” PROBLEMATICA

DESEURILOR MUNICIPALE”

Conf.univ.dr.Florian
Grigore-Radulescu

STUDENT:
Voinea Dumitru Florina AN II

1
 Cuprins

Introducere....................................................................................................................................1
Continut-Studiu de caz..................................................................................................................2
Concluzii........................................................................................................................................3
Bibliografie....................................................................................................................................4

2
Introducere

”Problematica deseurilor municipale”

Deşeurile reprezintă o mare sursă de poluare. Acestea se reproduc în prezent mai repede ca oamenii. Ele
au o viaţă mult mai lungă şi presupun uneori sute sau chiar mii de ani înainte de a se descompune total, ca
formă de reintegrare în natură.
La scara unei naţiuni, a unei antreprize sau a unui simplu cetăţean, nimeni nu mai poate ignora acum
faptul că, asemănătoare unor forme de relief, munţii de deşeuri cresc cu câţiva metri în fiecare an,
transformând peisajele, poluând apa, aerul şi solurile, reducând în mod semnificativ resursele în materii
prime, reprezentând un simbol al unei societăţi ce iroseşte într-un mod nepermis resursele naturale.
Mediul “tare”, produsele din diverse metale şi apoi recent masele plastice, fibrele de sticlă sau alte
materiale nebiodegradabile sunt o creaţie practic a ultimului secol şi ele au generat în prezent o “zestre”
considerabilă de deşeuri greu destructibile şi care se acumulează neîncetat.
Degradarea lor, atunci cand are loc, produce însă o poluare extrem de puternică – de exemplu, cazul
bacteriilor cu plumb, mercur, zinc, buteliilor de aerosoli – care se împrăştie insidios în toţi factorii de
mediu.
Mecanismele societăţii de consum, specifice sistemelor economice post industriale au la bază creşterea
necontenită a necesităţilor în produse ale populaţiei, uneori exacerbată de interese pur speculative şi
totodată sporirea din aceleaşi considerente a volumului ambalajelor şi ele de multe ori supradimensionate.
În prezent problema gestionării deşeurilor se manifestă tot mai acut din cauza creşterii cantităţii şi
diversităţii acestora, precum şi a impactului lor negativ, tot mai pronunţat, asupra mediului înconjurător.
Depozitarea deşeurilor pe sol fără respectarea unor cerinţe minime, evacuarea în cursurile de apă şi
arderea necontrolată a acestora reprezintă o serie de riscuri majore atât pentru mediul ambiant cât şi
pentru sănătatea populaţiei.
De aceea, legislaţia europeană transpusă prin actele normative naţionale a impus o nouă abordare a
problematicii deşeurilor, plecând de la necesitatea de a economisi resursele naturale, de a reduce costurile
de gestionare şi de a găsi soluţii eficiente în procesul de diminuare a impactului asupra mediului produs
de deşeuri.
Gestionarea deşeurilor cuprinde toate activităţile de colectare, transport, tratare, valorificare şi eliminare a
deşeurilor, inclusiv monitorizarea acestor operaţii şi monitorizarea depozitelor de deşeuri după închiderea
lor.
Tabelul nr. 1.1. prezintă cantităţile de deşeuri generate în anul 2006, iar figura nr. 1.1. prezintă ponderea
deşeurilor municipale în totalul deşeurilor generate în România, în anul 2006.

3
Tabelul nr.1.1. Deşeuri generate pe principalele categorii, în anul 2006

Cantitate
Deşeuri generate Procent
milioane tone

Deşeuri generate de industria extractivă 199,25 62,15%

Deşeuri generate de alte activităţi industriale 112,49 35,09%

Deşeuri municipale 8,87 2,76%

TOTAL 320,61 100%

Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Institutul Naţional de Statistică

