SEMIOLOGIA APARATULUI REPRODUCATOR

Medicina este in acelasi timp si stiinta si arta in practica umana. In desfasurarea oricarui act medical, pe langa cunostintele care se refera la boala, este absolute indispensabil ca medical sad ea dovada de comprehensiune fata de om, -de persoana care e atinsa de boala (Paracelsus), cu importante implicatii de ordin psihologic, psiho-somatic si social. Astfel orice act medical se inscrie in cadrul unei relatii interpersonal, ca o relatie interumana. Semiologia Semiologia (semeion = semn; logos = stiinta) este stiinta care se ocupa cu interpretarea semnelor diferitelor boli cu scopul de a diagnostica cat mai correct si cat mai repede. Semiologia se folosete de simptome, semne, sindroame la care se adaug investigaiile paraclinice care ar trebui s fie intite pentru susinerea diagnosticului. Simptomele au caracter subiectiv, fiind relatate de bolnav , sunt variabile de la caz la caz, dup modul de percepie i nu ntotdeauna au o traducere obiectiva ( febr, cefalee, insomnie, astenie, sughi, dispnee etc).
Semnele sunt manifestri obiective produse de boal, observate de bolnav i completate de medic prin propriile simuri (de ex. suflu, ral, matitate etc).

Sindromul este un grup de simptome i semne care exprim o stare patologic, care au mecanism fiziopatologic comun; permit prin sumarea lor orientarea spre un diagnostic; pentru elucidare sau confirmare se fac investigaiile complementare ct mai posibil intite. Concluzia care rezult din analiza simptomelor, a semnelor i confirmarea prin analize ne ndrum spre un diagnostic care poate fi i un sindrom. Reproducerea Reproducerea este o caracteristica fundamentala a oricarei fiinte si se realizeaza prin participarea a doua organisme de sex diferit. Ea este rezultatul fecundarii gametului feminin (ovul) de catre gametul masculin (spermatozoid). Oul rezultat se grefeaza in cavitatea uterina, unde continua sa creasca si sa se dezvolte pana ce fatul devenit viabil este expulzat din uter prin actul nasterii. Aparatele de reproducere sunt reprezentate de aparatul genital feminin si aparatul genital masculin.
1

Anatomia aparatului reproducator masculin La barbat, organele de reproducere toate sunt, in principal externe. Rolul lor in sexualitate este atat evident, incat aproape uitam ca anatomia lor raspunde in primul rand exigentilor reproducerii si perpetuarii speciei. Aparatul genital (reproducator) masculin cuprinde glande sexuale sau testicule, care produc spermatozoizi destinati fecundarii ovulelor feminine, cai genitale, care permit transportarea lor si care sunt insotite de organe anexe si de un organ copulator, penisul. Testosteronul guverneaza, de asemenea geneza spermatozoizilor. Acestia sunt elaborati in tubii seminiferi, canale foarte fine prezente in numar mare in testicule. Fiecare tub este inconjurat de o teaca tapetata de celule contractile, celulele lui Sertoli. Celulele sexuale se ascund intre celulele lui Sertoli. Componentele aparatului reproducator barbatesc: Glandul - este partea superioara a penisului. La barbatii care nu sunt circumcisi acesta este acoperit de preput. Reprezinta o parte foarte senzitiva a penisului deoarece este foarte bine vascularizata si are foarte multe terminatiuni nervoase ca si coroana partea care uneste glandul de corpul penisului. Frenul - reprezinta o bucata subtire de carne care se afla pe partea inferioara a penisului si uneste corpul acestuia de gland. Preputul - este o bucata de piele care acopera glandul la barbatii necircumcisi si care se indeparteaza printr-o interventie chirurgicala numita circumcizie. Uretra - este canalul din varful penisului care permite trecerea urinei si a spermei. Smemga - o substanta care seamana cu branza, secretata de glandele ce se afla de o parte si de alta a frenumului la barbatii necircumcisi. Scrotul - este ca un sac de piele aflat in spatele penisului si sub acesta care contine testiculele glandele sexuale masculine. Cel mai important rol al scrotului este acela de-a mentine temperatura testiculelor la aproximativ 34C, temperatura la care acestea produc spermatozoizi cel mai eficient. Testiculele - cele doua glande sexuale masculine ce se afla in interiorul scrotului si sunt "responsabile" cu producerea spermatozoizilor si a testosteronului. In interiorul fiecarui testicul se afla un kilometru de canale numite tuburi seminale, care genereaza spermatozoizi. Fiecare testicul produce aproape 150 de milioane de spermatozoizi la fiecare 24 de ore.
2

Epidemul - reprezinta o "punga colectoare" unde spermatozoizii produsi de tuburile seminale se maturizeaza. Acestia stau in epidem pana la ejaculare sau pana ce se produc polutii nocturne. Canale deferente - sunt canalele ce duc de la epidem la veziculele seminale. Acestea se taie in timpul procedurii chirurgicale numita vasectomie. Veziculele seminale - sunt cele care produc lichidul seminal, lichid ce activeaza si protejeaza spermatozoizii dupa ce acestia parasesc penisul prin ejaculare. Glanda prostatica - produce si ea un lichid ce intra in compunerea lichidului seminal. Ea etanseaza canalul uretrei si o separa de vezica urinara, prevenind astfel amestecarea urinei cu sperma lucru care ar putea dezechibra valoarea pH-ului ceruta de spermatozoizi. Corpa cavernosa - doua organe spongioase(ca buretele) formate dintr-un tesut erectil de o parte si de cealalta a penisului care se umplu cu sange din arterele ce se afla in interiorul penisului, aceasta cauzand erectia. Canalele de ejaculare - reprezinta calea prin care sperma paraseste penisul in timpul ejacularii. Glandele Cowper - secreta o cantitate mica de lichid inante de ejaculare si/sau orgasm. Acest lichid neutralizeaza aciditatea din uretra. Anatomia aparatului reproducator feminin Aparatul genital (reproducator) feminin este format din gonada feminina- ovarul, ca si organ principal si calea gonorifica (calea genitala) formata din: trompe uterine, uter,vagin, col uterin (cervix) si vulva. Organele genitale feminine se impart in organe genitale externe si interne. Organele genitale externe se impart in: Regiunea pubiana (muntele Venus) este un relief anatomic, acoperit de un tegument cu peri. Ca si in regiunea perinealategumentele sunt sub influenta functiei ovariene. Labiile mari sunt doua cute tegumentare simetrice acoperite de par pe fata externa si cu multe glande sebacee si sudoripare pe fata interna. Ele se unesc inainte formand comisura anterioara si inapoi comisura posterioara. In profunzimea lor se afla situat corpul vulvar format din tesut erectil. Labiile mici sau nimfelesunt niste cute in care tegumentul sufera o tranzitie catre mucoasa.
3

