Universitatea „ Alexandru Ioan Cuza ” Iași

Facultatea de Geografie și Geologie

Departamentul de Geografie

Bd. Carol I. Nr. 20A , 700505 – Iași, România

Tel.: +4.0232.20.1075

e-mail: geografie@uaic.ro
http://www.geo.uaic.ro/

PARCURILE ȘI REZERVAȚIILE
NATURALE DIN ROMÂNIA
Profesor coordonator : Asist. dr. Aniţei Liliana-Gabriela Proiect realizat de : Focșa Răzvan-Alexandru
Grupa : GT25
 CUPRINS
 Introducere
 1. Parcul Național Călimani
 2. Parcul Național Delta Dunării (Rezervație a Biosferei)
 3. Parcul Natural Apuseni
 4. Parcul Național Retezat
 Importanța științifică, economică și istorică a Parcurilor
și Rezervațiilor Naturale din România
 Concluzii generale
 Bibliografie
 Webografie
 Introducere
 Motivația alegerii temei :
Am ales această temă deoarece sunt pasionat de biodiversitatea Parcurilor Naturale și ariilor
protejate din țara noastră ! Natura foarte diversificată din aceste medii geografice m-a captat foarte
mult prin complexitatea acesteia dar și prin modalitățile de adaptare a speciilor la spațiul climatic care
variază foarte mult de la o regiune la alta !

 Parcurile naționale sunt teritorii în care în scopul protejării mediului, activitățile umane legate de
folosirea obiectelor naturale sunt interzise sau limitate semnificativ.
 Parcurile naturale sunt constituite din teritorii delimitate în care atributele naturale, istorice și
culturale sunt protejate pe baza unui regulament, pentru o conservare și dezvoltare durabilă.
 Spre deosebire de Parcurile Naționale, în Parcurile Naturale activitățile umane au un loc bine
stabilit, integrându-se într-un tot unitar cu cadrul natural din care fac parte.
 Rezervațiile naturale sunt localizate în interiorul sau în apropierea parcurilor naționale. Acestea
sunt create de către guvernele țărilor pentru protejarea vieții sălbatice sau cercetare științifică și nu
pentru recreere și oferă laboratoare vii în care cercetătorii observă speciile de plante și animale în
habitatul lor natural.
 1. Parcul Național Călimani
Caracterizarea fizico-geografică a regiunii
Localizare
Parcul Național Călimani este o arie protejată de interes național, situat în partea central-nordică
a României , pe teritoriul administrativ al județelor: Mureș, Suceava, Harghita și Bistrița-Năsăud .

Aria naturală se întinde în partea nord-estică a

Figura 1. Localizarea Parcului Național Călimani
Sursa: http://calimani.xhost.ro/dcalimani.htm
Sursa: http://melinaturism.blogspot.com/
Figura 2. Localizarea Parcului Național
Călimani
județului Mureș pe teritoriile administrative ale
comunelor Lunca Bradului , Răstolița și Stânceni ; în
partea sud-vestică a județului Suceava pe teritoriile
comunelor Dorna Candrenilor, Panaci, Poiana
Stampei și Șaru Dornei și al orașului Vatra Dornei ;
în partea nord-vestică a județului Harghita pe
teritoriul comunei Bilbor și al orașului Toplița ; și în
partea sud-estică a județului Bistrița-Năsăud, pe
teritoriul administrativ al comunei Bistrița
Bârgăului.
Geologia regiunii

