Kinetoterapia în recuperarea leziunii de ligament încrucișat anterior la voleibaliști

 
 
MASTERAND:
Cristian- Gabriel GRECU
 Ligamentul încrucișat anterior

• Ligamentul încrucișat anterior este unul dintre cele patru ligamentele

principale ale genunchiului, fiind stabilizatorul cheie al acestuia care
asigură controlul mișcării posterioare a femurului pe platoul tibial.

• În momentul în care genunchiul se află în flexie la 90°, tibia este

ținută pe loc de ligamentul încrucișat anterior care nu dă voie ca
aceasta să fie împinsă anterior.
• Apariție: în urma unei torsiuni violente a
genunchiului, adesea apărută în timpul practicării
unui sport.
• Cauze:
schimbare bruscă de direcție,
oprire bruscă,
decelerare în timpul alergării,
contact direct sau coliziune în cazul sporturilor de
contact.
• Simptome:
inflamare și durere de genunchi,
nu se pot executa mișcări de flexie și de extensie ale Sursa: https://
www.doctorortoped.ro/afectiuni/ruptura-
genunchiului, ligament-incrucisat-anterior-lia
la nivelul articulației genunchiului se resimte o
sensibilitate, precum și disconfort în timpul
mersului.
Lucrarea de cercetare:
• Scopul: identificarea celui mai bun program de recuperare kinetoterapeutic, care va fi aplicat
voleibalistului postoperator, ca urmare a leziunii de ligament încrucișat anterior, în vederea
reîntoarcerii în sportul practicat- volei.

• Obiectivul general: identificarea celor mai eficiente metode kinetoterapeutice cu scopul de

a permite sportivului reîntoarcerea în lumea sportului practicat, și anume volei, în urma
rupturii ligamentului încrucișat anterior.

• Obiectivele specifice vizate de această lucrare de cercetare sunt următoarele:

O1: Identificarea mijloacelor și metodelor kinetoterapeutice potrivite pentru pacient cu
scopul reîntoarcerii acestuia în lumea sportului practicat- volei;
O2: Elaborarea unui program de recuperare cu scopul de refacere a mobilității, a stabilității, a
forței musculare, mișcării controlate și a abilității sportivului;
O3: Analiza evoluţiei recuperării voleibalistului în urma aplicării programului de recuperare.
• Obiectivele programului de recuperare:
O1: Refacerea stabilităţii articulare la nivelul genunchiului;
O2: Recuperarea mobilităţii articulaţiei genunchiului;
O 3:Recuperarea forţei musculare a membrului inferior afectat (forța musculară
a mușchilor: cvadriceps, ischiogambieri, tricepsul sural, tibial anterior, lungul
peronier);
O4:Păstrarea calităţilor fiziologice ale tuturor grupelor musculare şi ale
articulaţiilor neafectate ale membrelor inferioare;
 PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI
INTERPRETAREA REZULTATELOR OBȚINUTE
• Pentru a diagnostica leziunea de ligament încrucișat anterior se realizează
examinarea clinică și examinarea paraclinică preoperatorie. Acestea se
efectuează prin intermediul testului Lachman, al testului sertarului anterior, dar
și cu ajutorul radiografiilor de genunchi față și lateral și al RMN-ului.
• Evaluarea inițială a pacientului se realizează prin:
Inspecția genunchilor
Palparea genunchilor
Măsurători: mobilitatea articulară, forța musculară și tonusul muscular
 Testul echilibrului: Pacientul stă unipodal cu brațele încrucișate pe piept. Inițial
este pus să încerce menținerea acestei poziții cu genunchiul ușor flectat, timpul
de evaluare a acestui test fiind între 30 si 150 de secunde.
Durerea resimțită de pacient la nivelul articulației genunchiului membrului
afectat.
 Planificare program de recuperare:
• În continuare se va elabora un program de recuperare pentru următoarele 6
luni, care va fi împărțit în 6 etape de recuperare, astfel:
saptămâna 1-saptămâna 4,
saptamana 5-săptămâna 8,
saptămâna 9-saptămâna 12,
saptămâna 13-saptămâna 16,
saptămâna 17-saptămâna 20,
saptămâna 21-saptămâna 24.
• Va voi prezenta o serie de exercitii pentru saptamana 13- saptamana 16
 Programul de recuperare din perioada săptămâna 13- săptămâna 16 este următorul:

