Sunteți pe pagina 1din 10

Unele din simptomele semnificative a sistemului digestiv sunt:

Halitoza, xerostomia, stomatita, disfagia, greața și voma, constipația și diareea,


cașexia și anorexia.

Halitoza - semnifică respirație neplăcută, urât mirositoare.


Cauze pot fi:
- Igiena orală și dentară deficitară
- Infecții sau necroze localizate în cavitatea bucală, faringe, nas, sinusuri nazale,
sau plămâni
- Stază gastrică de etiologie diferită
- Fumatul
Intervențiile asistentului medical:
- Spălarea pe dinți de două ori pe zi
- Folosirea aței dentare
- Consum de lichide
- Folosirea apei de gură
- Gargară sau clătirea cavității bucale dimineața, după mese și seara la culcare.
Pentru prelucrare pot fi folosite:
- Apă oxigenată 3% sau
- Betadină 1%.
- Stomatidină 0,1%
Xerostomia - (gură uscată)
Cauze:
- Diminuarea secreției salivare
- Afecțiuni ale mucoasei bucale asociate cancerului
- Asociate tratamentului (radioterapie locală, medicamente)
Intervențiile asistentului medical:
- Încurajați pacientul să bea cantități mici de apă, de preferat cu gheață sau apă
minerală, pentru a stimula secreția salivară
- Prelucrarea cavității bucale cu soluții antiseptice:
- Periaj ușor al limbii;
- Utilizarea stimulilor secreției, soluție efervescentă de acid ascorbic plasată pe
limbă
- Ananas – enzimă proteolitică, supte ca o bomboană
- Se ung buzele (unguent, cremă, etc.)
Stomatita - este un termen generic aplicat condițiilor ulcerative, erozive și
inflamatoare difuze care afectează membranele mucoase din gură
Cauzele stomatitei:
- Xerostomia – medicamente corticosteroizi, antibiotice.
- Infecție (asociată cu modificarea imunității) - candidoza
- Ulcer aftos(pierderea sau eroziunea unei părți de țesut delicat care se găsește în
interiorul gurii ).
- Radioterapia locală, chimioterapia
- Malnutriție – hipovitaminoză, anemie, deficiență proteică.
Intervențiile asistentului medical:
- Se evită mâncărurile picante, sucurile acidulate sau carbogazoase
- Folosirea paiului pentru hidratare
- Se evită alimentele tari, crocante,

Disfagia - (dificultatea de înghițire)


Clasificarea disfagiei în funcție de gradul de deglutiție:
 Completă pentru lichide și pentru solide
 Incompletă:
- Inițial, pentru solide și, progresiv, pentu lichide în obstrucții esofagiene.
- Pentru lichide și solide mai mult sau mai puțin simultant în boli
neouromusculare.
Clasificarea disfagiei în funcție de faza de deglutiție efectuată (cauze):
Faza bucală (,,disfagia de transfer’’) - hrana este voluntar împinsă de limbă și
de palatul moale
 Tumoare: obstrucție intrinsecă, deficit funcțional
 Stomatită: infecție, radiație, chimioterapie
 Xerostomie
 Dereglări neuromusculare: intervenție chirugicală, dereglări din partea
nervilor cranieni, leziuni cerebrale sau ale trunchiului cerebral, slăbiciune
generală sau cașexie
Faza faringiană (,,disfagia de transport’’) – inițierea reflexului de deglutiție,
închiderea glotei
 Tumoare: obstrucție intrinsecă, copresie extrinsecă
 Faringită: infecție, radiație
 Dereglări neuromusculare: intervenție chirugicală, dereglări din partea
nervilor cranieni, ale trunchiului cerebral, slăbiciune generală sau cașexie
 Fibroză sau stricturi radițională, anxietate
Faza esofagiană (,,disfagia de livrare’’) – hrana parcurge esofagul datorită
peristaltismului
 Tumoare: obstrucție intrinsecă, copresie extrinsecă
 Esofagită: infecție, radiație, reflux
 Dereglări neuromusculare: intervenție chirugicală, infiltrație intramurală
 Fibroză sau strictură radițională, anxietate
Clasificarea desfagiei în funcție de mecanismul de dezvoltare
 Obstrucția mecanică prin:
- Tumori intrinseci;
- Compresiune extrinsecă;
- Fibroze postradioterapie sau chirugicale.
 Cauzele neuromusculare:
- Boală de neuron motor periferic sau central;
- Scleroză multiplă;
- Miopatie severă.
 Odinofagia: disfagia este secundară durerii (prin tumoare sau leziuni ale
mucoasei bucale, infecțioase, post-chimioterapia sau post-radioterapia).
Investigațiile în simptomul de disfagie
Actul de deglutiție poate fi evaluat radiologic utilizând soluția diluată de Bariu sau
de Lopoidol. Pacienții cu disfagie esofagiană necesită efectuarea radiografiei cutiei
toracice sau a tomografiei computerizate pentru determinarea patologiei
mediastinale, iar, pentru diferențierea patologiei intrinsice de cea extrinseacă, este
utilizată endoscopia.
Principiile de tratament
 Menținerea căii orale de deglutiție atât timp, cât este posibil
 Menținerea unei nutriții adecvate
 Reabilitarea fizică și cea socială
 Menținerea unei căi de administrare pentru fluide și pentru medicație

