Universitatea de Medicina si Farmacie “ Victor Babes “

Ciuma

Autor : Tomoiaga Alexandra

Seria F
Grupa. 22 Sg. 33
Ce este ciuma ?

Ciuma (pesta) este o boală produsă de bacteria Yersinia pestis şi

transmisă de la şobolani la om, prin înţepăturile puricilor care se
hrănesc cu sângele ambelor specii, prin contact direct sau în mod
excepțional, prin inhalare.

Ciuma este o boală infecțioasă zoonotică gravă cunoscută și ca

”moartea neagră”. Se manifestă prin febră ridicată, oscilantă,
adesea însoţită de delir şi de halucinaţii, precum şi de tulburări
digestive intense.

Ciuma are un potențial epidemic extrem de ridicat. Fiind o boală

infecto-contagioasă ciuma este supusă Regulamentelor
Internaţionale pentru maladiile carantinabile. Cele mai afectate
țări sunt Madagascar, Republica Democratică Congo și Peru.
Vaccinarea este recomandată persoanelor expuse unui risc mare
de infectare: personalul din laboratoare, turiștii, militarii care ajung
în zonele enzootice.

Tipuri:
Există 3 tipuri de ciumă infecțioasă în funcție de calea de
transmitere: bubonică, septicemică și pneumonică. Ciuma
bubonică

Ciuma bubonică cunoscută ca ”moartea neagră” în Evul Mediu,

este forma cea mai comună și este transmisă prin ciupitura
puricilor infectați. O dată ajunsă în organism bacteriile
traversează sistemul limfatic și se cantonează în cel mai apropiat
nodul limfatic unde se multiplică.
Din această cauză nodulii limfatici (gangionii) devin inflamați,
tensionați și dureroși. Se manifestă prin inflamarea ganglionilor
limfatici de la nivel inghinal, axilă sau gât. În stadiile mai avansate
ale bolii acești noduli dureroși supurează. Denumirea populară a
acestora este de ”bube”.

Ciuma septicemică

Ciuma septicemică apare când infecția se răspândește direct în

sânge fără a forma ”bubele”. În acest caz, infecția poate fi
produsă prin ciupituri de purici sau prin contact direct al pielii
lezate cu materiale infectate.

Ciuma pneumonică

Ciuma pneumonică sau ciuma plămânilor este forma cea mai

gravă de ciumă. Apare ca urmare ca o complicație a ciumei
bubonice. Bacteria infectantă se poate transmite la altă persoană
prin secrețiile eliminate de către bolnav. Acestă formă de ciumă,
netratată are o rată mare de mortalitate.

Transmitere

Yersinia pestis are ca rezervor principal rozătoarele. De la animale Y.

pestis se transmite la om prin intermediul puricilor șobolanului
(Xenopsilla cheopis), în proventricolul si stomacul cărora
supraviețuiește timp îndelungat, sau prin praf de dejecte ori
produse animaliere. Interuman pesta este transmisă prin puricele
Pulex irritans și, frecvent, prin inhalare de picături Flϋgge de la
pacient în faza prodromală sau acută a pestei pulmonare.
 După o perioadă de incubație de 3 - 7 zile, persoanele
infectate prezintă simptome asemănatoare cu cele ale gripei:
febră mare, frison, durere de cap, dureri la nivelul corpului, stare
de slăbiciune, greață și vomă.

Semne:

• febră ridicată
• frisoane
• cefalee (dureri de cap)
• mialgie (dureri musculare)
• slăbiciune musculară
• inflamarea glandelor limfatice
• diaree
• vărsături
• dificultăți de respirație
• dificultăți la înghițire
• delir

Diagnosticul de certitudine este cel de laborator: identificarea

bacteriei în lichidul recoltat din nodulii care supurează, sânge sau
spută.

Opțiunile de tratament pentru ciumă implică de obicei izolarea

într-un salon de spital și tratament cu antibiotice puternice.

Datorită faptului că germenii răspunzători de transmiterea

afecţiunii sunt sensibili la antibiotice, aceasta poate fi tratată, dacă
se intervine la timp. Cu cât pacientii sunt diagnosticați cât mai
rapid, cu atât tratamentul antibiotic și cel de suport sunt mai
eficiente. Netratată ciuma evoluează spre deces.