Supraexploatarea resurselor oceanice

Terra este supranumită şi "planeta albastră", datorită predominării

suprafeţei ocupate de apele marine. Proporţia dintre apă şi uscat este net
favorabilă apei: din suprafaţa totală a Pamântului, evaluată la 510,10 mil. km2,
apa Oceanului Planetar ocupă 361,07 mil. km2, adică 70,8%. Pe aceste întinderi
albastre, continentele par a fi uriaşe insule risipite între cei doi poli.
 Resursele marine
Oceanul Planetar constituie un imens depozit ce conţine toate substanţele
minerale utile care sunt exploatate în regiunile continentale. Există mari cantitaţi
de minerale, atât pe fundul mării, cât si dizolvate în apa dar adeseori, costul
recuperării lor depaşeste cu mult valoarea acestora
În masa sedimentelor marine sau pe suprafata lor se găsesc numeroase
substanţe minerale de interes economic.
Apele Oceanului Planetar însumeaza 1.362 mil. km3, deci aproximativ
97,3% din volumul total al hidrosferei de 1.454 mil. km3, cu o adâncime medie a
apelor oceanice de 3.800 m şi maximă de 11.033 m.
S-a calculat că, dacă s-ar nivela întreaga suprafaţă a planetei, atunci
apele ar acoperi Pământul cu un strat de circa 400 m grosime.
 Un procent uimitor, 80% din toate formele de viaţă de pe Pământ se
găsesc ascunse în străfundurile apelor, iar acest vast ocean planetar pulsează
în jurul lumii noastre, controlând forţele naturale care menţin viaţa pe
planetă.
Oceanele şi mările reprezintă o sursă vitală de proteine, energie,
minerale şi alte substanţe folositoare; curenţii şi mişcarea apelor de pe întreg
teritoriul planetei duc la formarea a peste jumătate din oxigenul din
atmosferă, determină clima şi fluxurile naturale de energie şi nutrienţi pe tot
globul, transportă mase de apă de dimensiuni mult mai mari decât toate
râurile pe continente la un loc şi menţin Pământul locuibil. Fără Oceanul
Planetar nu ar exista viaţă pe Pământ.
 Activitatea umană poate avea un impact major asupra factorilor
vitali ce ne guvernează planeta. Am schimbat într-un mod radical clima
globală şi abia începem să înţelegem consecinţele acestui fapt. Deşi gravitatea
consecinţelor nu este încă foarte vizibilă, impactul asupra oceanelor este la fel
de serios. Un ocean „sănătos” are ecosisteme diverse şi habitate robuste.
Starea actuală a oceanelor noastre este departe de cea optimă.
Umanitatea exercită, atât în mod direct, cât şi indirect, o presiune
imensă asupra ecosistemelor oceanice în întreaga lume. În consecinţă, acestea
se prăbuşesc încetul cu încetul, pe măsură ce speciile marine sunt ameninţate
cu dispariţia, iar habitatele oceanice sunt distruse. Degradate şi private de
diversitatea lor, ecosistemele îşi pierd din ce în ce mai mult din vitalitate.
RESURSELE HIDROSFEREI: din mări şi oceane,
ape continentale( râuri, lacuri,ape subterane,
gheţari)
Oceane si mari= 97,3% din volum
Apa= 71% din supr. Glob
Ape continentale= 2,7%din volum

RESURSELE OCEANULUI PLANETAR

diferite tipuri de energie:
-energia mareelor
-energia valurilor
-energia curenţilor marini
-energia termică a oceanului
-hidrogenul ca sursă de energie
substanţe dizolvate:
- săruri si alte substanţe minerale
noduli polimetalici
 Utilizarea apelor continentale
• Hidroenergie
• Utilizarea in agricultura-sisteme de irigaţii
• Utilizarea in industrie( procese tehnologice)
• Alimentarea cu apă a centrelor populate

Hidrosfera cuprinde unele dintre cele mai importante resuse naturale.