Desfagia: opțiuni de tratament:

 Tumori obstructive - intervenție chirurgicală, rezecție laser,


radioterapie
 Compresiune extrinsecă - glucocorticosteroizi, radioterapie
 Dereglări neuromusculare- glucocorticosteroizi, radioterapie
 Stomatita, faringita, xerostomia - terapie standart
 Tratament general- instruire referitoare la alimentație, consultații
dietice, nutriție enterală
Nutriție enterală
Pacienții cu disfagie oroesofagiană severă și cu risc mare de aspirație, pentru care
nutriția și hidratarea sunt de continuat, pot necesita o alimentare pe căi alternative:
tub nazogastric, gastrostomă.
Îngrijirea pacienților
-Poziționarea corectă a pacientului, pentru a face actul de deglutiție cât mai ușor –
ridicând căpătâiul (60-90), capul puțin flecat, evitând poziția culcată 1-2 ore după
masă (pentru evitarea refluxului).
-Menținerea igienei bune a cavității bucale și controlul după masă (resturi rămase
necesită a fi aspirate).
-Selecția alimentelor: semilichidele sunt mai ușor de înghițit decât lichidele,
alimentele la temperatura camerei sunt mai ușor de înghițit, este mai ușor de
înghițit o cantitate mai mică de mâncare la o masă, dar trebuie de mâncat de mai
multe ori pe zi, pentru a avea un raport caloric suficient.
-Alimentele cu conținut proteic înalt, eventual mixate pentru a ușora înghițitul
mâncării.
-Lichidele se beau dintr-un recipient plin pentru a evita flexiunea posterioară a
capului.
Greaţa şi vărsăturile - sunt simptome comune în boala avansată, evaluarea
etiologică este foarte importantă, vărsăturile pot fi acute, anticipatorii sau
întârziate.
Clasificarea greței și vomei în funcție de mecanismele vomei.
Prin activitatea aferentației periferice
 Iritație
 Obstrucție gastrointestinală (inclusiv, faringele și sistemul hepatobiliar)
 Cancer
 Tuse cronică
 Esofagită
 Gastrită
 Ulcer peptic
 Distensiune gastrică
 Compresiune gastrică
 Evacuare gastrică întârziată
 Ocluzie intestinală
Prin activitatea zonei chemoreceptoare trigger
 Anomalii biochimice
 Hipercalcemie
 Hiponatriemie
 Insuficiență hepatică, insuficiența renală
 Sepsis
 Medicamente: chimioterapie, opioide, Digoxina antibiotice alte cauze
Prin dereglări vestibulare
 Infiltrație malignă vestibulară
 Medicamente: Acid acetilsalicilic, săruri de platină
Prin activarea centrilor corticali
 Factori psihologici
Factori de risc declanșabili (cauze)
 Factori chimici
- Stimularea directă a chemoreceptoarelor trigger de către
medicamente; opioide, chimioterapie, anestezice
- Disfuncții metabolice: hipercalcemie, uremie
- Stări toxice
- Radioterapie – în funcție de zona iradiată
 Factori Viscerali
- Inflamații – apendicită, peritonită, colecistită
- Obstrucția și disfuncții mecanice-constipație, tumori, ascită
 Factori Centrali
- Stimuli fizici și psihici: teamă, stres
- Modificări fizice ce au loc la nivel central: meningită, tumori
- Stimuli olfactivi
- Vomă anticipativă (înaintea chimioterapiei)
 Factori Vestibulari
- Migrene
- Infecții
- Creșterea tensiunii intracraniene
Investigațiile paraclinice
 Analiza generală a sângelui
 Biochimia sângelui
 Ionograma
 Examenul ultrasonor al abdomenului
 Examenul radiologic
Antiemeticele
 Antiemeticele sunt selectate în baza mecanismului presupus de apariție a
senzației de greață și a vomei
 Greața și voma apărute din cauza excitării zonei chimioreceptoare
trigger (CTZ) sunt bine controlate prin administrarea antiemeticilor cu
acțiune antidopaminergică.
 Staza și compresiunea gastrică sânt susceptibile la acțiunea gastrochimică
a Metoclopramidului, Domperidonului și a Cisapridului.
 La pacienții care sunt supuși chimioterapiei sau radioterapiei, este utilizat
antagoistul receptorilor 5-HT3.
 Cauzele corticale ale greței și ale vomei pot fi contracarate prin
administrarea anxioloticelor.
 Dacă tratamentul este ineficient, atunci pot fi încercate alte antiemetice și
combinații ale lor.

