Damaschin Marcela

Grupa 3
Varianta 9

1.Condițiile judiciare de existență ale statului

Stat de drept – stat organizat pe baza principiului separaţiei puterilor în stat,
care garantează independenţa reală a justiţiei şi are drept scop promovarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
 În doctrina dreptului constituţional s-a încetăţenit ideea, că din punct de vedere
juridic, putem vorbi de prezenţa unui stat la reuniunea a trei elemente
obligatorii: teritoriul, populaţia şi o conducere efectivă exercitată în numele
statului – puterea sa asupra teritoriului şi populaţie
1.1Numiți condițiile juridice de existență a statului și formulați difiniția acestora
Populația- Constituţia Republicii Moldova inserează faptul că statul are ca
fundament unitatea poporului. Constituţia noastră mai dispune că voinţa
poporului constituie baza puterii de stat (art. 38). Deci, din punct de vedere
juridic, indivizii, cu excepţia apatrizilor, sunt ataşaţi la stat printr-o legătură care
implică o serie de consecinţe. Din acest context se conturează mai multe
probleme, printre care una ce ţine de faptul că pentru existenţa acestui element
constitutiv al statului, consideră necesare anumite criterii numerice, adică
existenţa unui minim necesar de indivizi .
Teritoriu-în Constituţia Republicii Moldova, art. 3, al.1, se stipulează că “teritoriul
Republicii Moldova este inalienabil” şi că “frontierele ţării sînt consfinţite prin lege
organică. Potrivit doctrinei actuale, teritoriul este privit ca un element constitutiv
al statului care reprezintă spațiul in care se exercită competența statului și în care
se realizează organizarea lui politică și juridica.
Puterea publică-Puterea publică, aşadar, este o formă a puterii sociale, cu
caracter normativ, de continuitate şi permanenţă, care are drept scop realizarea
intereselor întregii societăţi, fiind organizată într-un mecanism special, numit
mecanismul de stat.
1.2 Dacă primele două elemente sînt de natură materială (presupuneri necesare
de fapt), al treilea element este de natură formală şi în virtutea acestui fapt,
devine cel mai important. Drept rezultat, statul ne apare ca o îmbinare a unor
elemente de fapt, populaţia şi teritoriul, cu un element politico – juridic, adică o
putere publică reglementată din punct de vedere juridic.
1.3
Articolul 15. Universalitatea
Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate
prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.
Articolul 16. Egalitatea
(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a
statului.
(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice,
fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie,
apartenenţă politică, avere sau de origine socială.
Articolul 17. Cetăţenia Republicii Moldova
(1) Cetăţenia Republicii Moldova se dobîndeşte, se păstrează ori se pierde în
condiţiile prevăzute de legea organică.
(2) Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa şi nici de dreptul de a-
şi schimba cetăţenia.
Articolul 18. Protecţia cetăţenilor Republicii Moldova
(1) Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de protecţia statului atît în ţară, cît şi
în străinătate.
(2) Cetăţenii Republicii Moldova nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi din ţară.
Articolul 19. Statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor
(1) Cetăţenii străini şi apatrizii au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii
Republicii Moldova, cu excepţiile stabilite de lege.
(2) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii
internaţionale, în condiţii de reciprocitate sau în temeiul hotărîrii instanţei de
judecată.
(3) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea
tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 20. Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor
judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi
interesele sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.
Articolul 21. Prezumţia nevinovăţiei
Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd
vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în
cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.
Articolul 22. Neretroactivitatea legii
Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul
comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o
pedeapsă mai aspră decît cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului
delictuos.
Articolul 23. Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle
(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.
(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În
acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.
II.Modurile de adoptare a Consituției
Modurile de adoptare a constituţiei, ne referim îndeosebi la cele scrise.
Dezvoltarea fenomenului constituţional a cunoscut mai multe moduri de
adoptare a constituţiei. Astfel, într-o opinie, sunt analizate următoarele forme de
adoptare a constituţiei: - monarhice, care se referă la constituţiile ce exprimă
voinţa emanatorie a unei singure persoane (monarh sau oricare alt şef de stat); -
democratice, care asigură participarea efectivă a poporului la opera de adoptare a
lor; - mixte, care presupun combinarea formelor monocratice cu cele democratice
de adoptare a constituţiilor.
II.1
Şi în dreptul constituţional clasic, după modul lor de adoptare, constituţiile sunt
de mai multe feluri, şi anume: a) Constituţia acordată, sau charta concedată. Este
o constituţie adoptată de un monarh care, în virtutea puterii sale absolute,
recunoaşte anumite drepturi fundamentale cetăţenilor sau unor categorii sociale
şi stabileau modul de exercitare a puterii de stat. Pe această cale erau create
legile fundamentale ale monarhilor care, în virtutea puterii absolute, recunoşteau
anumite drepturi fundamentale cetăţenilor sau unor categorii sociale şi stabileşte
modul de exercitare a puterii de stat. ”Dăruirea” constituţiei înseamnă că ea a
fost dată de monarh, acesta promiţând să respecte condiţiile cuprinse în
documentul scris. Cu acest tip de constituţii a început era monarhiilor
constituţionale.

II.2 În raport de criteriul doctrinei politice încorporate în Constituţie, au fost

identificate, sub acest aspect, următoarele forme de adoptare a Constituţiei:
a) forme monocratice, când organizarea constituţională este expresia voinţei unei
singure persoane, monarh sau şef de stat;
b) forme democratice, respectiv: convenţia, semnificând constituirea unei
reprezentanţe special aleasă de popor pentru a face sau a respinge o constituţie;
constituirea poporului în instanţa constituţională supremă;
c)referendumul constituţional, adică îmbinarea deliberării reprezentative cu o
consultare populară de tipul referendumului pentru validarea Constituţiei;

II.3Constituţia din Republica Moldova este adoptată de parlament. La adoptarea

acestei constituţii se parcurgea mai multe etape, şi anume: iniţiativa
constituţională; – elaborarea proiectului constituţiei;
– discutarea publică a proiectului;
adoptarea proiectului de către parlament cu o majoritate calificată (cel puţin 2/3
din numărul total al membrilor parlamentului)
– ultima etapă este aprobarea constituţiei de către popor prin referendum. Acest
mijloc de adoptare a constituţiei este cel mai eficient şi democratic.