Sunteți pe pagina 1din 15

REFERAT

Managementul deșeurilor

Bucureşti 2011 2012

Legislaţie

  • 1 ................................................................................................................

2

  • 2 Tipuri de deșeuri

4

  • 3 Principii și obiective ale gestionării deșeurilor

5

  • 4 și transportul

Colectarea

deșeurilor

7

  • 5 tratare ale deșeurilor

Metode de

8

  • 5.1 Metode de eliminare

8

Depozite

  • 5.1.1 ...................................................................................................

8

Incinerare

  • 5.1.2 .................................................................................................

9

  • 5.2 Metode de recuperare

9

  • 5.2.1 Recuperarea materialelor

10

  • 5.2.2 Prelucrarea biologică

10

  • 5.2.3 Recuperarea energetică

11

  • 6 Disfunctionalităţi în gestiunea deşeurilor menajere din România

11

  • 7 Let’s Do It, Romania!

12

  • 8 Prognoza privind generarea deşeurilor județului Prahova

13

Gestionarea deșeurilor reprezintă una dintre problemele importante cu care se confruntă România în ceea ce priveste protecția mediului. Aceasta se referă la activitățile de colectare, transport, tratare, valorificare și eliminare a deșeurilor.

Responsabilitatea pentru activitățile de gestionare a deșeurilor revine generatorilor acestora, conform principiului „poluatorul plătește” sau dupa caz, producătorilor, în conformitate cu principiul „responsabilitatea producătorului”.

Un bun sistem de gestionare /nmanagement a deșeurilor fie periculoase sau nepericuloase începe cu prevenirea creșterii cantității de deșeuri. Reciclarea completă sau parțială conduce la diminuarea cantității de deșeuri care se depozitează, precum și la micșorarea cantității de materie primă intrată în fabricație.

  • 1 Legislaţie

Activitățile

componente

ale

gestionării

deșeurilor

trebuie

să

se

desfășoare

cu

respectarea normelor de protecție a mediului, care reflectă cerințele impuse de legislația europeană.

Legislația privind gestionarea deșeurilor este bogată. În februarie 2008 la nivel

european acquis-ul comunitar cuprindea 29 de directive ale Comisiei Europene. Pentru aderarea la Uniunea Europeană România a trebuit să implementeze în legislația sa aceste directive

Directivele europene transpuse în legislatia românească au determinat o nouă abordare a problemei deșeurilor, acordând atenție necesității protejării și economisirii resurselor naturale, reducerii costurilor de gestiune și găsirii de soluții eficiente pentru reducerea poluarii.

Politicile UE din domeniul managementului deșeurilor evidențiază importanța unei abordări integrate în gestionarea deșeurilor, care include construcția instalațiilor de

eliminare a deșeurilor împreună cu măsuri de prevenire a producerii deșeurilor și de reciclare, conforme cu ierarhia principiilor: prevenirea producției de deșeuri și a impactului negativ al acesteia, recuperarea deșeurilor prin reciclare, refolosire și depozitarea finală sigură a deșeurilor acolo unde nu există posibilitatea recuperării.

În Monitorul Oficial nr. 837 din data de 25 noiembrie 2011 a fost publicată Legea nr. 211 din 15 noiembrie 2011 privind regimul deşeurilor.

Legea transpune prevederile Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive.

Prin noua lege cadru se urmăreşte stabilirea unor măsuri în vederea protecţiei

mediului şi a sănătăţii populaţiei prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse produse de generarea şi gestionarea deşeurilor. Totodată, Legea privind regimul deşeurilor vizează reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterea eficienţei utilizării acestora prin mai multe măsuri, printre care se află:

  • Introducerea răspunderii extinse a producătorului pentru a consolida reutilizarea, prevenirea, reciclarea şi alte tipuri de valorificare a deşeurilor;

  • Stabilirea programelor de prevenire a generării deşeurilor pe baza indicatorilor adoptaţi de Comisia Europeană;

  • Suportarea costurilor gestionării deşeurilor de către producătorul iniţial de deşeuri, sau de către deţinătorii actuali ori deţinătorii anteriori ai deşeurilor;

  • Aplicarea sancţiunilor în cazul neconformării normativ;

cu prevederile acestui

act

  • Clarificarea responsabilităţilor factorilor implicaţi în sistemul de gestionare a deşeurilor;

  • Distincţia între stocarea preliminară a deşeurilor înaintea colectării, colectarea deşeurilor şi stocarea acestora înaintea tratării lor;

  • Facilitarea colectării separate şi tratarea adecvată a biodeşeurilor în vederea producerii de compost fără riscuri pentru mediu şi a altor materiale bazate pe bio-deşeuri;

  • Măsuri de stimulare a creării unor reţele de reutilizare şi reparare prin sprijinirea acestora, prin utilizarea unor instrumente economice;

  • Introducerea noţiunii de încetare a statutului de deşeu, prevenire, reutilizare, pregătire pentru reutilizare, tratare şi reciclare.

