Curs :Fiziologia omului

Tema : Structura şi funcţiile centrului

de respiraţie

A efectuat :Frunză Diana

Grupa : 33A
Cuprins
• Sistemul respirator,
• Căile respiratorii,
• Plămânii
• Capacitatea pulmonară
• Semne si simptome asociate
în plămînii
• Patologie asociate
• Evaluare - Diagnostice specifice
• Bibliografie
Sistemul respirator

• Fenomenul esenţial al respiraţiei este

reprezentat şi la mamifere
de oxidoreducerile celulare.
• La acesta se mai adaugă încă
două fenomene ajutătoare: schimbul de
gaze dintre mediul intern şi mediul extern
precum şi transportul gazelor respiratorii.
• Sistemul respirator îndeplineşte numai una din
funcţiile respiraţiei: schimbul de gaze.
• Structura lui esenţială este o membrană foarte
subţire situată între aer şi sânge. Ea este situată în
plămâni.
• Restul sistemului respirator are rolul de
a menţine aer proaspăt la nivelul suprafeţei de
schimb.
• La mamifere, sistemul respirator este format din căi
respiratorii extrapulmonare şi plămâni
 Căile respiratorii
• Căile
respiratorii (cavităţ
ile nazale, faringe,
laringe, trahee,
bronhii) nu au doar
rolul de
a conduce aerul.
Ele
îl umezesc, îl încăl
zesc şi îl purifică.
• Cavititatile nazale sunt căptuşite cu mucoasa nazală. Aceasta
are o foarte bogată reţea de vase cu rol în încălzirea aerului. Ea
produce mucus care umezeşte aerul şi reţine particule străine.
• Faringele este organul comun sistemelor digestiv şi respirator.
• Laringele are în peretele său numeroşi muşchi şi piese
cartilaginoase protectoare. Un cartilaj în formă de frunză
(epiglotă) acoperă intrarea, în timpul deglutiţiei.
• În interior, peretele laringelui are nişte pliuri
musculoase, coardele vocale, care produc sunete.
• Traheea conţine în peretele său inele cartilaginoase suprapuse
care o ţin mereu deschisă.
• Bronhiile au şi ele ţesut cartilaginos. Mucoasa traheei şi
bronhiilor produce mucus care reţine particulele străine şi
are cili care, prin mişcarea lor permanentă, împing corpurile
străine spre ieşire.
Anatomie / structura plamanilor
• Plamanii sunt principalele organe implicate in respiratie.
Acestia au forma unei jumatati de con si sunt acoperiti
cu pleura viscerala. Culoarea plamanilor este variabila cu
varsta si in functie de anumiti factori (fumat, poluare s.a.):
la fat culoarea lor este rosie-bruna, la copil gri-roz, la adult
cenusiu.
Plamanii cantaresc aproximativ 700 g fiecare, cel drept
fiind putin mai greu decat cel stang.
Capacitatea totala a plamanilor este de aproximativ 5.000
cmc de aer. Consistenta acestora este elastica iarfata lor
externa este convexa si vine in contact cu coastele pe
cand fata interna este plana si vine in contact cu organele
din mediastin.
• Fata externa este brazdata de santuri adanci numite scizuri,
care compartimenteaza plamanii in lobi. Plamanul drept are
doua scizuri care il impart in trei lobi, pe cand
plamanul stang are doar o scizura care il imparte in doi lobi.
Fata interna prezinta hilul pulmonar, locul in care patrund/de
unde ies vasele, nervii si bronhia principala. La plamanul stang
se descrie anterior de hil impresiunea cardiaca si impresiunea
lasata de aorta descendenta. In ceea ce priveste plamanul
drept, anterior de hil se gaseste tot impresiunea cardiaca insa
de dimensiuni mai reduse decat la plamanul stang si
impresiunile venei cave superioara si venei cave inferioare. Tot
la acest nivel se descrie impresiunea marii vene azygos.
• Baza pulmonara are aspect concav si vine in contact cu diafragma. Prin intermediul
acesteia, plamanii au raport cu fiactul in dreapta si fundul gastric si splina in stanga.