Relieful Parcului Național Călimani se caracterizează

prin prezența unor terase foarte mari, dispuse în trepte.
Forma dominantă de relief este versantul, care prezintă
înclinări variabile, între 10-40°, cu expoziție NE și urme
evidente de glaciațiuni.
În Călimani se disting la peste 1900 m altitudine, și
urmele glaciațiunilor cuaternare, caracterizate mai ales
prin circurile glaciare grupate în cea mai mare parte pe
versantul nordic al Rețitișului. Tot aici, în anul 1961, s-a
descoperit complexul de peșteri “Grotele Luanei “
formate în roci vulcanice, fenomen unic în lume la acea Harta geologică a județului
data, dar care, din păcate, a fost spulberat odată cu Suceava ,Scara : 1:200 000
deschiderea carierei de exploatare a sulfului din zonă.
Figura 3. Harta geologică a județului Suceava , Scara : 1:200 000
Sursa: https://apnd.ro/
Relief
Figura 4. Harta reliefului Parcului Național Călimani Sursa:
https://hikepack.earth/maps/RO-28/Parcul-National-Calimani
Figura 5. Harta reliefului Parcului Național Călimani
Sursa: http://www.montaniarzi.ro/harta-muntilor-calimani/
Parcul Național Călimani reprezintă o zonă
montană cu forme de relief diversificate: vârfuri
(Pietrosul Călimanului - 2100 m, Gurghiu - 1776
m, Harghita - 1800 m, Lucaciu - 1778 m,
12 Apostoli - 1760 m, Ciomatu - 1301 m),
abrupturi stâncoase, chei, văii, doline, măguri,
lapiezuri, ponoare, poiene; cu suprafețe naturale
acoperite cu păduri, pășuni și pajiști.
Situat în Munții Călimani și incluzând cel mai
mare crater vulcanic din România cu un
diametru de circa 10 km (stins în prezent),
Parcul Național Călimani cu o suprafață totală
de 24566 ha
Formele de relief cele mai frecvent întâlnite în
această zonă, sunt cele care au la bază activitatea
vulcanică, şi sunt caracterizate de versanții
puternic înclinați și abrupți, fiind în general un
relief accidentat, tranzitat de văi adânci şi
înguste.
Clima
Așezarea geografică și relieful sunt principalele
elemente care influențează în mod direct asupra
climatului. Temperaturile caracteristice zonei
Călimani sunt influențate simțitor de masivitatea
reliefului.
Clima corespunde munților înalți (pajiști alpine) în
cazul celor mai semețe vârfuri din Calimani
(deasupra altitudinii de 1750 m) și munților mijlocii
(cu altitudini între 600-1750 m, zona padurilor) în
restul masivului. În zona Călimani precipitațiile
depășesc cantitatea de 900-1200 mm si chiar 1400
mm. Ele variază în raport direct ca zonalitatea pe
verticală, condiționată de altitudine.
Ninsorile sunt si ele abundente. Grosimea stratului
de zapadă atinge 132 cm iarna si 107 cm primăvara.
Cantitatea de precipitatii solide fiind influențată de
altitudine, valorile cele mai mari sunt înregistrate
în Călimani, unde ajung până la 7-8 m. Grosimea Figura 6. Tabel cu valorile medii anuale de temperatură și precipitații ale
Parcului Național Călimani
mare a stratului de zăpadă căzută succesiv se Sursa: https://www.meteoblue.com/
datorează și spulberării zăpezii de pe versantele
expuse vântului .
Hidrografia
Parcul Național Călimani , prin
structura sa specifică vulcanilor, obligă
apele care-l brăzdează , tributare
Someșului, Mureșului si Bistriței
moldovenești ,să-și desfasoare radial
cursurile.
Râul Neagra Șarului îsi adună apele de
pe flancul nordic al Călimanului, din
interiorul calderei vulcanice pe care a
ferestruit-o adânc. Partea nord-vestică e
strabătută de Râul Dorna si afluenții săi,
flancul sudic al Calimanului e drenat de
râuri mai dese cu văi largi. La est întâlnim
Figura 7. Rețeaua hidrografică a Parcului Național Călimani ( din 2 perspective )
Pârâul Răstolița.
Sursa : https://www.flickr.com/ La baza Vârfului Rețitiș, spre Toplița, se
afla Lacul Iezerul Rețitiș, lac de baraj
natural, de unde își adună izvoarele
Pârâul Puturosu .
Solurile
În urma analizelor efectuate, s-au
delimitat urmatoarele unități
taxonomice de sol:
- andosol tipic – pe depozite de pantă
de grosime ridicată, format din
piroclastite hidrotermalizate, cu volum
edafic mijlociu oligomezobazic,
oligomezotrofic, de productivitate
mijlocie.
- brun acid cripto spodic (andic) pe
depozite relativ groase de piroclastite,
mijlociu profunde, cu volum edafic
mijlociu și mare, oligobazic, oligotrofic Figura 8. Sol semi-acid – Cariera de sulf – Parcul Național Călimani
de productivitate mijlocie. Sursa: http// blogspot.com/soluri.html
 Caracteristicile biodiversității floristice
Flora ariei protejate are în componență specii vegetale (arbori, arbusti și
ierburi) distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică și geomorfologică ,
caracteristicile solului, climei, sau altitudinii unde acestea sunt întâlnite.

Figura 9. Ienupăr (Juniperus sibirica)
Sursa: https://www.flickr.com/
Figura 10 . Arin negru (Alnus glutinosa)
Sursa: https://viataverdeviu.ro/arinul-
negru
Figura 11. Păducel (Crataegus monogyna),
Sursa: https//paducel-crataegus-monogyna-
beneficii-si-proprietati/
Arbori și arbusti :
Conifere cu specii arboricole de: brad (Abies alba), larice (Larix decidua), zâmbru
(Pinus cembra), tisă (Taxus baccata), pin de pădure (Pinus sylvestris), jneapăn
(Pinus mugo), ienupăr (Juniperus sibirica) sau ienupăr (Juniperus communis).
Păduri de foioase cu arboret de: fag (Fagus sylvatica), gorun (Quercus petraea),
stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer
pseudoplatanus), arțar (Acer platanoides), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus
excelsior), jugastru (Acer campestre), mesteacăn (Betula pendula), ulm (Ulmus
glabra), arțar (Acer platanoides), răchită (Salix bicolor), salcie albă (Salix
eleagnos), arin de munte (Alnus viridis), arin negru (Alnus glutinosa).
Arbusti cu specii de: smârdar (Rhododendron kotschyi), corn (Cornus mas), alun
(Corylus avellana), păducel (Crataegus monogyna), afin (Vaccinum myrtillus L.),
soc negru (Sambucus nigra), mur (Rubus fruticosus), zmeur (Rubus idaeus), măceș
(Rosa canina), merișor (Vaccinium vitis-idaea).
 La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (de pajiște, de
stâncărie, de mlaștină), dintre care unele foarte rare și protejate prin lege sau endemice
pentru această zonă.
Specii floristice: angelică (Angelica archangelica), unghia păsării (Viola dacica), urechea
iepurelui (Bupleurum longifolium), buruiana de junghiuri (Cephalanthera longifolia),
mlăștiniță (cu specii de Epipactis atrorubens și Epipactis helleborine), ghințură punctată
(Gentiana punctata), crețușcă (Filipendula ulmaria), fratele-priboiului (Geranium
sylvaticum), bulbuc de munte (Trollius europaeus), o orhidee din specia Gymnadenia
odoratissima, buhai (Listera ovata), buhăieș (Listera cordata), mălaiul cucului (Luzula Figura 12. Bulbuc de munte
(Trollius europaeus)
pallescens), sor-cu-frate (din specia Melampyrum saxuosum), mierluță (Minuartia verna), Sursa : https://www.flickr.com/
poroinic (Orchis ustulata), darie (Pedicularis exaltata), pușca-dracului (Phyteuma
tetramerum), cărbuni (Phyteuma vagneri), stupiniță (Platanthera bifolia), morcoveancă
(Pleurospermum austriacum), gălbenușă (Potentilla tabernaemontani), piciorul-cocoșului
(Ranunculus carpaticus), scorzonera (Scorzonera purpurea), cruciuliță (Senecio aquaticus
ssp. barbareifolius), spălăcioasă (Senecio fluviatilis), degetăruț (Soldanella montana),
cimbrișor (cu specii de Thymus comosus și Thymus glabrescens), orhidee sălbatică
(Traunsteinera globosa), dioc (Centaurea phrygia), garoafă de munte (Dianthus
tenuifolius), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) sau păiușuri cu specii de Festuca
porcii și Festuca carpatica .
Figura 13. Crucea voinicului
(Hepatica transsilvanica)
Sursa: https://apnd.ro/
 Caracteristicile biodiversității faunistice
Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii de mamifere și păsări .

