Mecanismul realizarii echilibrului pe

diferite tipuri de piata

La nivel microeconomic, de întreprindere, grupuri de întreprinderi,

de ramura, economia are în conditii de libertate (autonomie deplina) a
producatorilor, atât caracteristici de piata, cât si de plan, previziune.
Fiecare întreprindere îsi elaboreaza planul, îsi stabileste preturile de
vânzare, îsi gestioneaza liber capitalul (fondurile), ia decizii cu privire la
utilizarea creditelor si cu privire la schimburile interne si internationale.
Legatura cu statul este realizata prin impozite si taxe. Întreprinderile
publice au autonomie financiara. Preturile se stabilesc, de asemenea, liber de
catre întreprinderi în contextul autonomiei financiare.
Elucidarea problemei continutului pretului necesita sa abordam
valoarea ca fiind o marime abstracta, care poate fi explicata atât din punct
de vedere obiectiv, definita de caracteristicile intrinseci ale unui bun
considerat obtinut prin munca, dar si prin relatiile dintre producatorul si
consumatorul bunului, dintre acesta din urma si obiectul material al
bunului, precum si a relatiilor dintre acestia si puterea publica, drept
reprezentant al ansamblului societatii.
Preturile se formeaza ca rezultat al comportamentului specific al
agentilor economici, al modului în care acestia reusesc sa cunoasca mai bine
piata, „regulile jocului” si cum folosesc aceste cunostinte în activitatea
proprie pentru a-si asigura câstigurile nete, uneori chiar supravietuirea.
În abordarea problemei continutului preturilor trebuie avuta în vedere
complexitatea fenomenelor economice pe care le reflecta, interdependentele
dintre ramuri, subramuri, produse, servicii, activitati.
Din acest punct de vedere se poate spune fara ezitare ca pretul
fiecarui bun sau serviciu este totodata si pretul celorlalte.
Formarea pretului unitar al bunurilor sau serviciilor nu este rezultatul
unei comensurari izolate bazate pe criterii sau elemente de judecata exclusiv
microeconomice, la nivelul agentilor economici priviti separat, ci este
rezultatul interactiunii, al confruntarii influentei factorilor economici si
sociali, care se propaga în întreaga retea structurii economice, din cheltuieli
în venituri si din venituri în cheltuieli.
Preturile sunt punctele nodale ale acestor transformari si interactiuni.
Raportul dintre pretul natural si pretul pietei este influentat de jocul
pietei, de raportul cerere-oferta, în special de concurenta.
Sub aceasta influenta, pretul pietei, cu care se vinde marfa, poate fi mai
mare sau mai mic decât nivelul pretului natural.
Din punct de vedere al raportului cerere-oferta, când cele doua laturi
sunt egale, pretul pietei este la nivelul pretului natural (real); când oferta
este excedentara, pretul pietei coboara sub nivelul pretului natural; când
oferta este deficitara, pretul pietei urca peste pretul natural.
Oscilatiile pretului pietei în sus sau în jos determina rezultatele de sens
contrar, cu amplitudini diferite si, ca urmare, determina orientari
corespunzatoare în utilizarea resurselor materiale, financiare si umane din
partea producatorilor, a consumatorilor, a statului.
Restabilirea echilibrului presupune cunoasterea cererii efective (reale) si
adaptarea ofertei la nivelul si structura acesteia.
Nivelul preturilor pietei este influentat si de cantitatea de bani
existenta în circulatie. Desi moneda nu intervine în determinarea raportului
de schimb, a structurii preturilor definite de preturile relative, ea intervine
însa în fixarea nivelului absolut al preturilor.
Definirea mecanismului preturilor vizeaza, în primul rând, sistemul de
preturi care functioneaza prin interconditionarea cu alte sisteme ale
economiei nationale si, în al doilea rând, legitatile procesului de formare a
preturilor care actioneaza continuu ca parte specifica din interiorul
