Lucrare de control

Elena Cojocaru

I)
1.1Dreptul Constituţional este ramura fundamentală a dreptului
constituită dintr-un ansamblu unitar de norme juridice cuprinse
prioritar în Constituţie prin care se reglementează relaţii sociale
fundamentale ce apar în procesul instaurării, menţinerii şi
exercitării puterii de stat.Astfel normele juridice ale dreptului
constituţional reglementează forma de stat, forma de
guvernământ, organizarea şi funcţionarea parlamentului, modul
de organizare a societăţii în stat, relaţiile sociale fundamentale,
drepturile şi îndatoririle fundamentale ale omului şi
cetăţeanului.

1.2
Definitia materiala
–nu defineşte totalmente dreptul constituţional care are ca
obiect cu mult mai multe norme decât garantarea drepturilor şi
separaţia puterilor;
–precizează doar ce ar trebui să includă o Constituţie;
–pune accent doar pe conţinutul reglementării, făcând
abstracţie de forma acestea;
–folosind exclusiv definiţia dată am putea considera unele acte
normative ale puterii executive ca fiind legi numai de aceea că
materia reglementată este din domeniul legii.
Definiţia formală a dreptului constituţional are elementul
decisiv supremaţia normelor juridice constituţionale, dreptul
constituţional fiind alcătuit din norme a căror supremaţie se
impune faţă de toate celelalte, inclusiv faţă de legislator.
Normele constituţionale au o forţă supremă faţă de celelalte
norme juridice datorită obiectului lor de reglementare şi
procedurii specifice de adoptare. Definiţia este considerată
incompletă deoarece:
–face abstracţie de conţinutul reglementării;
–o normă poate fi considerată constituţională pentru că ea a
fost adoptată potrivit unei proceduri specifice, ceea ce nu este
întotdeauna aşa;
La definitia formala are elementul decisiv suprematia normelor
juridice constutionale in schimb definitia materiala nu defineste
in totalmente dreptul consturional care are ca obiect cu mult
mai multe norma decat garantarea drepturilor si separatia
puterilor.

II)
1.1
Teritoriul de stat reprezintă spaţiul geografic în limitele căruia
un stat îşi exercită suveranitatea sa deplină şi exclusivă.Asupra
teritoriului său statul îşi exercită pe deplin şi în mod exclusiv
suveranitatea şi acţionează în vederea realizării sarcinilor şi
funcţiilor sale, celelalte state fiind obligate să nu aducă atingere
integrităţii teritoriale a altor state şi drepturilor suverane pe
care acestea le au în limitele lor teritoriale.
Teritoriul este unul dintre elementele de care depinde apariţia
şi existenţa unui stat, fără teritoriu neputând să existe niciun
stat.Asupra întregului său teritoriu statul exercită o autoritate
exclusivă, manifestată sub trei aspecte generale:
a) plenitudine;
b) exclusivitate;
c) opozabilitate
1.2
Principiul inalienabilitatii teritoriului inseamna interzicerea
instrainarii lui sub orice forma. Astfel, abandonarea, pierderea
prin prescriptie, cesiunile, donatiile, vanzarile de teritoriu sunt
incompatibile cu principiul ce este stabilit in alin.(1) art.3 din
Constitutia Republicii Moldova.
Principiul indivizibilitatii teritoriului presupune imposibilitatea
secesionarii lui in afara divizarii administrativ-
teritoriale.Principiul indivizibilitatiise refera la imposibilitatea
divizarii teritoriului decat printr-o forma si o cale
legala.Deosebirile ditre aceste doua principii sunt:

1.3
Legea 215 art.2 cu privire la Frontiera de Stat a Republicii
Moldova
Frontiera de stat a Republicii Moldova reprezintă linia naturală
sau convenţională care marchează limitele externe ale
teritoriului asupra căruia Republica Moldova îşi exercită
suveranitatea exclusivă pe uscat, pe sectoarele acvatice,
subterane, aeriene şi care trece, în linie dreaptă, de la un semn
de frontieră la altul ori, acolo unde frontiera de stat nu este
marcată în teren cu semne de frontieră, de la un punct de
coordonate la altul.

Conform alin.1 art 3 din Constitutiei Republicii Frontierele ţării

sînt consfinţite prin lege organică, respectîndu-se principiile şi
normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.