Mamifere cu specii de: urs brun (Ursus arctos), cerb (Cervus elaphus),
căprioară (Capreolus capreolus), lup cenușiu (Canis lupus), mistreț (Sus
scrofa), vulpe (Vulpes vulpes crucigera), râs eurasiatic (Lynx lynx), vidră
(Lutra lutra), veveriță (Sciurus carolinensis), jder (Martes martes), dihor
Figura 14. Acvila de munte (Aquila chrysaetos)
(Mustela putorius), cârtiță (Talpa europaea), chițcan de munte (Sorex Sursa: https://peterlengyel.wordpress.com/
alpinus), chițcan de pădure (Sorex araneus), șoarece de câmp (Microtus
arvalis) sau specii de lilieci.
Păsări cu specii de: acvilă de munte (Aquila chrysaetos), uliu-păsărar
(Accipiter nisus), pițigoi moțat (Aegithalos caudatus), cocoș de munte (Tetrao
urogallus), uliu porumbar (Accipiter gentilis), acvilă-țipătoare-mică (Aquila
pomarina), corb (Corvus corax), mierlă de apă (Cinclus cinclus), codobatură Figura 15. Mugurar (Pyrrhula pyrrhula)
Sursa: https://oradepasari.ro/
galbenă (Motacilla flava), mugurar (Pyrrhula pyrrhula), codobatură-de-
munte (Motacilla cinerea), ciocănitoare-de-munte (Pycoides tridactylus),
scatiu (Carduelis spinus), pițigoi-de-brădet (Parus ater), forfecuță (Loxia
curvirostra), sticlete (Carduelis carduelis), pițigoi-moțat (Parus cristatus),
șoim călător (Falco peregrinus), aușel (Regulus regulus), sturz-cântător
(Turdus philomelos), sitar de pădure (Scolopax rusticola) .
Figura16. Chițcan de munte (Sorex alpinus)
Sursa: https://peterlengyel.wordpress.com/
 2. Parcul Național Delta Dunării (Rezervație a Biosferei)
Localizare
Caracterizarea fizico-geografică a regiunii
Delta Dunării este limitată la sud-vest de podișul Dobrogei, la
nord de cel al Basarabiei, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta
Dunării este traversată de paralela de 45° latitudine N și de
meridianul de 29°, longitudine E.
La nord, brațele Chilia și Musura formează granița cu Ucraina.
Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991,
fiind clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România
și ca parc național în taxonomia internațională a IUCN ( Uniunea
Internațională pentru Conservarea Naturii ) . Aceasta se suprapune
atât siturilor de importanță comunitară Delta Dunării (sit SCI)
și Delta Dunării (zona maritimă); cât și ariilor de protecție specială
avifaunistică Beștepe - Mahmudia , Delta Dunării și Complexul Razim
- Sinoie.
Situl Delta Dunării (începând din 21 mai 1991) este protejat prin
Figura 17. Localizarea Parcului Național Delta Dunării Convenția Ramsar (The Ramsar Convention on Wetlands) ca
Sursa:http://www.puf-stuf.ro/blog/delta-dunarii/ zonă umedă de importanță internațională.
Geologia regiunii
Delta Dunării este plasată, din punct de vedere geologic, într-o
regiune mobilă a scoarței terestre numită Platforma Deltei
Dunării (regiunea predobrogeană). Platforma Deltei Dunării vine
în contact, în partea de sud-vest, cu Orogenul Nord Dobrogean,
prin falia Oancea-Sf. Gheorghe, care este aproximativ paralelă cu
brațul Sfântu Gheorghe.

Structura geologică a acesteia este alcătuită dintr-un

fundament cristalin peste care se dispune transgresiv o
cuvertură sedimentară reprezentată printr-o succesiune de
depozite paleozoice, triasice, jurasice, cretacice, neogene și
cuaternare, derminate prin forajele de mare și mică adâncime
efectuate în zonă. Depozitele de vârstă Paleozoică, ce aparțin
etajelor Silurian-Permian sunt alcătuite din : calcare, dolomite, Figura 18. Harta geologică a Deltei Dunării
Sursa: http://delta-dunarii.blogspot.com/2007/07/harta-
siltite, gresii litice, cu intercalații de tufuri vitroclastice. deltei-dunarii.html
Relieful
Delta Dunării este caracterizată prin forme de relief
pozitive numite grinduri și forme de relief negative
reprezentate prin depresiuni umplute cu apă (lacuri). În
prezent, delta se prezintă sub forma unei suprafețe plane
cu o pantă de 0,006 ‰ (mie) , străbătută de un
păienjeniș de ape: brațe de fluviu, canale și gârle,
punctată de lacuri și japșe. Diferențele de altitudine, față
de nivelul mării, sunt de 8-10 m în zona grindurilor și
între -2 și -4 m în zona depresiunile lacustre.

Clima
Delta Dunării se încadrează în spațiul cu climat temperat
semiarid specific stepelor pontice. Spațiile acvatice plane și
foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetație,
întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurilor marine,
alcătuiesc o suprafață activă specifică deltei și lagunelor Figura 19. Harta reliefului Deltei Dunării
Sursa:https://roteaprofu.wordpress.com/clasa-xviii/delta-
adiacente, cu totul diferită de cea a stepelor pontice. Delta dunarii/
Dunării este considerată locul cu cele mai puține
precipitații din România.
Hidrografia