DEŞEURI MUNICIPALE
1. Cantităţi şi compoziţie

Deşeurile municipale reprezintă totalitatea deşeurilor generate în mediul urban şi rural din gospodării,
instituţii, unităţi comerciale, agenţi economici (deşeuri menajere şi asimilabile), deşeuri stradale colectate
din spaţii publice, străzi, parcuri, spaţii verzi, deşeuri din construcţii-demolări generate în gospodării şi
colectate de operatorii de salubritate şi nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti.
Gestionarea deşeurilor municipale presupune colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea acestora,
inclusiv monitorizarea depozitelor de deşeuri după închidere.
Responsabilitatea pentru gestionarea deşeurilor municipale aparţine administraţiilor publice locale, care,
în mod direct sau prin concesionarea serviciului de salubrizare către un operator economic autorizat,
trebuie să asigure colectarea, colectarea selectivă, transportul, tratarea, valorificarea şi eliminarea finală a
acestor deşeuri.
Colectarea deşeurilor menajere nu este generalizată la nivelul ţării. În anul 2006, primăriile şi operatorii
de salubritate au colectat deşeuri menajere de la 79,53% din populaţia urbană şi 11,44% din populaţia
rurală, ceea ce reprezintă, la nivel naţional, o medie de 48,84%.
În anul 2006, au fost colectate 6,8 milioane tone de deşeuri municipale (tabelul nr. 2.1. şi figura nr. 2.1.),
atât de la populaţie şi operatori economici, cât şi din serviciile publice. Faţă de această cantitate de deşeuri
generată şi colectată, a fost estimată o cantitate de circa 2,06 milioane tone deşeuri menajere generate de
populaţia care nu este deservită de servicii de salubritate. Cantităţile de deşeuri generate şi necolectate s-
au calculat luându-se în considerare valorile indicatorului de generare a deşeurilor de 0,9 kg/loc.zi în
mediu urban şi 0,4 kg/loc.zi în mediu rural, valori stabilite prin PRGD.

4
Tabelul nr. 2.1. Deşeuri municipale generate şi colectate în perioada 2004 – 200

Cantitate Cantitate
Cantitate deşeuri
deşeuri deşeuri
Deşeuri municipale milioane tone
milioane tone milioane tone
2004
2005 2006

Deşeuri menajere colectate 5,16 5,56 5,36

 în amestec 5,1 5,25 5,27

de la populaţie 3,64 3,56 3,52

de la agenţi economici 1,46 1,69 1,75

 separat 0,064 0,31 0,09

Deşeuri din servicii publice 0,90 1 0,97

Deşeuri din construcţii/demolări 0,65 0,47 0,47

Total deşeuri municipale colectate 6,71 7,03 6,80

Deşeuri menajere necolectate 1,49 1,61 2,06

Total deşeuri municipale generate 8,2 8,64 8,87

Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Institutul Naţional de Statistică

Figura nr. 2.1. Cantitatea de deşeuri municipale generate şi colectate în perioada 2004 – 2006

5
 c a n ti ta te d e s e u r i (m i l i o a n e 9
8
7
6
to n e )

5
generat
4
colectat
3
2
1
0
2004 2005 2006

Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Institutul Naţional de Statistică

După provenienţa lor, deşeurile municipale includ (tabelul nr. 2.2. şi figura nr. 2.2.): deşeuri menajere de
la populaţie şi deşeuri menajere de la operatorii economici; deşeuri din servicii municipale (deşeuri
stradale, din pieţe, spaţii verzi); deşeuri din construcţii şi demolări provenite din gospodării.

Tabelul nr. 2. 2. Deşeuri totale colectate de municipalităţi în anul 2006

Cantitate colectată
Deşeuri colectate Procent
milioane tone

deşeuri menajere 5,36 78,82%

deşeuri din servicii municipale 0,97 14,27%

deşeuri din construcţii/demolări 0,47 6,91%

TOTAL 6,80 100%

6
Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Institutul Naţional de Statistică

Figura nr. 2.2. Deşeuri municipale colectate în anul 2006

7% deşeuri menajere
14%

deşeuri din servicii

municipale
deşeuri din
79% construcţii/demolări

Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Institutul Naţional de Statistică

