Spinelly Jerry Copila Stea

enar
mou
JERRY SrINELLi s-a nascut la 1 februarie 1941, in Norristown,
Pennsylvania, §i este un celebru autor de car;i pentru
copii. Visul sau era sa devina jucator profesionist de
baseball, dar totul s-a schimbat la vfirsta de §aisprezece ani,
cfind i-a fost publicat un poem in ziarul local, din acel moment
hotirandu-se pentru o cariera de scriitor. Este absolvent al
faculta;ii din Gettysburg #i master a1 Universita;ii Johns
Hopkins, iar prima sa carte pentru copii a publicat-o la varsta
de patruzeci §i unu de ani. Locuie§te in Pennsylvania, alaturi
de so{ia Eileen §i cei base copii ai lor. Dintre lucrarile sale
men{ionam: ñfnninr ñ fagee (1990 - ecranizat in 2003),
pentru care a primit Newberry Medal, Crest (1996 - in
curs de ecranizare), Wringer (1997 - in curs de
ecranizare), volum recompensat en Newberry Medal, Knots
in My Yo-Yo String (1998), Love, Siargirl (2007).
Jerry Spinelli
Traducere din limba engleza

KLEXANDRA DANILA
NEMIRA
Le mul{umesc din suflet lui Nick Uliano,
Tony Coia §i Mike Oliver pentru ct 2i datorita
lor exists aceastt poveste. De asemenea, edi-
toarei mele, Joan Slattery.
Pentru Eileen,
copila mea stea
§i lui Loren
Eiseley, care ne-a
invâ{at câ
}i atunci cand suntem devenim
Nu pot sâ-l uit nici pe Sonny Liston
Cravata cu arici
Cand eram mic, unchiul Pete avea o cravats pe

care era desenat un arici. Credeam câ era cel
mai grozav lucru de pe lume. Unchiul Pete
obi§nuia sâ stea r4bddtor lâ ngâ mine, in timp ce-
mi treceam degetele pe suprafa{a ei mâtdsoasâ,
eptandu-mâ
din moment in moment sâ fiu m;epat de
vreunul dintre ace. Odatâ m-a lâ sat sâ o port.
Am tot incercat sâ imi cumpâ r ti eu una, dar n-
am reu§it. La doisprezece ani ne-am mutat din
Pennsyl- vania in Arizona. Cand unchiul Pete a
venit sâ-ti ia mrnas-bun, purta cravata. M-am
gandit câ aha imi dâdea ocazia sâ o vâd pentru
ultima oars §i ii eram recunoscâ tor. La un
moment dat, ti-a
smuls-o teatral ti mi-a petrecut-o pe dupe gat.
- E a ta, mi-a spus. Cadou de plecare.
Mi-a plâ cut pa de mult cravata aceea cu arici,
incat am hot4rat sâ imi fac o colec{ie. La doi ani
dupe ce ne-am stabilit in Arizona, colectia
mea numâ ra tot o cravats. Unde st g4setti o
cravats cu arici in orâ §elul Mica, din Arizona -
sau oriunde altundeva, ca s-o spunem pe-a
dreaptâ ?
Cand am implinit paisprezece ani, am citit
despre mine in ziarul local. Sec{iunea dedicate
familiei avea o rubrica permanentâ cu aniversâ-
rile copiilor, iar mama le-a trimis ceva despre
mine. Noti{a se incheia aha: qPasiunea lui
Leo Burlock este colec;ionarea de cravate cu
arici.“ Dupe cateva zile, intorcandu-mâ de la
tcoalâ , am gâ sit o pungâ de plastic pe pragul
casei. lnâ - untru era ceva frumos impachetat,
legat cu o panglicâ galbenâ . Pâ rea un cadou.
Pe eticheta scria pLa multi ani!“. L-am deschis.
Era o cravats cu arici. Doi arici aruncau la
tints cu ghipii, in
timp ce un al treilea se scobea in dinti.
Am cercetat cutia, eticheta, hirtia. N-am gdsit
niciunde numele celui care mi-l trimisese. Mi-am
intrebat pdrin{ii. Mi-am intrebat prietenii. L-am
sunat pe unchiul Pete. Nimeni nu §tia nimic.