Rețeaua hidrografică a Deltei

Dunării este destul de complexă,
prezentând un interes deosebit din
punct de vedere geografic, economic,
precum si turistic. Ea asigură Figura 20. Rețeaua hidrografică a Deltei Dunării
Sursa: https://www.flickr.com/

alimentarea cu apă a lacurilor,

precum si navigabilitatea.
Această rețea hidrografică
cuprinde: brațele Dunării, lacurile,
bălțile, mlaștinile, gârlele, japșele,
canalele etc. Figura 21. Rețeaua hidrografică a Deltei Dunării
Sursa: https://peterlengyel.wordpress.com/
 Caracteristicile biodiversității floristice
Flora Deltei este reprezentată în mare parte de o vegetație specifică
zonelor umede (stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică) și ocupă
78% din totalul suprafeței. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafața deltei, fiind
păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind
periodic inundate, iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetație acvatică și
plutitoare, ocupând 2% din suprafața deltei. De asemenea, există păduri (
Pădurea Letea și Pădurea Caraorman) alcătuite din arbori (stejar brumăriu,
stejar pedunculat, frasin, plop tremurător, ulm), arbusti (zălog, cătină roșie) și
Figura 22 . Stejar pedunculat (Quercus robur) Figura 23. Nufăr galben (Nuphar lutea)
Sursa: https://stiinta-pentru-toti.blogspot.com/
plante agățătoare (hamei, curpen, viță sălbatică).
Sursa: https://apnd.ro/
,
La nivelul ierburilor sunt întâlnite elemente floristice (meridional-continentale
și xero-mezofile) din specii rare printre care unele protejate la nivel european
și anume : centaurea (Centaurea jankae aflată pe lista roșie a IUCN
, Centaurea pontica și Centaurea tenuiflora), capul-șarpelui (Echium
russicum), otrățelul bălților (Aldrovanda vesiculosa), trifoiașul-de-baltă
(Marsilea quadrifolia), ciucușoară de nisip (Alyssum borzaeanum), orhideea
Figura 24. Otrățelul bălților (Aldrovanda vesiculosa ) piramidă (Anacamptis pyramidalis), volbură de nisip (Convolvulus persicus),
Sursa: https://stiinta-pentru-toti.blogspot.com/ sânziană (Galium humifusum), garofiță (Dianthus pseudarmeria), coșaci
(Astragalus vesicarius), valentiță (Tanacetum millefolium), nebunariță
Figura 25. Obligeană (Hyoscyamus niger), nufăr galben (Nuphar lutea), nufăr alb (Nymphaea alba),
(Acorus calamus),
Sursa : obligeană (Acorus calamus), ferigă de baltă (Thelypteris palustris) etc .
https://www.paradis
verde.ro/
 Caracteristicile biodiversității faunistice
Delta Dunării conține mai mult de 360 de specii de
păsări și 45 de specii de pește de apă dulce în numeroasele
sale lacuri și japșe . Acesta este locul unde milioane de
păsări din diferite colțuri ale Pământului (Europa, Asia,
Africa, Marea Mediterană) vin să cuibărească. Speciile
majore de pești în cadrul Deltei Dunării sunt știuca și
somnul. Fauna deltei este una bogată și variată în specii
Figura 26. Enot (Nyctereutes procyonoides)
de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, crustacee, Sursa:https://www.descoperadeltadunarii.ro/
melci, moluște și insecte .
Mamifere
Mistreț (Sus scrofa) , enot (Nyctereutes procyonoides), vidră
de râu (Lutra lutrac , bizam (Ondatra zibethicus),
nurcă europeană (Mustela lutreola), hermină mică (
Mustela erminea aestiva), nevăstuică (Mustela nivalis), dihor
pătat (Vormela peregusna), șacal auriu (Canis aureus), iepure
de câmp (Lepus europaeus), popândău european (
Spermophilus citellus), dihorul de stepă (Mustela eversmannii
), arici (Erinaceus concolor) etc . Figura 27. Dihorul de stepă (Mustela eversmannii)
Sursa: https://apnd.ro/
Păsări
Câteva din speciile de păsări semnalate în arealul deltei: gârliță mică (Anser erythropus), acvilă-țipătoare-mică (
Aquila pomarina), acvilă de câmp (Aquila heliaca), acvilă-țipătoare-mare (Aquila clanga), fluierar de munte (
Actitis hypoleucos), ciuf de câmp (Asio flammeus), ciocârlia de câmp (Alauda arvensis), rață sulițar (Anas acuta),
rață mică (Anas crecca), rață cârâitoare (Anas querquedula), gâscă de vară (Anser anser), gâscă cenușie (
Anser anser), fâsă-cu-gât-roșu (Anthus cervinus), fâsă de pădure (Anthus trivialis), fâsă de munte (
Anthus spinoletta) ș.a.
Pești
Rizeafcă (Alosa tanaica), avat (Aspius aspius), zvârlugă (Cobitis taenia), porcușor-de-nisip (Gobio albipinnatus),
răspăr (Gymnocephalus schraetzer), țipar (Misgurnus fossilis), sabiță (Pelecus cultratus), boarță (
Rhodeus sericeus amarus), dunăriță (Sabanejewia aurata bulgarica) etc .
Reptile și amfibieeni
Vipera de stepă (Vipera ursinii), șarpele de alun (Coronella austriaca), șopârla multicoloră (Eremias arguta),
șopârla de câmp (Podarcis taurica), șopârla cenușie (Lacerta agilis), țestoasa de baltă (Emys orbicularis), țestoasa
dobrogeană de uscat (Testudo graeca) ș.a.
Nevertebrate
În rezervație este semnalată prezența mai multor nevertebrate rare (melci, gândaci, libelule, fluturi); printre
care: melcul acvatic dungat (Theodoxus transversalis), melcul cu cârlig (Anisus vorticulus), gândacul de apă
(Graphoderus bilineatus), croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo) etc .