Glandele Bertholin sunt situate in treimea posterioara a lobilor mari interpuse in bulbul vaginal si mucoasa vulvara. Orificiul canalului lor de excretie este situat in unghiul dintre baza labiei mici si inelul imenal. Clitorisul este un organ erectil, acoperit de o cuta tegumentara situat inaintea si deasupra meatului urinar. Clitorisul este format din cei doi corpi cavernosi inserati pe ramurile ischio pubiene. Bulbii vaginali sunt constituienti ai aparatului erectil, alaturi de critoris. Ei inchid vulva si sunt acoperiti de muschiul bulbocavernos, care impreuna cu cel din partea opusa formeaza un inel muscular numit constrictorul vulvar (sau vaginal). Mimenul este o membrana muco-fibro-elastica, reprezentand granita intre organele genitale externe si interne. Organele genitale interne se impart in: Vaginul este un canal musculomembranos care uneste organele genitale externe cu restul organelor genitale. Uterul este un organ musculos cavitar, in care au loc importante fenomene legate de gestatie si de nastere. De fiecare parte a uterului, la marginea sa superioara, se afla trompele uterine si ovarele. Impreuna, uterul, vaginul, ovarele si trompele uterine formeaza sistemul reproductiv. Trompele uterine, tubele sau salpingele sunt organe canalicule ce se deschid liber in peritoneu cu un capat, iar cu celalalt se deschid in cavitatea uterina. In trompele uterine are loc fecundarea (intalnirea dintre ovul si spermatozoizi), rolul acestora fiind de a asigura supravietuirea si trecerea ovolului si spermatozoizilor spre locul de fecundare si trecerea ovocitului fecundat in uter, unde va fi implantat in endometru. Cervixul (Colul uterin) este o zona ingustata de trecere catre vagin, situata in partea inferioara a uterului, care se inchide in timpul sarcinii. Ovarele reprezinta glandele sexuale feminine si sunt situate in pelvis, deoparte si de alta a uterului, intr-o foseta de peretele lateral al pelvisului, numita foseta ovariana (inapoia ligamentului larg si trompei). Ovarul produce ovulul care, dupa fecundare, da nastere oului, determinand gestatia.

Daca femeia ramane gravida, oul fertilizat (fecundat) ajunge in uter, unde se lipeste de endometru. Daca femeia nu ramane gravida, endometrul si oul nefecundat sunt eliminate prin vagin in cursul menstruatiei urmatoare. MASE TUMORALE GENITALE Formaiunile tumoarale care in de aparatulgenital feminin sunt un motiv rar de prezentare lamedic, dar sunt un semn important, deoarece potreprezenta manifestri ale cancerelor genitale. Din punct de vedere al atitudii diagnostice, n aceste cazuri este important s se diferenieze: -un proces tumoral de un proces pseudotumoral; -un proces tumoral malign de un process tumoral benign. Chistul glandei Barholin Este o tumora chistica benigna care se dezvolta lent in mai multi ani prin obstruarea canalului de drenaj al secretiilor glandei. Tratamentul consta in extirparea chirurgical ace trebuie facuta cu prudent. Fibromul Este o tumora benigna a tesutului conjunctiv vulvar. Anatomo pathologic. Se dezvolta din tesutul conjunctiv al regiunii. Diagnostic pozitiveste usor si se face pe baza structurii macroscopic si microscopice. Tratamentul consta in extirpareachirurgicala a tumorii. Lipomul Se dezvolta din tesutul conjunctiv grasos al muntelui Venus. Este o tumora rar intalnita. Tratamentul consta in cauterizare sau extirpare chirurgicala. Cancerul de col uterin Cancerul de col uterin este o boal cronic grav, de mareimportan medico-social, cu evoluie foarte sever atunci cnd estedepistat n stadii avansate. Boala canceroas, reprezint una dintrecele mai complexe i dificile probleme ale patologiei umane.

Clasificare Tumorile colului uterin pot fi: Tumori benigne hiperplazia microglandular, polipulcervical, papilomul colului uterin, leiomiomul colului uterin. Tumorile maligne displaziile colului uterin, carcinomulinvaziv, adenocarcinomul. a)Hiperplazia microglandular Hiperplazia microglandular a mucoasei endocervicaleste rezultatul stimulilor la contra ceptivele orale sau alinflamaiei. Diagnosticul se pune pe baza examenului biopsic. b)Polipul cervical Este o formaiune tumoral situat n canalul cervical,mic, benign, pediculat sau adesea sesil. Provine cel maiadesea din endocervix. Are o inciden foarte sczut nainte dea p a r i i a p r i m e i m e n s t r u i i i e s t e f r e c v e n t l a m u l t i p a r e c e a u mai mult de 20 de ani. Are o mrime de la civa milimetri la 2-3 cm diametru. Formaiunea tumoral are o structur fibroas cunumeroase vase sanguine n centru. Se manifest prin sngerare intermenstrual sau postcoidal, leucoree i hipermenoree ca semne ce atenioneaz bolnava.La examenul de secialitate, n cadrul examinrii cu valvese vizualizeaz formaiunea tumoral n canalul cervical sauherniat prin orificiul extern. Polipul se extrage electro-chirurgical, iar dac existcomplicaii infecioase se administreaz antibiotice. c)Displazia colului uterin Prin displazii de col uterin se neleg bolile precanceroaseale epiteliului acestuia. Displazia poate fi uoar, moderat sau sever. Displazia sever este urmat de carcinomul in situ. d)Carcinomul invaziv Este o leziune neoplazic care ncepe prin invadareastromei colului celula unui carcinom uterin de ctre in situ preexistent.
6

Tumora devine periculoas cnd invadeaz stromacervical din situaia intraepitelial existent. Invazia precoce poate aprea n mai multe locuri simultan. La punctul de invaziecelulele sunt bine difereniate: 95% din cancerele cervicale suntcarcinoame cu celule scuamoase. e)Adenocarcinomul Reprezint 5% din cancerele cervicale. Ele sunt tumori ale endocervixului i cresc subformulcerat, papilar sau polipoid. Tumorile rmn neobservate clinic pn n stadiileavansate, deoarece invazia nu se face pe suprafaa epiteliului, cispre profunzimea stromei. Cancerul cervical produce moartea prin uremie: rezultat din compresiunea ureterelor sau prininfecie sau hemoragie. n diagnosticarea cancerului de col uterin trebuieremarcat sngerarea intermitent, petele de snge postcoit isngerarea din postmenopauz. Durerea i pierderea n greutate apar n stadiile avansateinoperabile. Tratamentul cancerului de col uterin este complex,n funcie de stadialitate. Etiologie Cauzele cancerului de col uterin nu sunt cunoscute, dar suntcunoscui factorii favorizani care se pot sistematiza n: Factori care aparin mediului nconjurtor. Factori care in de organism. Factori care in de mediul nconjurtor: Mediul exist doar n ansamblu diferenieri ntre mediul urbani cel rural, fr diferene semnificative. Rolul igienei genital i sexuale deficitare cancerul apare mairar la femeile cu viaa sexual absent i cu un regim de via ordonat,n timp ce viaa sexual dezordonat, cu numeroi parteneri determinun risc mare de mbolnvire prin transmiterea prin contact sexual ncondiii de igien precar a unui factor comun carcinogen, probabil unf actor viral sau chimic. Circumcizia se pare c are rol protector.
7

