COOPERAREA ÎN DOMENIUL GESTIONĂRII

DEȘEURILOR COMUNALE
Gestionarea deşeurilor este o parte componentă a unei ramuri complexe din punct de
vedere organizatorico-tehnic a gospodăriei comunale – salubrizarea. Însăşi noţiunea „gestionarea
deşeurilor” prevede colectarea, evacuarea şi neutralizarea sigură a deşeurilor.
Una din problemele prioritare de mediu este valorificarea deşeurilor, care prezintă un
complex de acţiuni menite să micşoreze volumul generării reziduurilor menajere şi industriale şi
utilizarea maximă a lor în calitate de materie primă secundară.
Gestionarea adecvată a deşeurilor a devenit o problemă socială, ecologică şi economică
deosebit de actuală şi stringentă, soluţionarea căreia este pusă în seama autorităţilor
administraţiei publice locale.
Cu toate că, serviciile Primăriei municipiului Chişinău, agenţii economici şi asociaţiile
obşteşti întreprind un şir de măsuri în vederea reducerii cantităţii de deşeuri, diminuării
impactului negativ asupra mediului înconjurător, prelucrării şi utilizării lor ca materie primă
secundară, totuşi aceste acţiuni sunt insuficiente şi fragmentare.
În condiţiile creşterii progresive a cantităţii deşeurilor, lipsei unui sistem centralizat de
salubrizare, precum şi apariţiei continue a gunoiştilor neautorizate în localităţile municipiului
este necesară o abordare complexă din partea autorităţilor administraţiei publice locale şi,
respectiv, un program complex de acţiuni de gestionare a deşeurilor.
Întru asigurarea unui mediu sănătos şi a unui aspect estetic adecvat municipiului
Chişinău, cu introducerea maximală a deşeurilor în circuitul economic, în conformitate cu
Hotărîrea de Guvern nr. 606 din 28.06.2000 “Cu privire la aprobarea Programului naţional de
valorificare a deşeurilor de producţie şi menajere”, a fost elaborat Programul municipal de
gestionare a deşeurilor în municipiul Chişinău.
Programul este elaborat de către Direcţia socio-ecologică a Consiliului municipal
Chişinău în baza dispoziţiei primarului general al municipiului Chişinău nr. 42-d din 27.01.2004
şi a deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 13/24 din 23 iulie 2004.
Direcţia a elaborat şi a transmis preturilor, primăriilor şi serviciilor municipale
chestionarul referitor la managementul deşeurilor şi problemele existente la etapa actuală. Atît
informaţia colectată, cît şi propunerile parvenite de la aceiaşi reprezentanţi în cadrul seminarului
în domeniul managementului deşeurilor, organizat de către Direcţie în septembrie 2004, au servit
drept bază la elaborarea Programului nominalizat. Au fost luate în consideraţie şi unele sugestii
propuse de experţii străini în cadrul seminarului internaţional „Managementul deşeurilor solide
în municipiul Chişinău”, desfăşurat în luna mai 2004.
Obiectivele Programului sunt: crearea Centrului municipal al managementului deşeurilor
pe lîngă Direcţia socio-ecologică, crearea sistemului de salubrizare, asigurarea serviciului de
1
salubrizare cu tehnica şi echipamentul necesar, colectarea selectivă a deşeurilor solide, reducerea
volumului deşeurilor evacuate la rampa municipală, construirea uzinei de incinerare a deşeurilor.
Programul prevede construirea rampelor de depozitare şi înhumare a deşeurilor în toate
localităţile municipiului (cu excepţia or. Codru şi Durleşti).
Programul stabileşte acţiunile de colectare separată a deşeurilor, includere maximală în
circuitul economic a unor categorii de deşeuri, ceea ce va conduce la obţinerea unei cantităţi
impunătoare de materie primă secundară şi unei surse de venituri ce ar putea acoperi parţial
cheltuielile legate de gestionarea acestor deşeuri. Sunt identificate întreprinderile, organizaţiile
pentru colectarea şi prelucrarea anumitor deşeuri.
Implementarea Programului este destinată asigurării unui mediu sănătos populaţiei şi va
constitui un pas semnificativ spre dezvoltarea durabilă a municipiului.
