Curs 3: Acțiunea civilă în procesul penal

1.Noțiuni generale
În urma unei infracțiuni pot fi provocate nu numai daune morale şi fizice, ci şi un prejudiciu material care naşte dreptul
la repararea acestuia. Dreptul celui vătămat de a cere repararea prejudiciului material cauzat printr-o infracțiuţne se
realizează prin intermediul acțiunii civile în cadrul procesului penal. Potrivit reglementărilor în vigoare persoana care a
cauzat prin fapta sa o daună altei persoane este obligată la repararea ei, ceea ce implică dreptul celui prejudiciat de a solicita
repararea pagubei. Dreptul respectiv se realizează prin constituirea victimei în calitate de parte civilă şi înaintarea acţiunii
civile.
Acțiunea în procesul penal – modalitate juridică prin care conflictul de drept născut din săvîrșirea unai infracțiuni este
adus în fața organului judiciar în vederea angajării răspunderii penale și civile a persoanei culpabile.
Acțiunea penală are ca scop reprimarea oricărei atingeri aduse ordinii sociale și care ia naștere direct din infracțiune
uneori acțiunea penală publică și cea civilă are aceleași fundamente infracționale.
Asemănări - Atît acțiunea penală cît și cea civilă sunt Deosebiri – temeiul, obiectul, scopu, reglementarea,
soluționate de instanța de judecată, apar din infrcațiune fundamentu subiectiv, modul în care sunt soluționate,
(fapta prejudiciabilă). subiectul, sancțiunea.
Raportul dintre acțiunea civilă și cea penală, avem 3 tipuri de reglementări.
1. Sistemul confuziunii – puterea publică intervine la cererea victimei pentru aplicarea pedepsei și repararea
prejudiciului.
2. Sistemul separației obligatorii – (sistemul anglosaxon) partărții vătămate nu i se permite de a se constuie ca parte în
procesul penal fiind aceptată ca intervenient la judecarea cauzei penale.
3. Sistemul mixt al exercitării separate a acțiunii civile și celei penale în cadrul aceluiași proces – în RM este
sistemul mixct care permite exercitarea acțiunii civile în procesul penal alături de acțiunea penală dar poate fi soluționată și
într-un proces civil aparte de cauza penală.
Acțiunea civilă –se naște din prejudiciu. Ansamblu de mijloace procesuale prin care se angajează răspunderea civilă a
unei persoane ce a exercitat în cadrul procesului penal...
Exercițiul acțiunii civile în cadrul procesului penal constituie un beneficiu procesual acordat victimei infracțiunii , de a
valorifica toate elementele strînse de procuror în acuzare.
Acţiunea civilă în procesul penal este cererea făcută de persoana fizică/juridică, care a suferit o pagubă materială, produsă
prin infracţiune, pentru repararea pagubei adresate învinuitului, inculpatului sau persoanei care poartă răspundere materială
pentru acţiunile acestuia.
Particularitățile acțiunii civile în procesul penal
- are izvor în prejudiciul cauzat prin infracțiune - are trăsături de oficialitate
- se începe la cerere, divizibilă și disponibilă - se pune în mișcare și se exercită de organul judiciar penal
- este facultativă - cararcter accesoriu în procesul penal
- are ca titular persoana prejudiciată prin infracțiune - se desfășoară conform normelor procedurale penale.

2. Condițiile, forma, subiectul și procedura de înaintare a acțiunii civile în procesul penal

Acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspunderea civilă a inculpatului, iar în cazurile prevăzute de lege a părţii
civilmente responsabile. Acţiunea civilă se rezolvă în cadrul procesului penal, numai în măsura în care i-a fost alăturată şi
împreună au ajuns în faţa instanţei investite cu judecarea cauzei penale.
Obiectul acțiunii civile – sistemul de circumstanțe, împrejurări care exprimă legea și calitatea faptelor cercetate:
- fapta ilegală - prejudiciu material - cauzarea prejudiciului - mărimea prejudiciului
Tragerea la răspundere civilă poate avea loc cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii:
a) infracţiunea să fi produs prejudiciul (material sau moral);
b) între infracţiunea săvîrşită şi prejudiciul reclamat să existe un raport de cauzalitate;
c) prejudiciul trebuie să fie cert- există în prezent şi nu se acceptă repararea unui prejudiciu produs prin infracţiune, care
se aşteaptă în viitor, această condiţie include și posibilitatea evaluării în bani a pagubei cauzate.
d) prejudicul să nu fi fost reparat;
e) să existe manifestarea de voinţă a celui vătamat de a fi despăgubit -pentru a porni acţiunea civilă, este necesar să fie
depusă o cerere de către partea vătămată.
f) durata rezonabilă a procesului.