Atunci am ajuns la concluzia cl aveam de-a
face cu un mister. Nu mi-a trecut prin minte câ
eram urmâ rit. Câ to{i eram urmâ ri{i.
1
- Ai vâzut-o?
Aha m-a intampinat Kevin in prima zi dintr-
a unsprezecea. Atteptam sâ sune clopotelul.
- Pe cine sâ vâd?
- He, he!
$i-a lungit gitul, scrutind mul{imea.
V4zuse ceva neobi§nuit, i se citea pe chip.
- O sâ §tii, zambi el misterios, fâ râ sâ qi ia
ochii de la gloats.
Eram sute, roind, strigandu-ne, arâ tand spre
fe{ele bronzate pe care nu le vâzusem din iunie.
Nu era moment in care sâ fim mai interesati
unul de altul decat in acele cincisprezece
minute dinaintea primului clopo;el din
intaia zi de
§coalâ.
- Cine? l-am inghiontit.
Clopo{elul a sunat. Ne-am bulucit inâuntru.
In clash am auzit o voce toptitâ din spatele
meu intreband, in timp ce rosteam jurâmantul:
- Ai vâzut-o?
Am auzit pe coridoare. Am auzit la englezâ
ti la geometrie:
- Ai vâzut-o?
Cine putea sâ lie? O elevâ noun? Vreo blonde
splendidâ din California? Sau din Est, de unde
veniserâ multi dintre noi? Sau vreo prefacere de
vary, cineva care pleacâ in iunie arâtand ca o
feti â ti se mtoarce in septembrie en trup de
femeie, un miracol de zece sâptâmani?
In laboratorul de geografie am auzit un nume:
Copila-Stea. M-am intors spre elevul mai
mare, care stâtea pleo§tit in spatele meu.
- Copila-Stea? am exclamat. Ce fel de nume-i
Rsta?
- Asta e. Copila-Stea Caraway. Aha a spus in
clash.
- Copila-Stem?
- Mda.
Apoi am vâzut-o. In pauza de pranz. Purta
o rochie alburie, atat de lungs câ ii ascundea
pan- tofii. Cu vol4n la gat §i la maneci, arâta
de par- câ ar fi fost rochia de mireasl a
strâbunicii ei. Pârul de culoarea nisipului ii
ajungea pint la
44
umeri. Ducea ceva in spate §i nu era un ghiozdan.
Intai am crezut câ e o chitarâ in miniature. Mai
tarziu am aflat câ era o ukulele'.
Nu qi luase tavâ pentru mancare. Avea in
schimb o geantâ mare de panzâ , pe care era
pictatâ o floarea-soarelui in mâ rime naturals.
Toatâ sala de mese amu{ise la trecerea ei. S-a
oprit la o mask goals, §i-a pus geanta jos, ti-a
agâ {at instrumentul de scaun §i s-a a§ezat. A scos
un sandvici din geantâ ti a inceput sâ m4nance.
Jumâ tate de incâ pere inch se holba, cealaltâ
incepuse sâ tutoteascâ.
Kevin ranjea.
— Ce i-am zis?
Am aprobat din cap.
— E in a zecea, mi-a spus. Am auzit câ a fâcut
§coala acasâ pant acum.
— Poate asta e explica;ia, i-am râspuns.
Era cu spatele la noi, aha câ nu i-am putut
vedea chipul. Nu era nimeni cu ea la mask, dar
la mesele din jur copiii se inghesuiau cate doi
pe un scaun. Nu pâ rea sâ observe. Pâ rea izolatâ
mtr-o mare de chipuri care se holbau §i §u§oteau.
Kevin era din nou cu gura pant la urechi.
' Chitarâ havaiand (n. red.).
1
- Te gandetti la ce mâ gandesc ti
eu? Am rânjit ti eu. Am dat din
cap.
- Scaunul incins.
Scaunul fncies era emisiunea tcolii
noastre. Noi ii pusesem bazele anul trecut. Eu
eram regizor §i producâ tor, Kevin era gazda
din tata camerelor. In fiecare lung intervieva
un elev. Pam acum, cei mai multi fuseserâ genul
de elevi cu rezultate deosebite, sportivi,
cetâ{eni model. Importan{i in in{elesul
obi§nuit al cuvantului, dar nu foarte
interesan;i.