În ceea ce priveşte colectarea separată, legea prevede că autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia ca începând cu anul 2012 să asigure colectarea separată pentru cel puţin următoarele tipuri de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă.

De asemenea, producătorii de deşeuri şi autorităţile administraţiei publice locale trebuie ca până în anul 2020, să atingă un nivel de pregătire pentru reutilizare şi reciclare de minimum:

  • - 50% din masa totală a deşeurilor dei hârtie, metal, plastic şi sticlă provenind din deşeurile menajere și cele asimilabile acestora.

  • - 70% din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi demolări.

    • 2 Tipuri de deșeuri

După proveniență, pot fi deosebite următoarele tipuri de deșeuri:

  • A. Deșeuri municipale și asimilabile, care sunt deșeuri generate în mediul urban și rural. Ele sunt grupate în:

A1. Deșeuri menajere, provenite din activitatea casnică, magazine, hoteluri,

A2.

restaurante, instituții publice. Deșeuri stradale, specifice fluxurilor stradale (hârtii, mase plastice, frunze,

A3.

praf). Deșeuri din construcții și demolări, provenite din activitatea de construcții și

A4.

modernizarea și întreținerea străzilor Nămol orășenesc, rezultat din stațiile de tratare a apelor uzate și menajere.

Componenţa deşeurilor urbane este urmatoarea :

 

Deşeuri urbane

%

 

Deşeuri menajere

75-80

Deşeuri stradale

10-12

Nămol de epurare orăşenesc

6-9

Alte deşeuri similare

3-4

Compoziţia procentuală medie a deşeurilor menajere :

 
   

Material

 

%

 

Hârtie, carton

 

13,8

 

Sticlă

 

5,5

 

Metale

 

2,5

 

Materiale plastice

 

11,0

 

Textile

 

3,2

 

Alte materiale

 

64,0

 

Total

 

100,0

  • B. Deșeuri sanitare, provenite din spitale, dispensare și cabinete medicale.

  • C. Deșeuri de producție, rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole.

C1.

Deșeuri industriale stocabile, pe care normele europene le clasifică în:

Clasa 1 Deșeuri industriale periculoase, dar netoxice, de exemplu azbest.

Clasa 2 Deșeuri industriale nepericuloase și netoxice.

 

Clasa 3 Deșeuri inerte, de exemplu cele provenite din construcții.

Clasa 4 Deșeuri toxice, de exemplu cele medicale, radioactive.

Clasa 5 Deșeuri industriale produse în cantități foarte mari, de exemplu

C2.

cenușile produse de termocentralele care funcționează pe cărbune. Deșeuri agro-zootehnice, provenite din agricultură și, în special, din

C3.

zootehnie. Deșeuri speciale, categorie în care intră explozibilii și substanțele radioactive.

Clasificarea deșeurilor conform Directivei 2006/12/CE este urmatoarea :

Q1

Producţia şi consumul reziduurilor nespecificate mai jos într-un alt mod.

Q2

Produse nespecifice.

Q3

Produse a căror garanţie este expirată.

Q4

Materiale aruncate, pierdute sau având defecte, sau alte materiale, echipamente

contaminate din greşeală.

Q5

Materiale contaminate sau murdărite rezultate în urma unor acţiuni planificate. Ex: reziduurile produse în urma procesului de curăţire, containerele etc.

Q6

Părti inutilizabile. Ex: baterii respinse, catalizatori epuizaţi etc.

Q7

Substanţe care nu mai au performanţele dorite. Ex: acizi contaminaţi, solvenţi impuri, săruri expirate etc.

Q8

Reziduuri obţinute din procesele industriale. Ex: zgura, rămăşiţele distilării etc.

Q9

Resturile din procesele de purificare. Ex: mâlul de la epurare, filtrele folosite etc.

Q10

Reziduuri produse de maşinile industriale. Ex: resturi de la strung etc.

Q11

Reziduuri provenite din extracţii miniere şi prelucrarea lor. Ex: material steril.

Q12

Materialele amestecate. Ex: uleiuri contaminate cu PCB etc.

Q13

Orice material, substanţă sau produs a cărui utilizare a fost interzisă de legea din ţara de export.

Q14

Produse pentru care nu mai există utilizare. Ex: deşeuri din agricultură, deşeuri

menajere, din birouri, din domeniul comercial etc.

Q15

Materiale, substanţe sau produse rezultate din acţiunile de purificare şi întreţinere a pământului contaminat.