Cea mai mare parte a resurselor de apă ale Terrei (96,5%), sunt concentrate
în Oceanul Planetar. Apele curgătoare deţin un procent infim din masa totală
de apă dulce de pe planeta noastră fiind cele mai solicitate surse de apă
potabilă.
Criterii de clasificare a resurselor naturale
=> modul de folosinţă
=> gradul de cunoaştere
=> rentabilitatea exploatării şi particularităţile de refacere
=> repartiţia spaţiala
Clasificarea resurselor după modul de folosinţă:

A.Resurse energetice:
• combustibili fosili
• forţa apei
• lemnul
• forţa vântului
• energia solară
B.Resurse de materii prime industriale:
• minereurile feroase
• minereurile neferoase
• lemnul
• gazele
• animală
• vegetală
• minerală
 CLASIFICAREA RESURSELOR DUPĂ DURATA EXPLOATĂRII ŞI
PARTICULARITĂŢILE DE REFACERE

RESURSE

RESURSE
Resurse permanente
NEPERMANENTE

Vânt, Energie Roci şi

Energia Minereuri
maree, fosilă minerale
solară
hidro

Resurse potenţial reciclabile

(regenerabile)

Aer Apă Sol

 Oceanul Planetar este o sursă de substanţe minerale utile. Mineralele
metalifere şi nemetalifere provin din transportul apelor continentale, din activităţi
vulcanice şi praf cosmic. Şi se găsesc în soluţoie , ca substanţe precipitate, sedimente
în apa oceanică.
 Apele marine şi oceanice conţin în soluţie circa 60 de elemente chimice,
între care predomină clorura de sodiu, clorura de magneziu şi sulfatul de calciu.

Staţie de desalinizare
 În substratul platformelor continentale s-au descoperit o serie de minerale
cu importanta economică:
• săruri de potasiu, în Marea Baltică (Polonia) şi Golful Mexic (SUA)
• zăcăminte de sulf, descoperite cu prilejul forajelor marine în căutare de petrol,
exploatate la Caminada Pass (Golful Mexic) de către SUA .
 Depozitele detritice
Depozitele detritice reprezintă rezultatul
eroziunii rocilor preexistente, materialul rezultat
fiind transportat de râuri în ocean. Un astfel de
depozit detritic îl constituie mineralele grele,
mai frecvente fiind: magnetitul, ilmenitul,
titanitul, zirconiul, columbitul
 Minereu de fier
• A fost descoperit şi se află în exploatare prin galerii submarine în Golful
Finic, lânga Insula Jussaro apartinând Finlandei .
Dintre resursele platformei
continentale , sunt
exploatate în cantităţi mari
zăcămintele de petrol şi
gazele naturale .
 Resursele faunistice
Resursele faunistice sunt mai bogate şi mai diverse, oceanul reprezentând
zone în care acestea ating cea mai mare dezvoltare ca număr de specii si chiar
dimensiuni, uscatul rezervând acest privilegiu pentru plante. Principalul mijloc
de valorificare a resurselor alimentare din ocean îl reprezintă pescuitul (pesti -
peste 25.000 de specii, moluşte, crustacei),
Vȃnarea mamiferelor marine (balene, delfini, foci etc.)
 Ştiaţi că . . .
• Biologii au estimat la circa 18 miliarde tone peştele existent în
mediul marin. În prezent, 14% din necesarul mondial de proteine
animale este asigurat din rezervele piscicole.
• Cantitatea de peşte extrasă a crescut mereu: de la 20 mil. t în
1948, la 70,3 mil. t în 1974, la 80 mil. t în 1980 şi la aproximativ
85 mil. t în prezent.
• Din întreaga cantitate pescuită circa 85-90% s-a recoltat de pe
10% din suprafaţa Oceanului Planetar. Au început să dispară
specii de peşti foarte numeroase altădată (cod, hering, sturioni),
iar tot mai multe ţări şi-au extins apele teritoriale la 200 mile
marine, ca măsură de protecţie.
 Știm că activitatea umană poate avea un impact major asupra factorilor
vitali ce ne guvernează planeta. Am schimbat într-un mod radical clima globală şi
abia începem să înţelegem consecinţele acestui fapt. Deşi gravitatea consecinţelor
nu este încă foarte vizibilă, impactul asupra oceanelor este la fel de serios. Un
ocean „sănătos” are ecosisteme diverse şi habitate robuste. Starea actuală a
oceanelor noastre departe de cea optimă . Umanitatea exercită, atât în mod direct,
cât şi indirect, o presiune imensă asupra ecosistemelor oceanice în întreaga lume. În
consecinţă, acestea se prăbuşesc încetul cu încetul, pe măsură ce specile marine
sunt ameninţate cu dispariţia, iar habitatele oceanice sunt distruse. Degradate şi
private de diversitatea lor, ecosistemele îşi pierd din ce în ce mai mult din vitalitate.

