Referat istorie:

Incasii- civilizatie precolumbiana din America

Enache Viorel
 Incasii- civilizatie precolumbiana din America

Imperiul Inca

Imperiul Inca a fost cel mai mare imperiu din America precolumbiană. S-a ridicat pe
înălțimile din Peru în jurul anului 1200; între 1438 și 1533 Inca a reușit prin cuceriri și
asimilări să încorporeze o mare parte din vestul Americii de Sud, având centrul în jurul
Anzilor și a inclus o mare parte din teritoriul ocupat în prezent de Ecuador, Peru, Bolivia,
Argentina și Chile. În 1533, Atahualpa, ultimul împărat incaș (numit Sapa Inca) a fost omorât
la ordinul conchistadorului Francisco Pizarro, marcându-se astfel începutul dominației
spaniole.

Numele Imperiului Inca în limba Quechua, era Tawantin Suyu care poate fi tradus ca
Cele patru regiuni sau Uniunea celor patru regiuni. Înainte de reforma Quechua era scris în
Spaniolă ca Tahuantinsuyo. Tawantin este un grup de patru elemente (tawa "patru" cu sufixul
-ntin care denumește un grup); suyu înseamnă "regiune" sau "provincie". Imperiul era
împărțit în patru suyu, ale căror colțuri se întâlneau în capitala Cuzco (Qosqo), în actualul
Peru.
Centrul administrativ, politic și militar al Imperiului incaș era în Cazco.
Tahuantinsuyo și-a atins apogeul la începutul secolului XVI când domina un vast teritoriu ce
includea de la nord la sud, actualul teritoriu al Ecuadorului și o parte din Columbia până în
centrul Chile și nord-vestul Argentinei, iar de la vest la est din Bolivia pâna la pădurile
tropicale ale Amazonului. Tahuantinsuyo era organizat în “señoríos” (dominioane) cu o
societate stratificată în care conducătorul era Inca, iar economic se baza pe proprietatea
comună a pământului. De fapt Imperiul Inca a fost creat cu scopul de a răspândii civilizația, o
civilizație bazată pe credințe mitice în care armonia relațiilor dintre oameni, natură și zei era
esențială.
Limba oficială a imperiului era Quechua, deși erau vorbite peste șapte sute de limbi
locale.
Se întâlneau mai multe forme locale de venerare însă liderii Inca încurajau venerarea
propriilor zei, cel mai important dintre aceștia fiind Inti, Zeul Soare.
Miturile originii

Incașii aveau trei mituri ale originii. În unul din ele,

Viracocha și-a trimis cei patru fii și cele patru fiice să
ridice un sat. Pe drum s-a născut Sinchi Roca (fiul lui
Manco și Ocllo), și acesta i-a îndrumat spre Valea Cuzco
unde și-au fondat noul oraș. Manco a devenit liderul lor
fiind cunoscut ca Manco Capac.

În alt mit, zeul Soare Inti le-a poruncit lui Manco

Capac și Mama Ocllo să se ridice din adâncurile Lacului
Tititaca și să găsească orașul Cuzco. Ei au mers prin
peșteri subterane până au găsit Cuzco fondând aici Hurin
Cuzco, prima dinastie a Regatului din Cuzco.

În cel de al treilea mit al originilor un zeu incaș al

soarelui i-a spus soției lui că era singur. Aceasta i-a propus
să creeze o civilizație care să-l venereze și să-i țină companie. Zeul a primit acest sfat ca o
idee înțeleaptă și l-a pus în aplicare și așa s-au născut incașii din Lacul Cazco și au populat
Anzii și și-au venerat zeul.

Miturile au fost transmise pe cale orală încă din vremurile cănd incașii nu foloseau
scrisul. Probabil că a existat un Manco Capac ce a devenit șef al tribului său. Dovezile
arheologice indică faptul că Inca era un trib relativ neimportant până la Sinchi Roca, numit și
Cinchi Roca, cel ce este prima figură importantă în mitologia incașă, existența lui istorică
fiind foarte probabilă

Formare și expansiune

Poporul incaș a apărut ca un trib în zona Cuzco în

secolul XII. Sub conducerea lui Manco Capac, ei au
format mica cetate-stat Cuzco (Quechua Qosqo)
reprezentat pe hartă cu roșu. În 1438 sub conducerea lui
Sapa Inca (în traducere numele lui înseamna zguduitorul
lumii) Inca a început o extraordinară campanie de
expansiune, la sfârșitul căreia aproape întreaga zonă a
Anzilor a ajuns sub controlul incașilor.

Pachacuti a reorganizat regatul din Cuzco

transformându-l în imperiu, Tahuantinsuyu cu un sistem
federal ce consta dintr-o putere centrală cu Inca la
conducerea ei și patru conduceri provinciale cu lideri
puternici: Chinchasuyu (NW), Antisuyu (NE), Contisuyu
(SW) și Collasuyu (SE). Machu Picchu se crede a fi fost
construit tot de Pachacuti.

Pachacuti trimetea spioni în regiunile pe care le

dorea în imperiul său, aceștia făceau rapoarte cu privire la organizarea politică, puterea
militară și avuție. El trimitea apoi liderilor acestor teritorii mesaje în care accentua beneficiie
alăturării la imperiul său, oferindu-le cadouri de lux cum ar fi textile de foarte bună calitate, și
le promitea că vor fi mai bogați ca supuși ai Inca. Majoritatea acceptau pașnic supunerea. Fii
conducătorilor erau aduși în Cuzco și erau învățați despre sistemul administrativ incaș și se
întorceau apoi să conducă teritoriile lor natale. Acest lucru permitea incașilor îndoctrinarea
fiilor foștilor conducători.