Varful pulmonar depaseste in sus prima coasta, venind in raport cu organele de la
nivelul bazei gatului.
Marginea anterioara a plamanilor este ascutita si este localizata posterior de stern,
fiind acoperita de recesul costo-mediastinal.
Marginea posterioara este rotunjita si vine in raport cu coloana vertebrala si
extremitatea posterioara a coastelor.
Plamanii sunt alcatuiti din arbore bronsic, lobuli, ramificatiile vaselor pulmonare si
bronsice, nervi si limfatice, toate fiind cuprinse in tesut conjunctiv.
Bronhia principala patrunde in plaman prin hilul pulmonar si se imparte
intrapulmonar in bronhie lobara superioara, bronhie lobara mijlocie si bronhie lobara
inferioara pentru plamanul drept si bronhie lobara superioara si inferioara pentru
plamanul stang.
Bronhiile lobare se divid ulterior in bronhii segmentare. Acestea asigura aeratia
segmentelor bronhopulmonare.
Bronhiile segmentare se divid in bronhiole lobulare, care la randul lor se ramifica in
bronhiole respiratorii de la nivelul carora pornesc ductele alveolare care se termina
prin saculeti alveolari.
Alveolele pulmonare au aspectul unor saculeti, cu perete subtire, potrivit pentru
schimburile gazoase.
In jurul alveolelor este prezenta o bogata retea de capilare perialveolare, care
formeaza, impreuna cu peretii alveolari, bariera alveolo-capilara.
Bariera alveolo-capilara este formata din surfactant, apa, pneumocitele de tip I,
membrana bazala a peretelui alveolar si a peretelui capilar si peretele capilar. La
 Vascularizatia pulmonara
• - nutritiva: asigurata de arterele bronsice
- functionala: apartine marii circulatii. Aceasta
incepe prin trunchiul pulmonar care dupa un scurt
traiect se imparte in artere pulmonare: dreapta si
stanga. Intrapulmonar, arterele pulmonare se
impart in ramuri care insotesc ramificatiile
arborelui bronsic pana in jurul alveolelor, unde
formeaza reteaua capilara peri-alveolara. De la
acest nivel pleaca venele pulmonare care vor iesi
din plaman prin hil si se duc spre atriul stang.
• Plamanii sunt acoperiti de pleura. Aceasta prezinta o foita
viscerala si o foita parietala. Cea viscerala acopera
plamanul. Cele doua foite se continua una cu cealalta la
nivelul pediculului pulmonar si al ligamentului pulmonar. Intre
cele doua foite se formeaza o cavitate virtuala in care se alfa
o cantitate mica de lichid pleural. Cele doua foite sunt
aderente una la cealalta datorita unei presiuni negative din
interiorul cavitatii pleurale.
• Cavitatea pleurala devine reala in
momentul in care intre cele doua foite se
acumuleaza sange, lichid, aer, puroi sau
limfa.
• Plamanii au diferite metode de a se proteja de iritanti. In
primul rand nasul actioneaza ca un filtru care previne
intrarea particulelor mari de poluanti in plamani. Daca
totusi un agent iritant resuseste sa patrunda in plamani,
acesta se va bolca in stratul fin de mucus care tapeteaza
caile respiratorii. Acest mucus este secretat la acest nivel
chiar de catre celulele din caile respiratorii. Epiglota
previne acest mucus sa patrunda in cavitatea bucala, fara
ca acest lucru sa fie simtit. Cilii sunt responsabili de
transportul mucusului. Eliminarea sputei nu este normala,
ea aparand doar in cazul in care individul sufera de
bronsita cronica, infectie la nivel pulmonar sau complicatii
ale BPOC.
Fiziologia respiratiei
• Plamanii sunt
responsabili in primul
rand cu respiratia.
Aceasta este
reprezentata
de schimbul de oxigen
si dioxid de carbon intre
organism si mediul
exterior.
Functional, respiratia a
fost impartita in patru:
 1. Ventilatia pulmonara