Trebuie să ne apără m oceanele, deoarece fă ră ele, viaţa pe Pământ nu

poate exista.
Pescuitul industrial

Vase uriaşe, folosind tehnologie de ultimă oră , pot să identifice bancuri de

peşti repede şi cu precizie. Aceste flote industriale de pescuit au depăşit limitele
ecologice ale oceanului. Pe măsură ce peştii mari dispar, sunt urmă riţi peştii
următori ca dimensiune şi tot aşa. (Dr. Daniel Pauly, expert canadian în reglementă
ri de pescuit, ne avertizează că dacă pescuitul industrial continuă , copiii noştri vor
ajunge să mănânce meduze.)
Mai simplu spus, din ce în ce mai mulţi oameni cresc cererea pentru din ce în ce mai
puţin peşte, agravând criza oceanică deja existentă.
Pescuitul accidental
Practicile moderne ale pescuitului sunt incredibil de ineficiente. În
fiecare an, plasele de pescuit omoară 300.000 de balene, delfini şi ţestoase de
mare. Multe specii sunt ameninţate din cauza plaselor de pescuit, în care
animalele ră mân blocate, nu mai pot ieşi la suprafaţă şi mor înecate.
Pescuitul cu traulul, de exemplu, distruge păduri întregi de coral şi
alte ecosisteme delicate. În unele zone este echivalentul aratului unui teren de
câteva ori pe an.
Acvacultură nesustenabilă

Acvacultura (crescă toriile de peşti şi fructe de mare) este considerată

viitorul industriei hranei marine, dar nu este o soluţie pentru reducerea
pescuitului excesiv. Multe practici moderne ale acvaculturii intensifică creşterea
nesustenabilă de specii foarte valoroase pentru pieţele de export.
Expansiunea rapidă a acvaculturii intensive a rezultat în degradarea
mediului pe scară largă , stră mutarea comunităţilor agricole şi dispariţia
pescuitului de coastă.
Industria acvaculturii de creveţi este poate cea mai distructivă ,
nesustenabilă şi neechitabilă industrie de pescuit din toată lumea.
Dispariţia mangrovelor, distrugerea zonelor de pescuit, crime şi defrişă
ri au fost raportate în arii răspândite.
Industria creşterii de somon demonstrează de asemenea că nu este o
soluţie viabilă - sunt necesare aproximativ 4 kg de peşte sălbatic pentru a
produce 1 kg de somon în crescătorie.
Încălzirea globală

Oceanul şi vieţuitoarele sale sunt afectate ireversibil de impactele încălzirii

globale şi schimbării climatice. Oamenii de ştiinţă susţin că încălzirea globală , prin
încălzirea temperaturii apei, va duce la creşterea nivelului mării iar curenţii
oceanici îşi vor schimba cursul.
Efectele deja încep să se facă simţite. Specii de mamifere marine şi peşti
sunt în pericol din cauza creşterii temperaturii - ele pur şi simplu nu po supravieţui
în mediul schimbat. De exemplu, temperatura crescută din apă este considerată
responsabilă pentru arii extinse de recif unde coralii se albesc şi mor.
Poluarea

Un alt impact semnificativ pe care îl are activitatea umană asupra mediului

marin îl are poluarea. Cel mai vizibil şi familiar efect este poluarea cu petrol cauzată
de accidente ale vaselor petroliere. Totuşi, în pofida magnitudinii şi vizibilităţii unor
asemenea impacte, totalul cantităţilor de poluanţi ce ajung în mare de la deversări de
petrol par nesemnificative pe lângă cantităţile de poluanţi deversaţi din alte surse.

Protejarea oceanelor

Trebuie să schimbă radical modul în care exploată m şi gestionăm resursele

oceanelor. Aceasta înseamnă că trebuie să ne asigurăm că activităţile umane sunt
sustenabile; altfel spus, că putem asigura necesarul actual de resurse dar şi
generaţiile viitoare vor putea face la fel, fără a distruge mediul înconjurător.
Proiect realizat de Duduman Răzvan