Deodatâ am vâ zut o ezitare in privirea lui
Kevin. Fata luase instrumentul. Incercase ni§te
acorduri. lar acum canta de-a binelea! Hi legâna
capul §i umerii cantand: qPrivesc pe deasupra
trifoiului cu patru foi ce adineaori mi-a scâ pat
privirii." In jur, o tâ cere mormintalâ . Apoi s-a
auzit cum o singurâ persoanâ bate din palme.
M-am uitat intr-acolo. Era casierita de la bufet.
Acum fata era in picioare, i§i luâ geanta pe
umâ r ti incepu sâ pâ teascâ printre mese, man-
gaind corzile, cantind, mergâ nd ;an{otâ ti
apoi invartindu-se. Capetele s-au intors,
privirile au urmat-o, lumea era cu gura c4scatâ .
Sâ nu-{i crezi ochilor. Cand a trecut pe la masa
1
noastrâ , am refit sâ ii vâd chipul. Nu era
superbâ, nici uritâ.
1
O dungâ pistruiatâ ii brâzda nasul. Arâta ca
o sutâ de alte fete din tcoalâ, cu excep{ia a doua
lucruri. Nu era deloc machiatâ, iar ochii ei
erau cei mai mari pe care ii vdzusem vreodatâ,
ochi de câprioarâ surprinsâ de farurile myinii. S-a
rdsucit cand a trecut pe lângâ noi, rochia ei
infoiatâ mi-a atins pantalonul, apoi a ie§it afarâ din
sala & mese.
Dintre mese s-au auzit trei bâtâi incete
din palme. Cineva a fluierat. Cineva a
chiuit.
Eu §i Kevin ne-am uitat ului{i unul la altul.
Kevin a schi{at o intrare in aer, §i amandoi
ne-am imaginat deja covorul ro§u.
- Scaunul incins! Atrac;ia principals - Copila-
Stea.
Am plesnit masa.
- Da!
Am bâtut palma.
2
A doua zi cand am ajuns la Roald, Hillari
Kim- ble fâcea valva la intrare.
- Nu-i realm, zicea ea batjocoritoare. E o actri-
;â, e o escrocherie.
1
- Cine incearcâ sâ ne tragâ pe sfoarâ? a
strigat cineva.
1
- Administra;ia, directorul. Cine altcineva?
Cui ii past?
Hillari a clâ tinat din cap dezaprobator la
absurditatea intrebâ rii.
O mand a fulgerat in aer:
- De ce?
- Atmosfera din §coalâ, s-a r4stit ea. Au impre-
sia câ locul dsta a fost prea anost anul trecut. Cred
câ dace infiltreazâ o nebunâ printre elevi...
- Aha cum ii infiltreazâ pe dia de la antidrog
in §coli! a strigat altcineva.
Hillari i-a aruncat o câutâturâ cruntâ vorbi-
torului, apoi a continuat:
- ...o nebunâ care sâ minte lucrurile pe
aici, poate vor mai da elevii pe la cate un meci
sau se vor inscrie in cate un club.
- In loc sâ se pip4ie prin bibliotecâ ! a
ciripit o alto voce.
Toatâ lumea a izbucnit in ras, apoi a sunat
clopo;elul §i am intrat.
Teoria lui Hillari Kimble s-a rdspandit repede
prin §coalâ §i a fost prompt acceptatâ.
- Crezi câ Hillari are dreptate? m-a
intrebat Kevin. Copila-Stea o fi vreo
infiltrate?
Am chicotit.
- Tu te auzi ce vorbetti?
1
§i-a desfâcut bra{ele.
- Ce?
- Rsta e liceul din Mica, i-am reamintit. Nu
o opera{iune CIA.
- Poate n-o fi, dar sper câ Hillari are
dreptate, mi-a rdspuns el.
- De ce a-i spera aha ceva? Dace nu e o
elevâ adevâ ratâ , nu putem sit o chemâ m la
Scaunul incins.
Kevin a dat din cap §i a zambit larg.
- Ca de obicei, Domnule Regizor, nu vezi
imaginea & ansamblu. Am putea folosi
emisiunea sâ o demascâ m. ln;elegi?
A schi{at iar intrarea in aer:
- Scaunul tncins descoperâ farsa din liceu!
M-am holbat la el.
