Cancerul bronhopulmonar (carcinomul bronsic) reprezinta o tumora maligna localizata la nivel pulmonar, cu originea in celulele bronsice.

In mod clasic se deosebesc doua tipuri mari de carcinom bronsic: carcinomul microcelular si carcinomul macrocelular. Cele doua forme se diferentiaza in functie de modul in care cresc, de tratament si de prognostic. De cele mai multe ori cancerul pulmonar este descoperit in mod intamplator, cu ocazia unei radiografii uzuale a cutiei toracice. Simptomele timpurii sunt tusea constanta si dispneea, iar in stadiile avansate apare expectoratia cu sange (hemoptizia) si scaderea in greutate. Cancerul bronhopulmonar este favorizat de anumiti factori, cum ar fi fumul de tigara si inhalarea de pulberi in mediul profesional (de exemplu pulberea de azbest). Varsta medie de imbolnavire este de 65 de ani. Se deosebesc doua tipuri de cancer pulmonar: carcinomul microcelular si carcinomul macrocelular. Carcinomul microcelular se trateaza mai greu decat cel macrocelular, deoarece da repede metastaze in alte organe. Tratamentul cancerului pulmonar se bazeaza in primul rand pe chimioterapice care duc, de cele mai multe ori, la o micsorare vizibila a tumorii. Sansele de vindecare cresc daca simptomele se recunosc de timpuriu si tratamntul incepe imediat. Carcinomul macromolecular se dezvolta local, fara a da metastaze. De aceea, tratamentul vizeaza indepartarea tumorii maligne, posibilitate valabila pentru aproximativ 20% din pacienti. Interventia chirurgicala se completeaza cu chimio- si radioterapie, care se folosesc si in cazul tumorilor inoperabile. Dat fiind faptul ca fumatul reprezinta unul din factorii de risc principali ai cancerului pulmonar, se recomanda renuntarea la fumat pentru a scadea riscul de imbolnavire. Carcinomul macrocelular Carcinomul macrocelular se dezvolta de obicei local si formeaza rareori metastaze, astfel incat sansele sale de vindecare sunt mai bune decat cele ale carcinomului microcelular. In functie de structura histologica, el se poate clasifica mai departe in: - Carcinomul epidermoid : constituie in medie 40% din cazurile totale de cancer pulmonar; - Adenocarcinomul: 35% din totalul carcinoamelor bronsice. Reprezinta forma cea mai frecventa de cancer la nefumatori; - Carcinomul nediferentiat cu celule mari; Carcinomul microcelular Carcinoamele microcelulare reprezinta doar 15% din toate cazurile de cancer bronhopulmonar si, datorita proliferarii rapide si a faptului ca formeaza de timpuriu tumori-fiice (metastaze), are un prognostic mai rau decat carcinomul macrocelular. Aproximativ 80% din pacienti au deja metastaze in momentul diagnosticarii.

Etiologie
Aparitia cancerului bronhopulmonar este pusa in legatura cu un cumul de factori pe mai multe nivele. Pe primul nivel se afla contactul cu substante cancerigene, cum ar fi fumul de tigara sau azbestul. Al doilea nivel este reprezentat de modificarile aduse structurii genice a tesutului pulmonar prin actiunea substantelor cancerigene. A treia faza apare dupa o perioada de latenta de pana la 30 de ani si consta in degenerarea si proliferarea haotica a celulelor afectate, cu formarea de cancer bronhopulmonar. Fumatul Exista mai multe substante daunatoare care favorizeaza aparitia cancerului bronhopulmonar. Dintre acestea, cel mai periculos este fumul de tigara. Aproximativ 90 % din bolnavii de cancer bronhopulmonar sunt sau au fost fumatori. Renuntarea la fumat determina scaderea riscului de cancer. Riscul unui fumator de a se imbolnavi de cancer bronhopulmonar este de 40 de ori mai mare decat in cazul nefumatorilor. Fumatul pasiv creste de asemenea riscul de cancer pulmonar. Riscul profesional Aproximativ 5 % din cazurile de cancer bronhopulmonar sunt determinate de substante cancerigene cu care pacientul intra in contact la locul de munca. Azbestul este responsabil de peste 90% din cazuri. Substantele cancerigene actioneaza si duc la cancer chiar si dupa cateva decenii. Categoriile de substante care expun la riscul de cancer bronhopulmonar sunt:

