Tratamentul leucemiei acute limfoblastice

Cuprinde tratamentul de susținere și tratamentul de fond.

Terapia de susținere
Implică în primul rând măsuri generale de protecție:
 Izolarea pe cât posibil a pacientului într-un salon cu cât mai puține paturi, de preferință un pat.
 Menținerea igienei personale - instruirea pacientului și a personalului mediu.
 Igiena orală. Suprimarea periajului dentar în timpul administrării chimioterapiei și mai ales în perioada de aplazie, deoarece poate
favoriza sângerarea gingivală și facilita trecerea microbilor din flora normală a cavității bucale în circulație, crescând riscul de infecție
sistemică. Se recomandă clătirea cavității bucale cu diferite soluții antiseptice indicate de echipa medicală (de 3-4 ori pe zi).
 Limitarea pe cât posibil a vizitelor aparținătorilor și a personalului non-medical. Nu recomandăm interzicerea totală a vizitelor
aparținătorilor, dar aceștia trebuie să urmeze cu strictețe măsurile igienice (mască, botoși, halat).
 Evitarea alimentelor aduse din afara secției.
 Instalarea unui cateter central în caz că se preconizează chimioterapie agresivă. Toaleta regulată a cateterului efectuată de
personalul secției.
 În caz de neutropenie sub 1000/μl, utilizarea măștilor de către toți cei care vizitează pacientul (inclusiv medici, personal mediu).
 Evitarea plasării unor pacienți cu infecții contagioase în același salon cu pacienții cu LA.
 Tratamentul leucemiei acute limfoblastice
Tratamentul anemiei

Transfuziile de sânge rămân o parte importantă a îngrijirii hematologice. Anemia este o consecință invariabilă a leucemiei
acute din cauza reducerii eritropoiezei cauzate de infiltrarea de către celulele leucemice în măduva osoasă și de efectul
mielosupresiv al terapiei medicamentoase citotoxice. O unitate de celule roșii din sânge crește nivelul de hemoglobină cu
aproximativ 1 g/dL.

Astfel, administrarea de masă eritrocitară se face atunci când nivelul hemoglobinei scade sub 8 g/dL. Pacienții cu
comorbidități precum boli respiratorii și cardiace semnificative (cardiopatie ischemică, crize anginoase etc.) antrenează o
toleranță scăzută a anemiei cu apariție de decompensări, motiv pentru care necesită transfuzie de masă eritrocitară la un
nivel mai ridicat al hemoglobinei (8-10 g/dl).