Reieşind din prevederile art. 220 alin.(2) C.proced.pen., normele procedurii civile pot fi aplicate numai în cazul în care
soluţionarea acţiunii civile nu este reglementată de normele de procedură penală.
Exercitarea şi soluţionarea acţiunii civile în procesul penal, concomitent cu soluţionarea cauzei penale, prezintă
anumite avantaje care permit:
a. Stabilirea sub toate aspectele, complet şi obiectiv, circumstanţele d. Persoana atrasă la răspundere penală, are posibilitatea să se
cauzei penale, inclusiv cuantumul prejudiciului material, acordînd apere concomitent de acuzare şi acţiunea civilă.
posibilitatea calificării corecte a faptei ilicite, determinînd justa
soluţionare a cauzei
b. Soluţionează concomitent problema răspunderii penale şi civile. e. Soluţionează rapid acţiunea civilă.
c. Eliberează partea civilă de achitarea taxei de stat. f. Este exclusă participarea în proces a martorilor şi experţilor.
Forma acțiunii civile în procesul penal 1. forma scrisă sau verbală 2. forma scrisă conform cerințelor legale
3. forma scrisă cu luarea în considerație a particularităților procesului penal.
 Cine poate înainta acțiunea civilă 1.persoana fizică, reprezentantul acesteia 2. persoana juridică și reprezentantul
acesteia 3.Procurorul – în interesul persoanei fizice sau juridice în cazul în care aceatea nu au posibilitatea de a-și
proteja interesele 4. Agentul de Recuparare a Bunurilor Infracționale – în interesul statului.
Subiectul activ al acţiunii civile este partea civilă- este recunoscută persoana fizică sau juridică în privinţa căreia există
suficiente temeiuri de a considera că în urma infracţiunii i-a fost cauzat un prejudiciu material sau moral, care a depus la
organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată o cerere de chemare în judecată a bănuitului, învinuitului,
inculpatului sau a persoanelor care poartă răspundere patrimonială pentru faptele acestuia. Acţiunea civilă se judecă de
către instanţă în cadrul procesului penal dacă volumul prejudiciului este incontestabil.Recunoaşterea ca parte civilă se
efectuează prin ordonanţa organului de urmărire penală sau prin încheierea instanţei de judecată.
În cazul în care s-a constatat că, după recunoaşterea părţii civile, cererea de chemare în judecată a fost depusă de o
persoană necorespunzătoare sau că, din alte motive, lipsesc temeiuri pentru ca persoana să aibă calitate de parte civilă,
organul de urmărire penală, prin hotărîre motivată, sistează participarea persoanei în calitate de parte civilă.
Pentru apărarea intereselor minorilor, a persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu precum şi a persoanelor juridice, în
calitate de parte civilă, sînt recunoscute reprezentanţii legali. Partea civilă poate fi chemată şi ascultată în calitate de martor
Drepturile părţii civile (art. 62 CPPRM)
- să i se restituie bunurile ridicate de organul de urmărire penală - să-i fie compensate cheltuielile suportate în cauza penală şi să i se
sau de instanţă în calitate de mijloace de probă sau şi bunurile ce repare prejudiciul cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de
îi aparţin şi au fost ridicate de la persoana care a săvîrşit urmărire penală sau ale instanţei;
infracțiunea.
- să înainteze cereri, în special pentru asigurarea acţiunii civile - să depună plîngeri împotriva acţiunilor şi hotărîrilor organului de
pornite; urmărire penală şi să atace hotărîrea instanţei referitor la acţiunea
civilă;
- să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire - să renunţe la acţiunea civilă în orice etapă a procesului penal dacă
penală sau a instanţei legea permite;
- să participe la şedinţe de judecată - să facă explicaţii asupra cererii depuse;
Obligaţiile părţii civile(art. 62 CPPRM)
- să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a - să prezinte, la solicitarea organului de urmărire penală sau a
instanţei judecătoreşti; instanţei, obiecte, documente şi alte mijloace de probă de care
- să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată. dispune, precum şi mostre pentru cercetare comparativă;

- să asigure numărul de copii de pe cererea de chemare în judecată - să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului organului
pentru toate părţile civilmente responsabile participante la proces de urmărire penală şi ale preşedintelui şedinţei de judecată;
 Parte civilmente responsabilă - persoana fizică sau juridică care, în baza legii sau conform acţiunii civile înaintate în
procesul penal, poate fi supusă răspunderii materiale pentru prejudiciul material cauzat de faptele învinuitului, inculpatului.
Recunoaşterea ca parte civilmente responsabilă se face prin hotărîre a organului de urmărire penală sau a instanţei.
În cazul în care se constată că, după recunoaşterea părţii civilmente responsabile, persoana respectivă nu poartă răspundere
materială pentru prejudiciul material cauzat de către învinuit, inculpat sau că din alte motive lipsesc temeiuri pentru ca
persoana să fie în calitate de parte civilmente responsabilă, organul de urmărire penală sau instanţa, prin hotărîre motivată,
încetează participarea persoanei la proces în calitate de parte civilmente responsabilă. Partea civilmente responsabilă poate
fi citată şi audiată în calitate de martor.
