Burebista 

(82 î.Hr. - 44 î.Hr.) a fost rege al geto-dacilor și întemeietorul statului dac.

Regatul lui Burebista se întindea pe o suprafaţă uriaşă, înglobând teritoriul de astăzi al
Ungariei, o parte a Cehiei, Slovaciei, o parte a Poloniei, Bulgariei şi Serbiei. Din păcate, chipul
real al regelui Burebista nu a fost păstrat în istorie, şi nici numele său adevărat. Strabo îl
numeşte Barebista, Iordanes – Buruista, iar într-un tratat al vremii – Burabistas. Despre el,
Dectretul Dionissopolitan ne spune că provenea dintr-o familie regală, că avea cam vreo 38
de ani la vîrsta încoronării şi că stăpînea Cetatea Costeşt

Ca reşedinţă a lui Burebista istoricii au propus cetatea de la Costeşti (Hunedoara), în

timp ce Sarmizegetusa reprezenta deja centrul religios al dacilor.

Pe plan intern, regele Burebista a promovat un şir de reforme, din care distingem
următoarele:
Pe plan administrativ – şi l-a luat ca aliat la conducere pe „preotul” Deceneu, cu care
coordona la conducere.
Pe plan juridic – a elaborat sistemul de legi Beligines – primul sistem de legi de pe
pămînturile noastre.
Pe plan economic – a înurajat comerţul şi meşteşugăritul, şi chiar a bătut o monedă proprie.
Pe plan militar – a organizat o armată foarte puternică şi bine organizată, care potrivit
istoricilor de atunci, număra 200 de mii de ostaşi (adică 20% din populaţie)
Pe plan spiritual – a întărit cultul lui Burebista, şi i-a dat o mare putere „preotului”
Burebista.

Deceneu – vice-rege şi pontif suprem în statul lui Burebista. A jucat un rol important
pentru viaţa politică a regatului dac. Despre el, Strabo ne spune că a călătorit mult prin
Egipt, după care l-a ajutat pe Burebista să devină rege. Tot geograful grec ne spune că el a
fost principalul elaborator al legilor Beligines. A avut o mare influenţă în statul dac al lui
Burebista, iar  unii istorici susţin că el a stat în spatele complotului în urma căruia a murit
Burebista.
Regele Burebista s-a evidenţiat în istoria dacilor ca un mare strateg militar, ce a
reuşit să conducă expediţii îndrăzneţe.Data morții lui Burebista nu a fost stabilită cu
exactitate, dar se presupune că a fost în jurul anului 44 î.e.n., în proximitatea asasinării lui
Caesar. Nu se știe cu exactitate cine a conspirat la asasinarea lui Burebista. S-au emis
ipoteze cum că însuși Deceneu „l-ar fi înlăturat pe acela al cărui principal consilier și
colaborator fusese atâția ani pentru a inaugura o nouă politică.” Alte ipoteze pun asasinarea
sa pe seama unui complot al unei părți a aristocrației geto-dace, „nemulțumite de întărirea
puterii centrale care-i răpise vechea autonomie tribală, precum și o parte din venituri și
privilegii.
După dispariția lui Burebista, regatul său se destramă în patru regate, iar mai apoi în
şase. Unii istorici afirmă că aceasta e dovada că asasinarea a avut loc în urma unei revolte
stârnite de căpeteniile care doreau să fie stăpâni supremi asupra teritoriilor lor.

În istoria antică europeană, Burebista rămâne o personalitate complexă,

„întemeietorul statului dac, unificatorul pe plan politic al lumii daco-getice, creatorul
sistemului de fortificații din Munții Orăștiei, apărătorul independenței Daciei, regele care a
înțeles comandamentele vremii sale și care a știut să găsească mijloacele cele mai potrivite
pentru a-și atinge scopurile politice.
 Traianus Ulpius Marcus (53 - 117) a fost unul dintre cei mai de seamă împăraţi ai
Imperiului Roman, iar renumele său este datorat şi cuceririi teritoriilor Daciei. În istoria
poporului român, împăratul Traian şi-a cucerit un loc de cinste, iar urmele realizărilor sale se
văd încă pe teritoriul României. O serie de lucruri despre viaţa împăratului Traian au rămas
însă mai puţin cunoscute publicului larg.

Traian a ajuns la conducerea Imperiului Roman în anul  98, ca urmaş al lui Nerva.
Provenind din Hispania, dintr-o familie cu tradiţie militară, Traian a condus Imperiul în
vremea întinderii sale teritoriale maxime din istorie. A fost numit al doilea dintre "cei cinci
împăraţi buni" ai Imperiului Roman, primind titlul de optimus, încă din timpul vieţii,
informează istoricii.

De numele său au fost legate mai multe campanii militare importante şi victorioase
în Dacia şi la frontierele imperiului. Primul război daco-roman s-a încheiat în 102 cu victoria
oştilor lui Traian, în timp ce regele Decebal a fost nevoit să accepte înfrângerea. După
înfrângerea dacilor, în cel de-al doilea război daco-roman, Traian s-a întors în Roma cu o
pradă impresionantă, la care a adăugat capul duşmanului său de moarte. Scenele de pe
Columna lui Traian spun povestea celor două războaie şi  înfăţişează numeroasele prăzi de
război luate de armata romană din cetăţile dacilor. Potrivit unor autori antici, comorile
aduse de Traian în Roma au totalizat peste 160 de tone de aur şi 300 de tone de argint.