- Tu chiar Rei st lie o impostoare?
$i-a intins iar zimbetul de la o ureche la alta.
- Evident. Popularitatea noastrâ o sâ creascâ
pant la cer!
Tribute s4 recunosc - en cât o vedeam mai

mult, en atat uni era mai for sâ cred ct e o
impostoare, o glumâ , orice, dar nu o persoanâ
adevâ ratâ . A doua zi purta o pereche de
pantaloni de un ro-
§u-aprins, scur{i §i largi, cu platcâ ti bretele - o
salopetâ. Pârul ei nisipiu era strans in doua cozi
impletite ti legate en panglici tot ro§ii. Obrajii §i-
i imbujorase cu ruj, de pâ reau doua mere, iar pe
fate qi focuse pistrui supradimensiona;i. Arâ ta ca
Heidi sau Bo Peep.
La pranz era tot singurâ, la aceeyi mask. Cand
a terminat de mancat §i-a luat chitara, cum focuse
§i in urmâ cu o zi. Dar de data asta nu a inceput
sâ cante. S-a ridicat §i s-a plimbat printre mese. S-
a uitat la noi. La un chip, apoi la altul, §i la
altul... Privirea aceea indrâ znea{â , privirea
qmâ uit la tine‘, pe care oamenii nu prea o au,
§i cu atat mai pu{in cei pe care nu-i cunotti.
P4rea sâ caute pe cineva ti toatâ lumea din sala
& mese incepuse sâ se simtâ stanjenitâ .
Pe cand se apropia de masa noastrâ , mi-a
trecut prin cap: qDacâ mâ caute pe mine?‘
Gandul m-a infrico§at. M-am intors. M-am uitat
spre Kevin. L-am privit cum zambea proste§te
in sus spre ea. I-a fâcut cu mana din varful
degetelor §i a §optit qsalut, Copilâ Stea". Nu am
auzit niciun râ spuns. Sim{eam acut trecerea ei
pe laugh scaunul meu.
S-a oprit doua scaune mai incolo. Ii
zambea unui elev rotofei din anul terminal pe
care-l chema Alan Ferko. In sala de mese nu se
auzea nici
2O
musca. A inceput sâ mangaie corzile
instrumen- tului. §i sâ cite. Era La multi ani.
Cand a ajuns la partea cu numele nu a cantat
doar numele de botez, ci tot numele:
— La multi ani, drags Alan Fer-kooooo!
Alan Ferko s-a mrotit ca panglicile de la

cozile impletite ale lui Bo Peep. A urmat o rafalâ
de fluierâ turi ti chiuieli, mai mult pentru Alan
Ferko decat pentru ea. In timp ce Copila-Stea se
indepâ rta in pas de mark, am vIzut-o pe Hillari
Kimble ridicandu-se de pe scaun, gesticuland,
spunand ceva ce nu am reu§it sâ aud.
— Numai un lucru i{i zic, mi-a spus Kevin pe
cand ne alâ turam mul{imii din hol, ar fi bine
sâ nu lie realm.
L-am intrebat ce inseamnâ asta.
— Inseamnâ câ dace e realm are o mare pro-
blems. Cat timp crezi câ poate rezista aici
cineva care e cu adevâ rat aha?
Bunk intrebare.
Liceul din regiunea Mica - LRM — nu era
chiar un cuib de nonconformism. Binem;eles, mai
erau individuali§ti pe ici, pe colo, dar erau ni$te
limite bine definite pe care nu le depâ tea
nimeni — to;i purtam acelea§i haine, vorbeam
la tel, mâ ncam
2
aceea§i mancare, ascultam aceeyi muzicâ . Chiar
§i tocilarii ti tdntdlâ ii nopri aveau amprenta LRM.
Dace se intampla sâ o ludm pe alte cdi, ne
intor- ceam iute la forma ini{ialâ , ca o bancl4 de
cauciuc. Kevin avea dreptate. Era de
neconceput sâ supravie{uiascâ printre noi cineva
precum Copi- la-Stea — sau cel pu;in sâ
supravie{uiascâ neschim- bath. Inst era evident
câ Hillari Kimble avea pe jumâ tate dreptate:
tata asta care qi spunea Co- pila-Stea putea sau
nu sâ fie o intrusl, dar orice
ar fi fost, sigur nu era realm.
