NURSING ÎN GINECOLOGIE NOȚIUNI DE SEMIOLOGIE GINECOLOGICĂ

Tulburările ciclului menstrual Menstruaţia este sângerarea uterină ciclică la 21-35 zile ce durează 3-5 zile,
cantitatea fiziologică de sânge pierdut fiind de aproximativ 20-60 ml. Tulburări în exces: − Menoragia
(hipermenoreea) este sângerarea ciclică ce durează mai mult de 7 zile cu flux sanguin crescut. Când
cantitatea de sânge este normală, dar sângerarea durează peste 7 zile se poate folosi termenul de
menstruaţie prelungită, datorată scăderii secreţiei de progesteron. Etiologie: endometrioza, boala
inflamatorie pelvină (BIP), polip endometrial, fibrom uterin. − Polimenoreea (tahimenoreea) este apariția
menstruaţiei la intervale mai mici de 21 zile. Etiologie: de obicei apare în cicluri anovulatorii. −
Metroragia este sângerarea uterină ce poate surveni între 2 menstruaţii normale, cu caracter anormal
(neregulată, cu flux sanguin predominant excesiv). Etiologie: polipi endometriali, tratament hormonal
nesupravegheat, boli endocrine. − Menometroragia este sângerarea cu origine uterină neregulată ca
frecvenţă, durată (prelungită) şi cantitate (crescută), fără a se putea face distincție netă de ultima
menstruație, care nu poate fi precizată. Tulburări în minus: − Hipomenoreea este sângerarea menstruală
regulată cu durată redusă la 1-2 zile cu flux scăzut (mai puțin de 20 ml). Etiologie: congestie pelvină;
sinechii uterine; tuberculoză endometrială; anticoncepţionale orale progesteronice. − Oligomenoreea
(bradimenoreea) este sângerarea menstruală la intervale mai mari de 35 zile cu flux menstrual redus.
Etiologie: cicluri anovulatorii; boli sistemice sau endocrine. − Amenoreea reprezintă absența menstruației.
Poate fi primară, lipsa apariţiei menstruaţiei după vârsta de 16 ani, sau secundară, oprirea menstruaţiei pe
o perioadă de 3 luni la o femeie cu menstruaţie în prealabil prezentă. Etiologie: imperforaţia himenală
(hematocolpos când sângele se acumulează în vagin şi uter), septuri vaginale, atrezia colului uterin,
malformaţiile congenitale (absenţa uterului), ablaţia chirurgicală a endometrului, scăderea hormonilor
ovarieni sau creşterea hormonilor tropi hipofizari, craniofaringioame, glioame, hidrocefalie, sechelele
meningitelor sau traumatismelor craniene; anorexia mentală a tinerelor fete, pierderea ponderală excesivă
(peste 20 kg), bulimia; stările afective deosebite (divorţ, deces, condamnări). Sindromul intermenstrual
(ovulalgia) este o criză dureroasă de intensitate și durată variabilă însoțită de o metroragie redusă, care
apare la jumătatea ciclului menstrual, determinată de ovulație, care apare la adolescente și femeile tinere.
Durerile pelvine pot fi acute, de câteva ore, sau surde, durând 1-2 zile; metroragia poate să urmeze durerii
și poate fi sub formă de secreție vaginală sanguinolentă, câteva picături de sânge de culoare maronie sau
ca durată și cantitate asemănătoare menstruației. Uneori, se pot asocia și alte simptome: grețuri, vărsături,
cefalee, vertij, agitație, palpitații, tensiuni mamare. Hemoragia de origine genitală poate surveni oricând
pe parcursul vieții femeii. În funcție de etapa în care survine, cauzele determinante ale hemoragiei pot fi
extrem de diverse Etiologia la femeia adultă, în plină activitate genitală: − malnutriție, boli debilizante
generate (tuberculoză), neoplazii în stadii avansate, dezordini metabolice majore; − afecțiuni endocrine:
tiroidiene, suprarenaliene; − boli hematologice: leucemii, purpure, trombocitopenii, anemii marcate; −
insuficiență cardiacă, prin acțiunea congestiei pelviene venoase, a digitalicelor, corticoizilor, cu
perturbarea metabolizării estrogenilor și apariția hiperplaziilor endometriale; − afecțiuni psihiatrice:
maniaco-depresive; − avort, sarcină ectopică; − hemoragii ginecologice având punctul de plecare:
cervical (polipi, cervicite ulcerate, fibroame, cancere de col); uterin (endometrite, fibroame, polipi
endometriali, dispozitive intrauterine, cancere); salpingian (salpingite inclusiv tuberculoase, sarcină
extrauterină, cancere tubare); ovarian (endometrioză, chisturi, tumori maligne).