În tradiția Inca fiul era cel ce conducea armata, astfel Túpac Inca fiul lui Pachacuti a
început campania de cuceriri în nord în 1463 continuând-o și după moartea tatălui său în
1471. Cea mai importantă cucerire a sa a fost Regatul Chimor singurul rival serios pe coasta
Peru. Imperiul lui Túpac se întindea la nord pană în actualele Ecuador și Columbia.

Huayna Cápac, fiul lui Túpac Inca, a adăugat teritorii semnificative la sud. La apogeu
Tahuantinsuyu includea Peru și Bolivia, majoritatea a ceea ce este azi Ecuador, mare parte
din Chile, și zone din Argentina și Columbia.

Tahuantinsuyu era casa unei multitudini de limbi, culturi și oameni, teritoriile

imperiului nefiind uniform loiale, nici culturile locale pe deplin integrate; de exemplu Chimú
au continuat să folosească propia monedă în comerț, în timp ce imperiul, ca un întreg, avea o
economie bazată pe schimb și pe taxarea prin produse de lux și muncă. Partea din
Chachapoya ce fusese cucerită își exprima ostilitatea aproape pe față, iar nobilii incași au
refuzat să se refugieze în regatul acestora după apariția problemelor cauzate de prezența
spaniolilor.

Moștenirea Incașilor

Cele mai importante limbi ale imperiului, Quechua și aymara, au fost folosite de
Biserica Catolică pentru convertirea zonei Anzilor. În unele cazuri, aceste limbi au fost
folosite și pentru evanghelizarea zonelor care foloseau alte limbi ducând astfel la o răspândire
și mai largă. Astăzi Quechua și Aymara rămân cele mai răspândite limbi amerindiene.

Legenda incașilor a servit de-a lungul timpului ca inspirație pentru mișcările de

rezistență din regiune; rebeliunea din 1780 împotriva spaniolilor condusă de Tupac Amaru II,
precum și mișcările de guerrilla contemporane precum Mișcarea Revoluționară Túpac Amaru
(MRTA) și Sendero Luminoso (Calea Luminoasă) în Peru și Tupamaros în Uruguay.

În prezent steagul curcubeu este asociat cu Tawantinsuyu și prezentat în Peru ca un

simbol al trecutului incaș.

Societatea

Cel mai important personaj al imperiului era Sapa Inca ('unicul Inca'). Doar
descendenții tribului incaș inițial au acces la nivelul de Inca; majoritatea tinerilor familiilor
Inca erau educați în Yachayhuasis (casa cunoștințelor).
 Tahuantinsuyu era un sistem federal ce consta dintr-o putere centrală cu Inca la
conducerea ei și patru conduceri provinciale cu lideri puternici: Chinchasuyu (NW), Antisuyu
(NE), Contisuyu (SW) și Collasuyu (SE). Fiecare provincie avea un guvernator care
supraveghea oficialii locali, care la rândul lor erau responsabili de orașe, mine și văile
productive agricol. Sistemul militar și cel religios erau separate ducând astfel la o relativă
echilibrare a puterii. Oficialii locali erau responsabili de atenuarea disputelor și de urmărirea
efectuării serviciului public obligatoriu de către fiecare familie.

În arta Inca arhitectura a fost de departe cea mai importantă, ceramica și textilele
reflectau motive ce își găsiseră apogeul în arhitectură. Cel mai bun exemplu este Machu
Picchu, templul din piatră construit printr-un proces ce nu implica folosirea mortarului,
folosit pentru prima oara la scară largă de Tiwanaku. După cucerirea zonei aflată la sud de
Lacul Titicaca incașii au folosit în Cuzco lucrători din regiunea Tiwanaku. Pietrele folosite în
construcții erau sculptate să se îmbine exact coborând în mod repetat o piatră peste cealaltă și
sculptând zonele din piatra inferioară unde praful era compresat. Această îmbinare precisă,
împreună cu concavitatea blocurilor de piatră inferioare dădeau clădirilor o extraordinară
stabilitate în condițiile frecventelor cutremure ce se înregistrau în zonă. Incașii construiau
întregul oraș odată.

Incașii au făcut o serie de descoperiri în medicină, efectuau trepanații reușite ce

constau în executarea unor găuri în craniu pentru eliberarea presiunii cheagurilor de sânge
asupra creierului. Frunzele de Coca erau folosite (și în Anzi încă sunt)pentru a ușura foamea
și durerea. Mesagerii (Chasqui) obișnuiau să mestece frunze de coca pentru extra energia, ce
le era necesară îndeplinirii însărcinării de a transmite mesaje în tot imperiul.

Dieta incașilor consta în principal din pește, verdețuri și nuci, suplimentate uneori de
carne (de cobai); în plus vânau diverse animale pentru carne, blănuri și pene. Porumbul era
folosit pentru obținerea unei băuturi alcolice fermentate numite chicha. Sistemul de drumuri
incaș a fost cel care a asigurat succesul agriculturii permițând distribuția alimentelor pe
distanțe mari. Incașii au construit și mari depozite ce le-au permis un trai normal (spre
deosebire de civilizațiile învecinate) în anii în care El Niño afecta zona.

Incașii credeau în reîncarnare. Cei care se supuneau codului moral incaș — ama suwa,
ama llulla, ama quella (nu fura, nu minți, nu fi leneș)— urmau să trăiască în căldura Soarelui,
ceilalți își petreceau eternitatea pe pământul rece. Inca practicau și deformarea cranială prin
înfășurarea strânsă a capului noilor-născuți, acest proces necauzând însă leziuni cerebrale.

Bibliografie:

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Inca

2. Societatea Inca.

3. Mitologia Inca.