Grati Laurenția

Comentariul poetic al poezie ,, Pe lângă plopii fără soț “

de Mihai Eminescu

Poezia ,, Pe lângă plopii fără soţ ” , a fost scrisă în perioada de maturitate

a creației eminesciene. Este o operă a tristeţii, a destrămării iubirii și a
pierderii speranţelor în dragoste.
Datorită mărcilor lexico-gramaticale, putem atesta prezența eului liric:
• Verbe la persoana I ,, am trecut “ , ,, am înțeles “ .
• Elemente ale pronumelui personal ,, mi “ , ,, tale “ .
Starea eului liric este de durere, tristețe, jale, aceasta fiind exprimată în
versul ,, Căci te iubeam cu ochi păgâni/ Și plini de suferinți “ . Eul liric
cunoaște două ipostaze: Prima ipostază este cea a tânărului de la țară,
îndrăgostit ,, La geamul tău ce strălucea/ Privii atât de des “ și a doua
ipostază cea a omului de geniu ,, Și te privesc nepăsător/ C-un rece ochi
de mort “ .

Natura este o proiecţie a trăirilor poetului. Ea învăluie și intensifică

sentimentele și atitudinile eului liric, participând intens la spectacolul
poetic, creând un cadru adecvat visului romantic. În poezie sunt prezente
următoarele teme: Tema iubirii ,, O oră să fi fost amici/ Să ne iubim cu
dor “ și a naturii ,, Pe lângă plopii fără soț/ Adesea am trecut “ .
Motivele poeziei sunt:
• Motivul plopului ,, Pe lângă plopii fără soț “
• Motivul tânărului îndrăgostit ,, De câte ori am așteptat/ O șoaptă de
răspuns “
• Motivu geniului ,, Și te privesc nepăsător/ C-un rece ochi de mort “ .
Opera literară impresionează prin limbajul artistic deosebit. Sunt
prezente epitete: glasul gurii, ochii pagâni, farmec sfânt, timpurile vechi,
ochii tăi senini. Metafore: gura lumii mici, candela iubirii. Personificare :
plopii făra soț. Imagini artistice: 1) imaginea vizuală ,, geamul tău ce
strălucea “ , ,, te privesc nepăsator “ . 2) imaginile auditive ,, o șoaptă de
răspuns “ , ,, s-ascult de glasul gurii mici “ .

Poezia ,, Pe lângă plopii fără soț “ este o elegie deoarece:

1) Sentimentul dominant este de tristețe, redat prin versurile ,, O zi din viață
să-mi fi dat/ O zi mi-era de-ajuns “ , ,, O lume toată-nțelegea/ Tu nu m-ai
înțeles “ , ,, Căci te iubeam cu ochi păgâni/ Și plini de suferinți “ , care
evoluează până la suferință.
2) Are conținut meditativ, confirmat de secvențele ,, Ai fi trăit în veci de
veci/ Și rânduri de vieți “, ,, Tu trebuia să te cuprinzi/ De acel farmec sfânt
“ , ,, Și noaptea candelă s-aprinzi/ Iubirii pe pământ “ .
3) Poezia are caracter filosofic. Omul de geniu este neînțeles de omul comun,
acesta fiind superior prin aspirațiile sale: ,, Și te privesc nepăsător/ C-un rece
ochi de mort “ .
4) Tonul este elegiac: ,, Pe lângă plopii fără soț/ Adesea am trecut/ Mă
cunoșteau vecini toți/ Tu nu m-ai cunoscut “ .

Plopii fără soț sunt un grup format din 29 plopi aflați pe Șoseaua Bucium
din municipiul Iași. Acești plopi l-au inspirat pe poetul Mihai Eminescu în
compunerea poeziei ,, Pe lângă plopii fără soț “, care evocă iubirea dintre
Eminescu și Veronica Micle, plopii fiind considerați ca un reper în drumul
către iubită.