Q16

Orice material, substanţă sau produs pe care producătorul sau exportatorul o declară deşeu şi care este conţinută ţn categoriile de mai sus.

  • 3 Principii și obiective ale gestionării deșeurilor

Protecția mediului constituie obligația și responsabilitatea autorităților administrației publice centrale și locale, precum și a tuturor persoanelor fizice și juridice. Autoritatile administratiei publice centrale și locale prevad în bugetele proprii fonduri pentru îndeplinirea obligațiilor rezultate din implementarea legislației comunitare din domeniul mediului și pentru programe de protecție a mediului. De asemenea, autoritățile publice centrale și teritoriale pentru protecția mediului colaborează în vederea realizării acestora.

La baza activităților de gestionare a deșeurilor stau câteva principii enunțate în cadrul Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor și a legislației comunitare.

1.

principiul protecţiei resurselor primare este formulat în contextul mai larg al conceptului de „dezvoltare durabilă” şi stabileşte necesitatea de a minimiza şi

eficientiza utilizarea resurselor primare, în special a celor neregenerabile, punând accentul pe utilizarea materiilor prime secundare

  • 2. principiul măsurilor preliminare, corelat cu principiul utilizării BATNEEC („Cele mai bune tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive”) stabileşte că, pentru orice activitate (inclusiv pentru gestionarea deşeurilor), trebuie să se ţină seama de următoarele aspecte principale:

    • - stadiul curent al dezvoltării tehnologiilor

    • - cerinţele pentru protecţia mediului

    • - alegerea şi aplicarea acelor măsuri fezabile din punct de vedere economic

  • 3. principiul prevenirii stabileşte ierarhizarea activităţilor de gestionare a deşeurilor, în ordinea descrescătoare a importanţei care trebuie acodată:

    • - evitarea apariţiei

    • - minimizarea cantităţilor

    • - tratarea în scopul recuperării

    • - tratarea şi eliminarea în condiţii de siguranţă pentru mediu

  • 4. principiul poluatorul plăteşte corelat cu principiul responsabilităţii producătorului şi cel al responsabilităţii utilizatorului, stabileşte necesitatea creării unui cadru legislativ şi economic corespunzător, astfel încât costurile pentru gestionarea deşeurilor să fie suportate de generatorul acestora

  • 5. principiul substituţiei stabileşte necesitatea înlocuirii materiilor periculoase cu materii prime nepericuloase, evitându-se astfel apariţia deşeurilor periculoase

  • 6. principiul proximităţii corelat cu principiul autonomiei stabileşte că deşeurile trebuie să fie tratate şi eliminate cât mai aproape de sursa de generare; în plus, exportul deşeurilor periculoase este posibil numai către acele ţări care dispun de tehnologii adecvate de eliminare şi numai în condiţiile respectării cerinţelor pentru comerţul internaţional cu deşeuri

  • 7. principiul subsidiarităţii, corelat şi cu principiul autonomiei, stabileşte acordarea competenţelor astfel încât deciziile în domeniul gestionării deşeurilor să fie luate la cel mai scăzut nivel administrative faţă de sursa de generare, dar pe baza unor criterii uniforme la nivel regional şi naţional

  • 8. principiul integrării stabileşte că activităţile de gestionare a deşeurilor fac parte integrantă din activităţile social-economice care le generează

  • Obiectivele prioritare în domeniul gestionarii deșeurilor țin seama de principiile generale, mentionate mai sus, care stau la baza acestor activități astfel:

    a) prevenirea sau reducerea producerii de deșeuri și a gradului de periculozitate al acestora prin:

    1. dezvoltarea de tehnologii curate, cu consum redus de resurse naturale;

    2. dezvoltarea tehnologiei și comercializarea de produse care prin modul de fabricare, utilizare sau eliminare nu au impact sau au cel mai mic impact posibil asupra creșterii volumului sau periculozitatii deșeurilor ori asupra riscului de poluare;

    3. dezvoltarea de tehnologii adecvate pentru eliminarea finală a substanțelor periculoase din deșeurile destinate valorificării;

    b) reutilizarea, valorificarea deșeurilor prin reciclare, recuperare sau orice alt proces prin care se obțin materii prime secundare ori utilizarea deșeurilor ca sursă de energie.

    Cadrul legislativ european privind managementul deșeurilor este vast și complex, însă atunci când a fost transpus în legislația română au fost prevazute perioade de tranziție pentru atingerea rezultatelor cerute în ceea ce privește managementul deșeurilor.

    Legislația românească referitoare la deșeuri, armonizată cu cea a Uniunii Europene, a avut un impact pozitiv în ultimii ani, dar sunt necesare, în continuare, eforturi considerabile în vederea asigurării conformării cu standardele europene și a realizării unui management calitativ al deșeurilor de la nivel teoretic la un nivel cat mai practic.