Drepturile părţii civilmente responsabile (art. 73 CPPRM)
- să dea explicaţii privitor la acţiunea civilă - să participe la şedinţa de judecată, inclusiv la cercetarea probelor cauzei referitor
înaintată; la acţiunea civilă înaintată;
- să prezinte documente şi alte mijloace de probă - să recunoască acţiunea civilă în orice fază a procesului penal;
- să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale din - să fie informată de către organul de urmărire penală, precum şi de către instanţa
momentul încheierii urmăririi penale şi să noteze de judecată, în cazul în care ea lipseşte de la şedinţele acesteia, despre toate
orice date din dosar care se referă la acţiunea hotărîrile adoptate care se referă la drepturile şi interesele sale, să primească, la
civilă pornită împotriva sa; solicitarea sa, gratuit copii de pe aceste hotărîri, precum şi copii de pe sentinţă,
- să înainteze cereri; decizie sau alte hotărîri judecătoreşti definitive;
Obligaţiile părţii civilmente responsabile (art. 73 CPPRM)
- să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a - să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului organului
instanţei; de urmărire penală sau ale instanţei;
- să respecte ordinea stabilita în şedinţa de judecată.
3. Intentarea, examinarea şi soluţionarea acţiunii civile în procesul penal
Intentarea. Acţiunea civilă în procesul penal se înaintează în baza cererii scrise a părţii civile sau a reprezentantului ei în
orice moment de la pornirea procesului penal pînă la terminarea cercetării judecătoreşti. Acţiunea civilă se înaintează faţă
de bănuit, învinuit, inculpat, faţă de o persoană necunoscută care urmează să fie trasă la răspundere sau faţă de persoana
care poate fi responsabilă de acţiunile învinuitului, inculpatului.În cererea de înaintare a acţiunii civile se arată cauza penală
în procedura căreia urmează să fie intentată acţiunea civilă, cine şi către cine înaintează acţiunea, valoarea acţiunii şi cerinţa
de despăgubire. Dacă este necesar, partea civilă poate depune o cerere de concretizare a acţiunii civile.
Procurorul înaintează sau susţine acţiunea civilă înaintată în cazul în care persoana fizică sau juridică cu drept de
înaintare a acesteia nu are posibilitate de a-şi proteja interesele. Procurorul poate înainta acţiune civilă privitor la prejudiciul
moral numai la cererea părţii vătămate care nu are posibilitate de a-şi proteja interesele.
Persoana care nu a înaintat acţiunea civilă în cadrul procesului penal, precum şi persoana a cărei acţiune civilă a rămas
nesoluţionată, au dreptul de a înainta o asemenea acţiune în ordinea procedurii civile. Dacă acţiunea civilă intentată la
instanţa civilă a fost respinsă, reclamantul nu are dreptul de a înainta aceeaşi acţiune în cadrul procesului penal. Dacă
acţiunea civilă a fost respinsă în cadrul procesului penal, reclamantul nu este în drept să înainteze aceeaşi acţiune în ordinea
procedurii civile.
Recunoaşterea şi refuzul de a recunoaşte partea civilă.  Persoana fizică sau juridică care a înaintat acţiunea civilă, prin
ordonanţa organului de urmărire penală sau prin încheierea instanţei de judecată, este recunoscută în calitate de parte civilă
şi ei i se înmînează informaţie în scris despre drepturile şi obligaţiile ei .În cazul în care lipsesc temeiurile prevăzute în
art.219 şi 221 pentru înaintarea acţiunii civile, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, prin hotărîre motivată,
refuză să recunoască în calitate de parte civilă persoana fizică sau juridică care a înaintat acţiunea civilă, explicînd
persoanei respective dreptul de a ataca cu recurs această hotărîre.
Refuzul organului de urmărire penală sau al instanţei de a recunoaşte persoana în calitate de parte civilă nu o lipseşte pe
aceasta de dreptul de a înainta acţiunea civilă în ordinea procedurii civile.
   Recunoaşterea părţii civilmente responsabile. Constatînd persoana care poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat
prin acţiunile sau inacţiunile interzise de legea penală, organul de urmărire penală sau instanţa, prin hotărîre, o recunoaşte
în calitate de parte civilmente responsabilă şi îi înmînează informaţie în scris despre drepturile şi obligaţiile ei
   Retragerea acţiunii civile. Partea civilă poate retrage acţiunea civilă în orice moment al procesului penal, însă nu mai
tîrziu de retragerea completului în camera de deliberare pentru soluţionarea în fond a cauzei. Persoana poate retrage
acţiunea civilă şi în cazul în care aceasta a fost iniţiată de către procuror în interesele ei.
