Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
4
SUMAR
Indicaţii diagnostice
1. de tip clinic:
hemoptizia după excluderea hematemezei cu/fără
modificări radiologice -(cancer,TB,bronsiectazii)
tuse cronică cu/fără expectoraţie, tuse recentă
inexplicabilă, persistentă-leziune bronhică,corp străin;
modificarea caracterului tusei – bronsite cronice,
carcinoame bronsice
wheezing localizat, unilateral, persistent – stenoza
bronşică
dispneea de etiologia neprecizată- uneori tumori
bronşice sau traheale benigne sau maligne
Indicaţii şi limite în bronhoscopie
Indicații diagnostice:
2. De tip clinic
hemoptizia după excluderea hematemezei
cu/fără modificări radiologice -
(cancer,TB,bronsiectazii)
tuse cronică cu/fără expectoraţie, tuse
recentă inexplicabilă, persistentă-leziune
bronhică,corp străin; modificarea
caracterului tusei – bronsite cronice,
carcinoame bronsice
wheezing localizat, unilateral, persistent –
stenoza bronşică
dispneea de etiologia neprecizată- uneori
tumori bronşice sau traheale benigne sau
maligne
Indicaţii şi limite în bronhoscopie
Indicații diagnostice:
2. De tip radiologic
atelectazii;
opacități/infiltrate
parenchimatoase fără răspuns la
tratament antibiotic;
afecțiuni interstițiale difuze;
hipertransparență pulmonară
localizată sau difuză;
adenopatii intratoracice;
lărgirea mediastinului;
paralizia diafragmului;
revărsat pleural de etiologie
neprecizată/chilotorax.
Indicaţii şi limite în bronhoscopie
Indicații diagnostice:
3. De laborator
citologia sputei pozitivă sau
suspectă pentru neoplasm
pulmonar
confirmări microbiologice a
anumitor patogeni când au eșuat
alte proceduri mai puțin invazive
suspiciunea de tuberculoză mai
ales bronşică inclusiv
micobacterii atipice;
investigaţii microbiologice la
pacienţii imunocompromişi
(Pneumocystis, Citomegalovirus)
Indicaţii şi limite în bronhoscopie
Indicaţii terapeutice
extragerea corpilor străini traheobronșici;
aspirarea secrețiilor din căile aeriene;
intubări dificile în anestezie;
terapia fistulelor bronșice;
practicarea lavajului bronhoalveolar în scop
terapeutic (ex. proteinoză alveolară)
bronhoinstilația diverselor medicamente;
administrarea locală a soluțiilor de
trombină în bronhii în hemoptizii
rezecția paliativă a tumorilor endoluminale
și dezobstrucții paliative (laserterapia,
crioterapia, endobrahiterapia,
electrocauterizarea, implantarea de stenturi)
Indicaţii şi limite în bronhoscopie
Contraindicațiile relative
Tehnici de prelevare în fibrobronhoscopie
Aspiratul bronşic
Periajul bronşic
Biopsia bronşică
Biopsia endobronşică
Biopsia transbronşică periferică
Puncţia aspirativă
transtraheală/transbronşică
Lavajul bronho – alveolar
Concluzii
Fibrobronhoscopia – procedură sigură cu aplicabilitate
largă;
Indicaţiile pentru bronhoscopie sunt numeroase şi variate;
Aproape orice afectare pulmonară care ridică semne de
întrebare ar putea fi luată în considerare pentru această
investigaţie;
Contraindicaţiile sunt puţine; unele stări morbide reprezintă
contraindicaţii relative doar dacă se asociază diferite tehnici
de prelevare;
Tratamentul Tuberculozei
SCOP
Vindecarea pacienților;
Reducerea riscului de recidive;
Prevenirea deceselor;
Prevenirea rezistenței
chimiorezistenței MT;
Prevenirea complicațiilor;
Limitarea răspândirii infecției.
PRINCIPII
-eficiență terapeutică crescută și prevenirea instalării chimiorezistenței
Terapie standardizată;
Terapie etapizată(regimuri bifazice)
Fază de atac(inițială sau intensivă);
Fază de continuare;
Asocierea medicamentelor antiTB;
Regularitatea și continuarea administrării asigurându-se întreaga cantitate de
medicamente necesară pentru întreaga durată a tratamentului;
Individualizarea terapiei numai în următoarele situații:
Chimiorezistența MT;
Alte micobacterii;
Reacții adverse majore;
Boli asociate și interacțiuni medicamentoase;
Gratuitatea tuturor mijloacelor terapeutice necesare, inclusiv medicația de suport,
pentru toți bolnavii de TB;
Asigurarea dozei adecvate funcție de greutate;
Administrarea direct observată.
ESTE OBLIGATORIE ADMINISTRAREA TRATAMENTULUI SUB
DIRECTA OBSERVAȚIE PE TOATĂ DURATA ACESTUIA!
CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR
ANTITUBERCULOASE
Medicamente antituberculoase de primă linie (esențiale): IZONIAZIDA,
RIFAMPICINA, PIRAZINAMIDA, STREPTOMICINA și
ETAMBUTOLUL
Ritm de administare
Forma de Modul de Calea de
Medicament 7/7 3/7
administrare acțiune administrare
(mg/kg) (mg/kg)
tb. De 100 mg și 300 mg;
Sol. Inj. (100 mg.ml fl a 5
Izoniazida (H) ml); sirop 100 mg/5ml fl. bactericid oral/inj 5(4-6) 10(8-15)
A 200 ml
Streptomicina 1g 1g
CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR
ANTITUBERCULOASE
Medicamente de rezervă: Aminoglicozide, Tiamide, Fluorochinolone,
Cicloserina, PAS și Claritromicina
Calea de
Medicament Modul de acțiune Ritm de administare
administrare
Aminoglicozide:
Kanamicina (K)
bactericide injectabilă 10-15 mg/kgc
Amikacina(AK)
Capreomicina (CM)
Tiamide:
Protionamida(PTM) bactericide orală 15-20 mg/kgc sau 750 mg-
Etionamida(ETM) 1g/zi
Fluorochinolone(FQ):
Levofloxacina(LVF) 500-1000 mg/zi
bactericide orală
Ofloxacina(OFX) 600-800 mg/zi
Moxifloxacina(MFX) 400-800 mg/zi
15-20 mg/kgc sau 750 mg/zi
Cicloserina (CS) bacteriostatic orală
– 1 g/zi
PAS bacteriostatic orală 150 mg/kgc sau 10-12g/zi
Claritronicima(Cl) bactericid orală 15-20mg/kgc
Regimuri terapeutice
2(HR)ZE/4(HR)3
Faza inițială durează 2 luni, administrându-se zilnic H (izoniazidă) și
R(rifampicină) în formă combinată și doză asociată, asociate cu Z(pirazinamida)
și E(etambutolul) în forme de prezentare și administrare separată;
faza de continuare durează 4 lui; în această fază de continuă administrarea H și R
în formă combinată și doză fixă, cu un ritm de administrare de 3 ori/săptămână.
Categorii de tratament în funcție de forma de boală
Asocierea de medicamente
Regim Forma de TB Faza de continuare
Faza de atac (7/7)
(3/7)
Pulmonară, caz nou 2 HRZE sau 2 HRZS (se va 4HR
I administra la forme severe
Extrapulmonară, caz nou
pulmonare și extrapulmonare )
3HR
OBS: la cazurile cu frotiu pozitiv la
T2: 3 HRZE(S) OBS: la cazurile severe, faza
de continuare se prelungește
până la o durată totală a
tratamentului de 8-12 luni*
1. Toţi nou născuţii şi sugarii până în 12 luni de viaţă şi revaccinarea celor care
nu prezintă în decurs de 6 luni o cicatrice post-vaccinală mai mare de 3 mm;
EXCEPŢIE: nou născuţi cu mame pozitive pentru BAAR în spută: la aceştia se
realizează într-un prim timp chimioprofilaxia (sau terapia antituberculoasă, dacă
este cazul) şi apoi se vaccinează.
În caz că nou-născutul nu a fost vaccinat la maternitate, va fi recuperată
administrarea vaccinului de către instituţia de medicină primară, prin intermediul
medicului de familie până la vârsta de 2 luni, fără testare tuberculinică;
2. Sugari şi copii cu IDR negativ la tuberculină care:
a) se află la risc crescut de expunere apropiată şi prelungită la adulţi cu tuberculoză
pulmonară netratată sau ineficient tratată şi nu pot fi îndepărtaţi de la sursa de
infecţie sau nu pot primi chimioprofilaxie de lungă durată sau
b) sunt continuu expuşi la persoane cu forme de tuberculoză rezistente la HIV sau
RMP.
Nou-născuţii şi copii HIV infectaţi şi cu semne clinice HIV/SIDA, precum şi cu
semne clinice de tuberculoză congenitală nu se vaccinează cu vaccin BCG. Copiilor
născuţi din mame HIV pozitive, decizia privind vaccinarea BCG li se va lua în
funcție de rezultatele testării la infecţia HIV (anticorpi şi antigeni) după vârsta de 6
săptămâni si se va putea vaccina BCG doar daca testul HIV este negativ.