Figura 28. Porcușor-de-nisip (Gobio albipinnatus) Figura 29. Rață sulițar (Anas acuta)
Sursa:https://www.descoperadeltadunarii.ro/ Sursa : https://www.paradisverde.ro/
 Figura 32 . Sabiță (Pelecus cultratus) Sursa:
Figura 30. Ciuf de câmp (Asio flammeus)
https://simicrissall.blogspot.com/
Sursa: https://apnd.ro/

Figura 31. Șopârla cenușie (Lacerta agilis) Figura 33. Melcul cu cârlig (Anisus vorticulus),
Sursa: https://www.info-delta.ro/ Sursa: https://www.info-delta.ro/
 3. Parcul Natural Apuseni
Caracterizarea fizico-geografică a regiunii
Localizare

Parcul Natural Apuseni este o arie protejată

de interes național ce corespunde categoriei a V-
a IUCN (parc natural de tip peisaj terestru)
situată în România, pe teritoriile administrative
ale județelor Alba, Cluj și Bihor .
Parcul natural se află în vestul țării, în partea
central-estică a Munților Apuseni, înconjurat de
Masivul Vlădeasa la nord,
Munții Pădurea Craiului la nord-vest,
Munții Bihorului la sud, Munții Gilău la est și
Munții Codru-Moma la sud-vest. Figura 34. Localizarea Parcului Natural Apuseni
Sursa: https://apnd.ro/
Geologia regiunii
Din punct de vedere geologic, parcul natural este constituit în cea mai mare parte din
șisturi cristaline în Masivul Biharia și Masivul Vlădeasa; masive calcaroase în alternanță cu
conglomerate și gresii în Munții Bihor; calcare și dolomite în platoul Padiș; gresii și șisturi
cristaline în Bazinul Padiș - Cetățile Ponorului; calcare în Platoul Carstic Padiș și pe văile
acestuia; calcare triasice, cretacice și jurasice în Munții Bihorului și Munții Pădurea Craiului;
șisturi cristaline și depozite permiene în depresiunile Zarandului și Beiușului și în
Munții Codru-Moma; precum și magmatite laramice în Munții Gilăului și Bihorului.

Relieful
Parcul Natural Apuseni reprezintă o zonă montană cu forme de relief
diversificate, vârfuri (Biserica Moțului), abrupturi stâncoase (Pietrele
Galbenei), chei, văii (Valea Sighiștelului, Valea Galbenei), doline (Lumea
Pierdută), măguri, lapiezuri, ponoare (Cetățile Ponorului), avene (Avenul
cu Vacă), peșteri (Urșilor, Ciur Izbuc, Cetatea Rădesei, Ghețarul Focul Viu,
Peștera Smeilor de la Onceasa); cu suprafețe naturale acoperite cu păduri, Figura 35. Harta reliefului Parcului Natural Apuseni
pășuni și pajiști; cu floră și faună specifică Munților Occidentali. Sursa: https://peterlengyel.wordpress.com/
Clima

Clima este continental-moderată,

în general umedă și rece în zonele
înalte, cu interferențe de aer cald
tropical în zonele mai joase; cu
precipitații importante între 600 mm.
în valea Arieșului Mare, până la
1300–1400 mm. în Munții Bihorului
și vânturi dominante din partea
vestică. Temperatura medie anuală
Figura 36. Harta climatică a Parcului Natural Apuseni
este cuprinsă între 2 și 4°C în în luna septembrie
Vlădeasa și 8-10°C în zona Sursa:http://www.ahgr.ro/
depresionară a Beiușului.
Hidrografia

Apele de suprafață ale parcului natural aparțin

bazinelor hidrografice ale râurilor :
 Arieșul Mare ce adună pâraiele: Gârdișoara, Trâncești, V
alea Ponorașului;
 Someșul Mic cu subbazinul Someșului Cald și afluenții Figura 37. Rețeaua hidrografică și grupele muntoase din Parcul
acestuia: Valea Seacă, Alunul Mic, Pârâul Ponor, Natural Apuseni Sursa: https://geografilia.blogspot.com/

Valea Firii, Barna, Valea Izbucului, Călineasa;

 Crișul Negru cu afluenții: Crișul Pietros format din
pâraiele văilor Galbena, Aleu, Căuși și Crișul Băiței cu
pâraiele: Hoanca Moțului și Valea Sighiștelului .
În suprafața parcului, în partea nordică a munților Apuseni
se află Lacul Beliș-Fântânele, lac artificial de acumulare din
Munții Gilău, amenajat între anii 1970-1974.

Figura 38. Rețeaua hidrografică din Parcul Natural Apuseni

Sursa: http://www.ahgr.ro/
 Caracteristicile biodiversității floristice
Vegetația este una specifică în cea mai mare parte habitatelor montane, cu păduri de conifere sau de foioase, păduri
de amestec, tufărișuri de arbuști și ierburi de luncă, de pajiște sau de stâncărie.
Păduri de conifere : cu arboret de brad (Abies alba), molid (Picea abies) , pin (Pinus), tisă (Taxus bacata), larice (Larix
decidua), zâmbru (Pinus cembra) etc.
Păduri de foioase:
fag (Fagus sylvatica), stejar (Quercus robur), gorun (Quercus petraea), frasin (Fraxinus), tei (Tilia), paltin de munte (Acer
pseudoplatanus), carpen (Carpinus betulus), jugastru (Acer campestre), mesteacăn (Betula pendula), ulm (Ulmus glabra),
castan sălbatic (Aesculus hippocastanum), cireș sălbatic (Cerasus avium), nuc (Juglans regia L.), scoruș de munte (Sorbus
aucuparia), plop tremurător (Populus tremula), salcie albă (Salix alba), salcie căprească (Salix caprea), arin (Alnus
glutinosa) ș.a.
Arbusti:
jneapăn (Pinus mugo), corn (Cornus mas), alun (Corylus avellana), mur (Rubus fruticosus L.), zmeur (Robus idaeus), afin
(Vaccinum myrtillus L.), liliac sălbatic (Syringa vulgaris) ș.a.
Specii ierboase:
papucul doamnei (Cypripedium calceolus), clopoțel de munte (Campanula alpina), moșișoară (Liparis loeselii), darie
(Pedicularis comosa), albăstriță (Centaurea kotschyana) etc.