• Ridicarea grilajului costal duce la

proiectarea anterioara a sternului,
indepartandu-l de coloana vertebrala,
marind in acest fel diametrul antero-
posterior cu aproximativ 20 % in inspiratia
maxima fata de expiratie. Ridicarea
grilajului costal se realizeaza cu ajutorul
muschilor inspiratori iar coborarea
acestuia cu ajutorul muschilor expiratori.
• Presiunea pleurala este presiunea din
cavitatea dintre pleura viscerala si cea
parietala. Aceasta este negativa din cauza unei
succtiuni permanente la acest nivel.
Presiunea alveolara este in repaus echivalenta
cu presiunea atmosferica, insa pentru a
permite intrarea aerului in plamani pe parcursul
inspiratiei, presiunea de la acest nivel trebuie
sa fie negativa. Astfel ea ajunge la -1 cm H2O
pentru doua secunde necesare inspiratiei.
• Complianta pulmonara reprezinta masura in care
plamanii cresc in volum pentru fiecare unitate de
crestere a presiunii transpulmonare. Valoarea
compliantei totale la adult este de aproximativ 200
ml/cm H2O.
Fortele elastice pulmonare sunt cele responsabile
de diferentele aparute pe curba compliantei
inspiratorii si expiratorii. Aceste forte sunt:
- fortele elastice ale tesutului pulmonar
- fortele elastice produse de tensiunea superficiala a
lichidului care tapeteaza in interior peretii alveolari.
• Plamanii sunt bogati in colagen si elastina. Fibrele de elastina
se intind in volume pulmonare mici si medii si fibrele de
colagen au rolul de a preveni supradistensia la volume
pulmonare mari.
Forta de tensiune superficiala apare ca urmare a existentei
unor forte manifestate la interfata dintre doua stari de agregare
(de exemplu lichid si gaz). Aceste forte au tendinta de a
micsora suprafata de contact. aceste forte se formeaza si la
nivel alveolar, intrucat suprafta alveolelor este acoperita de
lichid, iar interiorul acestora contine aer. In acest fel aerul
alveolar are tendinta de a iesi din alveole, iar ele sa se
colabeze. Acest fenomen este regasit in toate spatiile aeriene
pulmonare deci efectul general este aparitia fortei de tensiune
superficiala.
• Contractia musculaturii inspiratorii are loc in inspir pentru
respiratia de repaus, expirul fiind un proces pasiv, aparut ca
urmare a reculului elastic al plamanilor si al structurilor elastice
din cutia toracica. In concluzie, muschii respiratori efectueaza
lucru mecanic doar pentru inspir in aceasta situatie. Lucrul
mecanic poate fi sistematizat in trei fractiuni:
- necesara pentru expansionarea plamanilor impotriva fortelor
elastice proprii, ceea ce poarta denumirea de travaliu
compliant sau lucru mecanic elastic.
- necesara pentru depasirea vascozitatii pulmonare si a
structurilor peretelui toracic, numita lucru mecanic al rezistentei
tisulare
- necesara pentru depasirea rezistentei opusa de caile aeriene
in momentul trecerii aerului in interiorul plamanilor, denumita
lucru mecanic al rezistentei cailor aeriene.
Expansiunea pulmonara poate fi investigata prin
intermediul volumelor pulmonare:

