Igiena urechii

Urechea este organul auzului si al echilibrului, iar traumele si acumularea de cerumen (ceara) pot duce
la pierderea partiala sau totala a acestor simturi. De aceea, igiena corecta a urechii este importanta nu
numai pentru un aspect ingrijit, ci si pentru sanatate.
Principala grija in legatura cu igiena urechii este cerumenul, acea secretie galbuie si grasa, compusa
din colesterol, trigliceride si acizi. Cerumenul este produs de glande mici, situate in peretele canalului
auditiv si, ca orice secretie, are rolul de a curata. Particulele mici de praf sau alte substante nocive,
care patrund in canalul auditiv sunt prinse in cerumen, inainte sa poata ajunge la urechea mijlocie si
interna. Muschii canalului auricular imping cerumenul in afara si, odata cu el, substantele nocive. Desi
este neplacut vazului, cerumenul este indispensabil pentru sanatatea urechii. In lipsa lui, orice particula
de praf s-ar depune direct pe timpan.
Pe de alta parte, fara o igiena corespunzatoare, cerumenul se intareste si formeaza asa-zisul dop de
ceara, care acopera timpanul, slabind auzul si echilibrul. Dopul poate fi scos numai de catre medicul
ORL-ist, iar extragerea poate sa fie neplacuta, chiar dureroasa. Uneori nu se poate de la prima
consultatie si este nevoie sa fie inmuiat mai intai, cu ajutorul unei substante speciale.
Ca si incazul altor organe, nici lipsa completa a igienei nu e buna, dar nici igiena excesiva.
Pentru curatarea urechii sunt foarte des folosite betigasele de plastic cu o bucata de vata in capat, pe
care majoritatea persoanelor le introduc in canalul auditiv, pentru a scoate ceara. De fapt, aceste
betigase sunt facute pentru a curata pavilionul urechii (cartilajul exterior) si pliurile sale, nu pentru a fi
introduse in ureche. Ce risti daca le folosesti incorect? In primul rand, intr-o clipa de neatentie poti sati ranesti timpanul. Se poate intampla mai ales la copiii mici. In al doilea rand, folosirea betigaselor
este inutila pentru ca, desi scot o parte din cerumen, o cantitate mai mare este impinsa inauntru, catre
timpan, impreuna cu praful si murdaria pe care a acumulat-o. Astfel creste riscul infectiilor si se
grabeste formarea dopului de ceara. In sfarsit, folosirea repetata a betigaselor raneste canalul auditiv
(nu este neaparat sa simti) si o zgarietura cat de mica este punctul de plecare al unei infectii. Acelasi
efect il pot avea castile de telefon sau MP3 player, mai ales cele de tip in-ear, care se introduc in
canalul auditiv.
Cum se face igiena corecta a urechii? Cel mai important: nu introduce nimic pe canalul auditiv
(betigase, scobitori, agrafe, unghia, etc.). Spala pavilonul urechii, cu apa si sapun, apoi sterge-l bine.
La nevoie, curata si intrarea in canalul auditiv, dar cu buricul degetului, nu cu unghia. Asta ar trebui sa
fie de ajuns. Nici nu scoti cerumenul care are si el rolului sau, nici nu impingi nimic inauntru. Daca
secretia devine mai abundenta si aceasta metoda de igiena nu mai este de ajuns, probabil ca ceva nu
este in regula si trebuie sa consulti medicul.
Mai nou, se gasesc in farmacii spray-uri speciale pentru curatarea urechii. Acestea includ un tub care
se asaza la intrarea canalului auditiv pentru a directiona corect jetul de lichid. Substantele continute
dizolva usor cerumenul si il scot afara, odata cu lichidul. Nu ramane decat sa speli pavilionul urechii,
cu apa si sapun. Spray-urile auriculare exista si in varianta pentru copii sau pentru uz frecvent. Chiar
daca nu sunt absolut necesare pentru o ureche sanatoasa, spray-urile pot fi de ajutor in prevenirea
dopurilor de ceara.
Daca mergi des la piscina sau strand, urechile sunt mai expuse bacteriilor din cauza contactului cu apa.
Principalul pericol este otita externa (sau "urechea inotatorului"), o infectie a canalului auditiv,
provocata de bacterie sau o ciuperca. In mod normal, canalul auditiv are propria sa modalitate de a se
apara, dar devine vulnerabil din cauza leziunilor mici (provocate de betigase, casti, unghii) si din
cauza apei, care micsoreaza aciditatea urechii, permitand dezvoltarea germenilor. Pentru a preveni
otita, cel mai simplu este sa-ti pastrezi urechile uscate, folosind o casca de inot sau dopuri. Dopurile de

urechi se gasesc la farmacie si, in mod ideal, sunt facute dintr-un material moale, maleabil, care nu
raneste canalul auditiv si se muleaza dupa forma lui.

Igiena ochiului
Datorita rolului sau in viata omului, ochiul poate fi considerat cel mai important organ de simt; de
aceea, el trebuie sa fie protejat si ingrijit inca din copilarie, prevenindu-se actiunea factorilor de risc.
La copii si adolescenti, cristalinul fiind mai elastic, puterea de acomodare a ochiului este mai mare
decat la adulti. Din aceasta cauza, acuitatea vizuala este mai buna decat la varsta adulta.
Pentru a pastra cat mai multa vreme ochiul in buna stare, este necesara respectarea urmatoarelor
reguli de igiena:
-cand cititi si scrieti, lumina trebuie sa cada pe obiect si nu pe ochi si sa vina din partea stanga sau de
sus. Iluminatul trebuie sa fie suficient, altfel ochiul oboseste. Distanta optima dintre ochi si carte este
de 25-30 cm .
-lumina prea puternica oboseste retina, de aceea purtarea ochelarilor fumuriii este obligatorie in
anumite situatii. Expunerea ochilor la o lumina foarte puternica poate duce la dezlipirea retinei si la
orbire.
-Creionul, pixul, compasul, petardele, prastia, prcum si alte obiecte pot fi periculoase pentru ochi, daca
sunt indreptate asupra lor.
-In cazul unui accident ocular, prezentarea imediata la medical oftamolog este obligatorie.
Stari patologice ale ochiului
Conjunctivita se manifesta pin inflamarea conjunctivitei datorita
patrunderii unor corpuri straine sub pleoape.
Xeroftamia este o boala a ochiului provoca de lipsa vitaminei A din
alimentatie. In acest caz, corneea devine opaca.
Orbirea poate fi provocata de urmatoarele afectiuni:

infectarii cu microbi sau

tumora sau hemoragie la nivelul centrului visual din scoarta cerebrala;

lezarea, presarea nervului optic sau tumoare a hipofizei;
desprinderea retinei;
opaficierea corneei si conjunctivitei sau infectarea lor cu microbi;
hipertensiune la nivelul vaselor de sange din coroida