Recuperare respiratorie

Dr. Roxana Dragomir

Medic primar Recuperare, medicina
fizica si balneologie
Notiuni de anatomie si fiziologie ale aparatului
respirator

Evaluarea functiei respiratorii

Agenda de lucru
• Aparatul respirator = totalitatea structurilor care
participa la realizarea schimburilor de gaze intre
organism si mediul extern
 2 componente:
 Caile respiratorii: nazofaringele, laringele, traheea,
bronhii, bronhiole
 Plamanii: locul unde se produce hematoza
(schimbul gazos – dioxid de carbon si oxigen)

Notiuni de anatomie
Notiuni de anatomie - Caile respiratorii
Nasul – 2 fose nazale (separate
prin septul nazal) - rol in
respiratie si olfactie; sinusurile
paranazale si cavitatea bucala
(in mod accesoriu)

Faringele - organ cu functie

dubla: in respiratie (parte a
căilor aeriene superioare: aerul
din nas intră în faringe și apoi
se deplasează în laringe) si
digestie (primește alimentele
mestecate in gură, prin
înghițire)
Notiuni de anatomie - Caile respiratorii
Laringele – situat in partea
anterioara a gatului, sub
osul hioid; are un schelet
cartilaginos format din 3
cartilaje nepereche si 3
perechi unite intre ele prin
ligamente; la interior este
captusit de o mucoasa care
determina in cavitatea
laringiana 4 plici = corzile
vocale (2 superioare, 2
inferioare)
 Notiuni de anatomie - Caile respiratorii

Traheea – duct fibrocartilaginos, intre

laringe si bifurcatia in cele 2 bronhii
principale.
Situata anterior de esofag.
Are un segment cervical si unul
toracal.
Inelele fibrocartilaginoase sunt
incomplete posterior unde se afla o
membrana musculo-fibroelastica, care
permite dilatarea esofagului si
inaintarea bolului alimentar in timpul
deglutitiei.
La exterior – tesut conjunctiv, la
interior mucoasa traheala, formata
dintr-un epiteliu psudostratificat
cilindric ciliat si cu celule care secreta
mucus.
 Notiuni de anatomie - Caile respiratorii

Bronhiile principale – 2
conducte fibrocartilaginoase; la
locul de bifurcatie se afla
pintenele traheal; ajung la lobul
pulmonar, patrund in plaman, se
ramifica si formeaza arborele
bronsic.
Mucoasa bronsica contine celule
cilindrice cu cili vibratili al
caror rol important, prin
miscarile de la interior la
exterior, realizeaza eliminarea
corpilor straini si a surplusului
de secretii acumulate in caile
aeriene.
 Notiuni de anatomie - Plamanii
Plamanii – organele unde se
produce schimbul de gaze –
hematoza
Sunt inveliti de pleure
Organe fibroelastice,
dilatabile in cavitatea
toracica
Sunt formati din lobi: 3 de
partea dreapta si 2 de
partea stanga, delimitati de
doua, respectiv o fisura
Notiuni de anatomie - Plamanii
 Lobii sunt alcatuiti din
segmente = unitatile
anatomice, functionale si
clinice ale plamanului.
 Segmentele sunt alcatuite din
lobuli = unitatile
morfofunctionale ale
plamanilor, in forma de
piramida, cu baza spre
suprafata plamanilor si varful
suspendat de o bronhie
supralobulara, indreptat spre
hil.
 In jurul lobului – tesut conjunctiv bogat in fibre elastice,
celule conjunctive, celule macrofage.
 In interiorul parenchimului pulmonar bronhiile principale se
ramifica progresiv in bronhii de ordin 1, 2…pana la ordinul
16 – bronsiole respiratorii, care se continua cu ductele
alveolare
 Lobulii=unitatile morfofunctionale ale plamanilor cuprind o
bronhiola respiratorie, care se ramifica in 5-6 canale
alveolare.
 Fiecare bronhiola se deschide intr-un sac alveolar in peretii
caruia exista alveolele pulmonare