La pacienții la care se tentează allo-TMO nu vor fi administrate mai mult de 10 U masă eritrocitară.
 Tratamentul leucemiei acute limfoblastice
Tratamentul trombocitopeniei
Administrarea de masă trombocitară în LAL este indispensabilă pentru terapia de susținere a pacienților cu această
afecțiune. Pacienții prezintă o deficiență a capacității de a produce celule sanguine, deficiență agravată temporar de
asocierea chimioterapiei.
Transfuziile de masă trombocitară sunt indicate atunci când numărul de trombocite este <10.000/mm3. În cazul în care
pacienții prezintă asociat un factor de risc hemoragic crescut (sângerare, antibioterapie, septicemie, consumul de droguri
sau alte anomalii ale hemostazei, intervenție chirurgicală recentă, ulcer gastroduodenal activ), administrarea de masă
trombocitară se face la o valoare prag mai ridicată de 15.000- 20.000/mm3 cu atingerea unui număr de 50.000/mm3. Pe
când pacienții cu hemoragie a sistemului nervos central sunt transfuzați pentru a obține un număr de trombocite de peste
100.000/µL.
Atenție, deoarece trombocitele transfuzate au o durată medie de viață mai scurtă prin dezvoltarea unor anticorpi anti-HLA la
pacientul la care se tentează allo-TMO nu se vor administra > 40 de unități de masă trombocitară, nu se va administra masă
trombocitară la > 20.000 trombocite/mm3.
Tot în tratamentul hemoragiilor se poate utiliza plasmă proaspătă congelată, în special la pacienții cu tulburări de coagulare,
cu un timp de protrombină semnificativ prelungit (PT). Crioprecipitatul se administrează dacă nivelul fibrinogenului este mai
mic de 100-125 g/dL.
 Tratamentul leucemiei acute limfoblastice
Tratamentul neutropeniei
Reprezintă factorul de risc major în apariția complicațiilor infecțioase la pacienții cu LAL, fiind definită ca o scădere a
numărului de neutrofile sub 1.500/mmc.
 Grad 1 - 1.500-2.000/mmc
 Grad 2 – 1.000-1,500/mmc
 Grad 3 - 500-1.000/mmc
 Grad 4 - sub 500/mmc
Având în vedere regimurile agresive utilizate în LAL, perioada de aplazie poate fi îndelungată și pot surveni manifestări de
tip infecțios, febră, frison, hipotermie, colaps. Febra a fost definită din punct de vedere practic ca o creștere a temperaturii
peste 38,5 grade Celsius la o determinare sau peste 38 grade Celsius la două determinări succesive, la un interval de 6 ore.
 Tratamentul leucemiei acute limfoblastice
Neutropenia febrilă
Definiții
Febră: temperatura se măsoară după procedura obișnuită sau cu termometrul auricular >38,5 grade C sau >38 grade C,
determinată de două ori în decurs de o oră.
Excepție: corticoterapie, la care se ia în considerare și temperatura sub 38 grade C.
Neutropenia febrilă: temperatura peste 38,5 grade C, asociată cu un număr absolut de neutrofile sub 500/mm (sau sub
1000/mm, dar cu potențial de scădere sub 500/mm).
Apariția febrei la pacienții cu afecțiuni hematologice (LAL) este considerată de origine infecțioasă până la demonstrarea
contrariului. Neutropenia - PN sub 1000/mmc reprezintă un factor de risc major pentru infecțiile oportuniste, astfel, se
impune administrarea unui tratament antibiotic cu spectru larg, până la remiterea episodului infecțios sau până când
numărul neutrofilelor revine la normal. În caz de neutropenie ușoară, de scurtă durată, antibioterapia poate fi administrată și
oral, pe când formele severe, de lungă durată, impun administrarea antibioterapiei intravenos și în doze maxime.
 Tratamentul leucemiei acute limfoblastice
Strategia terapeutică la pacienții Cefalosporin V-a (de ex.: cefepime 2 g la 12 ore; ceftazidime
1 g la 8 ore, cefotaxime 2g la 8 ore) sau
cu neutropenie febrilă:
Cefoperazone+sulbactam, 2 g la 8-12 ore.
Principii:
Durata ABT
 inițiere promptă
Pacient afebril după 3-5 zile:
 antibiotice cu spectru larg
A. Dacă neutrofilele 500/mm3, 2 zile consecutiv, STOP ABT
 doză maximă după 48 de ore de afebrilitate.
 calea de administrare a antibioticelor: în funcție de gradul B. Dacă neutrofilele < 500/mm3:
de risc.
I. Clinic stabil: stop ABT după 5-7 zile de afebrilitate
Grupă cu risc scăzut: per oral:
II. Clinic instabil sau mucozită, sau risc inițial crescut:
Fluorochinolone (de exemplu, ciprofioxacin 500 mg la 12 ore) + se continua ABT maximum 14 zile, apoi se
amoxicilină clavulanat 1 g la 12 ore. reevaluează cazul
Grupă cu risc crescut: se face i.v., în condiții de spitalizare A. Pacient cu febră persistent după 3-5 zile.
obligatorie.
B. Dacă neutrofilele 500/mm3, 2 zile consecutiv, STOP ABT
Beta-lactamine antipseudomonas: piperacillin-tazobactam – 4,5 g după 4-5 zile, apoi reevaluarea cazului.
la 8 ore s.a. Dacă neutrofilele < 500/mm3: continuă ABT 14 zile, apoi
Ticarcilin-clavulanat – 3,1-6,2 g la 4 -6 ore. reevaluarea cazului. Stop ABT dacă starea clinică este
SAU stabilă sau nu avem dovada infecției.
 Tratamentul leucemiei acute limfoblastice
Tratamentul și profilaxia infecțiilor
Majoritatea pacienților sunt neutropenici și imunocompromiși.
1. Tratament preventiv: începând din ziua 1 a chimioterapiei, în absența febrei sau a infecțiilor manifestate:
A. Ciprofloxacin 500 mg la 12 h p.o.
B. Fluconazol 100 mg la 12 h p.o.