- pulberea de azbest, combinatiile de arsen, combinatiile de crom, nichelul, benzolul, substantele radioactive, pulberea de quarz, haloeterul; Sclerozarea parenchimului pulmonar datorita unor procese inflamatorii sau a unor traumatisme anterioare comporta de asemenea un risc crescut de malignizare. Cancerul bronhopulmonar se leaga si de o predispozitie ereditara. Astfel, daca unul din parinti este bolnav de un carcinom bronsic, riscul copiilor de a se imbolnavi creste de doua pana la trei ori.

Manifestari clinice
Manifestarile timpurii care indica prezenta unui cancer bronhopulmonar (carcinom bronsic) sunt tusea, dispneea, durerile precordiale. In stadiile avansate de boala apare scaderea in greutate, hemoptizie (expectoratie cu sange), dificultati respiratorii si febra. Simptomele initiale din cancerul bronhopulmonar nu sunt specifice pentru neoplazii, putand sa apara la orice raceala normala. De aceea, cancerul bronhopulmonar este descoperit relativ tarziu. Chiar si in cazurile aparent inofensive de raceala, dar care dureaza mai mult de trei saptamani, ar trebui consultat un medic pentru excluderea diagnosticului de cancer. Mai ales barbatii fumatori cu varsta peste 40 de ani ar trebui sa fie atenti la acest tip de simptomatologie. Cu cat tratamentul cancerului bronhopulmoanr se initiaza mai devreme, cu atat cresc sansele sale de vindecare. In stadiile avansate de boala, mai ales in cazul carcinomului bronsic microcelular pot sa apara metastaze la nivel cerebral. Degradarea nervilor cauzeaza greata, cefalee, tulburari vizuale, tulburari de echilibru sau paralizii. Unele tumori excreta hormoni in sange si tulbura astfel echilbrul hormonal normal (sindromul paraneoplazic).

Diagnostic
Diagnosticul prezumtiv de cancer bronhopulmonar se pune pe baza examenului radiologic, a unei computertomografii a plamanilor si a simptomelor specifice, mai ales daca pacientul este sau a fost un fumator inrait multi ani. Pentru diagnosticarea si tratarea cancerului bronhopulmonar se recomanda urmatoarele investigatii: Computertomografia cutiei toracice: cu ajutorul ei se localizeaza tumora pulmonara si se estimeaza gradul ei de extindere; Computeromografia capului: in caz de cefalee, lateropulsie (tendinta de deplasare latenta laterala in unele boli), tulburari de memorie, tulburari vizuale, pareze sau paralizii se poate face o computertomografie pentru depistarea metastazelor la nivel cerebral; Ecografia (sonografia) : Ecografia abdominala arata daca s-au format metastaze la nivel hepatic; Scintigrafia osoasa: in cadrul acestei investigatii se injecteaza in vene o substanta slab radioactiva, care se acumuleaza ulterior in oasele afectate. Metastazele osoase devin astfel vizibile la radiografie. Biopsia maduvei osoase: analiza histologica a unei probe de tesut din maduva osoasa poate indica prezenta metastazelor la acest nivel. Determinarea tipului de tumora Diagnosticul de certitudine al cancerului bronhopulmonar, cu identificarea tipului de tumora (carcinom microcelular sau macrocelular) se face doar pe baza prelevarii unei probe de tesut (biopsie), care va fi analizata la microscop din punct de vedere histologic si citologic. Prelevarea probei de tesut se face prin introducerea unui instrument optic flexibil la nivel bronsic (bronhoscopie) si recoltarea sa cu ajutorul unei pense mici. Analiza histologica a probei de tesut apreciaza nu doar tipul de tumora, ci si agresivitatea acesteia, viteza de proliferare si, in concluzie, prognosticul cancerului. Tumorile se clasifica in functie de gradul de diferentiere celulara: Tumori G1: tumorile sunt bine diferentiate (foarte asemantoare cu tesut lor de origine), prolifereaza incet si neagresiv; Tumori G2: diferentiere medie a tumorilor; Tumori G3: tumorile sunt slab diferentiate;