Tabelul nr. 2.3. prezintă indicatorii de generare a deşeurilor municipale în perioada 1998 – 2005.
Tabelul nr. 2.3. Indicatori de generare a deşeurilor municipale

Anul Deşeuri municipale (kg/loc.an)

2000 355

2001 341

2002 384

2003 365

2004 378

2005 398

2006 410

media 376

7
În comparaţie cu statele UE, cantitatea de deşeuri municipale generată în România în perioada 2000 -
2005, exprimată în kg/cap locuitor, s-a situat sub media UE-27. Tabelul nr. 2.4. prezintă generarea
deşeurilor municipale în România comparativ cu statele uniunii europene

Tabelul nr. 2. 4. Generarea deşeurilor municipale în românia comparativ cu statele Uniunii Europene

kg/cap loc. 2000 2001 2002 2003 2004 2005

EU15 563 567 579 573 572 574

NMS12 361 340 347 338 335 334

EU27 517 516 527 520 519 520

România 355 341 384 365 378 398

Sursa: EUROSTAT
Compoziţia procentuală a deşeurilor menajere în România, pentru anul 2006, este prezentată în tabelul nr.
2.5. În figura 2.3 este prezentată evoluţia compoziţiei deşeurilor menajere în perioada 2004 – 2006.
Tabelul nr. 2.5. Compoziţia procentuală medie a deşeurilor menajere în anul 2006

Material Procent

Hârtie, carton 11,26%

Sticlă 10,76%

Metale 5,11%

Materiale plastice 2,98%

Textile 4,52%

Biodegradabile organice 46,31%

Inerte 7,10%

Alte deşeuri 11,96%

TOTAL 100%

Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Institutul Naţional de Statistică

8
Figura nr. 2.3. Evoluţia compoziţiei deşeurilor menajere în perioada 2004 – 2006

120 Alte deşeuri

100 Biodegradabile
organice
. 80 Textile

60 Materiale plastice

40 Metale

20 Sticlă

0 Hârtie, carton
2004 2005 2006

Deşeurile menajere solide pot fi tratate prin diferite modalităţi:

- valorificarea energetică: ardere, elaborare de combustibili derivaţi (procedee mecanice, termice,

biologice)
- valorificarea materiilor prime: materii prime organice, minerale
- valorificare prin recuperare şi refolosire: lianţi hidraulici şi materiale, sticlă şi ceramică, material
plastic şi cauciuc, fibre celulozice recuperabile
- valorificare în agricultură şi sectorul agroalimentar: elaborare de amendamente organice,
minerale, alimentaţia animalelor
- valorificare în tehnici de mediu: epurarea efluenţilor gazoşi şi lichizi, condiţionarea deşeurilor
toxice prin alte deşeuri
- neutralizare cu microunde: tratarea în cuptoare cu microunde
- tehnici de neutralizare şi reintroducere în mediu: incinerare şi alte procedee termice, tratamente
biologice, fizico-chimice şi chimice, depunere în rampe.

Pentru realizarea unei strategii în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor, sunt necesare anumite acţiuni:
colectarea deşeurilor, transportul, reciclarea, compostarea, producerea de biogaz, inicnerarea,
depozitarea, costurile de exploatare şi veniturile.

9
CONCLUZII

În final, ajungem la concluzia că trebuie să reducem consumul propriu pe cât posibil, şi apoi, să refolosim
la maxim resursele de care dispunem deja, ca într-un târziu să reciclam cât mai mult din ceea ce nu poate
fi reciclat.

Totuşi, este foarte important să avem în vedere nu doar cantităţile ci şi materialele care intră în
compoziţia unui anumit produs care în final ajunge deşeu. O evaluare a resurselor necesare pentru a-l
produce, precum şi a potenţialului său de poluare ca deşeu, va determina nivelul de efort necesar pentru
schimbarea unor aspecte ale ciclului de viaţă al acelui produs, de la modul în care este produs până la
modul în care este eliminat.

