Ciuma

DEFINITIE

Ciuma, cunoscuta si ca Pesta, este o boala

infectioasa deosebit de contagioasa,
produsa de bacteria Yersinia pestis. In ultimii
2000 de ani, ciuma a facut ravagii in toata
lumea. Numeroase epidemii, dar si
pandemii care se intindeau pe mai multe
continente si au dus la moartea a sute de
mii de oameni.
 TIPURI DE CIUMA

 Ciuma bubonica, numita si “Moartea Neagra” este forma cea mai

comuna si este transmisa prin ciupitura puricilor infectati.  
 Ciuma septicemica apare cand infectia se raspandeste direct in sange
fara a forma ”bubele” specifice ciumei bubonice. In acest caz, infectia
poate fi produsa prin ciupituri de purici sau prin contact direct al pielii
lezate cu materiale infectate.
 Ciuma pneumonica este forma cea mai grava de ciuma. De obicei
acesta forma de ciuma apare ca urmare ca o complicatie a ciumei
bubonice. In cazul ciumei pneumonice bacteria infectanta se poate
transmite de la om la om si, netratata are o rata mare de mortalitate.
 CAUZELE CARE DUC LA INFESTAREA
CU CIUMA IN PREZENT

 Ciuma nu a disparut complet si continua sa faca victime si in zilele

noastre. Oamenii se infesteaza cu ciuma bubonica ca urmare a prezenei
bacteriei Yersinia pestis, care poate fi prezenta la unele rozatoare. Astfel,
puricii pot transmite la om bacteria de pe un animal infestat, sau aceasta
poate fi luata prin conumarea carnii unei rozatoare, fie ca este vorba
despre consumul carnii crude sau preparata necorespunzator.
 Ciuma se mai transmite si prin contact direct al unei leziuni cu sange
infestat de la animal sau prin intermediul aerului in cazul ciumei
pneumonice, atunci cand bolnavul tuseste sau stranuta, iar picaturi
microscopice de saliva contaminata ajung in plamanii persoanei
sanatoase.
 SIMPTOMELE CIUMEI

 Odata ce o persoana se infecteaza cu bacteria Yersinia pestis, va

dezvolta simptome asemanatoare unei raceli la 3-7 zile de la cotaminare.
Principalele simptome constau in aparitia brusca a febrei, frisoane,
dureri de cap si de corp, slabiciune, stari de greata si voma. In stadii mai
avansate, incep sa apara basici pe corp, de unde si denumirea de ciuma
bubonica.
 DIAGNOSTICUL SI
TRATAMENTUL CIUMEI

 Diagnosticul de certitudine este cel de laborator

– identificarea bacteriei în lichidul recoltat din
”bube”, sânge sau spută.
 Opțiunile de tratament pentru ciumă implică de
obicei izolarea într-un salon de spital și
tratament cu antibiotice puternice, cum ar fi:
 Gentamicină
 Doxiciclina (Vibramicina)
 Ciprofloxacin (Cipro)
 Levofloxacin (Levaquin)
 PREVENIREA INFECTARII

Masurile de prevenire includ:

 informarea populației asupra zonelor unde ciuma este ”activă”
 protejarea împotriva ciupiturilor de purici
 evitarea manipulării animalelor sau a carcaselor acestora din zonele
endemice cu ciumă
 evitarea contactului cu țesuturi din plăgile supurative sau materiale
folosite la acoperirea acestora sau expunerea la pacienții cu forme
pneumonice
Proiect prezentat de:
 Alin Gabriel
 Andreea Hriscu
 Gabriel Paduret
 Grigoruta Roxana
 Stefanel Nistor
 Palanciuc Irina