Ciuma Neagra – pesta

Ciuma sau pesta (lat. pestis = epidemie) este o boală infecțioasă deosebit de contagioasă,
produsă de bacteria Yersinia pestis. În trecut, boala a luat forme de pandemie întinzându-se pe
mai multe continente. În prezent, între 1.000 și 2.000 de cazuri apar la nivel mondial, în fiecare
an, în rândul oamenilor.[5]
Pe continentul european, au existat mai multe pandemii de ciumă, cum ar fi cea din Atena (430
î.Hr.), cea numită Ciuma lui Iustinian (541-542), cea numită Moartea neagră, în secolul
XIV, Marea Ciumă din Londra din 1665-1666, Marea Ciumă din 1738 și o a cincea pandemie,
datată 1855. Se știe faptul că a cincea pandemie a fost cauzată de Yersinia pestis, dar afirmația
că aceeași bacterie se face vinovată și de Ciuma lui Iustinian și de Moartea Neagră este astăzi
pusă la îndoială de istorici și de medici.[6]

Forme de manifestare[modificare | modificare sursă]

Într-o pandemie sunt prezente toate formele de pestă, mai frecvente fiind
forma bubonică și pulmonară. Dintr-o formă bubonică care fără un tratament adecvat se
transformă de regulă într-o formă septicemică care duce la forma pulmonară.

1. Formă carbunculoasă sau Bubonenpest (gr. bubo = bubă , umflătură).

În forma bubonică (lat. Naike) infectarea este produsă de pișcătura puricelui de
șobolan. Vectorul bolii, ca gazdă intermediară, transmite agentul patogen de la șobolan
mai departe la om. Această schimbare de gazdă a puricelui se întâmplă numai după
moartea rozătorului, de aceea s-a observat o mortalitate în masă la șobolani, înaintea
izbucnirii unei epidemii de pestă la om.
Perioada de incubație durează de la câteva ore până la șapte zile.
Simptomele includ febră, dureri de cap și articulații, stare de abatere, slăbiciune până la
pierderea conștiinței.
Forma carbunculoasă provine de la umflăturile dureroase ganglionilor limfatici din
regiunea gâtului, zonelor axilare, aceste tumefieri pot atinge 10 cm mărime și din cauza
hemoragiilor din țesut devin de culoare albastru închis până la negru, care ulcerează
având un conținut purulent. Această formă de pestă se poate agrava sau cu șanse de
50% duce la vindecare spontană. Deschiderea chirurgicală a abceselor din cauza
pericolului de răspândire a bacteriilor în sânge și organe este contraindicat.
Forma buboasă se transmite mai lent iarna decât vara, deoarece mobilitatea puricelui
sub 12 °C este nulă.
2. Forma septicemică frecvent fiind o formă secundară când agentul patogen ajunge și se
multiplică în sânge, această formă se manifestă cu o febră ridicată, frisoane, dureri de
cap, stare gravă de abatere, cu regiuni hemoragice întinse, boala are o evoluție supra
acută (de la câteva ore, la 36 de ore) având procentul de mortalitate 90-100% la
bolnavii netratați.
Azi acest procent de mortalitate este mult mai redus prin folosirea de antibiotice de
tipul cloramfenicolului, tetraciclinei, streptomicinei, doxiciclinei sau a gentamicinei.
3. Forma pulmonară cu procentul de mortalitate 90-100% la bolnavii netratați.
4. Forma abortivă este varianta cea mai ușoară de pestă manifestată numai printr-o febră
ușoară, inflamația ganglionilor limfatici, urmată de vindecare, bolnavul fiind dotat cu o
imunitate solidă și față de formele grave de pestă.
 Vitrarii

Vitraliu din sec. al XIII-lea, Chartres