Constipația este emisia rară de scaun în cantitate mică, de consistență dură,


uscată, cu discomfort sau dificultate la defecație, însoțită de manifestări generale și
abdominale.
Cauzele posibile de constipație în medicina paliativă:
1. Datorate tumorii:
- Intrisecă, prin compresie exterioară, afectarea măduvei spinării.
2. Datorate efectelor secundare date de tumoare:
- Aport alimentar insuficient, dietă săracă în fibre, aport sărac în lichide,
inactivitate, confuzie, depresie, slăbiciune, condiții improprii de toaletă
(incapacitatea de a ajunge la tualetă atunci când apare nevoia de defecație)
3. Datorate medicamentelor:
- Antiparkensoniene, anticonvulsivante, AINS, antacide(Ca, Al), diuretice, Fe,
vincristină.
4. Datorate bolilor asociate:
- Diabet Zaharat, Hipotiroidism, Hipocalcemie, Hipopotasemie, diverticuli,
hernie, rectocel, hemoragii.

Manifestări de dependență:
Manifestările clinice variază de la reducerea scaunelor la pacienții cu evoluție
asimptomatică până la simptome și semne clinice de obstrucție fecaloidă completă.
Constipațiile severe asociază frecvent cu balonare, dureri abdominale, flatulență,
greață, vomă, tenesme, anorexie, cefalee, iritabilitate, inconteneță urinară,
confuzie.
Examen clinic:
Pe măsura progresiei constipației este prezentă senzația de plenitudine și
distensie abdominală, de obicei, însoțită de colici, apare durerea rectală.
Frecvent sunt asociate constipației severe anorexia, greața și vărsăturile, este
posibilă retenția urinară ( mai ales, la bărbați ) și confuzie.
Tușeul rectal este foarte important ( de evitat în trombocitopenie/leucopenie ).
Constipația severă cu fecoloame fixate poate avea un tablou clinic foarte
asemănător cu ocluzia intestinală. Pacienți cu constipație au, de obicei, rectul plin
cu fecaloame, care sunt palpabile și pe cadrul colic. La palparea abdomenului,
fecaloame apar cu contur neregulat și dau senzația de crepitație datorită aerului
prins între ele . De asemenea, își modifică poziția în timp ( se mișcă ).
Rectul gol și sfincterul anal lax pot indica leziunea medulară asociată unei
hipotonii colice. Tușeul rectal poate identifica și tumori sau alte afecțiuni rectale
(rectocel, ulcerație, hemoroizi, stenoză anală).
Progresia constipației poate duce la acumularea unei cantități mari de materii
fecale uscare în rect, care nu mai poate fi eliminată normal ( fecaloame fixate ).
Materiile facale aflate mai sus în colon, proximal de obstrucție, sunt transformate
sub acțiune bacteriană locală într-o formă semilichidă, care se scurge printre
fecaloame, ca o falsă diaree, la care se adaugă și producția crescută de mucus de la
nivelul rectului obstruat.
Examenul clinic ( tușeul rectal ) va indentifica problema rectală, fecaloamele
putând să ocupe și colonul pe o porțiune mai mare sau mai mică ( radiografia
abdominală simplă ).