Caracteristicile comportamentului sexual riscul apariieicancerului de col uterin fiind mai mare la femeile care i-au nceputviaa sexual la vrste tinere (sub 20 de ani), care au muli partenerisexuali, care au fost cstorite de mai multe ori, care practic un sex neprotejat (fara o forma de bariera impotriva contraceptiei condomul), care au o frecven crescut a coitului. Lips de maturare biologic a colului uterin la tinerele fete. Factor traumatic. Metode contraceptive locale cu aciune chimic sau cuaciune general hormonal pilulele contraceptive joac un rol important n procesul de carcinomatoz. Factori virali sau bacterieni atenia s-a concentrat tot maimult asupra grupului Herpes simplex i asupra virusurilor umane Papylloma tipurilor 16-18, ultimele se gsesc n mod obinuit ntractul genital. Ali ageni infecioi incriminai ulterior sunt Citomegalovirusul, Chlamydia, Mycoplasma, Trichomoniaza, gonoreea. Naterile multiple, avorturile, asistena deficitar la natere sunt ali factori considerai de risc crescut n cancerul cervical. Factori ce in de gazd: Vrsta riscul de cancer al colului uterin apare n adolesceni continu pn n jurul vrstei de 50 de ani. Factorul genetic familia. Anumite studii arat posibilitatea de a diagnostica cancerul de col uterin nc de la nivelul subcelular cromozomial. Fumatul predispune la infecia cu virus uman Papylloma. Dieta lipsa -carotenului, a vitaminelor A, C, E i a aciduluifolic pot duce la apariia cancerului cervical. Ingestia de cruditi,sucuri natural de fructe reduc riscul mbolnpvirilor. Factorul endocrin sugereaz posibilitatea ca hormoniireproductive s fie implicai n geneza cancerului de col. Imunosupresia A fost remarcat o frecven mai nalt a cancerului de col uterin la femeile care au primit medicaieimunosupresiv dup un transplant renal riscul de cancer fiind de4,7%. Mai recent a fost observat legtura dintre infecia cu HIV i detectarea

modificarilor citologice, fiind posibil ca studierea imunosupresiei indusa de HIV sa poata clarifica legtura dintre imunitatea mediat cellular i neoplazia de col uterin. Simptomatologie Simptomatologia din sfera genital este diferit funcie de stadiul clinic al cancerului. n cancerul incipient lipsesc simptomele. Uneori se pot observamici sngerri vaginale n raport cu toaleta vaginal sau la contactul sexual. Alteori se observ doar o banal leucoree ceva mai abundent. n cancerul invaziv clinic leucoreea este mai abundent, estefetid i purulent n leziunile mari suprainfectate. Metroragia este cusnge rou, poate s apar spontan sau poate fi provocat de cel mai mic traumatism. Este semnul cel mai important mai ales in menopauza. Durerea este semnul tardiv produs de invazia parametrelor i prinderea filetelor nervoase. Leucoreea Este un simptom frecvent i comun multor afeciuniginecologice. Are caracter uterin (trenant) abundent premenstrual, clar nafara unei infecii, apare mai frecvent sub form de hidroree. Hidroreea este considerat clasic ca un semn de mare valoaresemiologic pentru un polip fibros intracavitar sau un nodul miomatos submucos, dar ea este destul de rar ntlnit. Hidroreea const ntr-o pierdere de lichid, dar apos albicios, al crei cantitate poate ajunge la 11 / 24 ore. Pierderile purulente pot releva cteodat un polip fibros pe calede necrozare. Durerea Simptom greu de interpretat deoarece este un element comunafeciunilor ginecologice, apare mai trziu; Durerea rezult din degenerrile ce urmeaz tulburrilor circulatorii, infecioase, torsiuii unei tumori pediculate princompresiune la nivelul pelvisului sau printr-o leziune asociat. Durerile pot fi continue sau paroxiste, n funcie de cauzele carele genereaz. Apare datorit invaziei ureterelor, peretelui pelvin i a nervuluisciatic.

Tulburri urinare Cu toate c pot fi discrete i intermitente se ntlnesc ntr-un procent destul de ridicat 55-60%. Metroragia Simptom clasic, este intermitent i apare ndeosebi dupcontact sexual. Odat cu avansarea bolii episoadele hemoragice vor deveni miafrecvente, cu o durat mai lung. n final, sngerarea va avea caracter permanent. Metastaze la distan si edem Edemele persistente la ambele membre inferioare datorate blocrii venelor i limfaticelor sunt simptome trzii n cazul canceruluimoderat i manifestri frecvente n cazul recidivelor. Hemoragiile masive i apariia uremiei Sunt manifestri clinice, specifice stadiilor terminale. Aspecte macroscopice ale cancerului de col uterin Au fost descrise 3 tipuri de leziuni ale cancerului cervical. Cea mai comun este leziunea vegetant (exofitic), ntlnitde obicei n zona exocervical care prin dezvoltare formeaz o mas polipoid, larg, friabil, care sngereaz abundent. Cea de-a doua form a carcinomului cervical se dezvolt dintr-o form infiltrativ care prezint nite mici ulceraii care pot fi vizibile. Al treilea tip de leziune este tumora ulcerativ care de obicei produce eroziunea colului i a zonei superioare a vaginului dnd nterela un crater asociat cu infecie local li secreie seropurulent. Diagnostic Ca metode neinvazive de diagnostic, folosite curent se pot aminti: Diagnosticul cromozomial c a r e p r e s u p u n e d e t e r m i n r i d e cariotipuri.

10

Imunodiagnosticul cu scop de depistare a reaciei imunologice leziunilor incipiente, dar si cu scop terapeutic i m u n o t e r a p i e precoce a cancerului. Diagnosticul enzymatic care prin studierea diferitelor enzime (fosfataza acida, dehidrogenaza succinic) pune n eviden modificrile enzimatice i leziunile invazive. Diagnosticul n stadiul O (TIS) n aceast etap evolutiv, procesul neoplazic este limitat laepiteliu, membrana bazal este intact. Diagnosticul diferenial : Se face numai histopatologic eliminnd displaziile. Displaziaeste o maturaie celular anormal ducnd la modificri ale aspectuluigeneral, dispoziie i raporturile anormale ale celulelor ce constituie unanumit esut, n special epitelial. Diagnosticul n stadiul I Este prima etap a cancerului invaziv, procesul neoplazic depind epiteliul cervical i invadnd esuturile subiacente, fr adepi ns colul uterin. Diagnosticul n stadiul al II-lea (T2a No Mo): Este un stadiu avansat al cancerului invaziv, deoarece tumora adepit colul uterin, antrennd n procesul neoplazic parametrele dinvecintatea colului sau jumtatea superioar a vaginului. Diagnosticul n stadiul al III-lea (T3a No Mo) Este un stadiu avansatal cancerului invaziv, caracterizat prinantrenarea n procesul neoplazic al parametrelor pn la inseriaacestora pe pereii excavaiei, a jumtii superioare a vaginului i aganglionilor limfatici pelvini (iliaci int. i ext.). Diagnosticul n stadiul al IV-lea (T4a orice N1 M1) Este un stadiu final al cancerului invaziv, tumora extinzndu-sela organele vecine i producnd metastaze la distan: ficat, peritoneu, tubdigestiv, sistem osos. La simpto mele obiective descrise anterior, n stadiulIII, care sunt de o intensitate impresionant, se adaug suferinele produse de afectarea unor sisteme si aparate. Bolnava prezinta semen clinice aleimpregnatiei neoplazice: astenie, anemie, caexie, scadere n greutate.

