RESUSCITAREA CARDIORESPIRATORIE – SUPORTUL
Inspiră adânc, apoi
VITAL BAZAL ȘI DEFIBRILAREA LA PACIENTUL ADULT
Dr. Laurențiu Lucaci
1.Descoperi o persoană inconștientă, nemișcată, întinsă
pe jos, cu respirație anormală (de exemplu, cu respirații
rare și neregulate, sau nu respiră deloc). Scutură-l de
umeri și strigă la el: ”Sunteți bine ?” Dacă nu
reacționează la întrebare / scuturare și continuă să
respire anormal / să nu respire, consideră-l în stop
cardiorespirator.
2.Verificarea căilor aeriene (”AIRWAYS”): Întoarce-l cu
fața în sus (în decubit dorsal). Aplică una dintre palmele
tale pe fruntea lui și înclină-i capul pe spate (”head
tilt”), iar cu vârfurile degetelor celeilalte mâini, inserate
sub arcul mandibulei, ridică-i bărbia (”chin lift”).
Extensia capului și ridicarea simultană a bărbiei
favorizează deschiderea căilor aeriene superioare.
3.Verificarea respirației (”BREATHING”): Timp de
maximum 10 secunde, privește dacă își mișcă toracele
și, în același timp, apropie-ți urechea de gura lui și
ascultă și simte dacă el respiră. În primele minute ale
stopului cardiorespirator, sunt încă posibile respirații
rare, lente și zgomotoase. Acestea sunt respirații
anormale, care nu trebuie să întârzie începerea
resuscitării cardiorespiratorii. Dacă are asemenea
respirații anormale (sau nu respiră deloc) și nu
reacționează la întrebări / scuturare, strigă după ajutor
(nu uita să ceri imperativ DEFIBRILATOR !!), sau sună la
112 (preferabil cu activarea difuzorului telefonului tău).
4.Suportul circulator bazal (”CIRCULATION”): Absența
perceperii pulsului arterial nu mai este considerată
criteriu infailibil de stop cardiorespirator. Până la
sosirea ajutoarelor, începe imediat suportul vital bazal.
Este de dorit așezarea pacientului în decubit dorsal, pe
o suprafață rigidă. Așează-te în genunchi, lateral de
pacient. Aplică podul unei palme pe centrul toracelui
pacientului (= în jumătatea inferioară a sternului), iar
podul celeilalte palme deasupra primeia, cu degetele
mâinii de deasupra, trecute printre degetele răsfirate și
aflate în extensie, ale mâinii aflate dedesubt. Nu apăsa
coastele pacientului. Începe masajul cardiac extern, prin
compresii repetate ale sternului, fiecare având
amplitudinea între 5 și 6 centimetri, alternând cu
decompresii complete (nu te sprijini pe toracele
pacientului, între două compresii, pentru că împiedici
întoarcerea venoasă, dar ai grijă să nu pierzi contactul
palmelor tale cu sternul lui), cu frecvența masajului
cardiac între 100 și 120 compresii/minut. Opțional,
realizează două respirații gură la gură, după fiecare 30
compresii toracice: deschide din nou gura pacientului,
prin manevra extensiei capului plus ridicarea bărbiei; în
plus, pensează-i nasul cu policele și indexul mâinii cu
care îi apeși fruntea pe spate.
”sigilează” gura pacientului cu buzele tale (de preferat
prin intermediul unei măști, pentru a evita contactul
direct al mucoaselor bucale) și suflă cu viteză constantă,
timp de o secundă, aerul din plămânii tăi în gura
pacientului, observându-i expansiunea toracelui. (Se
recomandă insuflarea unui volum de aer de aproximativ
500 mL. Un volum de aer mai mare poate fi inutil
întrucât, suflat cu forță, intră parțial în stomacul
pacientului.) Menține-i capul extins și bărbia ridicată,
permițând ieșirea pasivă a aerului din torace. Repetă
această insuflare de aer, apoi reia masajul cardiac
extern. Durata ambelor insuflări de aer nu trebuie să
depășească 10 secunde. Continuă suportul vital bazal,
cu serii de câte 30 compresii toracice, alternând cu serii
de câte 2 respirații gură la gură. Respirația gură la gură
nu este esențială, cel puțin la adult, imediat după
debutul opririi cardiace. (La copilul mic, suportul vital
bazal trebuie să înceapă cu 5 insuflări de aer, înaintea
începerii masajului cardiac extern.) Deși riscul
transmisiei unor boli este redus, respirația gură la gură
trebuie realizată obligatoriu cu mască, în cazul
suspiciunii existenței unei boli a pacientului,
transmisibile pe cale respiratorie (tuberculoză), sau prin
contact al mucoaselor bucale (hepatită B, HIV).
5.Tratamentul electric urgent al aritmiei care a produs
stopul cardiorespirator: imediat după obținerea unui
defibrilator, are loc analiza ritmului cardiac, urmată de
șoc electric extern, pentru orice ritm cardiac tratabil
prin șoc electric (de exemplu fibrilația ventriculară).
Nimeni nu atinge pacientul în momentul eliberării
șocului electric. Reia masajul cardiac extern +/-
respirațiile gură la gură (acestea din urmă devin
necesare pacientului, atunci când resuscitarea se
prelungește, întrucât sângele arterial este golit de
oxigen, la 2 – 4 minute de la instalarea stopului cardiac,
dar în mediu spitalicesc ele sunt înlocuite, de obicei,
prin ventilația mecanică, realizată în urma intubației
oro-traheale). Continuarea suportului vital bazal după o
defibrilare reușită este necesară, mai ales dacă
defibrilarea a fost întârziată, deoarece contracțiile
cardiace au nevoie de mai multe minute, pentru a
redeveni eficiente. Pentru evitarea oboselii fizice, în
cazul prezenței a cel puțin doi resuscitatori, aceștia se
vor roti la realizarea masajul cardiac extern, la fiecare
două minute. Suportul vital bazal, alternând cu șocuri
electrice pentru ritmurile tratabile prin șoc electric, este
continuat până la: a)restabilirea semnelor vitale (ritm
cardiac stabil, tensiune arterială normală, mișcări
spontane, deschiderea ochilor), sau b)epuizarea fizică a
resuscitatorului, sau c)decizia medicului de oprire a
manevrelor de resuscitare. Dacă pacientul își reia
respirația normală, dar rămâne inconștient, va fi așezat
în poziția laterală de securitate.