Cancerul bronhopulmonar

Cancerul bronhopulmonar sau carcinomul bronhopulmonar reprezintă una din

principalele cauze de mortalitate datorată neoplaziilor. Mortalitatea prin cancerul pulmonar
nu este încă surclasată de nicio altă malignitate. Apare predominant la bărbați, după vârsta de
40 de ani, fumători.
Cancerul bronhopulmonar este un proces tumoral (tumoare malignă) localizat la nivelul unui
plămân sau al ambilor plămâni, la nivelul bronhilor sau al alveolelor pulmonare, produs prin
transformarea malignă a celulelor epiteliului bronşic.
Netratat, poate disemina pe cale hematogenă sau limfatică în țesuturile din apropiere
(regionale: la nivelul ganglionilor limfatici) sau al altor organe din corp, la distanță, proces
denumit metastazare.
Clasificare
Majoritatea cancerelor pulmonare sunt carcinoame– tumori cu caracter malign care rezultă
din celulele epiteliale.
Principalele tipuri de cancer pulmonar sunt:
 carcinomul cu celule mici (cancerul bronho-pulmonar microcelular sau CBPM),
supranumit și cancer cu celule „în bob de ovăz”,
 carcinomul pulmonar fără celule mici (cancerul bronho-pulmonar non-microcelular
sau CBPNM). Cele trei subtipuri principale ale cancerului bronho-pulmonar non-
microcelular sunt adenocarcinoamele, carcinoamele pulmonare cu celule scuamoase
și carcinoamele pulmonare cu celule mari.
Etiologie
Etiologia este insuficient cunoscută,  dar apariția afecțiunii poate fi favorizată de următorii
factori:
 Fumatul; Cel mai important factor de risc în apariția cancerului pulmonar este
expunerea îndelungată la fumul de țigară.
 Contactul cu diverse substanțe toxice: gaz radioactiv radon, azbest și poluarea aerului,
inclusiv fumatul pasiv;
 Vârsta: apare după 40 de ani, iar media de vârstă este de 65 de ani;
 Ereditatea, factori genetici;
 Afecțiuni pulmonare: procese inflamatorii cronice, sechele de tuberculoză.
 Semne și simptome Manifestări de dependență în cancerul bronhopulmonar
Simptomele cancerului bronhopulmonar sunt în raport cu reacțiile pe care le produce
tumoarea la nivelul bronhiei și la nivelul parenchimului pulmonar. Unele infecții pulmonare
pot domina tabloul clinic și pot masca neoplasmul. Din acest motiv, orice infecție pulmonară
persistentă, trebuie să fie investigate.
Cele mai frecvente simptome sunt tusea (inclusiv tusea cu sânge), pierderea în greutate și
dificultățile de respirație (dispneea).
 Debut: insidios cu tuse precoce, continuă, rezistentă la tratament, expectorație
mucoasă sau muco-purulentă, uneori hemoptizie, dispnee, dureri toracice.
 Manifestări sistemice: scădere în greutate, febră, hipocratism la unghiile de la mâini,
sau oboseală;
 Simptome datorate compresiei locale: dureri în piept, dureri ale oaselor,
obstrucționarea venei cave superioare, dificultăți de înghițire;
 Frecvent este mascat de simptomatologia unei pneumonii sau alte infecții recidivante
la nivel bronho-pulmonar și din acest motiv este diagnosticat relativ târziu;
 Perioada de stare: se accentuează simptomatologia de debut la care se asociază febra,
scădere în greutate, inapetență, paloare, oboseală.
 În stadiile avansate: pot apărea greață, cefalee, tulburări vizuale, tulburări de echilibru
sau paralizii care semnalează apariția metastazelor cerebrale.
Diagnostic 
Cancerul pulmonar se poate depista în urma:
 unei radiografii toracice.
 a unei tomografii computerizate (tomografie CT).
 diagnosticul este confirmat cu ajutorul unei biopsii, realizată printr-
o bronhoscopie sau biopsie ghidată CT.
Evoluție 
Diagnosticul se pune de obicei târziu deoarece faza silențioasă durează 5-6 ani. O dată stabilit
diagnosticul, evoluția este rapidă, iar speranța de viață se reduce la 1-2 ani.
Tratamentul chirurgical este singurul eficient (lobectomie), dar în lipsa simptomelor,
majoritatea pacienților ajung tarziu la intervenție.
Complicațiile sunt numeroase: procese inflamatorii, supurative, compresiuni ale organelor,
metastaze la distanță (osoase, cerebrale, hepatice, etc). Moartea se produce prin casexie,
hemoptizie, asfixie.
Investigații
 Examenul clinic
  Probe de laborator:
o examenul sputei (evidențiază celulele neoplazice) se efectuează 3 zile
consecutiv;
o examenul citologic al secreției bronșice prelevată prin bronhoscopie;
o probe sanguine: VSH (accelerată).
 Examene imagistice:
o radiografia toracică evidențiază: opacitate hilară, rotunjită, periferică sau
mediastinală, semne de extensie (atelectazie lobară sau zonală, pleurezie,
adenopatii mediastinale, paralizie frenică);
o computer tomografia precizează localizarea tumorii și aproximează gradul de
extindere;
o ecografia abdominală apreciază eventualele metastaze hepatice;
o scintigrafia osoasă cu substanță slab radioactivă (care se acumulează în oasele
afectate) pune în evidență metastazele osoase prin radiografie.
 Explorări endoscopice: bronhoscopia sau fibroscopia bronșică permite examinarea
macroscopică a arborelui bronșic aerian (modificări ale mucoasei, leziunea
endobronșică) și prelevarea de țesut (prin biopsie) și de secreții bronșice pentru
examenul anatomopatologic (examen esențial pentru stabilirea diagnosticului și a
conduitei terapeutice).
 Biopsia măduvei osoase este utilă pentru analiza histologică a acesteia și aprecierea
metastazelor la acest nivel.
 Examene complementare: spirometrie, electrocardiogramă, bilanț hepatic, examen
ORL, bilanț angiografic.
Tratament
Tratamentul și rezultatele pe termen lung depind de:
 tipul de cancer;
 de stadiu (gradul de diseminare);
 de starea de sănătate generală a persoanei (prezența sau absența comorbidităților).
Tratamentele standard includ:
 chirurgia (exereză chirurgicală) – pneumectomie sau lobectomie (cele mai mari șanse
de supraviețuire: 30% la 5 ani);
 chimioterapie prin administrarea citostaticelor oral, parenteral sau local (direct în
tumoare),
 radioterapia și imunoterapia.
Se recomandă:
  repaus la pat; evitarea suprasolicitărilor fizice și psihice;
 regim: de cruțare, frecvent fără proteine animale (pacientul prezintă inapetență
selectivă pentru carne); dieta va fi bogată în legume și fructe și suplimentată cu
lichide în timpul chimioterapiei.
Profilaxie
 îndepărtarea factorilor de risc: fumat, substanțe cancerigene;
 depistare radiologică precoce;
 tratament corect al infecțiilor bronșice.