2. Febrã >38ºC sau hipotermie (T <35ºC)

A. Hemoculturi, exsudat faringian, urocultură, cultură spută etc.
B. Antibioterapie empirică cu spectru larg:
 Cefalosporină generație III (ceftazidim, cefoperazonă) 2g la 6-8 h + aminoglicozid
(amikacin 15-20 mg/kg, gentamicin 2-5 mg/zi) sau
 Tazobactam 4,5 g la 6 ore
 Fluconazol 400 mg/zi i.v. (de preferință) sau p.o.
 Se ia în considerare introducerea unui antibiotic specific pentru anaerobi
(metronidazol 1-2 g pe zi, i.v., clindamicină 2 x 300 mg/zi, i.v.)
 Tratamentul leucemiei acute limfoblastice
3. Dacă febra persistă la 48 h, fără culturi pozitive
 Carbapenem (meropenem 1 g la 8 ore, imipenem 1-2 g la 8 h).
 Dacă există suspiciunea pentru o infecție stafilococică, se adaugă glicopeptid
(vancomicin 500 mg - 1 g/12 h sau teicoplanină 400 mg/zi).
 Se ia în considerare schimbarea tratamentului antifungic cu introducerea de voriconazol 2 x 200 mg pe zi
sau caspofungin 50 mg pe zi).
Dacă există culturi pozitive, antibioterapia se va modifica în funcție de antibiogramă.
Dacă febra persistă după 3-5 zile de antibiotice antibacteriene trebuie să li se adauge la schemă un antibiotic antifungic
(amfotericină complexă lipozomală sau lipidică, azol de nouă generație sau echinocandină). Pacienții cu afecțiuni
sinopulmonare ar primi tratament anti-Aspergillus. O atenție specială este garantată pacienților care primesc steroizi ca
parte a tratamentului lor, deoarece semnele și simptomele infecției pot fi subtile sau chiar absente.
Utilizarea antibioticelor profilactice la pacienții neutropenici care nu sunt febrili este controversată. Cu toate acestea,
majoritatea clinicienilor le prescriu pacienților supuși terapiei de inducție.
 Tratamentul leucemiei acute limfoblastice
Un regim frecvent utilizat include următoarele:
 Ciprofloxacină (oral [p.o.] 500 mg de două ori pe zi [bid]).
 Fluconazol (200 mg p.o. zilnic), voriconazol (200 mg p.o. bid) sau posaconazol (200 mg p.o. de trei ori pe zi [tid]).
 Aciclovir (200 mg p.o. de 5 ori/zi) sau valaciclovir (500 mg p.o. zilnic).
Odată ce pacienții care iau aceste antibiotice devin febrili, aceștia sunt trecuți la antibiotice intravenoase.

Factori de creștere a coloniilor granulocitare

Neutropenia febrilă (NF) reprezintă unul dintre cele mai severe efecte adverse asociate chimioterapiei în rândul pacienților
onco-hematologici.
Majoritatea ghidurilor recomandă administrarea profilactică a G-CSF dacă riscul de neutropenie febrilă este >20% pentru
toate ciclurile planificate de tratament.
Au fost dezvoltate mai multe instrumente pentru a putea identifica eventualele cazuri cu risc înalt predispuse la apariția
complicațiilor. Unul dintre instrumentele cel mai frecvent utilizate este indicele MASCC (Multinational Association for
Supportive Care), ce permite clinicianului să evalueze rapid riscurile.
 Tratamentul leucemiei acute limfoblastice
Caracteristici Scor

Manifestările bolii subiacente: simptome absente sau ușoare 5

Manifestările bolii subiacente: simptome moderate 3

Manifestările bolii subiacente: simptome severe 0

Fără hipotensiune arterială (TA sistolică >90 MMHG) 5

Fără boală pulmonară obstructivă cronică 4

Tumori solide/limfom fără infecții fungice anterioare 4

Fără deshidratare 3

Statusul de pacient din ambulatoriu (la debutul febrei) 3

Vârsta sub 60 de ani 2

Pacienții cu scoruri ≥21 prezintă un risc scăzut

de complicații. Scorul teoretic maxim este, prin
urmare, 26.
 Tratamentul leucemiei acute limfoblastice
Riscul de a dezvolta NF secundară ChT depinde de:
 intensitatea ChT;
 prezența sau gradul injuriei mucoasei tractului
gastrointestinal;
 asocierea unei hematopoieze restante deficitare
în contextul afecțiunii hematologice primare;
 RT concomitentă;
 statusul clinico-biologic al pacientului
(ex.: vârstă, comorbidități etc.).

