Voicu Adina-

PIPP-AN I
2020-2021

Aplicația 2-tema 5- 07.04.2021

Problemă de analizat și argumentat:

Analizați caracteristici psiho-comportamentale care relevă dezvoltare, stagnare sau regres
la diferite categorii de copii cu cerințe educaționale speciale ( copii supradotați / cu aptitudini
înalte, cu dificultăți de învățare, copiii cu dizabilități).

Statistic vorbind, supradotații reprezintă între 2 și 6 procente din populația umană și dat
fiind că mulți dintre oamenii celebri din istorie au fost supradotați au apărut anumite păreri
eronate asupra acestora. Datorita dezvoltării asincrone a copiilor supradotați ei dezvoltă abilități
intelectuale deosebite pe un fond emoțional identic cu a celor de vârsta lor, doar ca mult mai
intens. Din aceste motive, în general, copii supradotați sunt priviți de copiii din generația lor ca
ciudați, tocilari, etc și nu sunt integrați social în colectivitate. Ei au o permanentă dorință de
dezvoltare proprie, de a-și depăși propria lor condiție.
Emoționalitatea deosebita, hotărârea de a duce lucrurile până la final, creativitatea și
originalitatea, responsabilitatea socială, simțul acut al dreptății și nedreptății ce caracterizează
copii supradotați fac deseori ca aceștia să devină incomozi și pentru profesori și pentru familie,
sau mediul lor social. Foarte frecvent copii supradotați pun întrebări penetrante sau chiar
stânjenitoare prin profunzimea lor și nu acceptă răspunsuri ambigue, fiind deseori admonestați și
descurajați sau chiar pedepsiți atât de părinți cât și de mediul lor social, acest lucru putând duce
la o stagnare intelectuală sau chiar la un regres, la o marginalizare.
Copii supradotați trezesc frecvent sentimente negative de invidie, gelozie sau ură din
partea colegilor de generație care nu au capacitatea lor de a performa în domeniile de interes și în
consecință au parte de o puternică opoziție din partea mediului lor social. Din aceste motive copii
supradotați sunt deseori victimizați, mai ales că în ciuda inteligenței lor deosebite ei au opinii de
o mare candoare asupra oamenilor pe care-i văd mai plini de calități decât sunt în realitate.
 Un număr imens din copiii supradotați ajung astfel gifted underground, ascunzându-și
calitățile pentru a nu fi supuși pedepselor mediului lor social și pentru a fi acceptați în
colectivități. Riscurile sociale ale supradotaților reprezintă la nivelul societății riscul
inadaptabilității la nou, la dinamic, la complexitatea dezvoltării, la subdezvoltare.
Sistemul educativ descurajează uneori, dar într-un mediu educativ propice, familial,
social, copii supradotați se dezvoltă la adevăratul lor potențial și fiind motivați și autodidacți prin
natura lor, devin factori activi de progres odată ajunși la vârsta adultă.
Nevoia dezvoltării unui mediu propice de dezvoltare este foarte important de luat în
considerare deoarece supradotații aduc beneficii incomensurabile societății

Analizând specificul proceselor psihice la copiii cu diferite deficiențe vom descoperi

câteva particularități cu implicații majore în activitatea didactică desfășurată cu aceștia.
Atunci când se discută problema integrării în școlile de masă a copiilor cu deficiențe
mentale, accentul nu trebuie pus pe formele de organizare a claselor, ci pe măsurile anticipative,
centrate pe problemele specifice fiecărui copil, care pot sprijini integrarea organică a copiilor cu
probleme de adaptare în fluxul normal din școala obișnuită, știind fiind faptul că mulți copii cu
eșec școlar repetat ajung să fie suspectați și ulterior declarați ca fiind deficienți mintali.
O preocupare majoră a fiecărui dascăl, deschizător de drumuri, este cunoașterea reală a
individualității elevilor cu care lucrează, fapt care duce la individualizarea acțiunilor pedagogice,
la o tratare diferențiată a elevilor în funcție de posibilitățile lor intelectuale. Una dintre cele mai
mari probleme, acuzată frecvent de cei care lucrează cu copiii școlari sau sunt mereu în preajma
lor, putând sa-i observe continuu și ajungând să-i cunoască foarte bine, rămâne identificarea
oportună și corectă a copiilor cu reale dificultăți de învățare.
Evaluarea psiho-pedagogică a deficienței de învățare trebuie să realizeze, în cazul
copilului suspectat de o asemenea stare, incursiuni necesare în toate marile arii specifice ale
personalității caracterul, temperamentul, dispoziția, conștiința și intelectul copilului suspectat de
deficiență de învățare.
Dintre caracteristicile individului cu dificultăți de învățare amintim: hiperactivitate; slabă
capacitate de a fi atent; orientare confuză în spațiu și timp; incapacitate de a urmări indicațiile
orale; poftă necontrolată de dulce; hipoglicemie; inversează literele sau cuvintele; face constant
greșeli ortografice; prinde greu o minge și o lovește greu cu piciorul; nu poate sări coarda;
dificultăți la închiderea nasturilor; dificultăți la legarea șireturilor; mod defectuos de a ține
creionul în mână; caligrafie mediocră; mers dificil; incapacitate de a sări; stângăcie; eșecuri
frecvente; dificultăți de a sta într-un picior; dificultăți în a merge cu bicicleta sau de-a lungul unei
linii. Alte trăsături ce pot indica dificultăți de comportament: imagine greșită despre sine; accese
colerice sau de ostilitate; impulsivitate excesivă; închidere în sine sau dezorientare, tendința de a
se juca cu copii mult mai mici decât el; dificultatea de a stabili raporturi cu colegii; evitarea
situațiilor sociale noi. Toate aceste caracteristici pot arăta o stare de stagnare sau chiar de regres,
dacă nu sunt diagnosticate la timp și remediate.
În cazul în care dascălul descoperă problemele la timp, cu ajutorul unei programe bine
puse la punct acesta poate interveni în procesul de dezvoltare a copilului de deficiențe de
învățare. Un ajutor real în continuarea acestui proces sunt părinții, aceștia putând continua
procesul educațional acasă. Pentru a se semnala un progres în acest sens, copilul trebuie
încurajat, dar și înconjurat de dragoste și atenție. Toate aceste rezultate pot fi dezvoltate cu
ajutorul dualității dascăl-părinte.