Sectorul gospodăriei comunale include generarea deşeurilor biodegradabile comunale,
casnice şi stradale şi se realizează cît de cît în mod organizat, prin intermediul serviciilor proprii
specializate ale primăriilor sau ale firmelor de salubrizare, numărul cărora în republică este
destul de mic. Aceştia lucrează pe bază de contract cu generatorii individuali, precum şi cu
întreprinderile şi organizaţiile publice şi private. Categoria deşeurilor din sectorul comunal
include practic aceleaşi deşeuri descrise pentru sectorul municipal.
Deşeurile din sectorul comunal sunt colectate neselectiv şi eliminate prin depozitare (la
depozite de deşeuri). La momentul actual există foarte puţine servicii de salubrizare în
localităţile rurale, care au ca domeniu de activitate gestionarea deşeurilor în sectorul comunal, iar
serviciile pe care le oferă acestea sunt limitate, atît în ceea ce priveşte tipurile de colectare a
deşeurilor comunale, cît şi capacităţile de transportare şi depozitare. Referitor la nămolul şi apele
reziduale din sectorul comunal menţionăm următoarele. Acest tip de deşeu comunal, fiind intens
poluat cu substanţe organice şi nocive poate fi valorificat pentru producerea biogazului.
Nămolurile provin de la epurarea apelor uzate orăşeneşti, industriale şi de la tratarea apei.
Principala sursă de producere a nămolurilor o reprezintă staţiile de epurare a apelor uzate
orăşeneşti. Nămolurile provenite de la epurarea apelor uzate sunt nămolurile reţinute şi colectate
din decantoarele primare şi secundare ale staţiilor de epurare mecano-biologice. Apele uzate
epurate în staţiile de epurare provin din zonele populate dar şi de la întreprinderile industriale, fie
că sunt racordate la canalizare sau apele sunt transportate de la unităţile neracordate. Conform
regulamentului privind epurarea apelor uzate, deţinătorii staţiilor de epurare sunt obligaţi să
retehnologizeze staţiile de epurare, să amelioreze calitatea nămolului şi să asigure o densitate
corespunzătoare a acestuia. Asemenea reglementări, cu regret, nu sunt respectate întocmai de
beneficiarii staţiilor de epurare. După deshidratare, nămolul necesită a fi transportat în reactorul
de fermentare anaerobă, în care sub acţiunea bacteriilor se obţine biogazul. În medie, din 1 m3 de
apă încărcată cu substanţe organice se poate produce, prin fermentarea anaerobă, cca 1,8-3,6 m3
2
de biogaz. Cu regret, autorităţile publice centrale şi locale, la moment, nu sunt dispuse de a
activa în acest domeniu profitabil pentru economia ţării şi protecţia mediului. Staţiile de
purificare a apelor uzate în sectorul comunal şi în sistemul de protecţie a resurselor acvatice
ocupă unul din cele mai importante locuri. Eficienţa instalaţiilor în funcţiune este supravegheată
de laboratoarele ecologice, acestea fiind 198 la număr, dintre care de documentaţia de proiect
dispun doar 79 unităţi, de normativele Deversări Limitat Admisibile (DLA) – 34 unităţi,
funcţionează cu epurare normativă – 17 unităţi ( de exemplu: raioanele Orhei, Glodeni, Edineţ,
Călăraşi, mun. Bălţi, etc.), cu epurare insuficientă funcţionează – 113 unităţi (de exemplu: în
raioanele Leova, Ştefan-Vodă, Cahul, Hînceşti, Străşeni, Căuşeni, etc.) şi nu funcţionează – 68
unităţi (de exemplu: în raioanele Taraclia, Ungheni şi UTA Găgăuzia, etc.). Actualmente staţiile
de epurare a apelor uzate construite prin anii 90, sec. XX, atît în sate cît şi în oraşe, sunt distruse
şi au un grad sporit de uzură a construcţiilor. La aceasta a dus şi reducerea esenţială a volumelor