Tumori G4: tumorile nu sunt deloc diferentiate (celulele bronsice nu mai pot fi recunoscute), prolifereaza rapid si au tendinta de a forma metastaze; Aprecierea gradului de extindere a cancerului bronhopulmonar se face in functie de clasificarea TNM, cu urmatoarele semnificatii: T- marimea tumorii primare; N- afectarea ganglionilor regionali; M-prezenta metastazelor la distanta; Tumorile de dimensiuni mici fara afectarea ganglionilor regionali si care nu dau metastaze la distanta se bucura de un prognostic mai bun.

Tratament
Tratamentul cancerului bronhopulmonar (a carcinomului bronsic) depinde in primul rand de tipul tumorii si de extinderea acesteia. Datorita sensibilitatii diferite la chemoterapice, este foarte important sa se diferentieze intre carcinoamele bronsice microcelulare si cele macrocelulare. Tratamentul carcinomului bronsic macrocelular Cele mai bune sanse de vindecare le are carcinomul bronsic macrocelular daca este indepartat complet chirurgical. Interventia chirurgicala este posibila doar atata timp cat nu exista tumori fiice (metastaze la distanta). Dupa operatie se impune radioterapie, mai ales in cazul in care sunt afectati ganglionii sau apar metastaze in tesuturile invecinate. Pacientii cu cancer bronhopulmonar care au metastaze la distanta sau tumori foarte mari, inoperabile, pot recurge la radioterapie sau chimioterapie. Tratamentul carcinomului bronsic microcelular Carcinomul bronsic microcelular este in general inoperabil, deoarece in momentul diagnosticarii tumora a format deja metastaze in 80% din cazuri. Carcinomul bronsic microcelular este sensibil mai ales la chimioterapie sau radioterapie. Medicamentele folosite in chimioterapie se numesc citostatice si reprezinta substante care ataca celulele canceroase mai degraba decat pe cele sanatoase. Avantajul chimioterapiei in cazul carcinomului bronsic microcelular consta in tratarea adiacenta a metastazelor la distanta. Chimioterapia poate fi precedata de radioterapie, pentru ameliorarea simptomatologiei determinate de tumora sau de metastazele ganglionare. Radioterapia poate sa se instituie si dupa tratamentul chimioterapic. Dat fiind faptul ca medicamentele chimioterapice nu patrund la nivel cerebral, se va actiona radioterapic la nivelul capului, pentru a preveni metastazele cerebrale. In completarea acestor masuri se poate face si o interventie chirurgicala de indepartare completa a tumorii atunci cand aceasta cauzeaza probleme din acuza dimensiunilor mari.