Notiuni de anatomie - Plamanii

 Notiuni de anatomie - Plamanii
Alveolele pulmonare au peretele
foarte subtire, fiind format dintr-
un singur rand de celule. Sub acest
strat de celule se afla ultimele
ramificatii ale arterei pulmonare.
 Epiteliul alveolar impreuna cu
epiteliul capilarelor alveolare
formeaza o structura
functionala comuna =
membrana alveolo-capilara, la
nivelul careia au loc schimburile
gazoase prin difuziune intre
aerul din alveole si sange.
 Notiuni de anatomie - Plamanii
La exterior, plamanii sunt
inveliti de pleura,
Pleura este formata din
foita parietala si viscerala,
care formeaza impreuna un
sac perfect inchis si intre
care exista un spatiu virtual
= cavitatea pleurala
(devine reala in conditii
patologice - cand in ea
apare aer sau revarsate
patologice - lichide, sange,
puroi)
Notiuni de anatomie - Plamanii
Pleura stanga si dreapta nu comunica intre ele, sunt
separate de catre mediastin
foita viscerala este fixata la suprafata plamanului prin
intermediul stromei subpleurale
Foita parietala captuseste peretii toracelui, care este fixata
prin intermediul unei paturi de tesut conjunctiv – fascia
endotoracica
Cele doua foite sunt in continuitate la nivelul liniei de
reflexie, dar nu adera morfologic una de cealalta
Intre ele se realizeaza o aderenta datorita presiunii negative
si a peliculei de lichid cu o grosime de 0,02 mm
Plamanii urmeaza astfel, cu fidelitate modificarile toracelui
in timpul miscarilor respiratorii
Cutia toracica prezinta oarecare rigiditate determinate de
coloana vertebrala, coaste si stern.
Intre coaste exista tesut conjunctiv, muschii intercostali externi
si interni.
Functional, peretii cutiei toracice au 2 zone:
 Una superioara: centura scapulara si primele cinci coaste –
portiunea cea mai rigida, dimensiunile ei variaza putin in timpul
respiratiei, modificandu-se mai ales diametrul antero-posterior
 Una inferioara: de la coasta a 5-a pana la a 12-a – mult mai
mobile, cu excursii mult mai ample datorita cartilagiilor costale
mai dezvoltate, conferindu-i o elasticitate mai mare

Notiuni de anatomie - Plamanii

 Notiuni de fiziologie
Respiratia este un ansamblu de procese fizice si chimice care
asigura schimburile gazoase dintre organism si mediu.
Procesul respiratiei este continuu
Transportul de oxigen din aerul atmosferic in celule si a CO2
din celule in mediul inconjurator se realizeaza cu ajutorul
hemoglobinei, inmagazinata in hematii, acestea reprezentand
principalul element de captare, stocare, transport a gazelor.
Oprirea respiratiei duce intr-un timp foarte scurt la moartea
celulelor pentru ca organismul nu are rezerve de oxigen, iar
acumularea CO2 este toxica pentru celule.
Are 2 etape: respiratia externa sau pulmonara si
respiratia interna, tisulara
 Respiratia externa sau pulmonara, la randul ei cu 2
componente:
 Componenta mecanica – ventilatia pulmonara
 Componenta chimica
Componenta mecanica: schimburile dintre aerul atmosferic
si cel alveolar se realizeaza pe seama diferentei de presiune in
inspir si expir. In inspir apare o scadere a presiunii
intrapulmonare cu 1-2 mmHg fata de cea a aerului atmosferic
asa incat aerul patrunde in plamani. In expir, cutia toracica
revine la volumul initial si presiunea intrapulmonara creste cu
4-6 mmHg fata de cea atmosferica, determinand expulzia
aerului la exterior.

Notiuni de fiziologie
Factorii care contribuie la ventilatia mecanica sunt:
 Miscarile cutiei toracice (expansiune in inspir si
retractie in expir)
 Elasticitatea toracelui
 Presiunea negativa intrapleurala (care in starea de
repaus e mai mica decat cea atmosferica cu 5-6
mmHg)

Notiuni de fiziologie
Notiuni de fiziologie
Respiratia normala de repaus se realizeaza prin
miscarile diafragmului.
Dimensiunile plamanilor, in repaus, variaza prin
distensie si retractie astfel:
 prin miscarile de ridicare si coborare ale diafragmului
(alungesc si scurteaza cavitatea toracica, creste
diametrul longitudinal) si
 prin ridicarea si coborarea coastelor (creste diametrul
antero-posterior al cutiei toracice).
 In inspir, contractia diafragmului determina alungirea plamanilor (trage in
jos suprafata inferioara a plamanilor).
 Inspirul este un proces activ, datorat contractiei muschilor inspiratori
si determina cresterea tuturor diametrelor cutiei toracice.
 O coborare a diafragmului cu 2 cm determina o crestere a volumului
cutiei toracice cu 500 ml = volumul de aer inspirat in mod obisnuit.
 Muschii inspiratori sunt: diafragmul, mm scaleni (prin contractie fixeaza
coastele superioare), mm intercostali
 In inspirul fortat, intervin si mm inspiratori accesori: m.
sternocleidomastoidian, m. mare pectoral, m. dintat mare si m. trapez.
 In inspir, in urma cresterii volumului pulmonar, creste si volumul alveolar
si scade astfel presiunea aerului in regiunea alveolara (“vidul
intrapulmonar”).
 Rezulta astfel o diferenta intre aerul atmosferic, unde presiunea ramane
neschimbata si cea intrapulmonara, care scade. Aceasta diferenta
permite patrunderea aerului in alveole prin mecanism pur fizic.

