CRISTEA PAULA CATALINA

CLASA a XI-a F
 O stea este în general un anumit
tip de corp ceresc din cosmos,
masiv şi strălucitor, deseori cu
formă aproximativ sferică, alcătuit
din plasmă în oarecare echilibru
hidrostatic
 în trecut a produs sau încă mai
produce şi azi energie pe baza
reacţiilor de fuziune atomică din
interiorul lui.
 Stelele „împodobesc” cerul
nocturn. Pentru un observator
terestru ele apar ca puncte de
diverse culori, cu un diametru
aparent egal dar cu fluctuaţii de
luminozitate
 Ochiul uman distinge pe cerul
nocturn până la circa 6.000 de
stele
 Multe stele se pot vedea ca puncte
strălucitoare pe cerul nopţii.
 Ele tremură sau sclipesc, aceasta
însă numai aparent, datorită
turbulenţelor din atmosfera
terestră.
Cea mai cunoscută stea este
desigur Soarele.
El este o excepţie notabilă,
fiind singura stea suficient de
aproape de Terra pentru a fi
vizibilă ca un disc, şi nu ca un
punct.
este cea mai apropiată stea
de Pământ, aflându-se la
"doar" 150 de milioane de km.
El este de 250.000 de ori mai
aproape de Terra decât cea
mai apropiată următoare stea,
Proxima Centauri.
Dacă luminii Soarelui îi sunt
necesare "doar" 8 minute
pentru a ajunge până la noi,
lumina celor mai îndepărtate
stele din univers călătoreşte
până la Pământ milioane de
ani.
 O galaxie (de la rădăcina
grecească galaxias însemnând
"lăptos", o referinţă la
Calea Lactee) este un sistem
masiv, unit de
forţe gravitaţionale, alcătuit
din stele, praf şi gaz interstelar
, materie întunecată invizibilă
şi, posibil, energie întunecată.
 Galaxiile tipice conţin între 10
milioane galaxiile pitice şi un
bilion galaxiile gigante, sau mai
multe stele, toate orbitând în
jurul unui centru de gravitaţie
comun.
 În plus faţă de stele
singuratice şi de un mediu
interstelar subtil, majoritatea
galaxiilor conţin un număr
mare de sisteme stelare, de
clustere stelare şi de tipuri
variate de nebuloase.
 Sunt aglomerari de stele, nascute cam
in acelasi timp, si din acelasi nor de H =
nebuloasa .
 Roiurile sunt impartite in
 roiuri deschise
 roiuri globulare.
 Roiurile deschise sunt alcatuite dintr-un
numar destul de mic de stele, de la
cateva zeci la cateva sute.
 Stelele alcatuind roiurile deschise sunt
relativ tinere, unele roiuri deschise
avand varste de cateva zeci de milioane
de ani
 Roiuri globulare sunt asociatii de pana la
100 milioane de stele, impachetate
destul de strans intr-un "glob" de forma
mai mult sau mai mult sau mai putin
sterica.
 Roiurile globulare, deci si stelele
componente, sunt foarte batrane, 8-9
miliarde de ani.
 O supragigantă nu este distrusă complet de explozie. Aceasta îşi
dezveleşte doar miezul, care este format din fier. Ea suferă o compresie
fantastică şi se reduce la început la dimensiunea unei mici sfere cu
diametrul de aproximativ numai 20 de kilometri, cântărind până la 500
de milioane de tone pe centimetru cub.
 În ceea ce a mai rămas din stea, materia devine atât de comprimată,
încât atomii sunt striviţi, formând o stea neutronică.
 Stelele neutronice sunt atât de mici şi atât de puţin luminoase, încât pot
trece neobservate
 Cu toate acestea, astronomii au putut identifica câteva stele neutronice,
fiindcă acestea emit radiaţii sub forma unor scurte impulsuri periodice.
 Astronomii le-au numit pulsari.
 Pulsarii sunt stele neutronice care se învârtesc foarte repede în jurul
propriilor lor axe, emiţând un fascicul de unde radio sau alte radiaţii
 O supernovă este o explozie
stelară.
 Supernovele sunt extrem de
luminoase şi cauzează o
explozie de radiaţii care
adesea este mai strălucitoare
decât o întreagă galaxie,
înainte de a dispărea după
câteva săptămâni sau luni.
 De-a lungul acestui interval, o
supernovă poate radia tot
atâta energie cât ar putea
emite Soarele pe toată durata
sa de viaţă.
 Explozia elimină mare parte
sau tot materialul unei stele
în mediul interstelar
înconjurător.
 Unda de şoc duce la
răspândirea unui nor de gaz
şi praf denumit
rămăşiţă de supernovă.
 Un quasar este o galaxie
îndepărtată cu un nucleu galactic
puternic activ, care emite enorme
cantităţi de energie.
 Quasarii au fost identificaţi iniţial
ca surse cvasi-punctiforme de
radiaţie electromagnetică (unde
radio şi lumină vizibilă),
asemănătoare prin aceasta stelelor
, mai curând decât galaxiilor, care
sunt surse extinse.
 Asfel se explică numele de quasar,
o contracţie a denumirii în limba
engleză quasi-stellar radio source
(sursă radio cvasi-stelară).
 Astăzi există un consens ştiinţific
în această privinţă: un quasar este
o regiune compactă, cu rază de 10
până la 10.000 de ori raza
Schwarzschild a găurii negre
supermasive din galaxie,
alimentată prin discul de creştere.
 Stelele iau nastere din nori de praf
cosmic, a caror densitate constanta este
de cateva miliarde de ori mai mica decat a
atmosferei terestre.
 La un moment dat, densitatea din norul de
praf se mareste intr-un anumit punct, de
obicei din cauza trecerii unei unde de soc
supernovice sau a unui meteorit sau
asteroid.
 Punctul respectiv, cu o densitate, si astfel
cu o putere gravitationala marita, atrage o
masa tot mai mare de materie. Astfel se
creeaza un efect in cascada, urmand ca el
sa fie stabilizat in momentul in care
temperatura si presiunea creste suficient
de mult pentru a da nastere reactiilor
termonucleare din interiorul stelelei.
 Daca la inceput, in interiorul norului de
praf cosmic era o temperatura apropiata
de zero absolut ( – 273.15 oC), dupa
formarea stelei temperatura acesteia
poate atinge mai mult de 10 milioane oC.
 Când o stea şi-a consumat în
timp cea mai mare parte din
combustibilul de hidrogen,
miezul acesteia se contractă şi
devine mai cald.
 Hidrogen se găseşte încă din
abundenţă la marginea stelei,
unde continuă sa se transforme
în heliu.
 Steaua se măreşte, şi culoarea
acesteia tinde spre roşu. Steaua
devine o gigantă roşie.
 În centru se declanşează noi
reacţii nucleare: heliul prezent
în mijlocul stelei se transformă
în carbon. Atmosfera stelei este
proiectată în spaţiu, formând în
jurul stelei o sferă de gaze în
expansiune, o nebuloasă.
 Când heliul din mijlocul stelei se
transformă în carbon, steaua se
contractă din nou, dar nu mai
devine suficient de caldă pentru a
declanşa noi reacţii nucleare.
 Ea devine o pitică albă (o stea
mică, de mărime comparabilă cu
Pământul; dar unde o cantitate de
materie de mărimea unui ou
cântăreşte câteva tone)
 Această stea se răceşte,
strălucirea ei scade încetul cu
încetul, până se stinge.
 Nu mai rămâne din ea decât o
"pitică neagră", prea rece ca să
mai strălucească.