rochia)

b. Zăpada neclintită-n somnu-i veșnic

Se pierde-n cerul mut al depărtării.
Un soare mort aprinde-n fundul zării,
La capătul nopții, palid sfeșnic.

(Otilia Cazimir, Vis alb)

c. O dungă roșie-n zări se iscase

și plopii, trezindu-se brusc, dinadins
cu umbrele lor melodioase
umerii încă dormind, mi i-au atins.
(Nichita Stănscu, Dimineață marină)
d. Cu legănări abia simțite și ritmice, încet-încet,
Pe pajiștea din fața casei, caișii, zarzării și prunii,
Înveșmântați în haine albe se clatină în fața lunii,
Stând gata să înceapă un pas ușor de menuet.
(Dimitrie Anghel, Balul pomilor)

e. Cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul,

sub cortul adormiților gutui
Și de-aș putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
Văzduhul serii mi-ar părea căprui.
(Nichita Stănescu, Lună în câmp)

f. Cat în sus, în noapte sus,

stelele-n pleiadă număr.
Sunt o clipă, alta nu-s -
semne cerului pe-un umăr.
Vînt le iscă, vînt le duce,
cineva le pune-n cruce.
Vînt le-aprinde, vînt le stînge,
mi le-aruncă-n gînd și-n sînge.

Joc de focuri, joc de inimi -

ostenescu-mă să număr
înc-o dată aștri minimi.
Focuri mari și focuri line -
cîte văd, atîtea inimi
bat în spații pentru mine.
Ard în văi și pe coline
inimi mari și inimi line. (Lucian Blaga, Pleiadă)

g. În parul tau de aur, o copca de argint

aveai, si-n noaptea deasa ca smoala, tu, frumoasa,
cu pletele de aur sunând, si de matasa
erai faclie blonda, lucind în labirint.

O, as fi vrut sa fie vazduhul – nu te mint –

în mâna mea o calda si mângâioasa plasa,
ca-n veci de veci sa tina faptura ta, culeasa,
precum era atunci, cum nu mai pot s-o prind. (Eugen Jebeleanu, Argint și aur)

h. Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte. (Lucian Blaga, Sufletul satului)
i. Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze de la tâmple până la glezne,
Iubiţii mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.

De frânghiile ploii mă caţăr, mă leg, mă apuc

Să fac legătura-ntre voi şi-ntre stele.
Ştiu, voi iubiţi părul meu grav şi năuc,
Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele. (Ana Blandiana, Dans în ploaie)

j. Oraşul rămâne sclipind în lumină,

Biserici şi case, deodată apun,
În faţă le cade o verde cortină, –
Şi trenul aleargă, aleargă nebun.

Se schimbă decorul priveliştii sure:

Un şes, peste care trec umbre de nori...
Un drum singuratic... un colţ de pădure
Cu vârfuri uscate şi cuiburi de ciori... (George Topârceanu, În tren)