Leucoreea reprezintă o scurgere albicioasă sau gălbuie la nivelul vaginului. − fiziologică, poate deveni
mai abundentă în anumite perioade ale menstruaţiei, nu este însoţită de dureri, prurit, iritaţie locală şi nu
necesită tratament; − patologică: scurgere vaginală abundentă ce se datorează unor inflamaţii ale
vaginului, colului, uterului, trompelor dar şi a altor patologii genitale-tumori, infecţii. Leucoreea are
aspecte diferite în funcţie de germenii incriminaţi: − În vulvovaginita cu trichomonas, scurgerea are
culoare verzuie, fluidă, spumoasă, cu miros fad. În mod obişnuit, dar nu exclusiv, transmisia are loc pe
cale sexuală. Prezenţa parazitului poate rămâne asimptomatică la bărbat. Leucoreea se însoţeşte de prurit,
usturimi, dispareunie superficială (disconfort la contact sexual). Tratarea partenerului este obligatorie în
trichomoniază, iar eficacitatea tratamentului este de 90% din cazurile tratate. − În vulvovaginita micotică
(infecția cu candida albicans), leucoreea este de culoare albă, grunjoasă, abundentă, pruriginoasă.
Candidozele vaginale se întâlnesc în circumstanţe în care este modificat echilibrul vaginal: administrare
de antibiotice, de corticosteroizi sau de citostatice, contracepţie orală cu estroprogestative în sarcină sau
diabet. − în vulvovaginita gonococică, leucoreea este galben purulentă, contagiunea se face prin contact
sexual, iar fenomenele clinice apar la 3-5 zile de la infecţie şi se asociază cu prurit şi disurie. Poate duce
la pelviperitonite, peritonite, septicemii. Este responsabilă de obstrucţia tubară, generatoare de sterilitate.
Tratamentul se aplică obligatoriu şi partenerului. − În vulvovaginita cu chlamydia, leucoreea este galben
purulentă şi este însoţită frecvent de cistită, metroragii, disurie, dureri pelvine. Netratată, se poate
complica ducând la infertilitate, endometrite, ocluzie tubară, aderenţe abdominale, boala inflamatorie
pelvină. − În vulvovaginitele nespecifice, denumite vaginoze, leucoreea este de culoare gri, cenuşie, cu
miros fetid, în general datorându-se unor asocieri de germeni şi însoţindu-se de prurit frecvent şi
supărător. Durerea pelvină este orice durere sau disconfort din regiunea pelvină și poate fi acută,
subacută, cronică, cu debut brusc, dacă este produsă de leziuni (ruptura trompei uterine) sau se instalează
progresiv şi persistă, sau se agravează cu timpul dacă este apărută ca urmare a unei infecţii sau boli. Se
poate manifesta sub formă de crampe în timpul ciclului menstrual normal. Poate fi dată şi de afecţiunile
sau bolile sistemului reproductiv, digestiv sau urinar, în acest caz durerea apărând în timpul contactului
sexual, menstruaţiei, mişcărilor intestinale sau urinării. Poate fi psihică în urma unui abuz sexual, viol sau
traumă, poate fi localizată (în inflamaţii), colicativă, dată de spasme ale organelor (intestin, ureter,
apendice) și afectează întregul abdomen sugerând acumularea de sânge, puroi sau conţinut intestinal,
poate fi exacerbată de mişcare sau în timpul examinării, dată de iritaţia peritoneului.