Nu putea sâ lie.
De mai multe ori in acele prime sâ pt4mani ale
lui septembrie, a apâ rut imbrâ catâ in cate ceva
extravagant. O rochie scurtâ din anii 1920. O
rochie amerindianâ de piele. Un chimono. Intr-
o zi a venit imbrâ catâ intr-o lusts mini de blugi
cu ciorapi verzi, iar pe un picior avea o paradd de
ace de siguran{â in forms de buburuze §i
fluturati. pobitnuit‘ pentru ea erau rochiile §i
fustele lungi, victoriene, pant in p4mant.
O data la cateva zile canta altcuiva o
serenade cu qLa multi ani‘. Eram fericit câ ziua
mea era vara.
Pe hol saluta elevi pe care nu-i cunopea.
Celor din anul terminal nu le venea sâ creadâ .
2
Nu mai
2
vâzuserâ niciodatâ pe cineva dintr-a zecea pa de
indrâzne;.
In clash era mereu cu mana in aer, punand
intreb4ri, deli intrebarea nu avea de obicei nimic
de-a face cu subiectul care se discuta. Intr-o zi
a intrebat despre troli la ora de istorie a
Statelor Unite.
A compus un cantec despre triunghiurile iso+
cele. L-a cantat in ora de geometrie plant. Se nu-
mea Oi over en trei laturi, dar numai dot
sunt egale.
S-a inscris la echipa de atletism a §colii.
Intre- cerile se {ineau pe terenul de golf al
clubului din Mica. Steagurile rotii arâtau
alergâtorilor drumul. La prima mtrecere la care a
participat, in mijlocul cursei a luat-o spre
stanga cand toatl lumea a luat-o spre dreapta.
Au atteptat-o la linia de sosire. Nu a mai
apârut. A fost data alarm.
Intr-una din zile o fate a{ipat pe hol.
V4zuse o fe{i§oarâ maro ie§ind din geanta cu
floarea-soarelui a Copilei-Stea. Era animalul ei
de companie, un §obolan. Il aducea in fiecare
zi la tcoalâ in geanta.
Intr-o diminea{â a c4zut o ploaie
neobi§nuitâ. Chiar in timpul orei de sport.
Profesorul a trimis pe toatâ lumea mâuntru. In
2
drum spre urmâtoarea
2
ord s-au uitat pe geam. Copila-Stea era tot afarâ.
In ploaie. Dansând.
Voiam sâ o definim, sâ o caracterizâ m in
cateva cuvinte, aha cum fâ ceam unul cu celâ lalt,
dar nu puteam trece de qbizarâ ", pciudatâ ‘ §i
»caraghioasâ ‘. Felul ei de a fi ne dâ dea peste
cap. Un singur cuvant pârea sâ planeze pe cerul
senin de deasupra tcoli:
cuus
Tot ce fâ cea pâ rea sâ intâ reascâ vorbele lui
Hillari Kimble: Nu-i realm... Nu-i realm...
§i in fiecare noapte in pat mâ gandeam la ea
pe cand rds4rea luna la fereastrâ . Puteam sâ
cobor storul, sâ fie mai intunecat, sâ -mi fie mai
utor sâ adorm, dar nu o fâ ceam niciodatâ . In
acea ord luminatâ de luni câ pâ tam un
sentiment al diferen{ei dintre lucruri. Imi
plâ cea senzatia care mi-o dâ dea lumina aceasta,
de parcâ nu ar fi fost opusul zilei, ci partea ei
ascunsâ , partea intimâ a zilei, cand fantasticul
se scurgea pe ce aful meu imaculat precum o
pisicâ neagrâ venitâ din desert.
In timpul unui astfel de moment selenar mi-am
dat seama câ Hillari Kimble gretea. Copila-Stea
era realm.
2
3
Eu §i Kevin ne certam in fiecare zi.
Ca producâtor, indeletnicirea mea principals
era sâ recrutez oameni pentru Scaunul tncins.
Dupe ce primeam acordul cuiva, Kevin incepea
sâ se documenteze in legâturâ cu persoana, sâ-
§i pregâ teascâ intrebâ rile.
In fiecare zi mâ intreba:
- Ai inscris-o?
In fiecare zi ii spuneam câ nu. Devenise frustrat.