Îngrijirea pacientul cu cancer bronhopulmonar 

Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului cu cancer bronhopulmonar
Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu cancer bronhopulmonar
 Asigurarea condițiilor de spitalizare, a mediului securizant și de protecție: saloane
călduroase, însorite, luminoase, cu umiditate adecvată și ventilație corespunzătoare;
 Supravegherea pacientului : facies, tegumente, comportament, funcții vitale și
vegetative (măsurare/notare în foaia de temperatura);
 Recunoașterea manifestărilor de dependență și a modificărilor survenite în evoluția
stării generale a pacientului;
 Ameliorarea durerilor și a celorlalte simptome prin îngrijiri paliative atunci când nu
mai există opțiuni terapeutice și bolnavul intră în faza terminală;
 Realizarea unei comunicări (verbale și non-verbale) eficiente: transmitere corectă (la
timp) de informații, stabilirea unor relații de încredere între pacient și echipa
medicală, obținerea feed-back-ului; discutarea opțiunilor de tratament și oferirea
posibilitatății de a ajunge la decizii bine cântărite;
 Asigurarea igienei: efectuarea toaletei parțiale (sau ajutor în efectuarea acesteia);
schimbarea lenjeriei (de pat și de corp) de câte ori este necesar; asigurarea repausului
la pat și a unei poziții adecvate, fiziologice;
 Mobilizare periodică; efectuarea exercițiilor de mobilizare (pasive, pasivo-active);
încurajare pentru efectuarea exercițiilor active;
 Acordarea ajutorului în îmbrăcare/dezbrăcare;
 Consilierea pacientului; Evaluarea stadiului în care se află pacientul și înlăturarea
ideii sfârșitului apropiat;
 Explicații privind afecțiunea (cu păstrarea secretului profesional);
 Încurajare și suport prin comunicare adecvată (acordarea atenției necesare);
 Facilitarea consilierii psihologice pentru recăpătarea controlului conștient și informat
asupra situației sale;
 Pregătire psihică pentru tehnicile și manoperele medicale: informare, explicații,
asigurarea confortului psihic, obținerea consimțământului;
 Educație pentru sănătate: lămurire asupra necesității respectării conduitei terapeutice
(a măsurilor de reabilitare) și a controlului medical periodic; explicarea importanței
menținerii unui regim de viață echilibrat (inclusiv renunțarea la fumat) pentru
prevenirea complicațiilor;
 Intervenții delegate: participarea la examenul clinic (conform timpilor cunoscuți),
asigurarea condițiilor de mediu necesare examinării; pregătirea documentelor
medicale; pregătirea materialelor și instrumentelor necesare examinării; pregătirea
psihică și fizică a pacientului pentru examinare; servirea medicului cu instrumentele
solicitate; transportul pacientului la salon (când examinarea s-a efectuat în cabinetul
de consultații);
 Recoltarea probelor biologice și patologice pentru examenele de laborator;
 Participarea la investigații paraclinice;
 Administrarea tratamentului: chimioterapie, radioterapia, montarea și
supravegherea perfuziilor endovenoase;
 Îngrijiri postoperatorii: supravegherea pacientului conform etapelor cunoscute;
prevenirea complicațiilor postoperatorii (locale și generale) prin supraveghere atentă,
permanentă, aplicarea corectă a tuturor tehnicilor și manoperelor medicale și
observarea eventualelor modificări survenite în evoluția postoperatorie (informarea
medicului pentru adaptarea conduitei terapeutice);