CONTRAINDICATII
IDR pozitiv
SIDA
Boli febrile,convalescenta dupa boli infectioase
6 luni dupa hepatita virala
Tuberculoza activa
Afectiuni dermatologice acute
Greutate <2500 g la nastere
Imunodeficiente congenitale
Leucemii,limfoame,boli maligne
VACCINAREA- Materiale necesare
seringă
de 1ml cu ac intradermic,
seringă 5 ml cu ac intramuscular –
sterile
fiola de vaccin şi solvent
tampoane cu dezinfectant
mănuşi de unică folosinţă
Prepararea suspensiei de vaccin
Se ia fiola de vaccin și cea de solvent
Se dezinfectează gâtul fiolelor
Se deschide fiola de solvent
Se trece la deschiderea fiolei de vaccin după ce îi înfăşurăm
gâtul în foița de material plastic ce se găsește în ambalaj;
deschiderea se face lent pentru a evita risipirea conținutului
prin pătrunderea bruscă a aerului (ele fiind condiționate în vid)
Cu seringa de 5 ml se aspiră 2 ml solvent și se trec în fiola de
vaccin
Aspirăm de 2-3 ori lichidul în seringă pentru omogenizare.
Suspensia astfel obținută conține 0,10 mg bacili/ 0,1 ml și se
utilizează cât mai curând ( dupa cel mult o oră ) fiind tot timpul
protejată de lumina directă și de căldură.
VACCINAREA-Tehnica administrarii
1 doză = 0,1 ml din suspensia de 2 ml vaccin BCG
liofilizat obţinută după reconstituirea conţinutului unei
fiole în solvent
Vaccinul se administreaza strict intradermic, în
partea postero-externă a braţului stâng, în
treimea medie. Injectarea se face cu o seringă de
0,5 sau 1 ml, prevăzută cu ac pentru inoculare
intradermică. Locul de injectare trebuie să
fie curat şi uscat .
VACCINAREA-Tehnica administrarii
Se injectează intradermic 0,1 ml suspensie de
vaccin BCG astfel:
Pielea se prinde între degetul mare şi arătător.
– Acul trebuie să fie aproape paralel cu suprafaţa pielii şi se
introduce uşor cu bizoul în sus, aproximativ 2 mm în stratul
superficial al dermului.
– Acul trebuie să fie vizibil prin epidermă în timpul introducerii.
– Injecţia se administrează lent.
– O papulă (cu diametrul de 6-7 mm la nou-născut) în care foliculii
piloşi sunt distinct vizibili reprezintă semnul unei injectări corecte.
Papula dispare în aproximativ 30 de minute.
– Locul injectării este bine să se lase descoperit pentru a se facilita
vindecarea.
VACCINAREA-Tehnica administrarii
O reacţie normală după vaccinarea BCG, care demonstrează
succesul vaccinării BCG, este induraţia la locul administrării urmată
de o leziune locală care poate ulcera câteva săptămâni şi care se
vindecă spontan în decurs de câteva luni, lăsând o cicatrice mai
depigmentată şi uşor deprimată faţă de ţesutul inconjurator
Reactie vaccinala locala se formeaza in 2-4 saptamani- sub forma
unui nodul roșu –violaceu; nodulul se poate ulcera, formându-se
o crustă care se elimina. La locul vaccinării rămâne o cicatrice
denivelată fața de tegumentele din jur, la început de
culoare violacee, apoi alb-sidefie cu diametrul de 5-6 mm și care
constituie locul vaccinarii -nu se administreaza tratament
local(antibiotic)
Vaccinare reusita- formarea de cicatrice>3 mm
Vaccinare nereusita-cicatrice <3 mm
COMPLICATII
Ulceratii trenante cu durata >3 luni
Abcese locale cu evolutie indelungata- ca urmare a introducerii unei
suspensii vaccinale insuficient omogenizate sau a unei injectari
subcutanate
Adenopatii locoregionale cazeificate
Fenomenul Koch-apare la pacientii cu infectii TBC preexistent de mica
importanta care nu poate fi decelata prin IDR la tuberculina cu
concetratie slaba-reactie locala precoce cu evolutie rapida spre ulcerare
Osteite sau infectii generalizate –exceptional
Leucocitoza cu eozinofilie
Crestere moderata a VSH
Cefalee, febra, reactii alergice, inclusiv reactii anafilactice
Cauzele de bază în dezvoltarea complicaţiilor
post-BCG
Inocularea unei doze de vaccin mai mare, decât este prevăzut de
instrucţiunea de utilizare.
Injectarea vaccinului într-un loc de inoculare nepermis şi mai profund decât
intradermal sau nerespectarea tehnicii de administrare a vaccinului.
Reconstituirea vaccinului cu alţi solvenţi, decât cel produs de acelaşi
producător ca şi vaccinul.
Reconstituirea vaccinului cu o cantitate incorectă de solvent.
Păstrarea incorectă a vaccinului, solventului.
Ignorarea contraindicaţiilor medicale către imunizarea BCG.
Particularităţi individuale ale organismului celui imunizat.
ALERGIA POSTVACCINALĂ RELEVATĂ PRIN IDR LA
TUBERCULINĂ CU 2 U PPD
INDICATIILE CHIMIOPROFILAXIEI