11

Tratamentul Tratament profilactic Cunoscnd faptul c tumorile maligne depistate la timp aufoarte mare grad de vindecare, profilaxia trebuie neleas n sensul dea depista cancerul n primul stadiu n care procentul n vindecare este aproape de sut la sut, sau cel mai trziu n stadiul II n carevindecrile se apreciaz c pot atinge procente ntre 15 i 30% din cei care prezinta o afectiune canceroasa. In stadiile mai avansate, posibilitile de vindecare sunt mult mai mici. Tratament radiologic Aplicat sub forma rentgenterapie, telecobaltoterapie, acioneaz fie direct prin castrare care ca i menopauza duce la oprirea hemoragiilor i diminuarea n volum a tumorii, fie direct endocavitar. Tratament chirurgical Cand este necesar pentru a aplica o interventie chirurgicala. Examenul clinic Anamneza. La nceput vom afla datele de identitate, vrsta i ocupaia bolnavei. Motivele internrii v o r e v i d e n i a p r e z e n a d u r e r i i , a f e b r e i , a pierderilor de snge prin vagin, modificri ale strii generale. Antecedentele heredocolaterale ne vor informa despre starea de sntate a prinilor i a rudelor apropiate. Antecedentele personale vor evidenia data apariiei primei menstruaii (menarha), modul n care s-a succedat (regulat , neregulat), cu sau fara dureri, examene profilactice oncologice, clinice, citologice, colposcopice. Se va nota momentul instalrii ciclului menstrual regulat, la ceinterval de timp apare menstruaia (28-30 zile), ct dureaz (3-4 zile),cantitatea sngelui (fluxul normal, redus, abundent). Se vor reine datele despre numrul naterilorn i a avorturilor, modul cum au decurs sarcinile i naterile, starea i greutatea feilor lanatere.

12

Antecedentele personale patologice vor nota bolile infectocontagioase, cu influienta lor asupra organismului, boligenerale, intervenii chirurgicale, boli ginecologice. Anamneza se finalizeaz cu istoricul bolii actuale, precizndu-sedebutul (brusc, insidios) i analiza temeinic a principalelor simptome.De asemenea, ne intereseaz tratamentul efectuat la indicaia medicului sau din proprie iniiativ. Examenul clinic general Se face sistematic, cunoscndu-se faptul c multe simptome sausindroame n ginecologie constituie rsunetul unor afeciuni generale.Se verific funcionali tatea aparatelor organismului, se msoar: -Tensiunea arterial. -Pulsul. -Respiraia. -Temperatura. -Diureza. -Se verific scaunul. Examenul clinic ginecologic Se face pe masa ginecologic i se efectueaz dupa miciune idac este posibil cu rectul evacuat. Inspecia. Cu o privire general asupra bolnavei, vom observa starea eifizic (nlimea, configuraia), coloraia tegumentelor i a mucoaselor (palid, icteric, galben pai).Se observa abdomenul pacientei, aceasta fiind n decubit dorsal(culcat pe spate), cu membrele inferioare uor flectate. Se poate observa uneori abdomenul mrit de volum, ocupat de o tumor i mrime variabil (fibroame mari, tumori de ovar), alteoriabdomenul este destins pe ambele flancuri (n caz de existen a ascitei). Palparea. Se face cu blandee, cu faa palmar a minii uor nclzit.

13

Se poate palpa o tumor dur, prezentnd chiar aderene lasuprafaa profund a dermului. Percuia. Prin percuie putem delimita forma i dimensiunile formaiunii tumorale. Examenul genital ncepe prin inspecia vulvei.Se observ configuraia labiilor, gradul impregnrii cu hormonisexuali, anumite anomalii, prezena unei rupturi de perineu. Se cere bolnaveis tueasc sau s se scream, observndu-se modul n care coboar pereii vaginali,vezica si rectul. Se vor mai observa leziunile de sifilis,condiloamele acuminate, scurgerile. Examenul echografic Presupune folosirea ultrasunetelor a cror refracie este diferitn funcie de densitatea esutului ntlnit. Examenul radiologic Radiografia abdominal simpl poate fi uneori de mareimportan. Reprezint explorare a radiologic fr substan de contrast prin care se poate evidentia conturul si pozitia organelor abdominale. Boli ale aparatului reproducator masculin Functiile organelor reproducatoare masculine sunt de a produce, mentine si transporta spermatozoizii (celulele reproducatoare ale barbatilor) si lichidul seminal, de a produce si secreta hormonii masculini si, prin acestea, de a contribui la perpetuarea speciei. Aparatul genital masculin cuprinte atat structuri interne cat si externe. Structurile externe sunt: penisul, scrotul si testiculele. Organele interne sunt mai mult adjuvante, printre acestea enumerandu-se: canalele deferente, canalele de ejaculare,uretra, veziculele seminale, glanda prostatica si glandele Coweper. Printre cele mai frecvente afectiuni intalnite la nivelul aparatului reproducator masculin sunt: priapismul, leziunile cutanate de la nivelul penisului, tumefactia intrascrotala, glandul inflamat dar si hematospermia si secretiile uretrale ale penisului.

14

Patologie traumatica Datorita localizarii lor, organele genitale masculine sunt predispuse riscului de aparitie a unei diversificate patologii, atat de origine infectioasa, cat in special traumatica. Cel mai adesea problemele apar: - in timpul activitatilor sportive: fotbal, ciclism; - in timpul activitatilor legate de locul de munca: expunerea la substante chimice iritante; - ca urmare a unor traumatisme prin cadere. Leziunile sferei genitale determina de obicei dureri intense care insa, in cele mai multe cazuri dispar, fara a lasa sechele. Traumatismele minore sau bolile necomplicate nu necesita spitalizare, ci doar tratament ambulator, insa situatiile complicate cu tumefactie locala, hematoame, echimoze sau prurit impun prezentarea de urgenta la medic si instituirea unui tratament mai complex. Patologie netraumatica Cancerul testicular - e cea mai raspandita forma de cancer printre barbatii cu varste cuprinse intre 15-35 de ani. S-a observat ca apare de aproximativ 4 ori mai frecvent la populatia alba decat la cea de culoare, motivele acestei incidente ramanand inca necunoscute. Nu doar cancerul determina modificari la nivelul scrotului si testiculelor, ci si formatiunile de natura benigna, insa e recomandata efectuarea unui consult de specialitate daca acestea apar. In cazul cancerului, deformarile regiunii scrotale si cresterea in dimensiuni a testiculelor, sunt insotite si de alte simptome, cum ar fi senzatia de disconfort si de greutate in scrot sau la nivelul regiunii abdominale inferioare si aparitia durerii care se accentueaza la palpare. Simptome Simptome comune ale cancerului testicular sunt: - o tumefiere sau/si o formatiune chistica in unul sau ambele testicule; durerea testiculara sau scrotala pot lipsi - senzatia de greutate in scrot - senzatia de jena dureroasa in abdomenul inferior, in zona inghinala sau in partea inferioara a spatelui.