Figura 39. Zadă (Larix) Figura 40. Gorun (Quercus petraea)

Sursa: https://www.pepinieramizil.ro/ Sursa:https://www.naturplant.ro/
 Figura 41. Corn ( Cornus mas ) Figura 42. Moșișoară (Liparis loeselii), Figura 43. Clopoțel de munte (Campanula
Sursa:https://www.naturplant.ro/ Sursa:http://www.ahgr.ro/ alpina) Sursa:https://www.flickr.com/
 Caracteristicile biodiversității faunistice
Fauna parcului este una diversificată și bine
reprezentată de mai multe specii de mamifere,
păsări, pești, reptile, și amfibieni; dintre care unele
aflate pe lista roșie a IUCN (Uniunea Internațională
pentru Consrvarea Naturii) .
Mamifere: cerb (Cervus elaphus L.), capra neagră
(Rupicapra rupicapra), căprioară (Capreolus capreolus), Figura 44. Vidră (Lutra lutra), Figura 45. Hermelină (Mustela erminea)
urs brun (Ursus arctos), lup (Canis lupus), mistreț (Sus Sursa: https://peterlengyel.wordpress.com/ Sursa:https://benny-photo.com/

scrofa), vulpe (Vulpes vulpes crucigera), râs (Lynx),

pisică sălbatică (Felis silvestris), jder (Martes martes),
vidră (Lutra lutra), veveriță (Sciurus vulgaris), dihor
(Mustela putorius), hermelină (Mustela erminea).
Păsări: cocoșul de munte (Tetrao urogallus),
acvilă de munte (Aquila chrysaetos), găinușa de alun
(Tetrastes bonasia), ieruncă (Tetrastes bonasia),
acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), corb (Corvus
corax), pițigoi moțat (Parus cristatus) etc.
Figura 46. Ieruncă (Tetrastes
bonasia), Sursa:http://www.ahgr.ro/
Pești: păstrăv fântânel (Salvelinus fontinalis), păstrăv curcubeu (Salmo gairderi irideus), păstrăv brun (Truite
fario), babușcă (Rutilus rutilus), zvârlugă (Cobitis taenia), scobar (Chondrostoma nasus), lipan (Thymallus
thymallus), clean (Squalius cephalus), craiete (Phoxinus phoxinus), mreană (Barbus barbus) ș.a.
Reptile și amfibieni: șopârla de zid (Podarcis muralis), șopârla vivipară (din specia Zootoca vivipara), vipera berus
(Vipera berus), năpârcă (Anguis fragilis), șarpele lui Esculap (Elaphe longissima), șarpele de alun (Coronella
austriaca), salamandră (Salamandra salamandra) etc.

Figura 47. Scobar (Chondrostoma nasus),

Sursa: https://fishforlife.ro/

Figura 48. Clean (Squalius cephalus), Figura 49. Șarpele lui Esculap (Elaphe longissima), Figura 50. Salamandră (Salamandra
Sursa: https://www.serpedia.ro/ salamandra) Sursa:
Sursa: https://www.naturephoto-cz.com/ https://www.naturephoto-cz.com/
 4. Parcul Național Retezat
Caracterizarea fizico-geografică a regiunii
Localizare
Parcul Național Retezat este o arie protejată de interes național ,
desemnată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare
de conservare favorabilă florei spontane și faunei sălbatice, precum și a
unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei
protejate. Acesta este situat în sud-vestul țării , pe teritoriul județului
Hunedoara
Aria naturală se află în extremitatea sud-vestică a județului
Hunedoara (la limita de graniță cu județele Caraș-Severin și Mehedinți,
în nordul Parcului Național Domogled - Valea Cernei), pe teritoriile
administrative ale comunelor: Pui, Râu de Mori, Sălașu de Sus și pe cel
al orașului Uricani), lângă drumul național DN66A care leagă orașul
Petroșani de drumul național DN67D, pe Valea Cernei.
Parcul Național Retezat – Rezervație a Biosferei se află în partea de
vest a Carpaților Meridionali, cuprinzând o suprafață de 38138 ha din Figura 51. Localizarea Parcului Național Retezat
Masivul Retezat-Godeanu. Sursa:https://cnipturicani.ro/
Geologia regiunii
Prin întinderea sa, Parcul Naţional Retezat se suprapune structurilor
geologice care alcătuiesc grupa munţilor Retezat – Godeanu. Din nucleul
central al acestora se desprinde radiar, spre nord, Masivul Retezat, bine
individualizat datorită încadrării lui între depresiunile tectonice Petroşani
şi Haţeg. El formează o “imensă fereastră tectonică” unde apare la zi
autohtonul danubian flancat de cristalinul getic de tip “Sebeş – Lotru”.

Relieful
În interiorul Parcului Național Retezat există douăzeci de vârfuri Figura 52. Harta geologică a Parcului Național Retezat
de peste 2000 m și peste 80 de lacuri glaciare, între care Sursa: https://retezat.ro/

Lacul Bucura, care este cel mai mare lac glaciar din țară. Parcul
include rezervația științifică Gemenele (1630 ha). Retezatul este
cel mai complex și mai grandios masiv montan din toate
sectoarele geografice ale Carpaților românești. Originalitatea sa
constă în existența unor spectaculoase creste alpine care depășesc
2000 de m înălțime și un relief sculptural, în care s-au imprimat
urmele a două mari glaciații (Riss și Würm), făcându-se
remarcată existența unei puternice modelări climatice, sub formă
de trepte (Platforma de eroziune alpină Borăscu, Râul Șes,
Gornovița).
În prezent parcul are statut de arie naturală protejată de interes
Figura 53. Harta reliefului Parcului Național Retezat Figura 54. Retezatul central
( Imagine satelitară ) Sursa:http://www.ahgr.ro/
național și internațional, fiind recunoscut ca Rezervație a biosferei Sursa:https://inforetezat.home.blog/
din anul 1979.
Clima
Situat în plină zonă temperat-continentală, Parcul Naţional Retezat se
caracterizează printr-un topoclimat complex de munte, cu numeroase
particularităţi determinate de altitudine şi orientarea generală a culmilor
muntoase faţă de direcţia maselor de aer maritim din vest şi a celui
continental din est si nord-est, expoziţia versanţilor faţă de Soare şi
unghiul de înclinare al pantelor. Figura 55. Tabel cu valorile medii anuale de temperatură și
Dintre factorii climatogenetici cel mai important rol îl joacă cantitatea de precipitații ale Parcului Național Retezat
Sursa:http://hikersbay.com/
căldură, primită în funcţie de expoziţia şi înclinarea versanţilor.