de ape uzate, transmiterea staţiilor de purificare în gestiunea autorităţilor administraţiilor publice
locale, care nu dispun de personal profesionist cu experienţă şi de investiţii necesare. Majoritatea
SEB-urilor lucrează la parametri foarte reduşi, necesită reconstrucţie cu modernizare tehnologică
a treptelor de epurare, îndeosebi SEB Teleneşti, SEB Comrat, SEB Tvardiţa, SEB Cimişlia, SEB
Budeşti, SEB Rezina, SEB Cantemir. Menţionăm că în anul 2011 s-au încadrat în normativul
DLA apele evacuate doar de la staţiile de epurare a ÎM „Regie Apă-Canal” Bălţi, Fabricii de
zahăr Glodeni, S.A. „Servicii Comunale, Floreşti” . Este salutabil faptul că în anul 2011 s-a
majorat numărul staţiilor de epurare funcţionale. A fost evaluată eficacitatea funcţionării a 18
staţii puse în funcţiune din centrele raionale Glodeni, Şoldăneşti, Rîşcani, Donduşeni, Ocniţa,
Călăraşi, Căuşeni, Orhei, Străşeni, Drochia, Dubăsari. Au fost iniţiate lucrări de construcţie a
noilor staţii de epurare: în or. Orhei de tip ZUC (zone umede construite) cu susţinerea financiară
a FEN în sumă de 18 mil. lei; s. Ermoclia şi s. Cioburciu, rl. Ştefan Vodă; rl. Dubăsari în s. Pîrîta
şi s. Holercani; rl. Rîşcani în s. Nihoreni; or. Frunze în rl. Ocniţa; s. Vadul lui Isac în rl. Cahul; s.
Mîndîc şi s. Pelenia în rl. Drochia; s. Măgdăceşti din rl. Criuleni; s. Zaim, s. Baimaclia şi
Hagimus(2) din rl. Căuşeni. Reconstrucţia staţiilor de epurare s-a efectuat deasemenea în s.
Balatina, s. Cuhneşti şi s. Fundurii Vechi, rl. Glodeni; or. Nisporeni; or. Ungheni; s. Recea şi s.
Lozova din rl. Străşeni.
Au fost date în exploatare staţii noi de epurare în rl. Dubăsari, (s. Coşniţa); rl. Călăraşi,
(s. Hirova). La fel sunt în stadiu de proiect staţii de epurare în or. Briceni; s. Tvardiţa din rl.
Taraclia; s. Marianca de Jos din rl. Ştefan Vodă; or. Rezina; or. Cimişlia; s. Budeşti şi s. Cruzeşti
din mun. Chişinău. De mai mulţi ani nu se soluţionează problema epurării apelor uzate în oraşele
Soroca, Rezina, Criuleni, Cantemir, Comrat, Cimişlia. Lucrări de construcţie şi renovare a
reţelelor de canalizare au fost efectuate în următoarele raioane Căuşeni, Criuleni, Donduşeni,
Ungheni, Străşeni, Sîngerei, Drochia, Rîşcani, Taraclia, mun. Chişinău. Rămîne îngrijorătoare
3
situaţia ecologică creată de evacuarea apelor uzate neepurate din or. Soroca în fluviul Nistru, din
or. Cantemir în r. Prut, din or. Cimişlia în r. Cogîlnic, or. Rezina în fluviul Nistru, or. Străşeni în
rîul Bîc, s. Tvardiţa (rl. Taraclia) în rîul. Kirghij-Kitai. O problemă importantă care există în
procesul de epurare a apelor uzate şi care influenţează semnificativ asupra mediului ambiant este
lipsa instalaţiilor moderne de prelucrare a nămolurilor formate în cadrul epurării apelor uzate.
Pentru depăşirea situaţiei existente, în scopul prelucrării nămolului şi eliminării mirosului, în
anul 2009 la staţia de epurare din mun. Chişinău a fost implementat proiectul-pilot de
deshidratare a nămolului brut prin utilizarea metodei „Geotube”. Proiectul de execuţie de
deshidratare a nămolului a constat în reconstrucţia a 8 platforme de nămol. Deshidratarea
nămolului cu utilizarea sacilor „Geotube”, care a dus la reducerea numărului de platforme de
nămol, precum şi a mirosului urît emanat din nămolul în curs de fermentare anaerobă.
Capacitatea anuală a procesului este de 584.000 m3 cu umiditatea 95%, care după deshidratare
are o capacitate de 97.330 m3 şi umiditatea 70%. Pentru depozitarea nămolului din sacii
„Geotube”, după procesul de deshidratare au fost construite 2 depozite-acumulatoare deschise.