15

Se va consulta medical specialist la observarea oricarui astfel de simptom. Este important de retinut totusi ca, aceste manifestari pot apare si fara legatura cu cancerul testicular. Manifestari similare pot apare si in: - hidrocel: acumulare nedureroasa de lichid in jurul unuia sau ambelor testicule, cauzand tumefierea scrotului sau a regiunii inghinale; desi tumefierea poate fi deranjanta nu este dureroasa (un hidrocel dobandit poate apare la orice varsta, dar este mai comun la barbatii peste 40 de ani) - varicocel: reprezinta o vena dilatata, torsionata (vena varicoasa) la nivelul scrotului, mai frecvent in stanga; da senzatia de "sac cu viermi" si ocazional poate da disconfort - spermatocel (chist epididimal): reprezinta un chist plin cu sperma in tubul lung contort, din spatele fiecarui testicul, care colecteaza sperma (epididimul); se simte ca un nodul regulat, dur in scrot - orhita: inflamatia sau infectia testiculului, care poate fi cauzata de un virus sau o bacterie; orhita apare mai frecvent la barbatii care au oreion (parotidita epidemica) - epididimita: inflamatia sau infectia tubului lung contort, din spatele fiecarui testicul, care colecteaza sperma (epididimul); epididimita este uzual cauzata de o bacterie, dar poate apare si in urma unor proceduri urologice (bolile cu transmitere sexuala determina cele mai multe epididimite la barbatii sub 35 de ani). Diagnostic precoce Autoexaminarea testiculelor poate detecta cancerul intr-un stadiu incipient. Multe cancere testiculare sunt descoperite la autoexaminare ca un nodul nedureros sau un testicul marit. Unii medici specialisti recomanda autoexaminarea lunara la barbatii intre 15 si 40 de ani. Totusi exista controverse. Multi specialisti considera ca autoexaminarea lunara a testiculelor nu este necesara la barbatii cu risc mediu de dezvoltare a acestui cancer. Autoexaminarea lunara poate fi necesara la cei cu risc crescut de cancer testicular. Acestia includ barbatii cu antecedente personale de testicul necoborat (criptorhidie) sau istoric familial de cancer testicular. Tratament In cazul diagnosticarii cancerului testicular, specialistul va explica ce tip de cancer este prezent, daca este metastazat si potentialul curativ. Specialistul va discuta impreuna cu
16

pacientul optiunile terapeutice si posibilul rezultat. Cancerul testicular este considerat o boala curabila, mai ales diagnosticat precoce. Tratamentul cancerului testicular incepe cu orhiectomia inghinala radicala, care reprezinta extirparea chirurgicala a testiculului afectat. In functie de tipul de celule canceroase si de posibila diseminare, acest procedeu poate fi urmat de una sau mai multe din urmatoarele terapii: - perioada de expectativa vigilenta: in care pacientul este monitorizat de un specialist dar fara a primi vreun tratament; mai este numita si observatie sau supraveghere - radioterapia: reprezinta utilizarea unor doze mari de raze X pentru distrugerea celulelor canceroase si diminuarea tumorii; acest tratament este uzual folosit in terapia seminoamelor, in care celulele sunt foarte sensibile la radiatii (radioterapia nu este eficienta in tratarea tumorilor nonseminomatoase) - chimioterapia: utilizeaza medicamente foarte puternice pentru distrugerea celulelor canceroase; cea mai utilizata chimioterapie in tratarea cancerului testicular este terapia combinata cu cisplatin si implica folosirea mai multor medicamente; acest tratament variaza in intensitate si este deseori folosit la barbatii care prezinta diseminari secundare in afara testiculului, la limfoganglioni si la alte organe - chirurgia aditionala: care poate fi necesara pentru indepartarea celulelor canceroase diseminate la nivelul limfoganglionilor sau la alte zone din corp; rezectia retroperitoneala a limfoganglionilor este interventie uzuala a tumorilor nonseminomatoase, implicand indepartarea ganglionilor din abdomenul si spatele inferior. Unele tumori in stadiul I sunt tratate cu succes prin programele de expectativa vigilenta, mai degraba decat prin radio sau chimioterapie. Aceasta optiune terapeutica implica examinari frecvente, precum si teste imagistice si sangvine. Din cauza efectelor secundare asociate chimio si radioterapiei (terapie adjuvanta), multi specialisti considera expectativa vigilenta ca fiind o optiune terapeutica viabila. In cazul diagnosticului pozitiv de cancer seminomatos sau nonseminomatos, in stadiul I exista mai multe posibilitati terapeutice. Este important de inteles ca fiecare terapie, inclusiv expectativa vigilenta are propriile riscuri. Pentru a usura alegerea unei metode si pentru participarea activa a pacientului, medicul specialist trebuie sa explice pe larg potentialele riscuri si rezultate. Daca nu este tratat in stadiile incipiente, cancerul testicular poate disemina in afara testiculelor si a limfoganglionilor regionali, la ganglionii la distanta si alte organe. Organele care
17

pot fi afectate sunt plamanii, ficatul, creierul si oasele. Cancerul testicular metastazat este mai dificil de tratat decat cel in stadiu incipient, desi terapia curativa ramane posibila in multe cazuri. Tratamentul cazurilor avansate poate cuprinde chirurgie mai invaziva si chimio sau radioterapie mai intense. Pacientul poate experimenta o varietate de emotii dupa diagnosticarea cancerului testicular, inclusiv negarea, furia si supararea. Nu exista o forma normala sau corecta de a reactiona la diagnostic. Exista insa mai multe metode de control al reactiilor emotionale. Discutiile cu familia sau prietenii pot fi de ajutor, desi unii barbati pot considera de ajutor singuratatea. Daca emotiile interfera cu capacitatea de a lua o decizie privitor la sanatate, sunt importante discutiile cu un specialist. Problemele de erectie - apar in general cand exista o afectare a vaselor care iriga penisul si se impart in doua categorii: - disfunctii erectile: reprezinta imposibilitatea obtinerii si mentinerii erectiei si se datoreaza, in majoritatea cazurilor, unui flux sangvin deficitar catre penis; - priapismul: situatie in care penisul nu mai revine din starea de erectie la conditia de baza, episodul fiind deosebit de dureros si reprezentand o urgenta medicala. Torsiunea de testicul - apare cand testiculul si cordonul spermatic se rasucesc, ceea ce duce la intreruperea vascularizatiei testiculare si constituie, de asemenea, o urgenta medicala. Testiculul poate fi salvat si intreaga sa functie restabilita, daca prezentarea la medic se face in primele 4-6 ore, altfel existand pericolul pierderii sale. Probleme ale regiunii scrotale - acestea includ aparitia unei colectii lichidiene in jurul unuia sau ambelor testicule (hidrocel) sau o marire a calibrului cu rasucirea venelor (vene varicoase) de la nivelul scrotului (varicocel). De obicei, acestea sunt probleme minore, necomplicate si care cu tratament corespunzator (chirurgical) se rezolva fara sechele. Probleme legate de preput (in cazul unui penis necircumcis) - acestea sunt: - fimoza, situatie in care decalotarea este dificila si dureroasa, uneori imposibila, datorita unui preput prea stramt; - parafimoza, situatia inversa, cand dupa decalotare, nu se poate realiza recalotarea; este o complicatie a fimozei, produsa printr-o decalotare fortata, cand preputul nu mai poate fi readus la pozitia initiala si comprima santul balano-preputial. Hipospadiasul - este o malformatie congenitala caracterizata prin deschiderea anormala a meatului urinar (orificiul extern de deschidere al uretrei) nu la varful penisului, ci in alte portiuni: sub gland, la mijlocul penisului sau in unghiul facut de radacina penisului cu scrotul.
18