Scorul de risc la pacienții cu risc de neutropenie

febrilă între 10% și 20%
 Tratamentul leucemiei acute limfoblastice
Există o relație clară între severitatea neutropeniei (care influențează direct incidența NF) și intensitatea ChT. În prezent,
regimurile de ChT sunt clasificate ca determinând un risc ridicat (>20%), un risc intermediar (10-20%) sau un risc scăzut
(<10%) de NF. S-a demonstrat că mai mulți factori, alții decât ChT, sunt responsabili pentru creșterea riscului de NF și de
complicații ale acesteia. Dintre ei, vârsta are un rol major la pacienții vârstnici cu un risc mai crescut de NF după ChT, cu
rate de morbiditate și mortalitate mai ridicate. Alți factori cu un rol similar sunt:
 boala în stadiu avansat;
 antecedentele de NF;
 absența tratamentului profilactic cu antibiotice sau utilizarea factorului de stimulare a coloniilor granulocitare (G-CSF);
 mucozită;
 scor de performanță scăzut și/sau
 boală cardiovasculară.
Folosirea sistematică a factorilor de stimulare a coloniilor granulocitare (G-CSF) sau forma acestora pegilată (pegfilgrastim)
are indicații în profilaxia neutropeniei induse de chimioterapie, în cazul în care riscul de FN este mai mare de 20% sau în
anumite condiții precum vârsta înaintată (peste 65 de ani), stadiul avansat al bolii, comorbiditățile preexistente și/sau
neoplaziile hematologice.
 Tratamentul leucemiei acute limfoblastice
Factorul de creștere a coloniilor granulocitare are indicație majoră în neutropenia febrilă complicată (pneumonie, HTA,
celulite sau sinuzite severe, infecții fungice invazive, sepsis cu disfuncții multiorganice) SAU la pacienții cu neutropenie
severă (<500/mm peste 7 zile) cu infecție documentată microbiologic și care nu răspund la ABT țintită.
Utilizarea factorului de stimulare a coloniilor de granulocite (GM-CSF, G-CSF) în timpul chimioterapiei de inducție pentru
leucemia limfoblastică acută (LLA) este susținută de mai multe studii. Importanța utilizării timpurii a G-CSF a fost
demonstrată de studiul lui Bassan și colab., în care subiecții au primit chimioterapie de inducție cu idarubicină, vincristină, L-
asparaginază și prednison și G-CSF în ziua 4. Pacienții s-au recuperat semnificativ mai repede din neutropenie, au avut mai
puține complicații infecțioase și au necesitat mai puține antibiotice decât subiecții care au început G-CSF în ziua 15.
GM-CSF sau G-CSF:
 Accelerează revenirea la normal a numărului de neutrofile.
 Reduc mortalitatea legată de tratament.
 Filgrastim 5 μg/kg/zi de G-CSF subcutanat (s.c.) la 24-72 h după ultima zi de chimioterapie și până la recuperarea valorii
absolute a numărului de neutrofile (ANC) suficiente/stabile post-nadir (nu este necesară atingerea unei valori ANC țintă
>10–10⁹/l).
 Tratamentul leucemiei acute limfoblastice
 Pegfilgrastim, injectat s.c. sub forma unei singure doze de 100 μg/kg (individualizat) sau a unei doze totale de 6 mg
(abordare generală), este considerat la fel de eficient. O doză unică de 6 mg (o singură seringă preumplută) de
pegfilgrastim este recomandată pentru fiecare ciclu de chimioterapie.
 Doza inițială de filgrastim recomandată este de 1,0 MU/kg/zi (10 μg/kg/zi). Prima doză de filgrastim trebuie administrată
la cel puțin 24 de ore după finalizarea tratamentului de inducție, timp de ~10 zile.
 Dovezi din practica clinică arată că filgrastim și pegfilgrastim au eficacitate clinică și se recomandă utilizarea oricăruia
dintre aceste medicamente pentru a preveni NF și complicațiile legate de NF. Alegerea dintre diferitele preparate revine
fiecărui clinician. Biosimilarele de filgrastim se regăsesc printre opțiunile terapeutice în Europa (nivel de recomandare: A).
 Avantaje: scurtează perioada de aplazie chimioindusă, scurtează durata spitalizării, economie de antibiotice.
Formele peghilate sunt administrate de regulă după fiecare ciclu de chimioterapie, la cel puțin 24 de ore după chimioterapia
citotoxică, odată la 3 săptămâni. Se va adăuga în caz că protocolul folosit specifică acest lucru (ca de exemplu în protocolul
FLAG), sau în celelalte cazuri dacă există neutropenie severă (sub 500/mm3) cu febră peste 38ºC (până la creșterea
neutrofilelor peste 1000/µl), în funcție de boala de fond. În general este indicat în leucemiile acute limfoblastice.
 Tratamentul leucemiei acute limfoblastice
Reechilibrare hidroelectrolitică
Hidratarea: Pentru a proteja rinichiul de efectele toxice ale chimioterapiei și pentru a evita afectarea și a altor organe prin eliberarea de
metaboliți toxici ca urmare a distrucției de celule tumorale, sunt administrate pacientului cantități mari de lichide.
Hiperuricemie și sindrom de liză tumorală.
Leucaferezã:
 Pacienții cu un număr semnificativ crescut de WBC, în special >100.000/mm3, sunt expuși riscului de leucostază.
 Simptomele includ dispnee, din cauza infiltrării pulmonare, și alterarea stării mentale, din cauza efectelor SNC; pacienții trebuie să
primească leucafereză de urgență pentru a reduce rapid numărul WBC.
Tratamentul sindromului de lizã tumoralã:
 Pacienții cu LLA sunt expuși riscului de sindrom de liză tumorală.
 Factorii cu risc ridicat includ un număr crescut de globule WBC, în special >50.000/mm3; creșterea marcată a LDH, în special >1000
U/L; hiperuricemie inițială și disfuncție renală inițială.
 Pacienții trebuie să primească hidratare agresivă și alopurinol; pacienții cu risc crescut trebuie să primească, de asemenea, agenți
uricolitici (de exemplu, rasburicază).
 Tratamentul leucemiei acute limfoblastice
Sindromul de liză tumorală este o complicație care poate pune viața în pericol și poate fi observată la pacienții care primesc
chimioterapie pentru leucemii acute și limfoame non-Hodgkin de grad înalt. Acest sindrom se caracterizează prin niveluri
crescute de acid uric, fosfat și potasiu în sânge; scăderea nivelului de calciu și insuficiență renală acută.
După cum s-a menționat mai devreme, pacienții cu o masă tumorală ridicată, în special cei cu hiperuricemie severă, pot
prezenta insuficiență renală. Se recomandă alopurinol de 300 mg de 1-3 ori pe zi în timpul terapiei de inducție până când
celulele blastice sunt eliminate și hiperuricemia se rezolvă. Pacienții cu risc crescut (cei cu lactat-dehidrogenază foarte
ridicat [LDH] sau infiltrarea leucemică a rinichilor) pot beneficia de rasburicază.