Hidrografia
Rețeaua de râuri înclină spre două direcții: spre nord, către
râul Strei (bazinul hidrografic Mureş), care captează toate
apele din vestul, nordul, centrul şi nord-estul masivului și spre
sud, către Jiul de Vest. La 2.200 de metri altitudine apa din
Retezat e rece aproape ca gheața: doar 2 grade Celsius.
Cu toate acestea, cele mai calde râuri ale Retezatului pot
atinge, vara, temperaturi chiar și de 22 de grade. Cel mai
important curs de apă este Lăpuşnicul Mare, dar cascadele
sunt frecvente, iar cea mai cunoscută dintre ele este cascada
Lolaia . Figura 56. Rețeaua hidrografică a Parcului Național Retezat
Sursa:https://geografilia.blogspot.com/
 Caracteristicile biodiversității floristice
Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura
geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii .
Arbori și arbuști cu specii de conifere: pin (Pinus), brad (Abies alba), larice (Larix
decidua), zâmbru (Pinus cembra), zadă (Larix), tisă (Taxus baccata), molid (Picea
Abies) și foioase cu arboret de: gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus robur),
fag (Fagus sylvatica), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer
pseudoplatanus), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), ulm (Ulmus
glabra), arțar (Acer platanoides), jugastru (Acer campestre), mesteacăn (Betula
pendula), arin de munte (Alnus viridis) etc.
Figura 57. Diversitatea zonelor floristice din Parcul Național
Retezat
Sursa: https://peterlengyel.wordpress.com/

Figura 58. Zâmbru (Pinus cembra) Figura 59. Paltin de munte (Acer pseudoplatanus) Figura 60. Ulm ( Ulmus glabra ) Figura 61. Jugastru (Acer campestre)
Sursa: https://merg.in/ Sursa: https://www.periland.ro/ Sursa: http://lamaisondesjardins.ro/a Sursa: https://www.naturplant.ro/
La nivelul ierburilor diversitatea floristică este reprezentată de numeroase specii
și subspecii de plante, dintre care unele protejate prin lege sau endemice pentru
această zonă a țării.
Flori și ierburi din speciile: bujor de munte (Rhododendron myrtifolium),
floarea-de-colț (Leontopodium alpinum Cass.), ghințura galbenă (Gentiana lutea),
talpa ursului (Heracleum palmatum), angelică (Angelica archangelica),
albăstreaua de munte (Centaurea pinnatifida), clopoțel de munte (Campanula
patula ssp. abietina), garofiță (din speciile: Dianthus glacialis ssp. gelidus,
Dianthus tenuifolius, Dianthus henteri), șofran (Crocus banaticus), orhidee (cu
specii de: Pseudorchis albida, Pseudorchis frivaldii, Dactylorhiza cordigera),
pufuliță (Epilobium alsinifolium), sisinel de munte (Pulsatilla alba), crin de Figura 65. Credei de munte (Luzula sudetica)
pădure (Lilium carniolicum ssp. jankae), credei de munte (Luzula sudetica) etc. Sursa: http://phytoimages.siu.edu/

Figura 62. Ghințura galbenă (Gentiana lutea) Figura 63. Angelică (Angelica archangelica) Figura 64. Sisinel de munte (Pulsatilla alba)
Sursa: https://hypericumimpex.ro/ Sursa: https://www.csid.ro/ Sursa: http://cristeaviorica.blogspot.com/
 Caracteristicile biodiversității faunistice
Fauna parcului este una diversificată și reprezentată de mai multe specii de : mamifere, păsări, pești,
amfibieni și reptile, unele protejate prin lege .

Mamifere cu specii de: urs carpatin (Ursus arctos),

lup (Canis lupus), râs eurasiatic (Lynx lynx),
mistreț (Sus scrofa), capră neagră (Rupicapra
rupicapra), cerb (Cervus elaphus), căprioară
(Capreolus capreolus), pisică sălbatică (Felis
silvestris), jder de copac (Martes martes), vulpe
Figura 66. Pisică sălbatică (Felis silvestris)
(Vulpes vulpes), liliacul comun (Myotis myotis), Sursa: https://izi.travel/en
liliacul de apă (Myotis daubentonii), liliacul mare
cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul
mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros),
liliacul cu urechi late (Barbastella barbastellus),
liliac cu urechi de șoarece (Myotis blythii) ș.a.

Figura 67. Liliacul de apă (Myotis daubentonii)