1. Din șezut, cu genunchii perfect întinși, se execută 5. Din decubit dorsal, se execută scrierea alfabetului
mobilizări pasive ale rotulei, câte 3 serii a câte 3 în aer,fără ajutor, cu degetul mare de la picior al
minute sus-jos și intern-extern. ( creștem timpul) membrului inferior afectat, 3 serii.
2. Din șezut, cu genunchiul memebrului inferior 6. Pacientul aflat în decubit dorsal, executa mișcarea
afectat în extensie maximă, suport sub genunchi, de flexie a genunchiului, 3 serii a câte 10 repetări,
se execută contracții izometrice ale mușchiului cu menținere de 10 secunde , iar 5 secunde
cvadriceps, treptat, liber și cu rezitență maximă pe relaxare
gleznă, 3 serii a câte 10 repetări, cu 10 secunde de 7. Din bipodal, cu sprijin pe mingea fixată la perete,
menținere și 5 secunde de relaxare. în zona toracică, se execută ridicări pe vârfuri, 3
3. Din decubit lateral, se execută mișcări de abducție serii a câte 10 repetări, cu 5 secunde de
ale șoldului cu membrul inferior afectat , 3 serii a menținere.
câte 10 repetări, cu 10 secunde de menținere și 5 8. Se execută exerciții pentru reeducarea mersului:
secunde de relaxare. mers normal, mers cu spatele, mers lateral, mers
4. Din decubit lateral, se execută mișcări de adducție pe vârfuri, mers pe călcâie, 10 repetări pentru
ale șoldului cu membrul inferior afectat , 3 serii a fiecare tip de mers.
câte 10 repetări, cu 10 secunde de menținere și 5
secunde de relaxare.
• Pacientul aflat în decubit dorsal, executa
mișcarea de flexie a genunchiului, 3 serii a câte
10 repetări, cu menținere de 10 secunde , iar 5
secunde relaxare
• Din bipodal, cu sprijin pe mingea fixată la
perete, în zona toracică, se execută ridicări pe
vârfuri, 3 serii a câte 10 repetări, cu 5 secunde
de menținere.
Din decubit dorsal, se execută scrierea alfabetului
în aer,fără ajutor, cu degetul mare de la picior al
membrului inferior afectat, 3 serii.
• Din decubit lateral, se execută mișcări de
adducție ale șoldului cu membrul inferior
afectat , 3 serii a câte 10 repetări, cu 10 secunde
de menținere și 5 secunde de relaxare.
• Din decubit lateral, se execută mișcări de
abducție ale șoldului cu membrul inferior
afectat , 3 serii a câte 10 repetări, cu 10 secunde
de menținere și 5 secunde de relaxare.
• Din șezut, cu genunchiul memebrului inferior
afectat în extensie maximă, suport sub
genunchi, se execută contracții izometrice ale
mușchiului cvadriceps, treptat, liber și cu
rezitență maximă pe gleznă, 3 serii a câte 10
repetări, cu 10 secunde de menținere și 5
secunde de relaxare
1. Din șezut, cu genunchii perfect întinși, se
execută mobilizări pasive ale rotulei, câte 3
serii a câte 3 minute sus-jos și intern-extern.
( creștem timpul)
 Concluzii
• Leziunea ligamentului încucișat anterior este și o traumă psihică, nu doar fizică, pentru
sportivii de performanță, pentru că factorul psihic poate influența pozitiv sau negativ
recuperarea;
• Se utilizează și fizioterapia, cu scopul recuperării mai rapide și mai eficiente a sportivului;
• Programul de recuperare kinetoterapeutic se realizează în etape, ținând cont de obiectivele
propuse;
• Programul de recuperare kinetoterapeutic trebuie să fie diferențiat, ținând de vârsta, sexul,
precum și de pregătirea fizică a pacientului de diniantea traumatismului;
• Programul de recuperare aplicat pe parcursul celor 6 luni, conduce la rezultate notabile în
leziunea de ligament încrucișat anterior;
• Pe perioada recuperării este necesar să se realizeze măsurători cu scopul de a vedea care
este evoluția sportivului, în funcție de care kinetoterapeutul poate aduce modificări asupra
programului de recuperare;
• Mobilitatea articulară și tonusul muscular sunt recăpătate complet, diferența de perimetrie
este inexistentă sau foarte mică, iar durerea dispare și sportivul își recapătă echilibrul în
urma programului de recuperare prezentat;