Criptorhidie (testicul necoborat in scrot) - reprezinta necoborarea testiculului prin canalul inghinal, din cavitatea abdominala in scrot. In perioada fetala, testiculele se afla intraabdominal, unde se dezvolta, iar pe masura ce fatul creste si nasterea se apropie, acestea coboara in scrot unde exista conditii speciale de temperatura care sa asigure functionarea normala (procesul poarta denumirea de descensus testis si trebuie sa fie finalizat pana la nastere). Criptorhidia este o problema ce trebuie diagnosticata si rezolvata precoce deoarece reprezinta un factor de risc pentru aparitia cancerului testicular. Hernia inghinala - apare cand o ansa intestinala este angajata, prin canalul inghinal. Exteriorizarea este evidenta in situatiile care maresc presiunea in cavitatea abdominala, cum ar fi efortul fizic, tusea, stranutul sau plansul. Litiaza renala - calculii se formeaza prin precipitarea si cristalizarea diverselor substante minerale cum ar fi calciul,magneziul, fosforul (cele mai frecvente sunt, insa, litiazele calcice). Colica renala tipica este produsa de calculii mobili, cei care raman la locul de formare fiind de cele mai multe ori asimptomatici. Colica renala apare datorita iritarii terminatiilor nervoase de catre calculul care migreaza, si se caracterizeaza printr-o durere de intensitate ridicata si prezenta continua sau cu episoade de acutizare. Chistul sebaceu - reprezinta o formatiune proeminenta, plina cu o secretie cazeoasa (asemanatoare branzei) care se poate dezvolta la nivelul scrotului prin obstructia orificiului de drenaj al glandelor sebacee asociate foliculilor pilosi de la acest nivel. Astfel se blocheaza excretia sebumului (produsul de secretie al acestor glande) care se acumuleaza in canalul glandei, determinand cresterea in volum. Patologie de origine infectioasa Infectiile pot afecta diverse zone ale regiunii genitale, incluzand: - testiculele (orhita); - epididimul (epididimita); - uretra (uretrita); - vezica urinara (cistita); - foliculii pilosi (abcese); - intreaga zona genitala (gangrena Fournier). Pruritul genital (mancarimea cu localizare genitala) poate avea multiple cauze, printre care herpesul genital, diferite micoze, candidoze sau infectii parazitare (de exemplu scabie).
19

Pruritul poate fi primul semn in cazul bolilor cu transmitere sexuala (BTS). Daca anterior aparitiei pruritului a existat contact sexual posibil infectant se recomanda intreruperea totala a activitatii sexuale si prezentarea la medic pentru evaluare si tratament corespunzator. Evaluarea medicala trebuie facuta tuturor partenerilor sexuali. In cazul in care se foloseste un cateter urinar in vederea golirii vezicii urinare, acesta trebuie intretinut corespunzator si schimbat la timp pentru a evita aparitia infectiilor de tract urinar, cateterele fiind considerate porti de intrare pentru germeni. Epididimita Epididimita este o inflamatie a epididimului. Epididimul este canalul infasurat, dispus pe si in jurul fiecarui testicul. Are functie de transport, depozitare si maturare a celulelor spermatice, care sunt produse la nivel testicular. Epididimul asigura legatura intre testicule si canalele deferente (canalele care transporta sperma). Etiologie Epididimita apare frecvent datorita infectiilor sau a infectiei cu Chlamydia, o boala cu transmitere sexuala. La barbatii peste 40 de ani, cea mai frecventa cauza este reprezentata de bacteriile care exista la nivelul tractului urinar. Simptomatologie Simptomele epididimitei sunt reprezentate de durere scrotala si tumefiere. Secretie peniana, durere la urinat si contact sexual sau ejaculare dureroasa, pot fi de asemenea prezente. In cazurile severe, infectia se poate raspandi la testiculul adiacent, producand febra si abcese (colectii cu puroi). Tratament Tratamentul epididimitei include antibiotice (medicamente care omoara bacteria ce a produs infectia), repaus fizic, aplicarea de punga cu gheata pentru reducerea tumefierii, folosirea unui dispozitiv de sustinere a testiculelor si medicamente antiinflamatorii (de exemplu ibuprofen). Partenera trebuie de asemenea tratata, daca epididimita este secundara unei infectii cu transmitere sexuala, pentru a preveni reinfectia. Daca este lasata netratata, epididimita poate produce leziuni cicatriceale la nivelul tesutului, putand astfel bloca scurgerea normala a spermei la nivel testicular. Acest lucru poate conduce la probleme de fertilitate, mai ales daca sunt implicatii ambele testicule sau daca barbatul are infectii recurente.

20

Profilaxie Folosirea prezervativului in timpul contactului sexual poate preveni epididimita secundara infectiei cu chlamydia sau gonococ. Hipogonadismul Una dintre functiile testiculare constau in secretia de testosteron. Acest hormon are un rol important in dezvoltarea si mentinerea majoritatii caracteristicilor fizice masculine. Acestea includ forta si masa musculara, distributia grasimii, masa osoasa, productia de sperma si comportamentul sexual. Hipogonadismul la barbati este o afectiune care apare cand testiculele (gonadele) nu produc suficient testosteron. Hipogonadismul primar apare cand exista o tulburare sau anomalie la nivelul testiculelor in sine. Hipogonadismul secundar apare cand exista o tulburare la nivelul glandei pituitare de la nivel cerebral, care transmite impulsuri chimice catre testicule pentru stimularea secretiei de testosteron. Hipogonadismul poate aparea in timpul perioadei fetale, la pubertate sau in perioada adulta. Semne si simptome Daca apare la barbatii adulti, hipogonadismul poate produce urmatoarele: - disfunctie erectila (incapacitatea de a obtine sau a mentine erectia) -infertilitate - scaderea activitatii sexual - reducerea pilozitatii corpului sau a barbii - scaderea marimii sau fermitatii testiculelor - scaderea masei musculare si cresterea depunerii de grasime - scaderea masei osoase (osteoporoza) - marirea tesutului mamar masculin (ginecomastie) - simptomatologie emotionala si mentala similara celei ce apare la femeile la menopauza (transpiratii profuze, modificari ale starii de spirit, iritabilitate, depresie, fatigabilitate).
21