Evolutie
Prognostic Perspectivele de vindecare ale carcinomului bronsic depind de multi factori, cum ar fi tipul tumorii, extinderea si localizarea sa. Tumorile pulmonare sunt tratate cel mai bine chirurgical, insa doar 25 pana la 30% din pacientii cu carcinom bronsic macrocelular pot fi supusi unei interventii chirurgicale. Dupa operatie 30 pana la 50 % din bolnavi supravietuiesc mai mult de cinci ani. In cazul pacientilor care nu sunt operati, ci supusi radioterapiei, doar 20 pana la 30 % supravietuiesc mai mult de cinci ani. Prognosticul carcinoamelor bronsice microcelulare si a celor macrocelulare cu metastazenu este favorabil. Rata medie de supravietuire se situeaza intre patru si doisprezece luni. Daca este tratata cu chemoterapice sau radioterapie, tumora dispare complet la 5 pana la 10 % din bolnavi. Fara tratament, carcinomul bronsic microcelular duce la moate intr-un interval de trei pana la cinci luni, doar 4 % din bolnavi supravietuind mai mult de un an. Ingrijirea post-operatorie Masurile de ingrijire post-operatorie vizeaza recunoasterea precoce a recidivelor decancer

bronhopulmonar si tratarea lor la timp, dar si a urmarilor tratamentului. In mod uzual se face o anamneza amanuntita, un examen fizic complet, analize din sange si o radiografie a cutiei toracice. Uneori se recomanda si repetarea bronhoscopiei la intervale mai mari de timp. Examinarile de control in cazul pacientilor care au avut cancer bronhopulmonar se efectueaza o data la trei luni in primii 3 ani dupa tratament, iar in anii al patrulea si al cincilea de doua ori pe an, iar ulterior anual. Reabilitarea Masurile de reabilitare stationara ulterioare operatiei ar trebui efectuate doar in clinici oncologice specializate, cu experienta, familiarizate cu nevoile specifice ale pacientilor cuneoplazii. Ele asigura imbunatatirea si consolidarea calitatii vietii pe plan fizic, social, psihic si profesional. Preventie Avand in vedere ca fumatul constituie cauza cea mai frecventa a cancerului bronhopulmonar (a carcinomului bronsic), riscul de a muri de cancer poate fi scazut considerabil prin renuntarea la nicotina, chiar la varste inaintate si dupa multi ani de tabagism.

Acest articol are nevoie de atenia unui expert n domeniu. Recrutai unul sau, dac suntei n msur, ajutai chiar dumneavoastr la mbuntirea articolului! Cancerul pulmonar (cancerul plmnului sau tumora malign pulmonar) reprezint o form de tumora malign cu origine n diferite celule ale plmnului. Este forma de cancer cea mai frecvent la brbai. Se apreciaz c aceast form de cancer determin n fiecare an la brbai 1.095.000 noi mbolnviri i [1] 514.000 decese iar la femei aproximativ 514.000 noi cazuri i 427.000 decese. Cancerul pulmonar reprezint 12,7% din totalul noilor cazuri de cancer i aproximativ 18,2% din totalul deceselor determinate [1] de cancer. Principala cauz n dezvoltarea cancerului bronhopulmonar este fumatul.
Cuprins
[ascunde]

1 Epidemiologie 2 Etiologia cancerului bronhopulmonar

o o

2.1 Expunerea la carcinogeni 2.2 Predispoziia genetic

3 Patogeneza cancerului bronhopulmonar 4 Clasificarea cancerului bronhopulmonar dup localizare

5 Clasificarea histopatologic a cancerului bronhopulmonar 6 Metastazarea cancerului bronhopulmonar 7 Stadializarea cancerului bronhopulmonar 8 Simptomatologie 9 Metode diagnostice 10 Conduita terapeutic 11 Note 12 Legturi externe

[modificare]Epidemiologie Cancerul brohopulmonar are o inciden n Europa de 52/100.000 persoane pe an i este cel mai frecvent tip de cancer ntlnit la brbai, iar la femei ocup locul 3 dup cancerul de sn i cancerul de [2] colon. Conform celor mai recente studii, cancerul bronhopulmonar a devenit i n cazul femeilor n ultimii [3][4] ani n mai multe ri europene (ex. Germania i Elveia) i SUA, cea mai frecvent form de cancer. [modificare]Etiologia

cancerului bronhopulmonar
la carcinogeni
[2]