Sursa: https://lilieci.ro/

Figura 68. Brotacul verde de copac-
Figura 69. Gușter (Lacerta viridis)
Brotăcel (Hyla arborea)
Sursa: http://www.enciclopedie.info/
Sursa: https://ro.world-animal.com/
Figura 70. Cocoș de munte (Tetrao
urogallus)
Sursa: https://romaniasalbatica.ro/
Figura 71. Caprimulg
(Caprimulgus europaeus)
Sursa: https://chettusia.com/
Amfibieni și reptile: ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina
variegata), brotacul verde de copac - brotăcel (Hyla arborea),
broasca-roșie-de-pădure (Rana dalmatina), broasca-roșie-de-
munte (Rana temporaria), salamandra de foc (Salamandra
salamandra), tritonul de munte (Triturus alpestris), tritonul
comun transilvănean (Triturus vulgaris), șopârlă de câmp
(Lacerta agilis), gușter (Lacerta viridis), șarpele de alun
(Coronella austriaca) etc.
Păsări cu specii de: cocoș de munte (Tetrao urogallus),
potârniche de tundră (Aegolius funereus), pescăruș albastru
(Alcedo atthis), acvila de munte (Aquila chrysaetos), acvilă-
țipătoare-mică (Aquila pomarina), cocoșul de mesteacăn
(Bonasa bonasia), caprimulg (Caprimulgus europaeus),
barză neagră (Ciconia nigra), șerpar (Circaetus gallicus),
cristei de câmp (Crex crex), ciocănitoare cu spate alb
(Dendrocopos leucotos), ciocănitoare neagră (Dryocopus
martius), ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius),
ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus),
ciocănitoarea verzuie (Picus canus), șoim călător (Falco
peregrinus), muscar (Ficedula parva) ș.a.
 Importanța științifică, economică și istorică a Parcurilor și
Rezervațiilor Naturale din România
Patrimoniul natural al României este foarte valoros întrucât deținem valori naturale de mult pierdute în restul țărilor europene. Practic suntem
singura țară a Uniunii Europene care mai are păduri virgine, peisaje forestiere intacte, la noi se află aproape jumătate din efectivele europene de urși,
lupi și râși și suntem singura țară cu 5 regiuni biogeografice (continentală, alpină, stepică, panonică și pontică). Astfel, biodiversitatea trebuie să fie un
adevărat pilon al dezvoltării durabile și toţi factorii decizionali, administrativi sau politici ar trebui să realizeze asta și să acționeze în consecință.
Fiecare țară are obligația de a se îngriji de patrimoniul natural național. De ce este necesar să o facă? Din foarte multe motive: pentru că ne asigură
un mediu sănătos, pentru că este o datorie fata de urmași, fiindcă natura nealterată poate constitui baza dezvoltării durabile, pentru ca astfel se
salvează specii și habitate rare și periclitate, pentru că prin asta se asigura baza dezvoltării ecoturismului, resurse pentru cercetare și educație ecologică
etc.
În toată lumea se încearcă protejarea patrimoniului natural național prin desemnarea de arii naturale protejate de interes naţional: parcuri
naționale, parcuri naturale, rezervații naturale, monumente ale naturii etc. În plus există și arii naturale protejate de interes european (situri Natura
2000) și internațional (rezervații ale biosferei, situri Ramsar, situri ale patrimoniului universal etc.). În fiecare țară acestea toate alcătuiesc rețeaua
națională de arii naturale protejate.
În România această rețea este alcătuită din: 13 parcuri naționale (1,3% din teritoriul țării), 16 parcuri naturale și câteva sute de rezervații și
monumente ale naturii, Rezervația Biosferei Delta Dunării, toate acestea însemnând 7,8% din teritoriu, la care se adaugă siturile Natura 2000 cu care
suprafața totală a ariilor naturale protejate se ridică la circa 23% din teritoriu în contextul în care alte țări europene trec și de 35% suprafață naturală
totală protejată .

Figura 72. Harta ariilor protejate de interes național Figura 73. Harta ariilor protejate de interes internațional din
Sursa: http://www.rosilva.ro/ România
Sursa: http://www.ahgr.ro/
 - CONCLUZII GENERALE -
 Parcurile și Rezervațiile Naturale din România sunt recunoscute la nivel
internațional prin varirtatea bogată a biodiversității floristice și faunistice !

 Foarte multe dintre parcurile naturale și naționale din România sunt

recunoscute prin lege ca arii protejate și sunt incluse în Patrimoniul Mondial
UNESCO !

 România deține un procent foarte mare de natură sălbatică , reprezentată în

mare parte de : păduri virgine, urși , lupi și râși dar pe lângă asta are și multe
medii neantropizate, ceea ce o face una dintre cele mai atractive țări din Uniunea
Europeană în contextul importanței naturale !
 BIBLIOGRAFIE
 Bleahu M. (1977) - Rezervaţii naturale din România .Ed. Tehnică .
 Mohan Gh., Ardelean A. și Georgescu M. (1993) - Rezervații și monumente ale naturii din România. Ed. Casa de editură și
comerț ,,SCAIUD,, .
 Mohan G., Ardelean A. (2006) - Parcurile și Rezervațiile Naturale din România. Ed. Victor B Victor .

WEBOGRAFIE
 http://calimani.xhost.ro/dcalimani.htm
 http://melinaturism.blogspot.com/2007/05/parcul-naional-climani.html
 http://www.cjsuceava.ro/2019/amenajare_teritoriu_urbanism/etapa1/02.pdf
 https://hikepack.earth/maps/RO-28/Parcul-National-Calimani
 http://www.montaniarzi.ro/harta-muntilor-calimani/
 https://www.carpati.org/ghid_montan/muntii/calimani-8/clima/
 http://www.cimec.ro/Monumente/ParcuriNaturale/Harti/k.htm
 https://www.flickr.com/
 https://www.info-delta.ro/delta-dunarii-17/reteaua--hidrografica-a-deltei-dunarii--101.html
 https://geografilia.blogspot.com/
 https://retezat.ro/
 http://hikersbay.com/
 https://inforetezat.home.blog/
 http://www.ahgr.ro/
 https://cnipturicani.ro/
 https://www.serpedia.ro
 https://www.naturephoto-cz.com/
 https://chettusia.com/
 https://romaniasalbatica.ro/
 http://www.enciclopedie.info
 https://ro.world-animal.com/
 https://lilieci.ro/
 https://izi.travel/en
 https://hypericumimpex.ro/
 http://phytoimages.siu.edu/
 https://www.csid.ro/
 http://lamaisondesjardins.ro/a
 https://geografilia.blogspot.com/
 https://www.naturplant.ro/
 https://www.periland.ro/
 https://merg.in/
 https://www.pepinieramizil.ro/
 https://simicrissall.blogspot.com/
 https://www.info-delta.ro/
 https://stiinta-pentru-toti.blogspot.com/
 http://www.cimec.ro/Monumente/ParcuriNaturale/Harti/k.htm
 http://www.rosilva.ro/
 Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii ( IUCN )
 IUCN este o organizație internațională fondată în octombrie 1948 ,
dedicată conservării resurselor naturale la nivel global care colaborează
cu ONG-urile internaționale pentru salvarea mediului și biodiversității :
Greenpeace ( Pace Verde ) și World Wide Fund for Nature ( Fondul
Mondial pentru Natură ) !

FELICITĂRI !!!
Vă mulțumesc mult
pentru vizionare !!!