Tratamentul complicațiilor date de chimioterapie

Greața și vãrsãturile: Acestea sunt legate în mod direct de chimioterapie, dar, din fericire, în prezent există medicamente
capabile să controleze aceste simptome.

Mucozita: La nivelul mucoasei cavității bucale și a intestinului se pot dezvolta mici ulcerații (ceea ce se numește mucozită).
Aceste ulcerații determină durerea la alimentație și respectiv diaree. Ele apar din cauza reducerii numărului de leucocite ca
efect al citostaticelor.
 Tratamentul leucemiei acute limfoblastice
Sterilitatea permanentã: Chimioterapia nu produce în mod obișnuit sterilitate permanentă, dar acest lucru este practic
inevitabil în cazul pacienților care vor efectua transplant de celule stem. De aceea, pentru a păstra funcția de reproducere,
vor fi crioprezervate sperma la bărbați și repectiv țesut ovarian sau ovule fertilizate la femei.

Alterarea altor organe: În unele cazuri, chimioterapia poate avea efect toxic asupra unor organe și sisteme cărora le
afectează funcția: inima, ficatul, nervii periferici. Dacă aceste efecte sunt severe, ele pot împiedica continuarea
chimioterapiei, sau pot impune modificări ale dozelor, sau eliminarea anumitor citostatice din programul de tratament.

Probleme emoționale: Acestea derivă din impactul produs de diagnosticul comunicat asupra pacientului și anturajului. Multe
spitale beneficiază de un specialist psiholog și psihiatru care pot oferi consiliere pacientului și familiei.

