Act I Personaj Replici Didascalii Topos Cronos

e
Scena Manole -A ju tă -m ă , c u v io a s e -d u c ă n d u - -iad -De
I — a ltfe l! A ltfe l! — N u ş i m â n a d e -camera sapte ani
cu sfa tu r im a i p r e s u s z n ă d ă j d u it
d e fir e ! 0 , câ te piedici p r in p ă r
de lucru a -miaza-
ş i îm potriviri! - str ig ă lui noapte
- N ic i m a g ie albă nu -c ă tre B ogu Manole -pana
fac, n ici m agie neagră. mi -bolti acum
I m p o tr iv a c u g e tu lu -l opreşte, se
i, o ch iu l se mai bizu ie cu fu n dă in g -cladiri -intr-o
ândur -intre seara
încă
-Ce să în cep ? - fr ă n t pietrele -miezul
- N u . Eu nu! - in p icio a re -malul noptii
- B o lta , ce s-a p ră b u Lăngă m Argesului -vesnicie
şit ie r i, n-a fo s t prea asă.pune măna -langa rau -noaptea
g r e a . C e r c e te a z ă ş pe chipul
i tu . N -am a şeza t tem mic al b ic e r -biserica -
eliile pe şo v ă ia la ic i -
n is ip u lu i. -S t ă n e clin
- Părinte Bogum ile, ajută- tit în triste ţe
mă!
-C ine-m i dărâm ă zi-
durile ?
-în toate părţile, p ărin te,
în to a te p ă rţîle.
S u n t veşn ic la în ceput
de drum. Se petrec lu c r
u r i necu-
rate p retu tin d en i
-Ţi-am spus, să nu mai
vorbim.
-Smuceşte-1 de mânecă
sau toarnă-i pe rană
uleiul din candelă.
-Râmâi
incâ.
- Jertfa aceasta de
neînchipuit — cine-o cere?
Din lumină, Dumnezeu
nu poate s-o ceară, fiindcă
e jertfă
de sânge, din adâncimi,
puterile necurate nu pot s-
o ceară,
fiindcă jertfa e împotriva
lor
-Noapte bună. — M i-aşa
de greu,
părinte.
Bogumil -N u m a i m ă su ra ! -ără a se
- P e m ă su ră ri? De m iş c a , cu
şap te ani to t m ăsuri cu voce m o n o to
c e l u n g h i d e a ra m ă n ă , ca a
, ş i n ici o izbândă. unuia care
-şi are un
- Ţ i-am sp u s. drum, de
- Va treb u i. la c a re nu se
-De-acum tac. Orice alt m a i a b a te
cu vân t e de p riso s -d u p ă un
-Numai în iad se lung su s p in
socoteşte. A colo, în îm - s c u ltă în
pă- n o a p te
( -le s e prin
răţia v irtu ţilor întoarse, uşa d in s tâ n
toate su n t după m ăsură: ga
ş i coar-
nele dracilor, şi cozile
galbene. A colo num ărul
stă p â n eşte
în întocm iri, în sinoade,
în bolţi ş i în c lă d ir i...

-n co tro am en in ţi, M
anole? S p re stâ n g a ,
unde in clipa aceasta
răsare o zodie nebună…
- într-o seară am ieşit
pe m alul A r g e şu lu i.
Apele erau crescute până-n
gura vadu-
lu i. Ş i în năvala apelor
— un sicriu plutind
văzui. Apoi
a ltu l — pe urm ă altul
— pe urmă cinci — pe
urmă zece —
şi to t m ai m u lte — pe
urmă fără de număr —
ca o plutire
de tru n ch iu ri spre
marile ferestraie.
-Mă duc să mă rog. P en
tru tin e — eu,
nevrednicul, — ca să
învingi zădărniciile
- Ce e, Manole? Ce cum
pâneşti? Ce chib-
zuieşti? Ce nu intră in
numere? Ce nu se lasă m
ăsurat?
- Noapte bună, meştere
-
Gaman - Meştere, m eştere, m - ag ita t
eştere. -se tr e ze şte
- Subt vrej de-acolo se -s c ă n c in d
aude a-a-a-a
prelung, u-u-u! De
dincolo — e-e-e ca un
râs. Că sunt
pu teri fără grai, numai
aşa: i-i-i! puteri
nebotezate şi
fără de num e, prin tărie
berbeci de cetate, la faţă
fără
m ăsură, prin poreclă
ruşine şi scârbă. Le
alungi cu cru-
cea, ele răspund cu ură.
-0 , o, B oje m o if
- 0 , o,o! Sărac sufletul
meu, amărâtă inima mea!
O, o, o!
I z b ă v i n a s,
Gospodi!
-0 , o, o! — su fletu l
meu!
-