• a) Volumul curent: aproximativ 500 ml, reprezinta volumul de aer inspirat si

expirat pe parcursul unei respiratii normale
b) Volumul inspirator de rezerva: aproximativ 3.000 ml, reprezinta volumul
suplimentar de aer care poate fi inspirat peste volumul curent
c) Volumul expirator de rezerva: aproximativ 1.100 ml, reprezinta volumul de aer
care poate fi expirat in urma unei expiratii fortate dupa expirarea unui volum
curent
d) Volum rezidual: aproximativ 1.200 ml, reprezinta volumul de aer ramas in
plamani dupa o expiratie fortata.
Suma a doua sau mai multe volume pulmonare formeaza capacitatile pulmonare:
a) Capacitatea inspiratorie: aproximativ 3500 ml, reprezinta suma dintre volumul
curent si volumul inspirator de rezerva
b) Capacitatea reziduala functionala, aproximativ 2.300 ml, este egala cu suma
dintre volumul expirator de rezerva si volumul rezidual
c) Capacitatea vitala: aproximativ 4.600 ml, este suma dintre volumul inspirator
de rezerva, volumul expirator de rezerva si volumul curent
d) Capacitatea pulmonara totala, aproximativ 5.800 ml, este egala cu suma dintre
capacitatea vitala si volumul rezidual.
• Atat volumele cat si capacitatile pulmonare sunt cu 20-
25 % mai mici la femei comparativ cu barbatii si mai
mari la atleti comparativ cu oamenii care nu practica
sport.
Acestea volume (cu exceptia celui rezidual) se
masoara spirometric. In ceea ce priveste volumul
rezidual si capacitatile pulmonare se folosesc metoda
dilutiei si tehnica pletismografica.
Volumul respirator pe minut: are o valoare de
aproximativ 6 l/ min si este produsul dintre volumul
curent si frecventa respiratorie si reprezinta cantitatea
totala de aer deplasata in arborele respirator.
2. Difuziunea oxigenului si dioxidului de carbon intre alveole si
sange

• Difuziunea reprezinta miscarea moleculelor de gaz

unele printre altele. Din cinetica acestor molecle rezulta
energia necesara difuziunii.
Rata difuziunii gazelor respiratorii este direct
proportionala cu presiunea exercitata de fiecare gaz,
care poarta denumirea de presiune partiala a gazelor.
Odata patruns in caile respiratorii, aerul este umidifiat.
Concentratia gazelor in aerul alveolar difera foarte mult
de cea din aerul atmosferic: aerul alveolar este inlocuit
partial cu aer atmosferic la fiecare respiratie, din aerul
alveolar se extrage permanent oxigenul si se primeste
permanent dioxid de carbon de la plamani.
• Membrana respiratorie este formata din
endoteliu capilar, interstitiu pulmonar,
epiteliu alveolar si surfactant. Rata
difuziunii gazelor prin membrana
respiratorie este influentata de anumiti
factori:
- presiunea partiala a gazului in alveola
- presiunea partiala a gazului in capilarul
pulmonar
- dimensiunile membranei respiratorii
- coeficientul de difuziune a gazulu
• Difuziunea oxigenului se realizeaza din aerul
alveolar spre sangele din capilarele pulmonare,
pentru ca presiunea partiala a oxigenului in aerul
alveolar este de 100 mm Hg pe cand in sangele
din capilarele pumonare este de 40 mm Hg.
Difuziunea dioxidului de carbon se realizeaza
dinspre sangele din capilarele pulmonare spre
alveole, intrucat presiunea sangelui din capilarele
pulmonare este de 46 mm Hg pe cand aerul
alveolar are 40 mm Hg.
3. Transportul oxigenului si dioxidului de carbon prin sange si
lichidele organismului spre si de la celule

• a) Oxigenul, odata dizolvat in plasma

capilarelor pulmonare, difuzeaza in eritrocite
la nivelul carora se combina cu ionii de fier,
formand oxihemoglobina. Sangele arterial
transporta 20 ml oxigen/dl, dintre care 98,5%
e transportat de hemoglobina, restul fiind
dizolvat in plasma. Cantitatea de oxigen care
se leaga de hemoglobina depinde de
presiunea partiala a oxigenului
• b) Dioxidul de carbon difuzeaza din celule
in capilare, in acest fel determinand
cresterea presiunii sale partiale in sangele
venos cu aproximativ 5-6 mm Hg fata de
sangele arterial. Dioxidul de carbon este
transportat in plasma:
- dizolvat in plasma (aproximativ 5%)
- sub forma de carbaminohemoglobina (5%)
- sub forma de bicarbonat plasmatic (90%).
 4. Reglarea respiratiei este realizata de sistemul nervos central

