CURS INTRODUCTIV

NOTE DE CURS
CONF. UNIV. DR. ION IMBRESCU

1
 DEFINIȚII
• Economia, poate fi definită ca un sistem de procese complexe ce reflectă
faptele, actele, comportamentele şi deciziile oamenilor privitoare la atragerea şi
utilizarea resurselor în vederea producerii, distribuţiei şi consumului de bunuri
pentru satisfacerea nevoilor.
• Nevoile umane sunt dorinţele, preferinţele, aşteptările oamenilor de a
avea, de a fi, de a şti şi a crede, respectiv de a-şi însuşi bunuri. Ele apar, mai
întâi, sub forma a ceea ce oamenii resimt direct sau indirect ca fiindu-le necesar
pentru existenţa, formarea şi dezvoltarea personalităţii lor. Aceasta constituie
latura subiectivă a nevoilor umane. Întipărite în conştiinţa oamenilor şi intrate în
obiceiurile lor, ca şi în tradiţiile de consum, nevoile umane dobândesc caracter
obiectiv.
• Resursele economice constau în totalitatea elementelor şi împrejurărilor
utilizate ( directe şi indirecte) sau utilizabile, adică pot fi atrase şi sunt efectiv
utilizate la producerea bunurilor necesare omului.
2
 TRĂSĂTURILE NEVOILOR
• Nevoile umane se caracterizează prin anumite
trăsături:
a) sunt nelimitate ca număr;
b) sunt limitate în capacitate, în sensul că intensitatea unei
nevoi este descrescândă pe măsură ce este satisfăcută;
c) nevoile sunt concurente şi substituibile;
d) nevoile sunt complementare;
e) nevoia se stinge momentan prin satisfacere.

3
 CARACTERISTICILE RESURSELOR
• Producerea bunurilor şi serviciilor necesare pentru satisfacerea nevoilor
presupune utilizarea de resurse specifice în cantitatea şi calitatea adecvată.
Resursele economice constau în totalitatea elementelor şi împrejurărilor
utilizate ( directe şi indirecte) sau utilizabile, adică pot fi atrase şi sunt efectiv
utilizate la producerea bunurilor necesare omului. Premisa primară este
reprezentată de natură, care oferă aproape toate cele necesare existenţei
oamenilor. Folosirea resurselor naturale este rodul activităţii umane,
condiţionată de existenţa resurselor umane. O mare însemnătate au în prezent
resursele informaţionale, folosite în scopuri de cunoaştere, decizie sau acţiune.
Resursele naturale, împreună cu cele demografice, formează resursele
primare. Resursele derivate sunt un rezultat al folosirii elementelor primare şi
potenţează eficienţa cu care sunt folosite toate resursele economice .
4
 RARITATEA
•Raritatea exprimă starea de tensiune între resursele economice limitate
şi nevoile nelimitate care trebuie satisfăcute cu ajutorul lor. În teoria
economică neoclasică, raritatea este o realitate universală şi atemporală,
un fenomen general şi absolut, spre deosebire de penurie care este
temporară, conjuncturală şi limitată în spaţiu.
• Legea rarităţii exprimă faptul că volumul, structura şi calitatea
resurselor se modifică mai lent decât volumul, structura şi
intensitatea nevoilor.
•Teoria economică soluţionează problema rarităţii, fie prin creşterea
cantităţii şi calităţii bunurilor produse pe baza alegerii acelor metode şi
tehnologii care permit folosirea eficientă şi economisirea resurselor rare,
fie printr-o mai bună distribuire a bunurilor. Ambele modalităţi conduc,
în ultimă instanţă, la o satisfacere mai bună a nevoilor. 5
 RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI
FUNDAMENTALE
•Problema fundamentală a oricărei economii constă în
alegerea resurselor limitate şi ierarhizarea folosirii lor pentru o
cât mai bună satisfacere a nevoilor în continuă evoluţie. În
fond această problemă implică răspunsurile date la trei
întrebări: Ce şi cât să se producă? Cum? Pentru cine?
Prima se materializează în a vedea cât de multe bunuri se pot
produce cu stocul limitat de resurse disponibile. A doua se
referă la alegerea tehnicii şi tehnologiei pentru a produce
cantitatea pentru care s-a optat din fiecare bun în parte. A treia
problemă se referă la distribuirea bunurilor între membrii
societăţii. 6
FRONTIERA POSIBILITĂȚILOR DE
PRODUCȚIE

7
 CONCEPTE LEGATE DE FPP
Frontiera (curba) posibilităţilor de producţie evidenţiază trei concepte:
- raritatea pusă în evidenţă de combinaţiile ce nu pot fi obţinute şi aflate în
afara curbei, în zona producţiei imposibile;
- alegerea, din necesitatea de a alege între punctele care pot fi realizate aflate
pe curbă, puncte ce exprimă toate pachetele aferente;
- costul de oportunitate, - exprimat de panta negativă a curbei care arată că
pentru a se obţine mai mult dintr-un anumit tip de bunuri, se va produce
mai puţin din alt bun.

8
 PUNCTELE IMPORTANTE ALE FPP

•Punctul de risipă de resurse este reprezentat de orice punct care este

situat în interiorul FPP. Dacă se prelungesc paralele la axa 0X sau 0Y
până când se realizează intersecția cu FPP se poate determina și care
este mărimea risipei de resurse înregistrate.

•Puncul de optim este reprezentat de orice punct care se situează pe

frontiera posibilităților de producție.

•Punctul de lipsă (sau penurie) de resurse este reprezentat de orice punct

aflat peste frontiera posibilităților de producție
9
 COSTUL DE OPORTUNITATE
•Costul de oportunitate exprimă preţuirea, alegerea (în expresie fizică şi/sau
monetară) acordată celei mai bune dintre şansele sacrificate atunci când se face o
alegere, când se adoptă o decizie de a produce, a cumpăra, a desfăşura o activitate,
dintr-o varietate de posibilităţi.
• Costul alegerii este costul (valoarea) unei activităţi măsurate în termenii celei mai
bune alternative sacrificate. Insuficienţa resurselor în raport cu nevoile, conjugată cu
incertitudinea alternativelor în care poate fi folosită orice resursă, banii şi timpul, fac
ca alegerea uneia dintre ele să fie însoţită sacrificarea celorlalte. Costul de
oportunitate măsoară „câştigul” prin „pierderea” celei mai bune dintre variantele
sacrificate.
• Calculul costului de oportunitate în cazul activităţii de producţie presupune: a)
determinarea creşterii cantităţii bunului x,(x); b) determinarea mărimii reducerii
bunului y, (y); c) raportarea cantităţii din bunul la care se renunţă la cantitatea cu
care creşte celălalt bun (-y/x). Pentru a opera cu numere pozitive, întrucât
întotdeauna y este negativ, se adaugă semnul minus în faţa raportului.
10
 COSTUL DE OPORTUNITATE
•Formule:

•Cox=-ΔY/ΔX;
Ne indică la câte unități din bunul Y trebuie să renunțăm pentru a putea
consuma/produce o unitate suplimentară din bunul X

• Coy=-ΔX/ΔY
Ne indică la câte unități din bunul X trebuie să renunțăm pentru a putea
consuma/produce o unitate suplimentară din bunul Y

11