Factori etiologici ai cancerului bronhopulmonar sunt: [modificare]Expunerea

Fumul de igar este rspunztor pentru 85% din cazurile de cancer bronhopulmonar. Riscul de apariie a unei tumori maligne la nivel pulmonar este de 10, pn la 15 ori mai mare la fumtori n comparaie cu [3] persoane care nu sunt expuse fumului de igar. Fumatul pasiv crete riscul de 1,5-2 ori. Azbestul, rspunztor pentru 5% din cazuri, este principala cauz a apariiei cancerului bronhopulmonar [2] prin expunere profesional. Carcinogenii din mediul nconjurtor incriminai n apariia cencerului pulmonar sunt radonul din locuine, [2] poluarea atmosferic, radiaiile ionizante. [modificare]Predispoziia

genetic

S-a constat un risc de 2-3 ori mai mare pentru persoanele ce au un printe afectat. Gene candidat ce particip la predispoziia genetic pentru cancerul pulmonar aparin urmtoarelor [5] categorii: gene implicate n metabolismul carcinogenilor: activatoare ale carcinogenilor; detoxifiante. gene implicate n procesul de reparare a ADN-ului; oncogene i gene supresoare de tumori.

[modificare]Patogeneza

cancerului bronhopulmonar

Patogeneza cancerului bronhopulmonar cuprinde 3 etape: 1. expunerea la o substan carcinogen; 2. apariia de alterri ale materialului genetic n urma expunerii; 3. displazia epitelial, ce evolueaz spre carcinom in situ. [modificare]Clasificarea 1. central/ hilar; 2. periferic; 3. difuz. [modificare]Clasificarea
[2]

cancerului bronhopulmonar dup localizare

histopatologic a cancerului bronhopulmonar

Datorit faptului c n o treime din tumorile bronhopulmonare se regsesc caracteristici histologice diferite n cadrul aceleiai formaiuni neoplazice, procentele aferente tipurilor de cancer [3] bronhopulmonar variaz n funcie de autor. 75% - Cancerul bronhopulmonar non-microcelular (n englez non-small cell lung cancer, NSCLC), ce se mparte n 3 categorii: a) 35% - adenocarcinomul cea mai frecvent form la nefumtori ; b) 30% - cancerul cu celule scuamoase (epidermoid), localizat cel mai adesea central, produce simptome prin compresiunea cilor aeriene c) 10% - cancerul cu celule mari. 20% - Cancerul bronhopulmonar microcelular (cu celule mici) (n englez small cell lung cancer, SCLC) localizat cel mai adesea central ; n 80 % din cazuri prezint metastaze n momentul stabilirii diagnosticului ; prezint mai multe subtipuri histologice - cel mai frecvent este cel cu celule n boabe de ovz ; este adesea nsoit de activitate neuroendocrin. 5% - alte forme : carcinom neuroendocrin, sarcom, carcinom mucoepidermoid, carcinom adenocistic. [modificare]Metastazarea
[2] [2] [2] [2][3] [2]

cancerului bronhopulmonar

Se produce pe cale limfatic (relativ timpuriu) i pe cale hematogen. Principalele localizri ale [2] metastazelor cancerului pulmonar sunt:

ficatul; creierul; glandele suprarenale; scheletul (n special coloana vertebral). [modificare]Stadializarea