    • 4 Colectarea și transportul deșeurilor

    Precolectarea deșeurilor se referă la adunarea lor în diferite recipiente: coșuri de gunoi, pubele (pentru deșeurile menajere) și containere (pentru deșeurile stradale și cele produse de agenții economici).

    Pentru a permite reciclarea, colectarea deșeurilor care conțin materiale refolosibile se

    face separat în recipiente de culori diferite. Culorile recipientelor disponibile sunt:

    galbenă, roșie, verde, albastră, maro și negru antracit.

    2. dezvoltarea tehnologiei și comercializarea de produse care prin modul de fabricare, utilizare sau eliminare nu
    2. dezvoltarea tehnologiei și comercializarea de produse care prin modul de fabricare, utilizare sau eliminare nu

    Culorile recomandate pentru recipientele destinate diferitelor tipuri de deșeuri sunt:

    roșu (portocaliu) - materiale plastice, galben - metale, verde - biodegradabile, albastru - hârtie, carton și sticlă, maro - electrice și electronice, negru - nereciclabile, însă acestea nu sunt respectate întotdeauna. Pe recipente există etichete care precizează exact ce fel de deșeuri se pot pune în recipientul respectiv.

    2. dezvoltarea tehnologiei și comercializarea de produse care prin modul de fabricare, utilizare sau eliminare nu

    Pentru precolectarea deșeurilor stradale, comerciale și industriale sunt folosite

    containere tipizate de 1,1 m³, 4 m³ sau mai mari. Containerele de 1,1 m³ pot fi din

    tablă zincată sau din plastic. Pentru deșeuri în cantități mai mari, sau pentru deșeuri industriale și din construcții sunt folosite containere de construcție metalică, de tip cupă de 4 m³ sau mai mari, de tip Abroll.

    Colectarea propriu- zisă a deșeurilor din aceste containere este efectuată de către servicii specializate, cum sunt
    Colectarea propriu- zisă a deșeurilor din aceste containere este efectuată de către servicii specializate, cum sunt
    Colectarea propriu- zisă a deșeurilor din aceste containere este efectuată de către servicii specializate, cum sunt
    Colectarea propriu- zisă a deșeurilor din aceste containere este efectuată de către servicii specializate, cum sunt

    Colectarea propriu-zisă a deșeurilor din aceste containere este efectuată de către

    servicii specializate, cum sunt REBU la București și RETIM la Timișoara. Aceste servicii dispun de utilaje speciale pentru colectări. Colectarea deșeurilor din pubele și recipiente de până la 1100 l este efectuată cu ajutorul autogunoierelor, care sunt echipate cu sisteme de basculare a pubelelor și containerelor și cu instalație de compactare. Deșeurile colectate în cupe de 4 m³ sunt transportate cu tot cu containerul de către autospeciale prevăzute cu instalație de ridicat, iar containerele de

    tip Abroll sunt tractate, ele deplasându-se pe rolele proprii.

    Transportul deșeurilor se poate face pe cale rutieră, feroviară sau navală.

    Din cauza problemelor care apar la transbordări, transportul feroviar sau naval se

    justifică doar pentru cantități mari (de obicei deșeuri industriale), transportate pe distanțe foarte lungi, de sute sau mii de km.

    • 5 Metode de tratare ale deșeurilor

    Odată colectate, urmează etapa de tratare a deșeurilor. Metodele de tratare ale deșeurilor sunt variate, la fel ca deșeurile în sine și locul lor de proveniență. În principiu, deșeurile pot fi scoase din circuitul economic (eliminate) sau reintroduse în circuit (recuperate).

    • 5.1 Metode de eliminare

    Eliminarea deșeurilor trebuie făcută prin metode care nu periclitează sănătatea

    oamenilor și fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru

    mediu

    5.1.1 Depozite

    În funcție de tipul deșeurilor acceptate depozitele se clasifică în depozite pentru deșeuri periculoase (clasa a), depozite pentru deșeuri nepericuloase (clasa b), depozite pentru materiale inerte (clasa c) și depozite pentru un singur fel de deșeuri (monodeponie). Depozitele trebuie să dispună de sisteme de pază, echipamente de cântărire, laboratoare de analiză, instalații de recuperare a gazului de depozit și de tratare a levigatului, de utilaje (buldozere, încărcătoare, compactoare, screpere, excavatoare) și de servicii de întreținere a acestor utilaje

    Eliminarea deșeurilor prin depozitare în rampe (gropi) de gunoi fără vreo măsură ulterioară este actual o practică care nu mai este acceptată. Conform Directivei