Investigațiile paraclinice
 Radiografia abdominală de ansamblu se efectuează în scop de excludere a
ocluziei intestinale
 Analizele biochimice – în cazul în care examenul clinic sugerează
hiperkaliemia și hipertiroidismul
 Frecvența și aspectul scaunului rămân metode de bază în stabilirea
diagnosticului
Intervenții autonome și delagate:
Autonome:
- Asigurarea consumului adecvate de lichide
- Încurajarea administrării de sucuri și fructe
- Creșterea aportului de hrană, adăugarea tărâței la dietă, administrarea
alimentelor bogate în celuloză
! Cantitatea de hrană bogată în celuloză se majorează lent, deoarece regimul
alimentar bogat în celuloză este greu tolerat de pacienții în vârstă și cei
cașectizați.
- Mobilizarea fizică a pacientului după posibilitate
- Accesul liber al pacientului la facilitățile de tualetă.
- Asigurarea intimității pacientului în timpul actului de defecație
- După posibilitate reducerea medicamentului constipant.
- Evitarea amânării repetate a scaunului.
Delegate:
În liniile generale, un ghid pentru tratarea constipației ar fi următorul:
1. Excluderea ocluziei intestinale. Când există dubii, se administrează numai laxative,
predominant de înmuiere ( Lactuloză, Docusat ), pentru a nu provoca dureri
colicative, nu se administrează laxative de volum.
2. Dacă la tușeul rectal – rectul este încărcat cu materii fecale dure, este necesar fie
evacuarea manuală ( de preferat doar la pacienții incontenenți ), fie de înmuierea
fecalelor cu ajutorul unui supozitor cu glicerină sau al unei microclisme cu ulei de
arahide sau de masline, sau spălături rectale cu soluție salină.
3. Dacă la tușeul rectal rectul e plin cu materii fecale moi, se utilizează cu stimulator
al peristaltismului ( extract de Senna ). Dacă există discomfort rectal, o clismă mică
pentru a ajuta inițierea defecației.
4. Daca la tușeul rectal rectul este gol sau destins – obstrucția de grad mai înalt prin
fecalom, trebuie de administrat un laxativ de propulsie ( extrat de Sennae ) împreună
cu un laxativ de înmuiere ( Lactuloza ), deoarece e foarte probabil ca fecaloamele să
fie dure sau, alternativ, se efectuează o clismă înaltă.
5. Dacă la tușeul rectal sfincterul este relaxat, fără tonus, pacientul prezintă leziuni
ale rădăcinelor nervoase sacrale.
6. Când sunt administrate opioide, obligatoriu se administrează, profilactic, și
laxative combinate de înmiere și de populsie.
Tratamentul cu laxative în constipație
Laxativele de volum: semințe de in, pătlagină metilceluloza, suplimente
alimentare bogate în fibre alimentare.
În retenția intralumenală a lichidelor înmoaie conținutul intestinal și
stimulează peristaltismul. Pacienții trebuie să consume un volum mare de lichide; sunt
nepotrivite pentru pacienții în vârstă și pentru cei cașectizați.
Reacții adverse - gust neplăcut, colică, meteorism ( variații considerabile individuale ).
Laxativele lubrifiante și emoliente: parafina lichidă, Docusat, Lactuloză
Acțiune efect lubrifiant, înmoaie fecalele
Reacții adverse pneumonie lipoidă, dacă este aspirată
Precauții pacienții care nu pot ingera lichide
Laxativele stimulante ( de contact) polifenol: Izafeină, Ulei de ricini, Dantron
antraglicozide: senna
Acțiune: favorizează secreția lichidelor – înmoaie fecalele și stimulează
peristaltismul
Reacții adverse deshidratare și dereglări electrolitice la pacienți cașectizați sau
în faza terminală: se recomandă hidratarea subcutanată cu se fiziologic 1-1,5 l/24
de ore.
Laxativele osmotice: săruri de Magneziu: sulfat, hidroxidul
Hidrați de carbon neabsorbabili: lactuloză, sorbitol, manitol,
polietelen glicol
Acțiune atrag lichidele în lumenul intestinal prin majorarea presiunii
osmotice, înmoaie fecalele și stimulează perstaltismul
Precauții pacienții trebuie să consume un volum mare de lichide
Sunt nepotrivite pentru pacienții în vârstă și pentru cei cașectizați
Reacții adverse meteorism ( variații considerabile individuale ), deshidratare
și dereglări electrolitice la pacienții cașectizați.
Tratamentul cu supozitoare în constipație Administrarea rectală a laxativelor este
practicată evacuării intestinului gros până când apare efectul medicației administrare
oral. Administrarea regulată nu este necesară decât la pacienții neurogen.
Supozitoarele rectale:
 Includ Glicerină, Docusay, Bisacodil
 Acțiune înmoaie fecalele ( Glicerina ), efect de contact sau stimulant
( Docusat, Bisacodil )
 Utilizate Glicerina se inserează în materiile fecale, Docusatul și
Bisacodilul acționează pe mucoasă.