cancerului bronhopulmonar

Pentru cancerul bronhopulmonar non-microcelular (NSCLC, non-small cell lung cancer) se utilizeaz stadializarea TNM: T - evaluarea gradului de extensie a tumorii primare: Tx - tumora primar nu poate fi evaluat; T0 - far tumor primar; Tis - carcinom in situ; T1 - tumor cu diametru sub 3 cm, fr interesarea pleurei viscerale sau a bronhiei lobare; T2 - tumor cu diametru peste 3 cm sau cu interesarea pleurei viscerale, a bronhiei lobare sau principale (dar la mai mult de 2 cm de bifurcaia traheei); T3 - tumora cu extensie direct la pleur sau localizat la mai puin de 2 cm de bifurcaia traheal; T4 - tumor ce invadeaza cordul, vasele mari, esofagul, traheea, bifurcaia traheei, vertebre sau cu prezena de pleurezie malign. N - evaluarea ganglionilor limfatici loco-regionali: N0 - far afectare ganglionar; Nx - ganglionii limfatici nu pot fi evaluai; N1 - invazie a ganglionilor peribronici sau a ganglionilor hilari ipsilaterali; N2 - invazie a ganglionilor mediastinali ipsilaterali sau a ganglionilor subcarinari; N3 - invazie a ganglionilor mediastinali sau hilari contralaterali sau a oricrui ganglion supraclavicular sau scalenic. M - evaluarea metastazelor la distan: M0 - far metastaze la distan; M1 - cu metastaze la distan. Clasificarea stadial:

Stadiul I - T1/T2 N0 M0, supravieuire 45% la 5 ani; Stadiul II - T1/T2 N1 M0, supravieuire 30% la 5 ani; Stadiul IIIA - T1/T2 N2 M0 sau T3 N0/N1/N2 M0, supravieuire 15% la 5 ani; Stadiul IIIB - T1/T2/T3/T4 N3 M0 sau T4 N0/N1/N2 M0, supravieuire sub 5% la 5 ani; Stadiul IV - orice T orice N M1, supravieuire sub 1% la 5 ani. Pentru tumorile microcelulare nu se face stadializare TNM deoarece s-a constatat c ncadrarea lor ntr-o clas stadial n funcie de criteriile T, N si M nu este corelat cu prognosticul. Astfel a fost conceput un sistem stadial care mparte tumorile cu celule mici n 2 categorii:

tumori cu afectare limitat: tumora limitat la torace, cu afectare a ganglionilor supraclaviculari, far interesare a ganglionilor cervicali sau axilari;

tumori cu afectare extins: tumora ce depete toracele sau prezint metastaze la distan.
[2]

[modificare]Simptomatologie Manifestrile clinice timpurii care pot indica prezena unui cancer bronhopulmonar sunt tusea, dispneea, durerile toracice. n stadiile avansate de boal apar hemoptizia, dificultile respiratorii, scderea n greutate, transpiraiile nocturne i febra. Simptomele iniiale din cancerul bronhopulmonar sunt nespecifice, de aceea cancerul [6] bronhopulmonar este descoperit relativ trziu. Pot fi prezente [4] simptome datorate metastazelor i simptome paraneoplazice. [modificare]Metode

diagnostice

Modalitile diagnostice folosite n identificarea cancerului pulmonar [6] sunt: 1. Radiografia toracic; 2. Tomografia computerizat (CT); 3. Bronhoscopia; 4. Examenul citologic al sputei; 5. Puncie biopsie transbronic sau percutan transtoracic; 6. Radiografii, scintigrafii osoase; 7. PET; 8. CT cerebral; 9. Ecografie abdominal. [modificare]Conduita

terapeutic

Alegerea metodei de tratament depinde de:

1. stadiul tumorii; 2. tipul histologic; 3. condiia clinic i biologic a pacientului. Tratamentul chirurgical este ales pentru tumorile localizate care ndeplinesc condiiile de operabilitate (absena metastazelor, afectarea doar a ganglionilor limfatici regionali). n anumite cazuri, bolnavii din stadii mai avansate pot fi operai dup chimiotarapie preoperatorie. Pentru SCLC metoda de tratament de elecie este radio-chimioterapia, chirurgical intervenindu-se doar n cazuri selecionate de cancer localizat. n cazul NSCLC n stadiul I i stadiul II, lobectomia este conduita terapeutic de elecie. Pentru stadiile mai avansate interveniile chirurgicale pot fi cu rol curativ doar n combinaie cu radio[2][3] chimioterapia sau pot avea doar rol paliativ.