Notiuni de fiziologie
Expirul este un proces pasiv, are o durata de
aproximativ 2 secunde la adult si se produce prin
relaxarea mm inspiratori.
In efortul fizic sau in caz de obstacole pe caile aeriene,
expiratia poate deveni activa prin intrarea in actiune a mm
expiratori: m transvers abdominal, mm oblici
abdominali, mm drepti abdominali, m patrat lombar, m
dintat postero-inferior, mm intercostali interni.
In timpul expirului, revenirea cutiei toracice la forma
initiala, face ca volumul alveolar sa scada si presiunea
aerului in alveole sa creasca, devenind superioara celei
din aerul atmosferic si aerul este expulzat.

Notiuni de fiziologie
Componenta chimica – schimburile de gaze intre aerul
alveolar si capilarul venos. Schimbul de gaze se realizeaza
in dublu sens, printr-un proces de difuziune a oxigenului
din alveole in sange si a CO2 din sange in alveole. Acest
schimb se realizeaza prin membrana alveolo-capilara, pe
baza legilor fizice ale difuziunii gazelor si depinde de
presiunea partiala pe care gazele respiratorii o prezinta de
o parte si de alta a membranei alveolo-capilare.

Notiuni de fiziologie
Notiuni de fiziologie - Tipuri respiratorii

Miscarile respiratorii sunt variate si complexe. Sunt

determinate de factori precum: varsta, sex, pozitia si
miscarile corpului, specificul activitatii, conditii de
mediu, stare de sanatate etc. Specificul miscarilor
respiratorii influenteaza dirijarea aerului spre o
anumita zona pulmonara, evidentiind tipul
respirator.
Exista 3 tipuri:
 Respiratia abdominala(diafragmatica);
 Respiratia costala inferioara
 Respiratia costala superioara

Notiuni de fiziologie - Tipuri respiratorii

M. diafragm – muschiul cu cea mai mare pondere in actul
respirator.
In repaus, diafragmul are forma unei cupole cu
convexitatea in sus.
In inspir, coboara si se aplatizeaza, exercitand presiune
asupra organelor abdominale si asupra ultimelor coaste. Cu
cat actionam mai mult asupra acestuia, cu atat se mareste
cursa toracica, volumul cutiei toracice creste si volumul
aerului inspirat se amplifica.

Respiratia de tip abdominal (diafragmatica)

Pentru mobilizarea generala a diafragmului, pozitia adecvata este decubit
dorsal (DD), cu genunchii flectati, mana dreapta pe abdomen si mana
stanga pe torace la nivelul sternului.
In inspir, mana stanga exercita o usoara presiune asupra toracelui, cu
scopul de a realiza o relativa blocare a acestuia. In expir, se exercita
presiune pe mana dreapta la nivel abdominal, iar mana stanga se relaxeaza.
Prin repetari, se poate executa o respiratie de tip abdominal cat mai corecta.
Este un tip de respiratie incompleta pentru ca aerarea se realizeaza doar in
zonele inferioare, DAR prezinta unele
Avantaje: - stimuleaza activitatea cordului,
- contribuie la scaderea tensiunii arteriale ridicate,
- stimuleaza digestia,
- regleaza peristaltica intestinala,
- regleaza excitabilitatea organelor abdominale.

Respiratia de tip abdominal (diafragmatica)

Include in mica parte respiratia abdominala si dirijeaza aerul in zonele
mijlocii ale plamanilor, realizand tot o aerare superficiala a plamanilor.
Pozitia: stand departat cu fata la oglinda, cu mainile sprijinite pe
ultimele coaste, degetele inelar si mic pe abdomen sub rebordul costal.
Rolul mainilor e f important. In inspir se realizeaza un control asupra
miscarilor de lateralitate ale coastelor, formand treptat imaginea corecta
a modului in care acestea actioneaza. Actiunea este localizata strict la
nivelul toracelui, umerii se mentin in acelasi plan, abdomenul se retrage
cat mai mult posibil. In expiratie, mainile exercita o apasare continua
asupa toracelui ajutand la eliminarea aerului din plamani.