    Consiliului 75/442/CEE aceste depozite trebuiau închise până în anul 2007, însă România nu s-a putut conforma în acest termen. Ca urmare, României i s-a acordat o

    perioadă de tranziție, care este până la sfârșitul anului 2009 pentru deșeurile

    periculoase industriale, până la sfârșitul anului 2011 pentru deșeurile provenite din industria minieră, până la sfârșitul anului 2013 pentru deșeurile provenite din industria

    energetică, chimică și metalurgică și până în 16 iulie 2017 pentru deșeurile municipale. Eșalonarea închiderii depozitelor neconforme este reglementată prin HG

    349/2005

    5.1.2 Incinerare

    Incinerarea este o metodă de eliminare a deșeurilor prin arderea lor. Este una din metodele de tratare termică a deșeurilor. În urma incinerării se obțin căldură, gaze, abur și cenușă.

    Incinerarea poate fi practicată în instalații mici, individuale, sau la scară industrială. Pot fi incinerate atât deșeurile solide, cât și cele lichide sau gazoase. Metoda este preferată în locurile unde nu se dispune de teren pentru rampe, de exemplu în Japonia, și la eliminarea anumitor deșeuri periculoase, cum sunt cele biologice provenite din activități medicale, însă la nivel industrial este controversată, din cauza poluanților gazoși, în special dioxine (dibenzodioxine policlorinate — PCDD și benzofurani policlorinați — PCDF) produși prin ardere Instalațiile de incinerare sunt cuptoare prevăzute cu focare cu grătar cu împingere directăsau răsturnată, cuptoare rotative, cuptoare verticale, focare cu ardere în strat fluidizat, sau cu ardere în suspensie. Ele pot trata (arde) deșeuri cu putere calorifică mică, de doar 10 MJ/kg.

    În ultima perioadă se discută despre coincinerarea deșeurilor. În acest caz deșeurile sunt arse în focarele marilor cazane energetice sau în cuptoarele de ciment, în amestec

    cu combustibilul uzual al acestora. Ponderea deșeurilor în amestecul combustibil este de cca. 10 %. Termenul de „coincinerare” se aplică în cazul în care arderea

    amestecului combustibil care conține și deșeuri nu deturnează instalația de ardere de

    la utilizarea sa obișnuită. Dacă într-o asemenea instalație scopul principal devine incinerarea deșeurilor, procesul va fi considerat incinerare, nu coincinerare, iar condițiile de autorizare a funcționării în acest caz vor fi mai stricte, adică cele pentru

    incineratoare

    • 5.2 Metode de recuperare

    periculoase industriale, până la sfârșitul anului 2011 pentru deșeuril e provenite din industria minieră, până la

    Prin recuperare se înțelege extragerea din deșeuri a resurselor care pot fi refolosite. Recuperarea poate fi făcută prin reciclare, reutilizare, regenerare sau orice alt proces de extragere a materiilor prime auxiliare. Poate fi recuperată atât partea materială, cât și cea energetică. Materialele pot fi refolosite pentru a produce noi bunuri, iar energia poate fi convertită în energie electrică. Ca și în cazul eliminării, recuperarea trebuie făcută fără a periclita sănătatea oamenilor și fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.

    5.2.1

    Recuperarea materialelor

    Pentru o reciclare reușită este nevoie de o sortare în funcție de calitatea materialului, sortare care începe prin colectarea selectivă a acestora. Ele mai pot fi separate și în instalații de sortare a deșeurilor.

    Materialele obișnuite care pot fi recuperate sunt aluminiul din dozele de bere, oțelul din ambalaje alimentare și sprayuri, polietilena de înaltă densitate (engleză High- density polyethylene - HDPE) și ambalajele de polietilentereftalat (engleză Polyethylene terephthalate -PET), sticlele și borcanele, hârtia din ziare și reviste, cartonul din ambalaje. Pot fi recuperate mase plastice ca policlorura de vinil (engleză Polyvinyl chloride - PVC), polietilena de joasă densitate (engleză Low-density polyethylene - LDPE), polipropilena (PP) și polistirenul (PS), deși acestea nu sunt

    colectate în mod curent. Produsele fabricate din astfel de materiale sunt de obicei

    omogene, conținând câte o singură componentă, ceea ce ușurează reciclarea. Prin comparație, reciclarea echipamentelor electrice și electronice este mai dificilă, ea

    necesitând tehnologii de separare a diferitelor materiale care le compun.

    În depozite, recuperarea începe cu sortarea materialelor. Pentru deșeurile amestecate

    prima operație este mărunțirea, care este operată în mori cu ciocane, percutoare, tocătoare, rașpeluri. Urmează sortarea dimensională în site tambur, site vibratoare, separatoare balistice, sortarea densimetrică în cicloane, sortarea magnetică a materialelor feroase, sortarea optică (pentru sticlă) și, eventual, sortarea manuală. Urmează operații de purificare prin spălare. Deșeurile sortate și purificare sunt

    balotate în prese, fiind gata de livrare spre beneficiar.