ansamblului reproducitei sociale asupra preturilor.
Multitudinea fazelor reproductiei sociale, diversificarea ramurilor
economiei nationale, legaturile dintre unitatile economice, piata interna si
externa, procesul complex al formarii valorii marfurilor delimiteaza
existenta preturilor ca mecanism autonom.
Abordarea sistematica a preturilor permite identificarea conexiunilor si
interconexiunilor dintre sistemul preturilor si celelalte componente ale
macrosistemului economiei nationale, procesul producerii bunurilor
materiale, consumul productiv si neproductiv, exportul, importul, sistemul
financiar, de credit, valutar.
Interconditionarea sistemului de preturi cu componentele de baza ale
economiei nationale poate fi urmarita în multiple fatete.
În sistemul de preturi se transforma elemente eterogene, de costuri si de
venit net, în dimensiuni omogene exprimate valoric în preturi.
In conditiile economiei de piata fortele concurente contribuie la
sincronizarea pretului cererii cu pretul ofertei, ceea ce duce la egalarea
volumului cererii cu cel al ofertei. Pe parcursul dezvoltarii pietei are loc
procesul de acomodare reciproca a vanzatorilor si cumparatorilor.
Ca urmare a stabilirii echilibrului castiga si consumatorii si
producatorii.Intrucat pretul de echilibru e de obicei mai mic decat pretul
maxim propus de consumatori,atunci consumatorul are de castigat. Pretul
de echilibru este de obicei superior pretului minim, pe care ar putea sa-l
propuna firmele inaintase.
Pentru a analiza influenta statului asupra proceselor economice e necesar
de determinat nivelul si caracterul echilibrului stabilit pe piata. Pentru a
analiza stabilitatea echilibrului in microeconomie se foloses modele dinamice
in care se tine cont de factorulu timpului.
Libera circulatie a preturilor in conformitate cu modificarile ofertei si
cererii duce la faptul ca marfurile vandute pe piata sunt distribuite in
conformitate cu capacitatea cumparatorilor de a plati pretul oferit de
producator. Daca cererea depaseste oferta, atunci pretul va creste pana
cand cererea nu va mai depasi oferta. Daca oferta este mai mare decat
cererea, atunci pe piata concurentei perfecte, pretul va scadea pana cand
toate marfurile oferite isi vor gasi cumparatorii.
Teoria echilibrului general porneste de la mai multe supozitii care
trebuie indeplinite pentru crearea unui pret de echilibru.Aceste supozitii nu
se pot indeplini strict, deoarece rar exista pret de echilibru in realitate.
Intr-o piata perfect, insemnand o piata cu multi ofertani mici, rationali dar
si cu consumatori, pretul pietei neputand sa-i influenteze pe nici unul, se
formeaza un pret de echilibru. Aceasta supozitie este fundamentala teoriei
pretului de echilibru, asa cum ea se preda un cursurile introductive de
economie. In multe piete reala aceasta supozitie nu poate fi aplicata,
deoarece anumiti cumparatori sau vanzatori au suficienta de multa putere
pe piata , pentru a modifica pretul dupa bunul plac. In astfel de situatii
modelul simplu al pretului de echilibru este insuficient si necesita alte
cercetari.
Economia generala dedica multa atentie in cazul functionarii
deficitare a pietei, in cazul in care resursele limitate nu sunt distribuite
optimal. De exemplu daca un monopolist cere preturi excesive, aceasta duce
la micsorarea cantitatii oferite. In astfel de cazuri economistii incearca sa
gaseasca reguli care ar trebui sa duca la evitarea sau cel putin la atenuarea
functionarii deficitare a pietei si la pierderea bunastarii societatii.Statul ar
putea sa se implice direct prin masuri legale sau indirect prin regularizarea
pietei, de exemplu in forma preturilor maxime sau a taxelor.

Biografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Echilibrul_pie%C8%9Be
CONCURENŢĂ ŞI PREŢURI pentru uzul studenţilor ID-Lect. univ. drd.
Văduva Cecilia;Lect. univ. dr. Văduva Mariana