Test autoevaluare 1

1. Care sunt teoriile ce au stat la baza definirii prețului?

-Teoria clasică a preţului

-Teoria neoclasică (subiectivă) a preţului

-Teoria mixtă sau contemporană

2. Care este deosebirea dintre teoria clasică și cea neoclasică privind determinarea prețului?

Principala diferență între economia clasică și cea neoclasică constă în conceptul de utilitate. În economia
clasică, utilitatea strălucește prin absența sa în teoriile valorii, a forței de muncă și a creșterii.În școala
clasică, soldul se bazează pe salarii și salarii și rate ale dobânzii în loc de ofertă și cerere. Dimpotrivă,
utilității i se acordă o prioritate foarte mare în școala neoclasică. De asemenea, în școala neoclasică,
echilibrul economic este o funcție a ofertei și a cererii pe toate piețele, oferta și cererea de bunuri în
funcție de utilitatea și raritatea acestora.

3. Teoria clasică aşează la baza formării preţului:

a. munca cheltuită pentru obţinerea unui bun;

b. utilitatea marginală;

c. raritatea bunului;

d. calitatea bunului;

e. competitivitatea bunului.

4. Teoria neoclasică (subiectivă) aşează la baza formării preţului:

a. calitatea bunului;

b. munca depusă pentru obţinerea bunului;

c. utilitatea marginală a bunului;

d. raritatea bunului;

e. cheltuielile cu transportul mărfii de la producător la cumpărător.

Test autoevaluare 2

1. Ce funcții îndeplinesc prețurile în ecnomia contemporană?

Prin intermediul preţurilor capătă expresie monetară atât cheltuielile, cât şi veniturile agenţilor
economici. Prin intermediul lor, marea diversitate de resurse economice cheltuite pentru producerea
bunurilor şi serviciilor, precum şi a tranzacţiilor economice sunt uniformizate sub formă monetară, fiind
organic legate de rolul monedei ca etalon de măsură a valorii mărfurilor. Cu ajutorul prețurilor se pun în
evidenţă dimensiunile cantitative atât ale cheltuielilor, cât şi ale rezultatelor, cu condiţia existenţei unor
preţuri corecte, formate liber, care să ilustreze cât mai fidel situaţia fiecărui agent economic.

2. Care sunt tipurile de preț?

- în funcție de puterea vânzătorilor şi cumpărătorilor de a influenţa preţurile:-preţuri libere,preţuri

administrate,preturi mixte

-în funcție de gradul de noutate al produsului si strategia adoptată in stabilirea lor deosebim:preturi de
produse noi,prețuri ale produselor existente

-in functie de gradul de flexibilitate:preturi unice,preturi diferentiate

-in functie de sistemul de formare a prețuri:prețuricu TVA,preturi fara TVA

3. Care din enumerările de mai jos nu reprezintă funcţii ale preţului?

a. funcţia de finanţare a activităţii economice;

b. funcţia de evaluare a cheltuielilor şi rezultatelor;

c. funcţia de informare;

d. funcţia de motivare a producătorului;

e. funcţia de distribuire a veniturilor.

4. Precizaţi care dintre următoarele reprezintă criterii de clasificare a preţurilor:

a. puterea vânzătorului şi cumpărătorilor de a influenţa piaţa;

b. gradul de flexibilitate al preţurilor;

c. munca cheltuită;

d. raportul dintre cerere şi ofertă;

e. numărul cumpărătorilor existenţi pe piaţă.

Test autoevaluare 3

1. Ce este prețul de echilibru?

Preţul de echilibru este acel preţ practicat pe piaţa cu concurenţă perfectă, la care cantitatea vândută şi
cumpărată este cea mai mare, când cererea şi oferta se egalizează, la cel mai mare volum al vânzărilor şi
cumpărărilor, la un preţ solicitat de vânzător şi acceptat de cumpărător.

2. Care sunt caracteristicile prețului de echilibru?

1.apare spontan, ca rezultat al jocului liber al forţelor pieţei şi reprezintă acel nivel la care are loc
egalizarea cantităţilor cerute din bunul respectiv cu cele oferite, realizându-se un volum maxim al
vânzărilor

2.formarea sa este legată şi de situaţia pieţelor interdependente, de preţurile de echilibru ale celorlalte
bunuri

3.echilibrul pieţei nu înseamnă imobilitatea, absenţa schimbărilor în raporturile dintre elementele pieţei,
ci continua mişcare a acestora, echilibrul având un caracter dinamic

4.nu poate fi ales în mod liber de către producători sau consumatori, ci este un preţ al pieţei,
producătorii şi cumpărătorii fiind primitori de pre

3. Primitor de preţ este agentul economic care:

a. nu poate influenţa preţul;

b. poate modifica preţul;

c. poate schimba preţul;

d. poate reduce preţul;

e. poate creşte preţul.

4. Preţul de echilibru este considerat:

a. cel mai mare preţ practicat pe piaţă;

b. cel mai mic preţ practicat pe piaţă;

c. preţul practicat pe piaţa cu concurenţă pură şi perfectă;

d. preţul practicat pe piaţa cu concurenţă de oligopol;

e. preţul practicat pe piaţa cu concurenţă de monopol.