Respiratia costala inferioara

Cutia toracica este ridicata de catre coastele superioare, umeri si
clavicule. Se deblocheaza astfel zonele superioare, permitand
aerului sa patrunda in zonele superioare, la varfurile pulmonare.
Un rol important il prezinta diafragmul, care prin ridicare in
timpul inspirului impiedica dilatarea plamanilor in jos. Este un
tip respirator cu o eficienta scazuta si cu un consum energetic
crescut. Pozitia: stand departat, bratele pe langa trunchi, palmele
lipite de coapse, privirea in oglinda; inspir pe nas odata cu
ridicarea umerilor si alunecarea palmelor in sus pe coapse.

Respiratia costala superioara

Respiratia corecta: reunirea in cadrul unui singur
timp respirator a celor 3 tipuri respiratorii.
Asigura organismului o cantitate crescuta de oxigen.
Este modalitatea prin care toate zonele pulmonare
primesc cantitatea corespunzatoare de aer in acelasi
timp

Notiuni de fiziologie
Evaluarea functiei respiratorii
Se realizeaza evaluare clinico-functionala si
paraclinica
Este efectuata de catre medic (pneumolog, medic de
recuperare)
Este obligatorie pentru stabilirea diagnosticului, dar
si pentru intocmirea programelor de recuperare si
pentru aprecierea rezultatelor obtinute.
Evaluarea functiei respiratorii
 Simptomele care exprima o suferinta a aparatului respirator sunt:
durerea toracica, dispneea, tusea si expectoratia – fiecare dintre
ele cu aspect caracteristic
 Durerea toracica de origine respiratorie de intensitate mare care se
insoteste de greutate in respiratie se numeste junghi. Acesta se
accentueaza prin tuse sau la presiunea regiunii dureroase.
Dispneea sau greutatea de a respira este un simptom subiectiv tradus
prin senzatia de sufocare sau lipsa de aer, iar obiectiv prin
modificarea ritmului respirator, saturatiei, cianoza tegumentelor.
Tusea este este un simptom frecvent. Tusea de origine respiratorie
este o reactie de aparare care are ca scop eliminarea secretiilor
patologice de la nivelul tractului traheobronhopulmonar in vederea
mentinerii permeabilitatii cailor respiratorii.
Expectoratia reprezinta eliminarea secretiilor patologice, acumulate
la nivelul cailor respiratorii, in timpul tusei. Aspectul sputei poate
orienta diagnosticul.

Evaluarea functiei respiratorii

Evaluarea functiei respiratorii
Evaluarea clinico-functionala fara aparatura medicala –
anamnestic, utilizeaza diverse teste, dar cu valoare relativa:
 evaluarea gradului de dispnee la efort (anamnestic),
 testul conversatiei si al cititului
 testul televizorului
 testul clinic de dezobstructie (auscultatia cu stetoscopul)
 testul apneei
 testul lumanarii
 testul formarii bulelor de aer
 perimetria toracelui
 pulsul si tensiunea arteriala
 examenul clinic
Evaluarea functiei respiratorii
Evaluarea paraclinica
 explorare radiologica – deceleaza modificari specifice diferitelor boli
 spirometrie – permite aprecierea volumelor si debitelor pulmonare;
 teste farmacodinamice (pacientul inhaleaza medicamente cu efect
bronhodilatator sau bronhoconstrictor, cu scopul de a determina
revesibilitatea totala sau partiala a procesului obstructiv bronsic sau
hiperreactivitatea bronsica)
 testarea la efort – nu evalueaza doar functia respiratorie, ci evalueaza si
functia cardiocirculatorie si sistemul muscular; in aceste conditii, organismul
face apel la toate rezervele fiecarui sistem in parte si furnizeaza informatii
asupra modului in care acestea functioneaza in conditiile cresterii cerintelor
metabolice determinate de activitatea musculaturii. Se realizeaza pentru
evaluarea functionala a pacientului cu afectiune pulmonara, pentru incadrarea
in timpul de insuficienta respiratorie (latent/manifesta), pentru alcatuirea
programului de recuperare si pentru aprecierea rezultatelor obtinute.
Aerosoloterapia
Kinetoterapia
Hidrokinetoterapia

Mijloace pentru Recuperarea pulmonara

Va multumesc!