Etiologie Exista variate cauze ale hipogonadismului: - sindromul Klinefelter: acest sindrom implica prezenta unor cromozomi sexuali anormali. Barbatii au in mod normal un cromozom X si un cromozom Y. Cromozomul Y contine materialul genetic sub forma codata, ce determina sexul masculin, precum si dezvoltarea si caracteristicile masculine specifice. Barbatii cu sindrom Klinefelter au un cromozom X suplimentar, ce produce o dezvoltare anormala a testiculelor. - testiculele necoborate - hemocromatoza: aceasta afectiune consta in exces de fier la nivel sanguin, putand produce tulburari ale functiei testiculare sau a glandei pituitare - traumatismele testiculare: traumatismul testiculelor poate afecta productia de testosterone - tratamentele anticanceroase: chimioterapia sau radioterapia, tratamente aplicate frecvent in cancer, pot interfera productia testiculara de testosteron si de spermatozoizi - procesul normal de imbatranire: barbatii invarsta au nivele mai scazute de testosteron, desi rata de scadere a acestei secretii variaza mult de la barbat la barbat - afectiuni ale glandei pituitare: afectiunile glandei pituitare (un mic organ situat in mijlocul creierului), incluzand fie un traumatism, fie o tumora, poate interfera abilitatea glandei de a trimite semnale hormonale catre testicule, pentru a stimula sinteza de testosteron - medicamentele: anumite medicamente pot afecta productia de testosteron; acestea sunt reprezentate de unele medicamente antipsihotice frecvent folosite. Tratament Tratamentul hipogonadismului este diferit in functie de etiologie. Pentru tratarea tulburarilor testiculare, se foloseste tratamentul de substitutie hormonala (terapia de substitutie cu testosteron). Daca etiologia este reprezentata de o afectiune a glandei pituitare, hormonii pituitari pot fi utilizati pentru cresterea nivelului de testosteron si a productiei de spermatozoizi. Boli venerice (boli cu transmitere sexuala) Bolile cu transmitere sexuala sau bolile venerice sunt infectii transmise prin contact sexual (normal, oral sau anal) dar care pot fi transmise si pe alte cai.
22

Printre mijloacele de transmitere ale acestor boli, in afara de contactul sexual, mai putem intilni: contactul cu zona infectata, contactul cu obiecte infectate (ace, etc.) sau de la mama la fat, etc. Aceste boli pot fi clasificate in doua mari categorii: Bolile cu transmitere sexuala majore, din care fac parte: - sifilisul - gonoreea sau blenoragia - sancrul moale - granulomul inghinal - limfogranulomatoza inghinala Bolile cu transmitere sexuala minore, din care fac parte: - uretritele negonococice (cele mai frecvente boli din aceasta categorie sunt provocate de chlamydii, mycoplasme,candida albicans, tricomonas vaginalis) - tricomonaza urogenitala - candidozele urogenitale - herpesul genital - vegetatiile veneriene - molluscum contagiosum - scabia - pediculoza - unele forme de hepatita virala. In ultimul deceniu, infectia cu HIV, cea mai periculoasa infectie, alaturi de sifilis, a provocat epidemii fara precedent. Exprimarile clinice ale bolilor cu transmitere sexuala apar mai ales in regiunea genitala, dar pot fi evidente si in cavitatea bucala, pe tegument sau la nivelul ochilor - conjunctival.

23

In zona genitala, simptomele se manifesta prin secretii neobisnuite, dureri in zona pelviana, arsuri, prurit, senzatie de iritatie, dureri in timpul actului sexual (dispareunie) sau la urinare (disurie). Prezenta tuturor acestor simptome nu este obligatorie - unele dintre ele disparand de la sine, desi infectia ramane in organism pana la tratare sau cronicizare. Primul pas in tratarea bolilor cu transmitere sexuala este consultul medical si diagnosticarea corecta. Nu este recomandat tratamenulul empiric sau ca urmare a consultarii altor surse de informare neoficiale de multe ori incorecte. Medicul poate fi unul de familie in prima faza ce va va trimite la un specialist in boli dermato - venerice, care va face analize si va aplica tratamentul corespunzator. Acest tratament trebuie continuat pe toata perioada recomandata, chiar daca simptomele dispar, iar actul sexual poate fi reluat dupa 3 zile de la incetarea tratamentului in conformitate cu recomandarile medicului specialist. Riscul de infectare cu aceste boli este mai mare in contactul sexual cu mai multi parteneri, atunci cand nu este folositprezervativul ca mijloc de protectie si cind sunt utilizare droguri injectabile intravenos, cand partenerul se drogheaza sau are la randul lui mai multi parteneri sexuali. Sifilis Sifilisul apare in urma infectiei cu Treponema Pallidum. El poate fi primar, secundar, tertiar, poate avea forme congenitale (sifilisul congenital - in care copilul este infectat la nastere de catre mama bolnava) si alte forme nu foarte bine delimitate: - latent - fara simptome dar cu rezultatele testelor pozitive - forme de trecere intre secundar si tertiar, etc. Primul simptom in cazul sifilisului primar este aparitia unei pete rosii (macula eritematoasa), care devine o eroziune, adancindu-se, si apoi o ulceratie care doare doar in cazul traumatizarii sau al suprainfectarii. La femei pot fi afectate labia, vaginul, uretra si perineul. La ambele sexe mai pot fi afectate regiunea anorectala, mamelonara, buzele, limba, amigdalele, etc. Complicatiile care pot aparea sunt fimoza, parafimoza, suprainfectari ale leziunii, blocajul cailor limfatice (limfedem) cu edemul penisului si a scrotului sau a labiilor. Sifilisul secundar este considerat o stare septica cu Treponema - simptomele pot aparea in 3 - 6 saptamani, determinand aparitia silifidelor. Acestea sunt pete mici, roz - pal, care nu ies in relief si determina rozeola silifica sau care ies putin in relief pe piele (papule). Pot aparea stari asemanatoare gripei (lipsa poftei de mancare, dureri de cap(cefaleea) si musculare, articulatii ce dor, rinoree, etc). Se poate instala sifilisul latent sau cel tertiar, dar in ultima perioada acestea apar tot mai rar datorita tratarii la timp si a mijloacelor de informare in masa.
24

Gonoreea In cazul acestei infectii, primele simptome apar la 2 - 3 zile de la contactul sexual: secretii abundente galben - verzui, senzatii de usturime si arsuri, mucoasa congestionata, rosie, umflarea uretrei, etc. Aceste simptome pot disparea dupa 8 saptamani - dar disparitia nu marcheaza sfarsitul bolii, ci cronicizarea ei. Complicatiile ce apar sunt fimozele,prostatite, stricturi uretrale, etc. Gonoreea se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infectate si foarte rar prin folosirea in comun a obiectelor sanitare, prosoape, bureti, etc. Ea se poate trata cu antibioticerecomandate de medic si in cazul unei diagnosticari precoce, situatie in care si boala este necomplicata, tratamentul este de scurta durata. Gonoreea are o frecventa mai mare in tarile in curs de dezvoltare, prezentand un risc mare de contaminare. Chlamydia Chlamydia reprezinta infectia cu bacteria Chlamydia Trachomatis si este cea mai frecventa boala cu transmitere sexuala in tarile dezvoltate. Aceasta bacterie traieste doar in interiorul celulelor si este greu de depistat deoarece adesea decurge fara simptome (dureri la contactul sexual, scurgeri vaginale nu foarte abundente, senzatie de intepaturi, menstruatie neregulata, arsuri in timpul urinarii, etc). Ca si gonoreea, chlamydia se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infectioase. In ceea ce priveste tratamentul, acesta trebuie urmat de catre ambii parteneri (indiferent de absenta sau prezenta simptomelor) si dureaza intre 14 - 21 de zile, constand in antibioterapietintita. Scabia Aparitia scabiei presupune prezenta unui parazit femela care sapa un canal in piele in care depune 2 - 3 oua pe zi timp de o luna, ceea ce determina prurit tegumentar si iritarea pielii leziuni de grataj. Transmiterea acestui parazit se face atat pe cale sexuala, cat si prin contacte curente - gen folosirea in comun de lenjerie si haine. Simptomele sunt reprezentate de mancarimi (prurit localizat) pe fata interioara a mainilor, intre degete, in regiunea sanilor si a organelor genitale. In privinta tratamentului, acesta se aplica atat partenerilor sexuali, cat si persoanelor care coabiteaza cu cei infectati cu scabia. Lenjeriile si obiectele personale folosite de persoanele infectate necesita dezinfectarea. SIDA SIDA este prescurtarea pentru Sindromul Imunodeficientei Dobandite si marcheaza un deficit a sistemului imunitar dobandit ca urmare a infectiei cu virusul HIV. SIDA va predispune la diferite boli care afecteaza in mod tipic persoanele infectate cu virusul HIV si pe care in mod
25

normal organismul ar trebui sa fie capabil sa le combata infectii oportiniste. Ca toate virusurile, HIV nu are metabolism propriu si necesita o celula gazda pentru a se putea multiplica. Aceste celule gazda sunt, printre altele, celulele sistemului imunitar, limfocitele, globulele albe, celule sistemului nervos. Cercetatorii clasifica infectia cu HIV in diferite stadii. Prin SIDA se intelege stadiul in care sistemul imunitar este foarte slabit si in care pot sa apara diferite boli si tumori forme de cancer. Evolutia unei infectii cu HIV difera de la o persoana la alta. La scurt timp dupa infectarea cu HIV, acesta incepe sa se inmulteasca foarte rapid, astfel incat in primele saptamani nu apar de obicei simptome (la inceput, eventuale stari gripale). Dupa 12 saptamani de la contaminare, prin testul cu anticorpi, se gasesc anticorpii construiti de virus. Infectiile, oportuniste in cazul bolii SIDA, la un organism sanatos uneori nici nu se manifesta sau pot fi combatute cu destula usurinta. Virusuri nu prea periculoase precum Herpes simplex sau Herpes zoster pot duce la imbolnaviri grave. Toxoplasmoza, tuberculoza, citomegalia, PcP - o forma a pneumoniei si ciuperca Candida albicans sunt de asemenea boli caracteristice stadiului SIDA. Portile de intrare in organism ale acestui virus sunt ranile deschise, suprafetele iritate, zgariate sau inflamate ale pielii si tesuturile sensibile gen mucoasa vaginala. Lichidele infectioase prin care acesta se transmite sunt sangele, sperma, laptele de mama, etc. si nu cele ca saliva, urina, transpiratie sau lacrimi.

26

BIBLIOGRAFIE
Semiologie medicala Viorel Gligore (Editura didactica si pedagogica) Obstetica si Ginecologie Vol. I (Editura didactica si pedagogica Bucuresti 1981) I. Negrut O. Rusu Obstetica si Ginecologie Vol. II (Editura didactica si pedagogica Bucuresti 1981) I. Negrut O. Rusu Breviar de Obstetica si Ginecologie (Editura Medicala) Ridia Oradeanu Preoteasa Cernazeanu I. Filipescu Viorica Mates Anatomiea si Fiziologia Omului Editia a-IV-a (Editura Medicala) I. C. Petrescu Prof. I. C. Voiculescu Obstetica si Ginecologie (Editia didactica si Pedagogica Bucuresti 1971) E. Abureu si colectiv E BINE SA STII Despre boli si tratamentul lor, pe intelesul tuturor (Editia a-VII-a Revizuita si adaugita) Dr. Leonard Azamfirei http://www.medipedia.ro/Articole/tabid/70/articleType/ArticleView/articleId/165/Aparatulgenital-feminin.aspx http://www.scribd.com/doc/57017562/1/Anatomia-aparatului-genital-feminin http://www.scribd.com/doc/56912774/VLADAREANU http://www.sfatulmedicului.ro/Sex-si-erotism/ghidul-aparatului-reproducator-feminin_703 http://www.scritube.com/medicina/SEMIOLOGIE-CLINIC-APARAT-UROGE1435141413.php http://www.sfatulmedicului.ro/Boli-genitale-masculine/boli-ale-aparatului-genital-masculingeneralitati_612 http://www.sfatulmedicului.ro/Boli-genitale-masculine/afectiuni-ale-aparatului-genitalmasculin_740 http://www.sfatulmedicului.ro/Boli-genitale-masculine/tulburari-ale-sistemului-reproducatorla-barbat-afectiuni-testiculare_626 http://www.sfatulmedicului.ro/Boli-cu-transmitere-sexuala/boli-cu-transmitere-sexualasifilisul-gonoreea-chlamydia-scabia-sida_1101

27

CUPRINS
*Semiologie..1 -Simptomul.....1 -Semnele...1 -Sindromul...1 *Reproducerea..1 *Anatomia aparatului reproducator masculin2 -Aparatul genital.2 -Testosteronul..2 -Componentele aparatului reproducator barbatesc.2 *Anatomiea aparatului reproducator feminine...3 -Organe genital externe...3 -Organe genital interne....4 *Mase tumorale genital....5 -Chistul glandei Barholin..5 -Fibromul.5 -Lipomul...5 -Cancerul de col uterin...5 --Clasificare.6 --Etiologie..7 --Factori care tin de mediul inconjurator.7 --Lipsa de maturitate biologica a colului uterin..8 Factor traumatic..8 Factor ice tin de gazda.8
28

--Simptomatologie..9 Leucoreea...9 Durerea.9 Tulburari urinare....10 Metrorogiea...10 Metastaze la distant si edem...10 Hemoragiile massive si aparitia uremiei..10 --Aspecte macroscopic ale cancerului de col uterin..10 Diagnosticul.10 Tratamentul....12 --Examenul clinic Anamneza.12 --Examenul clinic general...13 --Examenul clinic ginecologic.....13 Inspectia...13 Palparea13 Percutia.13 --Examenul general14 --Examenul echografic.14 --Examenul radiologic..14 *Boli ale aparatului reproducator masculine.14 -Patologie traumatica15 -Patologie netraumatica.15 --Cancerul testicular.15 Simptome15
29

Diagnostic...16 Tratament16 --Probleme de erectie....18 --Torsiunea de testicul.18 --Probleme ale regiunii scrotal....18 --Probleme legate de preput..18 --Hipospadiosul...18 --Criptorhidie....19 --Hernia Inghinala..19 --Litiaza renala..19 --Chistul sebaceu.19 -Patologie de origine infectioasa19 --Epididimita..20 Etiologie20 Simptomatologie20 Tratament..20 Profilaxie.21 --Hipogonadismul21 Semne si simptome.21 Etiologie..22 Tratament..22 *Boli venerice..22 -Boli cu transmitere sexuala majore..23 -Boli cu transmitere sexuala minore..23
30

-Sifilis.24 -Gonoreea..25 -Cheamydia..25 -Scabia.25 -SIDA..25 *Bibliografie..27

31