• De aici pleaca stimuli prin intermediul nervilor somatici catre muschii

respiratori.
Ritmul involuntar al respiratiei este sub controlul bulbului rahidian.
Centrii pontini modifica activitatea centrilor respiratori bulbari: centrul
apneustic determina cresterea duratei inspiratiei, iar
centrul pneumotaxic controleaza punctul de intrerupere al pantei
inspiratorii, limitand astfel inspiratia.
Capacitatea pulmonară

• Există o capacitate vitală și o capacitate pulmonară

totală, ambele fiind capacități pulmonare
statice. Capacitatea pulmonară totală (CPT) este egală cu
suma dintre capacitatea vitală (CV) și volumul rezidual
(VR), și reprezintă volumul maxim până la care pot fi
expansionați plămânii prin efort inspirator maxim (poziție
inspiratorie maximă la sfârșitul unui inspir complet). Cu
alte cuvinte, capacitatea pulmonară totală reprezintă tot
aerul aflat în plămâni după ce ați inspirat cât de tare ați
putut. CPT se măsoară în mililitri, având o valoare maximă
de aproximativ 6000 ml (6 litri) la o persoană sănătoasă.
• Capacitatea pulmonară totală se măsoară prin pletismografie corporeală, care
utilizează legea Boyle (la temperatură constantă, volumul unui gaz variază invers
proporțional cu creșterea presiunii) pentru a măsura volumul de gaz compresibil
din torace și este mai exactă decât tehnicile de diluție. Tehnica metodei: Pacientul
se află într-o incintă izolată și încearcă să inhaleze printr-o piesă de gură ocluzată,
pornind de la capacitatea reziduală funcțională (CRF). Pe măsură ce toracele se
dilată, crește presiunea din încăpere. Cunoscând volumul preinspirator din
interiorul incintei și presiunea înainte și după efortul inspirator, se calculează
diferența de volum din incintă, care este egală cu modificarea volumului pulmonar.
Cunoscând CRF, putem împărți volumul pulmonar în subvolume ce pot fi măsurate
prin spirometrie sau pot fi calculate. În mod normal, CRF reprezintă aproximativ
40% din CPT. Această examinare durează în medie 3 minute. Pentru a crește
acuratețea rezultatelor se recomandă să nu fumezi cu măcar o oră înainte, să nu
consumi alcool cu 4 ore înainte, să nu faci efort fizic cu 30 de minute înainte și să
nu mănânci copios cu 2 ore înainte de examinare. E posibil ca unele medicamente
să fie interzise înainte de executarea probei, administrarea lor fiind amânată după
realizarea pletismografiei corporeale. Contraindicații ale pletismografiei
corporeale: confuzie sau alte tulburări ale stării de conștiență, control muscular
deficitar, boală Parkinson, oxigenoterapie continuă (care nu se poate întrerupe
temporar). Capacitatea pulmonară totală se măsoară pentru a diagnostica și
diferenția formele obstructive și restrictive de boală pulmonară, și pentru
evaluarea răspunsului la tratament (bronhodilatatoare, metacolină, histamină,
hiperventilație izocapnică).
• Cauze ale creșterii CPT sunt bolile pulmonare
obstructive (BPOC, astm bronșic, bronșiectazii, fibroză
chistică), în care rata de evacuare a aerului din plămâni
este mai scăzută decât în mod normal, generând
hiperinflație pulmonară. CPT este scăzută în bolile
pulmonare restrictive, care împiedică inspirul profund și
astfel produc diminuarea capacității pulmonare. Dacă
restricția ține de exteriorul plămânului, boala este