    Dacă deșeurile amestecate conțin componente biologice, acestea pot fi prelucrate biologic, însă trebuie separate dinainte pe cât posibil celelalte materiale recuperabile.

    În România recuperarea este efectuată de o serie de Societăți specializate în tratarea deșeurilor în vederea reciclării

    • 5.2.2 Prelucrarea biologică

    Deșeurile organice, cum ar fi resturile de vegetale, resturile alimentare și hârtia, pot fi valorificate prin compostare, care implică un proces de descompunere a materiei

    organice. Rezultatul este compostul, un excelent îngrășământ agricol. în timpul compostării se produce biogaz cu un mare conținut de metan, care poate fi folosit ca

    atare, de exemplu la aragazuri, sau în termocentrale la producerea curentului electric. Prin compostare în instalații amenajate procesul natural de descompunere a materiilor organice este accelerat.

    Compostarea poate fi efectuată atât în mici instalații individuale din gospodării, cât și în mari instalații industriale (ex. stații de epurare). Ea poate avea loc atât prin fermentare aerobă, cât și anaerobă.

    O altă sursă de biogaz sunt nămolurile municipale, rezultate din stațiile de epurare a apelor uzate orășenești sau din stațiile de epurare industriale.

    Materiile combustibile pot fi obținute atât prin prelucrare biologică, cât și prin procese de piroliză și gazeificare la presiune înaltă în atmosferă săracă în oxigen. Metodele

    avansate (gazeificare cu arc de plasmă) pot produce un gaz de sinteză (syngas) cu o compoziție și mai bună, format din monoxid de carbon și hidrogen.

    • 5.2.3 Recuperarea energetică

    Deșeurile din care se poate recupera energie sunt lemnul (deșeuri lemnoase din culturi, deșeuri de prelucrare din industria lemnului și din demolări),gazul de depozit și biogazul. Lemnul are o putere calorifică de 14–17 MJ/kg[41] iar gazul de depozit și biogazul au compoziții asemănătoare și puteri calorifice de 2025 MJ/m³N.Ca urmare

    ele pot fi arse în instalații menajere, sau în cazane pentru producerea căldurii sau, cu

    ajutorul turbinelor, a curentului electric.

    • 6 Disfunctionalităţi în gestiunea deşeurilor menajere din România

    Având o structură incipientă de reglementare a gestionării deşeurilor, practicile de

    management al deşeurilor din România nu sunt bine dezvoltate şi se bazează foarte mult pe depunerea la gropi de gunoi . Este de menţionat, că în marea lor majoritate

    gropile de gunoi, prin modul în care sunt realizate, prin modul în care sunt exploatate, sunt departe de respectarea exigenţelor de mediu.

    Se poate constata că România nu are o capacitate tehnologică suficientă pentru gestionarea, reciclarea sau recuperarea unor cantităţi mari de deşeuri şi pentru

    utilizarea lor ca materie primă pentru alte procese tehnologice. In aceste condiţii peste 93 % din deşeurile generate în România ajung pe astfel de amplasamente, cu toate că înglobează în ele materii utile ca: sticlă, metal, hârtie, plastic etc.

    Se poate prezenta şi o clasificare a procedeelor de reintegrare în mediu a deşeurilor

    din România :

    * Deponii 202,5 milioane tone * Reciclare 12,1 milioane tone * Incinerare 0,3 milioane tone * In depozite 2,6 milioane tone

    Depozitarea întâmplătoare pe sol a deşeurilor, evacuarea acestora în cursurile de apă, arderea necontrolată a deşeurilor din mediul urban, (devenite, din păcate, practici curente în România) toate reprezintă un risc major pentru mediu ambiant.

    Cantitatea de gunoaie care se adună de la români este de 8 milioane de tone într-un an. În anul 2003 s-au folosit:

    • - 210,5 mii tone de sticlă

    • - 235,2 mii tone de hârtie și carton

    • - 236,5 mii tone de plastic

    • - 104,7 mii tone de metal

    În România, în anul 2007, deșeurile de ambalaje proveneau în proporție de aproximativ 60% de la populație, regăsindu-se în deșeurile menajere, și 40 % de la agenții economici. În anul 2005, cantitatea de ambalaje pusă pe piață a fost de 1.140.000 tone din care au fost valorificate 305.000 tone de deșeuri de ambalaje, cu un procent total de valorificare de 26,6%, și reciclate 265.000 tone deșeuri de

    ambalaje, cu un procent de reciclare de 23%. Cantitatea de ambalaje valorificată a

    crescut în anul 2006 la 525.000 de tone.

    În anul 2009, legislația europeană obligă agenții economici să recupereze și să valorifice 45% din totalul ambalajelor puse pe piață, urmând ca procentul să crească până la 60% în 2013. Compania Eco-Rom Ambalaje a fost înființată la sfârșitul lui 2003 de un grup de companii care activează în România. Membrii fondatori sunt Argus, Ball Packaging Europe, Chipita Romania, Coca-Cola HBC Romania, Heineken, Mars Romania, Munplast, Pepsi Americas, Romaqua Group Borsec, Tetrapak, Unilever, Titan. Eco-Rom este liderul pieței de preluare de la agenții economici a obligației de reciclare și valorificare a deșeurilor de ambalaje. Modelul este inspirat din Uniunea Europeană, unde pe ambalajele produselor de bază este imprimată o bulină verde - simbolul firmei care se ocupă de reciclare. În România, Eco-Rom are grijă ca firmele pe care le reprezintă să-și îndeplineasca obligațiile de colectare și reciclare. Lunar, societatea primeste de la fiecare firmă suma de bani aferentă cantității de deșeuri pe care aceasta o lansează pe piață. Încasările sunt investite mai departe în sistemul de colectare, transport și valorificare a deșeurilor de ambalaje.

    Cu toate acestea România se confruntă cu mari dificultăţi în ceea ce priveşte gospodărirea corectă a deşeurilor menajere, în special datorită următoarelor cauze:

    • nivel civic şi educaţional scăzut al populaţiei, în raport cu problematica deşeurilor; • lipsa totală de informaţii şi reponsabilizare în ceea ce priveşte situaţia şi circuitul deşeurilor; • proliferarea surselor şi tipurilor de deşeuri prin multiplicarea şi diseminarea agenţilor economici, în special în comerţul stradal şi în pieţe; • creşterea impresionantă a ambalajelor, în special a celor din hârtie şi plastic,

    în circuitul de consum;

    • preocupări insuficiente ale primariilor localităţilor pentru abordarea şi

    rezolvarea problemelor de salubritate, pe tot fluxul cunoscut: colectare-transport-

    depozitare-reintegrare în natură; • reducerea semnificativă a activităţii de preluare a materialelor refolosibile din deşeuri şi a ambalajelor, atât la nivelul REMAT, cât şi în cel comercial sau privat; • lipsa de voinţă politică a diferitelor structuri ale statului de a se implica profund în rezolvarea gestionării deşeurilor;

    • 7 Let’s Do It, Romania!

    Let’s Do It, World! Este o campanie de curățenie carec a pornit de la inițiativa Estoniei, țara care a lansat, in 2008 conceptul de curățenie în toată țara, într-o singură zi. După Estonia, și alte țări au preluat ideea, iar acțiunea s-a transformat intr-o adevărată mișcare socială. Peste Peste 3 000 000 de participanți au luat parte la proiect în întreaga lume până în prezent:

    Estonia: 50.000 de voluntari – țara de origine Letonia: 500 000 (4 acţiuni) Lituania: 393 000 (4 acţiuni)

    Portugalia: 110 000 de voluntari

    Slovenia 500 000 de voluntari (2 acţiuni)

    România: 500 000 de voluntari (2 acţiuni)

    New Delhi, India: 50 000 de voluntari (10 acţiuni)

    Sofia, Bulgaria: 41 000 de voluntari Ucraina: 162 000 de voluntari Phnom Penh, Cambodgia: 2.400 voluntari Ungaria: 162.000 voluntari Kerala, India (2010): 4100 de voluntari Moldova (2011): 113 000 de voluntari Serbia: 289.534 voluntari Finlanda: 300.000 voluntari Rio de Janeiro, Brazilia: 6.500 voluntari Brasilia, Brazilia: 8.000 voluntari Rusia: 11.000 voluntari (2 actiuni)

    Cele 85 de ţări participante din întreaga lume îşi propun să aducă o schimbare reală şi să demonstreze că oamenilor le pasă de natură şi de ţara în care locuiesc şi că vor să trăiască într-o lume mai responsabilă.

    În România, după succesul primelor două ediţii din, din 2010 şi 2011, la care au participat peste 500.000 de voluntari care au colectat peste 1.300.000 de saci de

    deşeuri, s-a stabilit o nouă campanie pentru 2012. Ţara noastră este un model de succes pentru alte ţări din proiect, mai multe iniţiative locale fiind preluate şi la nivel internaţional: aplicaţiile create de echipa de IT, unele dintre strategiile de project management, logistică şi comunicare sunt acum folosite şi în alte ţări "Let's Do It!".

    Obiectivul strategic al acţiunii din acest an este creşterea procentului de reciclare a deşeurilor la 30% din numărul de saci colectaţi, de la 26% în 2011 şi 17% în 2010.

    • 8 Prognoza privind generarea deşeurilor județului Prahova

    Metodologia de realizare a prognozei privind generarea deșeurilor în județul Prahova a fost intocmită conform indicațiilor Ministeului mediului.

    Factorii relevanți care au stat la baza calculului prognozei de generare a deșeurilor municipale sunt:

    • Evoluția populației; • Evoluția gradului de acoperire cu servicii de salubrizare; • Evoluția anualã a indicatorului de generare a deșeurilor municipale.

    • 1. Evoluţia populaţiei

    Datele privind sporul natural al populaţiei au fost obţinute pe medii (urban şi rural) de la Direcţia Statistică Judeţeană Prahova. Evoluția a fost estimată pornind de la datele comunicate de Comisia Națională de Prognoză, în ce priveşte sporul natural al populatiei, pâna în anul 2013.

    430,000 830,000 825,000 420,000 820,000 815,000 410,000 810,000 400,000 805,000 800,000 390,000 795,000 380,000 790,000 2005
    430,000
    830,000
    825,000
    420,000
    820,000
    815,000
    410,000
    810,000
    400,000
    805,000
    800,000
    390,000
    795,000
    380,000
    790,000
    2005
    2006
    2007
    2008
    2009
    2010
    2011
    2012
    2013
    Populatia urbana
    Populatia rurala
    Total
    2.
    Evoluţia gradului de acoperire cu servicii de salubrizare
    120%
    100%
    80%
    60%
    40%
    20%
    0%
    2005
    2006
    2007
    2008
    2009
    2010
    2011
    2012
    2013
    Indice de colectare urban
    Indice de colectare rural
    3.
    Evoluţia anuală a indicelui de generare a deşeurilor

    Indicele de generare a deşeurilor municipale este influenţat în principal de schimbările economice, dintre care cel mai important este evoluţia PIB, reflectată în venitul

    personal și familial. Un rol important îl au şi modificările de tendinţe şi de tehnologii de producere a

    bunurilor de larg consum.

    La colectarea informaţiilor necesare trebuie ţinut seama de faptul că ANRSC recomandă utilizarea pentru determinarea cantităţilor de deşeuri ce urmează a fi

    colectate de la populaţie, indici de generare individuali diferiţi de cei din PRGD şi PNGD (şi anume 0,15 kg/locuitor.zi în mediul rural, faţă de 0,4 kg/locuitor.zi şi, respectiv, 0,8 kg/locuitor.zi în mediul urban, faţă de 0,9 kg/locuitor.zi în PRGD şi

    PNGD).

    Evoluţia prognozată a indicelului de generare a deşeurilor, pe zone (urbană şi rurală)

    Indice de generare in rural 2013 2005 2012 2011 2009 2007 2008 2006 1.2 Indice de
    Indice de generare in rural
    2013
    2005
    2012
    2011
    2009
    2007
    2008
    2006
    1.2
    Indice de generare in urban
    2010
    0
    0.2
    0.4
    0.6
    0.8
    1
    Indice de generare in rural 2013 2005 2012 2011 2009 2007 2008 2006 1.2 Indice de

    Deşeurile de la agenţii economici şi institutii se presupune că s-au stabilizat ca valoare, începând cu anul 2006, ca şi deşeurile stradale. Deşeurile din pieţe au crescut semnificativ între anii 2005 şi 2006, dar această tendinţă de creştere nu se poate menţine, deoarece sursele importante pentru deşeuri de această categorie se află în general în oraşe, unde gradul de colectare se apropie de 100% la începutul intervalului analizat.

    Această situaţie se reflectă şi în graficul cantităţilor totale de deşeuri generate în judeţul Prahova, prin segmentul de dreaptă cu pantă accentuată de la începutul intervalului analizat. Pentru a corecta în măsura posibilităţilor atât această situaţie de la începutul intervalului, cât şi incertitudinea obiectivă a orizontului de calcul foarte îndepartat (către anii 2015-2017 pentru care nu există prognoze socio-economice) a fost aplicată o ecuaţie de regresie liniară graficului deşeurilor generate.

    Dreapta de regresie liniară a cantităţilor de deşeuri prezintă o pantă de peste 150, iar coeficientul de corelare R2 este 0,6 (>0,5 pragul de încredere al corelaţiei), ceea ce înseamnă că regresia aplicată este semnificativă statistic.

    Semnificaţia acestui rezultat constă în faptul că va avea loc cu certitudine o creştere a cantităţilor de deşeuri generate (şi colectate, odată cu apropierea de 100% a

    indicelului de colectare).