Astenia: După terapie, unii pacienți pot acuza o senzație de astenie fizică extremă prin lipsa de „energie”. Aceste simptome,
denumite „fatigabilitate”, pot fi acute sau cronice. Cauzele acestei fatigabilități nu sunt pe deplin cunoscute, dar sunt
incriminați o serie de factori chimici, fizici, comportamentali.
 Tratamentul leucemiei acute limfoblastice
Tratamentul specific sau tratamentul de fond al LAL
Principii de tratament:
• Inducția RC • Intensificare • Profilaxie SNC • Menținere
Tratamentul de primă linie
1. Inducția RC:
Obiectiv: reducerea masei tumorale de la 1012 la 106 celule și obținerea remisiunii complete.
Durata: 4-5 săptămâni.
Agenții utilizați: vincristina 1,5 mg/mp/săpt. (maximum 2 mg/doză) x 4 doze; prednison 60 mg/mp/zi (28 de zile) sau
dexametazonă 24 mg/zi; daunorubicină 25-50 mg/mp/zi 3-4 doze, L-asparaginază 5.000-10.000 UI/mp/zi (10-14 zile). În caz
de LAL risc înalt se adaugă ciclofosfamidă și/sau cytosar.
2. Consolidare/intensificare (risc înalt):
Scop: eliminarea clonei leucemice. Consolidarea remisiunii complete obținută după inducție presupune administrarea de
doze mari utilizând agenți multipli, fără rezistență încrucișată. Intensitatea variază în funcție de riscul de recidivă.
Agenții utilizați: cel mai frecvent doze mari de Cytosar și Metotrexat+/- agenții utilizați la inducție+/- agenți noi, cum sunt:
dexametazona, 6-mercaptopurina.
 Tratamentul leucemiei acute limfoblastice
3. Întreținere/menținere
Durata: 24-30 de luni.
Agenții terapeutici: 6-mercaptopurina p.o. zilnic și metotrexat i.m. săptămânal. Unele grupuri administrează reinducții de-a
lungul primului an cu vincristină, prednison, ciclofosfamidă, cytosar, etoposide. Este faza destinată pacienților care nu
primesc transplant medular.

4. Profilaxia determinărilor în SNC:

 Administrat în timpul inducției și intensificării
 Intratecal: MTX, citarabina, corticosteroizi
 Sistemic: doză mare de mtx, citarabină, L-asparaginază
 +/- Iradiere craniană

Tratamentul LAL Ph pozitiv

 În LAL Ph+, t (9:22) (BCR-ABL): asocierea inhibitorilor de tirozin-kinază la chimioterapia standard (imatinib, dasatinib,
bosutinib).
 Tratamentul leucemiei acute limfoblastice
Criterii de remisiune completă
 Pacient asimptomatic
 Fără adenopatii/organomegalii
 Neutrofile >1.500/mmc; Trombocite >100.000/mmc, Hgb >10g/dl
 Fără blaști în sângele periferic
 Blaști medulari <5%; dacă între acești <5% există celule cu aspect de blaști cu caractere morfologice sau citochimice de
limfoblaști, nu este remisiune completă
 Fără anomalii citogenetice
 Tratamentul leucemiei acute limfoblastice
Tratamentul de linia a doua
 Tratamentul recidivelor localizate este identic cu tratamentul bolii sistemice.
 Agenți: se folosesc combinații de cytozar cu amsacrine - cytozar cu mitoxantrone - cytozar cu daunoblastină cu
idarubicină - FLAG-IDA - agenți în studiu: Campath 1H, Mabthera. Supraviețuirea la un an mai mică de 10% dacă nu se
face transplant de celule stem hematopoietice (TCSH).

Monitorizarea bolii minime reziduale (MRD) presupune detecția celulelor leucemice nedetectabile la examenul morfologic.
Se poate efectua prin imunofenotipare sau biologie moleculară (QT-PCR) - identificând o celulă leucemică la 10.000 de
celule normale. MRD la sfârșitul inducției este un factor de prognostic important. Pacienții cu MRD negativ (remisiune
moleculară) prezintă un prognostic mai bun comparativ cu pacienții cu MRD pozitiv, care prezintă o rată mai mare de
recădere, fiind candidați pentru transplant medular.
 Tratamentul leucemiei acute limfoblastice
Transplant de celule stem
 Autolog - paliativ (rar utilizat)
 Allogen - curativ

Indicație Allo-TMO în LAL

 În general se indică la pacienții <60 de ani, în a doua remisiune completă - după tratamentul primei recidive.

Excepții în care TCS se indică în prima remisiune: pacienții în remisiune completă încadrați în clasa de risc înalt:
 LAL Ph+
 LAL non-Ph+ cu factori de prognostic negativi:
 Leucocitoză >40.000/UI la diagnostic
 Lipsa răspunsului complet la prima linie de tratament
SFÂRȘIT