extrinsecă, ca în obezitate, scolioză sau efuziune
pleurală. Boala pulmonară intrinsecă afectează
parenchimul pulmonar, așa cum se întâmplă în
sarcoidoză, fibroză pulmonară idiopatică, pneumonie
sau intervenții chirurgicale cu îndepărtarea unei părți
din plămân (pneumectomie).
Capacitatea pulmonară totală are o valoare mai crescută la
persoanele înalte, suple sau care trăiesc la altitudini mari.
Valoarea CPT este mai redusă la persoanele scunde, obeze sau
care trăiesc la altitudini joase. O persoană care s-a născut și
locuiește la nivelul mării va dezvolta o CPT mai redusă
comparativ cu o persoană care trăiește la munte (altitudine
mare). Acest lucru se datorează presiunii parțiale a oxigenului,
care este mai scăzută la altitudini mari, făcând ca oxigenul să
difuzeze mai ușor în sânge. Ca răspuns la altitudinea crescută,
capacitatea de difuziune crește pentru a putea procesa mai
mult aer. De asemenea, datorită presiunii mai scăzute a aerului
la altitudini mari, presiunea aerului din sistemul respirator
trebuie să fie mai scăzută pentru a inhala. Astfel, diafragma
toracică coboară mai mult în timpul inspirului, producând în
timp o creștere a volumului pulmonar.
• Capacitatea pulmonară este un factor de predicție pentru
sănătate și longevitate. De asemenea, este un factor de
predicție pe termen lung pentru mortalitatea de cauză
respiratorie. După vârsta de 30-35 de ani se produce un declin
progresiv al funcției pulmonare, respirația devenind mai dificilă
pe măsură ce îmbătrânim. Scăderea CPT odată cu vârsta, se
datorează scăderii forței mușchiului diafragm, pierderii treptate
a elasticității parenchimului pulmonar, îngustării căilor aeriene
sau modificărilor cutiei toracice (care devine mai rigidă) care
limitează expansiunea pulmonară. La vârsta de 50 de ani, CPT
poate fi redusă și cu 50%. O respirație deficitară înseamnă mai
puțin oxigen la nivel celular și o intensificare a efortului de
pompare al inimii (cu apariția în timp a insuficienței cardiace).
Simptome precoce ale unei CPT reduse sunt respirația dificilă
(cu scurtarea inspirului), reducerea capacității de efort și
infecțiile respiratorii frecvente.
Semne si simptome asociate
în plămînii
• - dispnee
- alterarea starii generale
- astenie fizica
- febra/frisoane
- transpiratii
- inapetenta
- durere toracica: junghi toracic
- tuse
- hemoptizie
 Patologie asociata
• - pneumonii
- trombembolism pulmonar
- pneumotorax
- pleurezii serofribrinoase/ interlobara/
purulente
- TBC pulmonar
- infarct pulmonar
- tumori pulmonare
- emfizem pulmonar
Evaluare - Diagnostice specifice

• 1. Examen obiectiv: anamneza, examen fizic

2. Investigatii paraclinice si de laborator:
imagistice: radiografie/radioscopie, tomografiie,
bronhografie, angiografie, fluoroscopie, RMN,
scintigrafie pulmonara, ecografia pulmonara,
examenul sputei, teste serologice
3. Punctia pleurala
4. Bronhoscopia
5. Pleuroscopia
6. Testele ventilatiei pulmonare
 Bibliografie
• 1."Plamanii",
http://education.yahoo.com/reference/gray
/subjects/subject/240

2."Anatomia si functia plamanilor",

http://www.thoracic.org/clinical/copd-guidel
ines/for-patients/anatomy-and-function-of-t
he-normal-lung.php

3."Semeiologie", Dan Georgescu, editura

National, pg 237-322
MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE