Etica şi cultura organizaţională

•Formulează argumente pro şi contra în vederea necesităţii respectării funcţiilor

culturii organizaţionale.
Cultura organizaţională reprezintă un subiect al managementului, căruia în prezent i se
acordă o mare atenţie. La nivel mondial interesul pentru cultura organizaţională s-a
declanşat în deceniul al VII-lea al secolului XX. Cauza principală indirectă a reprezentat-
o performanţele firmelor nipone explicate într-o măsură apreciabilă prin cultura lor
specifică.
Pentru Republica Moldova aceasta însă constituie un domeniu al managementului nou şi
puţin studiat. Un număr nesemnificativ de întreprinderi autohtone i-au în
consideraţie cultura organizaţională, neglijând impactul major asupra procesului
decizional, motivaţional, de control. Însă managementul este profund interesat de
cunoaşterea acestui fenomen pentru ca să-l utilizeze eficient în vederea formulării şi
susţinerii strategiilor şi politicilor sale, a deciziilor, antrenării resurselor umane etc.
O organizaţie se caracterizează printr-un sistem de valori care alcătuiesc „profilul
cultural” al acesteia. Fiecare organizaţie este fondată pentru realizarea unui anumit scop,
acţiunea umană fiind orientată spre un scop bine definit. Scopurile au prioritate în faţa
celorlalte componente ale organizaţiei, întrucât doar prin raportare la ele se proiectează
structura organizaţiei. Ele sunt considerate fundamentul activităţilor de muncă, respectiv
al responsabilităţii lor asociate sarcinilor concrete de muncă.
Pentru organizaţia de producţie o importanţă semnificativă are faptul cu ce cheltuieli se
obţine rezultatul activităţii sale, care este efectul economic, dacă producţia este rentabilă
sau nu aduce profit. Eficacitatea economică, beneficiile reprezintă valori organizaţionale
importante. Pe lângă valorile care determină funcţionarea instituţiei publice, din cultura
organizaţională fac parte valorile şi normele comportamentale. Valorile reprezintă soluţii
comune ale membrilor organizaţiei respective la problemele existenţiale şi determină
comportamentul lor social.
Organizaţiile îşi pot realiza scopurile lor doar în condiţiile respectării ordinii funcţionale
şi structurale, ceea ce reprezintă un factor al stabilităţii sale. Ordinea în organizaţie este
asigurată de comportamentul de muncă al angajaţilor, de respectarea disciplinei de
muncă, de conştiinciozitatea personalului, de simţul responsabilităţii pentru îndeplinirea
sarcinilor. O componentă a culturii organizaţiei este cunoaşterea, care reprezintă sistemul
de cunoştinţe şi abilităţi pe care le folosesc indivizii pentru a-şi rezolva problemele cu
care se confruntă.

•Demonstrează relaţia dintre funcţiile culturii organizaţionale şi tipurile culturii

organizaţionale.
Cultura birocratică - se manifestă în reglarea externă a tuturor aspectelor de
activitate"control total" reguli formale" proceduri" ierar&ie" divizarea clară a muncii.
%ursa puterii este proprietatea resurselor şi cunoştin!ele te&nice. Cultura dată garantează
securitatea şi protejează de conflicte.
Cultura de antreprenoriat - este mobilă" orientată spre exterior" spre perspectivă" sus!
inândactivitatea creatoare. Marantează necesitatea angaja!ilor" aprecierea lor fiind după
intensitateamuncii. Conducerea este bazată pe carisma şefului.
Cultura practicologica - este bazată pe planuri" obiective" ra!ionament şi sc&imbul
vertical deinforma!ie. Cultura este orientată spre satisfacerea necesită!ilor din contul
eficacită!ii.

•Generealizează într-o schemă tipologia culturii organizaţionale.

Nr.
Criteriul de clasificare
Cr
t
1 Sfera de cuprindere
2 Intensitate
3 Caracter
4 Nivelul de participare
5 Gradul de risc şi rapiditatea
feed-back-ului
6 Configuraţia
7 Egalitate-ierarhie şi orientarea
spre persoană, orientarea spre
sarcină
8 Reguli de schimb între individ şi
organizaţie
9 Modele de comunicare
10 Structura organizaţiei
11 Sociabilitatea şi solidaritatea
Tipuri de culturi organizaţionale
Cultură dominantă şi subculturi
Culturi puternice şi slabe
Culturi pozitive şi negative
Culturi participative şi non-participative
Culturi de tip dur, cultura celor ce lucrează cu
însufleţire, cultura pariază pe compania ta,
cultura proces
Cultura tip “pânză de păianjen”, “reţea”,
“roi”, “templu”
Cultură orientată spre oameni, putere,
împlinire, roluri
Mecanism de piaţă, mecanism birocratic,
mecanism de clan.
Culturi de tip “high context” şi culturi de tip
“low context”
Culturi de tip organic, culturi de tip mecanic,
culturi mixte
Cultura tip reţea, comunitară, fragmentară,
mercenară