Descoperitori de noi spaţii şi culturi între secolele XV- XIX

Civilizaţiile amerindiane
Au fost descoperite de Cristofor Columb în 1492 când a ajuns în Insulele Antile. În
aceste zone au descoperit o populaţie primitivă dar paşnică şi binevoitoare. Pe continent au
fost descoperite civilizaţiile popoarelor maiaşe, aztece , incaşe.
Imperiul maiaş , deşi era în plină decădere , oferea spre admiraţie construcţii cu o
arhitectură deosebită.
Imperiul aztec era situat în zona Mexicului de azi cu capitala la Tenochtitlan , a cărui
societate era dominată de preoţi şi războinici.
Preoţii aveau rol important în ştiinţă, educaţia tinerilor şi îngrijirea bolnavilor. La
marile sărbători ei erau cei care practicau sacrificiile umane în temple.
Aztecii foloseau o scriere pictografică şi fabricau un fel de hârtie din fibră de agave,
alcătuind adevărate cărţi.
Tezaurul de cunoştinţe reprezentat de aceste cărţi va fi însă distrus de ignoranţa şi
fanatismul civilizator al cuceritorului spaniol.
Spaniolii sub conducerea lui Hernando Cortes au cucerit Mexicul ître anii 1519-1521.
Incaşii au realizat o civilizaţie în zona Munţilor Anzi din America de Sud. Ei se
credeau „ fii Soarelui”, iar regele era privit ca reprezentantul Soarelui pe Pământ.
Cuzco , capitala Imperiului , era comparată de spanioli cu Roma pentru caracterul
monumental al palatelor , templelor şi mormintelor decorate cu basoreliefuri, plăci de aur şi
argint.
Spre deosebire de azteci, incaşii nu cunoşteau scrierea.
Cel care a supus Imperiul Incaş a fost Francisco Pizzaro în numai 3 ani de zile,
cucerind Cuzco în anul 1533 şi va întemeia Noua Castilie ( Peru ) cu capitala la Lima.
Sosirea europenilor în America a însemnat şi răspândirea unor boli necunoscute în
Lumea Nouă ( variolă, rujeolă, tuberculoză, tifos şi pojar ) care vor face adevărate ravagii în
rândul populaţiei indigene.
Europenii , pe lângă obiceiul fumatului şi cultivarea unor plante noi, necunoscute de ei
( porumb, cartofi, fasole, tomate ) vor contacta şi ei boli pe care nu le ştiau , precum sifilisul,
care în mai puţin de un deceniu va cuprinde vechiul continent.

Civilizaţiile Africii şi Asiei

Explorările portughezilor vor releva Europei existenţa regatelor din sudul Saharei,
bogata civilizaţie a Indiei, uimitoarea Chină a Dinastiei Ming , precum şi Japonia şogunilor,
aflată în plină anarhie politică.
În drumul lor spre India , ei au înfiinţat o serie de baze navale şi comerciale, iniţiind un
schimb prosper cu populaţiile riverane.
Descoperirea statului Benin ( 1470 ) şi a regatului Congo ( 1482 ) a produs impresii
puternice europenilor prin bogăţia acestora , puterea conducătorilor lor şi palatele măreţe în
care ei locuiau.
Expediţia condusă de Vasco da Gama a pornit din Portugalia în iulie 1497 cu cele 4
corăbii ale sale navigând de-a lungul coastei vestice a Africii până la Capul Bunei Speranţe,
apoi de-a lungul coastei estice a continentului prin strâmtoarea Mozambic şi Oceanul Indian
până în coasta de vest a Indiei în portul Calicut.
Expediţia condusă de Vasco da Gama a avut ca rezultat realizarea principalului
obiectiv urmărit de europeni în expediţiile lor şi anume găsirea căii maritime directe din
Occident spre India.
În ţara Dragonului, portughezii vor fi la început bine primiţi de chinezi( 1520 ) care se
vor dovedi curtenitori, corecţi şi dornici de a stabili contacte cu străinii.

1
 Dar pentru că folosind obişnuitele lor metode , ocupând un sector de coastă şi
construind fortificaţii, portughezii vor produce nemulţumiri , vor fi atacaţi şi aruncaţi în mare.
Renunţând la violenţe , ei vor obţine în cele din urmă Macao ( 1557 ) , în sudul Chinei.
Vor fi mai bine primiţi în Japonia, unde vor introduce armele de foc.
Noii veniţi , odată ajunşi pe ţărmurile asiatice , aveau să constate existenţa unor state
puternice , a căror civilizaţie străveche era uneori superioară celei europene ( India, China,
Japonia ).
Europenii erau conştienţi că orice încercare de cucerire teritorială era riscantă sau chiar
sortită eşecului.
Din punct de vedere religios , ei au întâlnit în hinduism, budism şi confucianism religii
mai vechi decât creştinismul , având un mare număr de adepţi. Aceasta nu a împiedicat însă
apariţia misionarilor europeni.
Francisc Xavier, însoţit de câţiva colaboratori , ajunge în Japonia , unde înţelege
necesitatea de a învăţa limba, de a cunoaşte filosofia japoneză şi de a se conforma obiceiurilor
ţării.
Seniorii locali ( daimio ) îşi manifestă independenţa alegând creştinismul , pe care-l
impun apoi supuşilor.
Mateo Ricci ajunge în China , unde rămâne până la moarte ( 1610 ). El face un studiu
aprofundat al limbii şi civilizaţiei chineze , ajungând să aprecieze învăţătura lui Confucius ,
care i se pare mai apropiată de creştinism decât celelalte curente religioase , taoism şi budism.
În India, Roberto de Nobili va petrece o jumătate se secol. Învaţă limba localnicilor şi
adoptă stilul de viaţă al brahmanilor.
Activităţi misionare s-au desfăşurat şi în Indochina , Tibet şi Coreea, cu aceleaşi
rezultate benefice pentru cunoaşterea de către europeni a culturilor locale , dar sub aspect
religios , misionarismul poate fi considerat o reuşită în America şi Filipine.