Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Paramixovirusuril
e
Virusul parotiditei epidemice
Virusul rujeolei
Virusul
parotiditei
epidemice
(Virusul urlian)
Virusul urlian a fost izolat în 1934 de către
K.Johnson și R. Gudpaschur din saliva
pacientului cu oreion.
Structura morfologică
Virusul urlian aparține genului
Paramyxovirus, din familia
Paramyxoviridae.
Din punct de vedere morfologic,
virusul este similar cu alte
paramyxovirusuri,
Virionii au formă sferică
neregulată.
Nucleocapsida conține genomul
viral, format dintr-o moleculă de
ARN, monocatenar.
Anvelopa virusului este alcătuită
din 3 straturi.
Rezistența la factorii mediului
înconjurător
Omul bolnav
oge
n
est
sau
Căile de transmitere e
prin
tran
smi
con
tact
sibilul
pecu
calobi
eect
aeri e
anăpro
,
asp
mai ăt
exacon
ct,
tam
prin
inat
inhe
alarde
ea
cătr
pice
ătur
per
ilor
soa
denă
sali
infe
vă,
ctat
stră ă.
Patogeneza
Virusul ajunge în organismul persoanelor
susceptibile, poarta de intrare fiind reprezentată
de mucoasa nazo-faringiană.
De la acest nivel, virusul difuzează în
sânge (etapă care se numește viremie primară) și
ajunge la nivelul glandelor parotide, loc în care
începe să se multiplice.
Viremia secundară este caracterizată prin
pătrunderea virusului la nivelul altor țesuturi de tip
glandular (gonade, pancreas) și/sau țesut nervos.
Patogeneza
Cel mai frecvent afectate sunt
glanda parotidă (parotidita urliană)
și testicolul (orhita urliană).
Replicarea virală determină
modificări degenerative, edem
interstițial și infiltrate care determină
inflamația și creșterea în volum a
parotidei, respectiv testicolului.
În aproximativ 50% din cazuri
infecția interesează sistemul nervos
central (meningita urliană).
Infecția testicolului sau ovarului
poate duce la sterilitate.
Profilaxia specifică
Imunizarea activă
se face cu vaccinul
combinat împotriva
rujeolei, oreionului
și rubeolei (ROR),
introdus în schema
națională de
imunizare.
Profilaxia nespecifică
Aerisirea încăperilor;
Curăţenia, dezinfecţia obişnuită sunt suficiente
datorită rezistenţei scăzute a virusului în mediul
extern;
Populația generală din zonele la risc trebuie
informată, prin intermediul mass media, despre
apariția unor focare de infecție urliană în teritoriul
respectiv și încurajată să respecte măsurile de
prevenire nespecifică cât și a celor de prevenire
specifică, îndeosebi prin completarea vaccinărilor
în rândul copiilor, adolescenților și adulților tineri.
Măsuri antiepidemice în focar Depistarea şi
supraveghere
Declararea
a persoanelor
obligatorie a
de contact
cazului de Persoane cu
suspect de timp de 21 de
îmbolnăvire.
îmbolnăvire se zile de la
izolează temporar ultimul caz. Triaje clinice
cu solicitarea zilnice, cu
asistenţei
instituţiilor depistarea şi
În colective – medicale pentru Admiterea în cu izolarea
carantină, se diagnosticare, colectivităţi a suspecţilor.
organizarea convalescenţilor
interzice după oreion nu
izolării şi a
accesul tratamentului. mai devreme de
copiilor noi ziua a 10-a de la
pînă la debutul bolii,
independent de
suprimarea Prelucrarea înregistrarea
focarului calitativă a cazurilor noi de
epidemic. veselei de
oreion.
Dezinfecţia
Aerisirea masă în curentă;
sălilor de ospătării, în
studii la grupe;
fiecare pauză,
respectarea
strictă a
VIRUSUL
RUJEOLEI
Face parte din familia Paramyxoviridae, genul
Morbillivirus. Agentul cauzal al pojarului a fost
izolat în 1954 de către J. Enders și T. Pibles.
Structura morfologică
Virusul rujeolic - parte a
genului Morbilivirus,
familia Paramyxoviridae.
Virusul are forma
filamentoasă sau sferică.
Structural este format din
nucleocapsida ce este
constituită din genom
ARN monocatenar și
nucleoproteine.
Rezistența la factorii mediului
înconjurător
E
s
t
e
r
e
z
i
s
t
e
n
t
l
a
t
e
m
p
e
r
a
t
u
ri
s
c
ă
z
u
t
e
(-
7
0
°
C
).
Sursele de infecție
Omul bolnav
Căile de transmitere
Calea aerogenă
Patogeneza
•Infecția are loc prin picături din aer. Virusul se
înmulțește în celulele epiteliale ale membranei
mucoase a nazofaringei, traheei și bronhiilor.