Diareea – eliminarea de scaune frecvente, cel puțin 3 scaune de consistență moale


în 24 ore.
Cauzele diareei:
 Alimentarea: exces de alimente greu digerabile, bogate în fibre alimentare,
alimentare nazogastrică, suplimente enterale.
 Medicamente: laxative, antacide de magneziu, antibiotice.
 Chimioterapie
 Chirurgicale: gastrectomie, colostomă
 Infecție
 Radioterapie
 Malabsorbție
 Anxietate
Manifestări de dependență:
Scaune frecvente, caracter lichid, aspect divers, dureri abdominale cu caracter
persistent sau crize abdominale, grețuri, anorexie, slăbiciuni, semne de
deshidratare.
Examen clinic și paraclinic:
 Palparea abdomenului
 Examenul de laborator
Intervențiile asistentei medicale:
Autonome:
 Asigurarea consumului adecvat de alimente (se exclud alimentele dulci,
grăsimile, fructele și legumele crude bogate în Fe)
 Asigurarea consumului adecvat de lichide. Menținerea echilibrului hidric
este importantă la toți pacienții cu excepția celor care se află în stadiul
terminal al bolii
 Servirea ploștii în pat pentru pacienții gravi, pampersul
 Asigurarea tualetei intime după fiecare act de defecație
 Supravegherea frecvenței scaunului
 Asigurarea intimității pacientului în timpul defecației
 Supravegherea frecvenței scaunului
 După posibilitate excluderea medicamentelor care contribuie la diaree.
Administrarea remediilor antidiareece la indicația medicului.
Delegate:
 Se reevaluează medicație inclusiv laxativele și se modifică dacă este nevoie.
 Se prescrie un medicament antidiareic nespecific:
- Absorbanți: pectină, agenți de volum hidrofilici, metilceluloza
- Adsorbanți: Kaolină, cretă, cărbune activat
- Inhibitori la nivelul mucoasei PG (aspirină, subsalicilat de bismut)
- Opioide (morfină, codeină, loperamid)
 Specifice bolii.
Anorexia şi caşexia
Anorexia – pierderea apetitului, de obicei însoţită de aport scăzut de alimente
Caşexia – pierdere în greutate datorată lipsei nutriţiei
Cauzele anorexiei şi caşexiei
- Datorate bolii
- Psihologice
- Datorate tratamentului
Evaluarea anorexiei şi caşexiei
- Semne fizice
- Impact asupra funcţionalităţii organizmului şi calităţii vieţii
- Calcularea caloriilor/cântărirea zilnică
- Teste de laborator
- Piele uscată
Tratamentul anorexiei şi caşexiei
- Consultarea dieteticianului
- Medicaţie
- Nutriţie parenterală/enterală
- Controlul mirosurilor
- Consiliere
Intervențiile asistentului medical:
- Mâncăruri preferate in porții mici
- Sfaturi pentru sațietate
- Suplimentarea hranei cu proteine si energizante
- Suplimente nutritive
- Dieta semisolida
- Consumul alimentelor reci
- Masa aranjata in mod atractiv
- Odihna înainte de masa
- Hrana bogata in calorii

S-ar putea să vă placă și