Retragerea acţiunii civile, acceptată de organul de urmărire penală sau instanţă, impune încetarea procesului cu privire la
acţiunea civilă, fapt ce împiedică intentarea ulterioară a aceleiaşi acţiuni în cadrul procesului penal.Organul de urmărire
penală sau instanţa poate respinge retragerea acţiunii civile în cazul în care aceasta duce la lezarea drepturilor altor
persoane interesate sau a altor interese ocrotite de lege.
Condiţiile privind punerea în mişcare a acţiunii civile în procesul penal, sînt:
1. Capacitatea de exerciţiu şi folosinţă a reclamantului. 2. Competenţa instanţei în materia respectivă.
3. Lipsa unei decizii în privinţa aceluiaşi litigiu. 4. Depunerea unei cereri
Cererea privind acţiunea civilă se întocmeşte în formă liberă.
Asigurarea acţiunii civile şi a confiscăriispeciale. În caz de admitere a acţiunii civile, instanţa de judecată poate
dispune, înainte ca sentinţa să fi devenit definitivă, să fie luate măsuri pentru asigurarea acestei acţiuni dacă asemenea
măsuri nu au fost luate anterior. La pronunţarea sentinţei cu confiscarea specială a bunurilor persoanei condamnate, instanţa
de judecată ia măsuri pentru a asigura confiscarea acestora dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.
Pentru asigurarea acţiunii civile, organul de urmărire penală care gestionează cauza este obligat să pună sub sechestru
averea bănuitului, învinuitului sau a persoanei care poartă răspundere materială pentru acţiunile acestora, sau a persoanelor
la care se află averea dobîndită pe cale criminală.Probatoriul acţiunii civile în procesul penal se efectuează conform ordinii
generale stabilite de legea procesual penală. Astfel, obligaţia probării caracterului şi mărimii pagubei materiale pricinuite
de infracţiune, este pe seama organului de urmărire penală.
Modul de recuperare a pagubei este diferit: a) Repararea daunei poate în natură. b) Cu compensarea în bani.
Aceasta reprezintă o circumstanţă atenuantă la stabilirea pedepsei penale. Cuantumul prejudiciului cauzat este determinat
conform preţurilor de pe piaţă. Dacă acestea lipsesc, valoarea bunurilor sustrase, nimicite, poate fi stabilită în baza
concluziei de expertiză merceologică. Regula de bază pentru persoanele care au cauzat în comun o daună materială,
săvîrşind o infracţiune, se numeşte răspundere solidară. În situaţia în care, partea civilmente responsabilă sau reprezentantul
acesteia nu se prezintă în instanţă, aceasta (instanţa) nu va putea examina acţiunea civilă.
Coparticiparea procesuală este posibilă în 3 combinări: a) o parte civilă și cîțiva învinuiți/inculpați
b) cîteva părți civile și mai mulți învinuiți/inculpați
c) cîteva părți civile șu un singur învinuit/inculpat.
 Cazurile cînd acțiunea civilă se face în lipsa părții civile: - cererea părții civile - susținerea acțiunii civile de către
procuror - recunoașterea acțiunii civile de către persoana civilmente responsabilă.
Judecarea acţiunii civile. Judecarea acţiunii civile în procesul penal, indiferent de valoarea acţiunii, se efectuează de
către instanţa de competenţa căreia este cauza penală. La adoptarea sentinţei de acuzare sau de aplicare a măsurilor de
constrîngere cu caracter medical, instanţa soluţionează şi acţiunea civilă prin admiterea ei, totală sau parţială, ori prin
respingere.
   Dacă la soluţionarea acţiunii civile, pentru a stabili suma despăgubirilor cuvenite părţii civile, apare necesitatea de a
amîna judecarea cauzei pentru a se administra probe suplimentare, instanţa poate să admită în principiu acţiunea civilă,
urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunţe instanţa în ordinea procedurii civile.
Instanţa de judecată lasă acţiunea civilă fără soluţionare în procesul penal în cazul adoptării sentinţei de încetare a
urmăririi penale sau de achitare din motivul lipsei componenţei infracţiunii, fapt ce nu împiedică persoana care a iniţiat
acţiunea civilă de a o intenta în ordinea procedurii civile.
Efectele intrării în vigoare a hotărîrii cuprivire la acţiunea civilă Hotărîrea definitivă a instanţei de judecată cu privire
la acţiunea civilă în procesul penal, inclusiv hotărîrea organului de urmărire penală sau a instanţei despre acceptarea
retragerii acţiunii civile, precum şi hotărîrea instanţei prin care a fost confirmată tranzacţia de împăcare a părţilor în acelaşi
litigiu împiedică intentarea ulterioară a unei noi acţiuni pe aceleaşi temeiuri.