Este soluţia la îndemână tuturor şi presupune depozitarea deşeurilor în locuri special amenajate în vederea
reciclării. Conform HG 621/ 2005 instituţiile publice, asociaţiile, fundaţiile şi persoanele fizice sunt
obligate să colecteze selectiv deşeurile de ambalaje în containere diferite, inscripţionate în mod
corespunzător şi amplasate în locuri speciale accesibile cetăţenilor.

S-a făcut un pas important prin publicarea Legii 132/2010 privind colectarea selectivă a deşeurilor în
instituţiile publice. Conform acestei legi, fiecare instituţie publică are obligaţia de a stabili
responsabilitatea implementării colectării selective a deşeurilor în cadrul instituţiei în sarcina unui angajat
din departamentul administrativ sau de a delega această responsabilitate către terţi.

În România, colectarea separată a deşeurilor municipale în vederea valorificării materialelor reciclabile

provenite din deşeurile menajere (hârtie, carton, sticlă, metale, materiale plastice) se practică într-o mică
măsură, la nivel local, în cadrul unor proiecte pilot iniţiate de către societăţile de salubrizare şi primării, în
colaborare cu operatorii economici care pun pe piaţă ambalaje şi produse ambalate. Aceste proiecte sunt
în derulare în colaborare cu asociaţiile de locatari (pentru populaţie), şcoli, instituţii şi agenţi economici,
fiind în continuă extindere în funcţie de rezultatele obţinute şi de fondurile disponibile.

Implementarea colectării selective s-a preconizat să fie abordată în trei etape, astfel:

 2004 – 2006: experimentare (proiecte pilot), conştientizare populaţie;

 2007 – 2017: extinderea colectării selective la nivel naţional;

 2017 – 2022: implementarea colectării selective în zone mai dificile (locuinţe colective, mediu
rural dispersat, zone montane).

În perioada 2004-2006, o atenţie deosebită s-a acordat activităţii de conştientizare şi informare a

publicului, concomitent cu extinderea proiectelor pilot privind colectarea selectivă.

10
În ceea ce priveşte extinderea colectarii selective la nivel naţional a deşeurilor (etapa a II-a), până la data
de 31 decembrie 2007, acest sistem a fost implementat în 182 localităţi şi sectorul 2 din Bucureşti,
acoperind un număr de 2412472 locuitori; au fost colectate selectiv următoarele cantităţile de deşeuri
prezentate în tabelul nr. 2.6.

Tabelul nr. 2.6. Cantităţi de deşeuri colectate selectiv în anul 2007

Cantitatea totală de
deşeuri colectată PET Plastic Hârtie/Carton Sticlă Metal Lemn
(tone)

20439,98 3744,56 2206,23 13282,89 942,73 140,26 123,31

Din cauza procentului scăzut de colectare selectivă a deşeurilor de la populaţie, componentele reciclabile
din deşeurile menajere (hârtie, carton, sticlă, materiale plastice, metale) nu se recuperează, ci se elimină
prin depozitare finală împreună cu celelalte deşeuri municipale.

În ţara noastră, aproape întreaga cantitate de deşeuri municipale colectate este eliminată prin depozitare.

11
Bibliografie

Politici si strategii de mediu, Vladimir Rojanschi, Florina Bran, Bucuresti, Ed. Economica, 2002

Răuţă, C., Cârstea, S. (1979), Poluarea şi protecţia mediului înconjurător, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti;

Mandravel, Cristina, Guţul-Văluţă, Melania (1987), Pământeni-duşmanii Terrei?, Ed. Albatros, Bucureşti;

Rojanschi, V., Bran, Florina, Diaconu, Gheorghiţa, Iosif, G.N., Toderoiu, F. (1997), Economia şi protecţia
mediului, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti;

Bran, Florina, Ioan, Ildikó, Marin, Dinu, Möckesch (1999), Mic lexicon de protecţia mediului, Ed. Ec
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Institutul Naţional de Statistică.

12