- Cum adicâ nu? Nu Rei sâ o inscrii?
I-am r4spuns cd nu sunt sigur. A fâcut ochii mari.
- Nu e§ti sigur? Cum po{i sâ nu fii sigur?
Am bâtut palma in sala de mese de sâpt4mani
intregi. Chiar ne-am gindit la o miniserie cu
ea. Rsta trebuie sâ fie cel mai tare episod din
Scaunul incins.
Am ridicat din umeri.
- Asta a fost atunci. Acum nu mai sunt sigur.
S-a uitat la mine de parcâ aveam trei urechi.
- In legâ turâ cu ce nu e§ti sigur?
- Bine. O s-o inscriu eu, a spus, §i mi-a intors
spatele gata sâ plece.
- Atunci va trebui sâ iti cau{i alt regizor.
S-a oprit. Aproape câ vedeam turn ie§ind din
2
umerii lui. S-a râ sucit ti mi-a aruncat:
2
— Leo, cateodatâ etti un adevâ rat nemernic.
Apoi a plecat.
Era neplâ cut. Kevin Quinlan §i en mine eram
de acord in toate. Eram prieteni de cand
sosisem in Arizona in aceeyi sâ pt4manâ , acum
patru ani. Cactusul {epos in forms de part ni se
pâ rea la amandoi câ seamâ nâ cu o paletâ de
ping-pong cu mustâ {i. lar cactutii saguaro arâ tau
ca ni§te labe de dinozaur. Eram mor{i dupe
crema de câ p§uni §i banane cu lapte. Amandoi
voiam sâ facem carierâ in televiziune. Kevin zicea
mereu câ vrea sâ devinâ moderator la talk-
show-uri vulgare, §i nu glumea. Eu voiam sâ fiu
prezen- tator la rubrica de ttiri sau de sport. Am
gandit Scaunul incins impreunâ §i am convins
liceul sâ ne lase sâ il punem in aplicare. A fost un
succes imediat. In scurt timp a devenit cea mai
cunos- cuts chestie din tcoalâ .
Atunci de ce mâ impotriveam?
N-aveam nici cea mai micâ idee. Erau urge
sentimente vagi, §i dintre ele singurul pe care
puteam sâ -l identific era un avertisment: Las-o in
pace!
Intre timp qIpoteza lui Hillari" (aha ii
spunea Kevin) dâ duse nattere altor teorii.
Incerca sâ se fact remarcatâ de cineva din in-
dustria filmului.
2
Se droga.
2
Era un exemplu de persoanâ care focuse tcoalâ
acasâ ti o luase razna.
Era o extraterestrâ.
§obolanul pe care il adusese la tcoalâ era
doar varful aisbergului. Avea sute acasâ, unii
mari cit o pisicâ .
Trdia intr-un oral pâ r4sit in desert.
Trâ ia intr-un autobus.
Pâ rin{ii ei erau acroba;i la circ.
Pâ rin{ii ei erau vrâ jitori.
P4rin{ii ei erau doua legume intr-un spital
din Yuma, câ ror nu le mai func{iona creierul.
O priveam cum se a§eza in clash §i scotea
din geanta de panzâ o fa;â de mask albastrâ cu
volâ- n galbene pe care o mtindea peste trei
laturi ale b4ncii. O vedeam cum aranjeazâ o
vazl de vreo doua palme ti in ea o margaretâ
alba cu galben. Le intindea §i le aduna la fiecare
ord, de base ori pe zi. Margareta era proaspâtâ
numai luni diminea;a, la ultima ord petalele
incepeau sâ se ofi- leascâ. Pam miercuri
petalele câdeau §i tulpina se vettejea. Vineri
floarea atarna peste marginea vazei fdrâ apt,
capul ei ca un ciot mort impril§tia praf galben
in §an{ul pentru creioane.
Ne alâ turam ei in timp ce ne canta La
3
mul(i Lai in sala de mese. O auzeam
salutandu-ne pe
3
coridoare §i in clase §i ne intrebam de unde §tie
cum ne cheamâ §i cand ne-am nascut.
Ochii ei pca surprin§i de faruri‘ ii dâ deau o
expresie de uluire permanentâ, iar noi ne treceam
uitandu-ne inapoi peste umâr ti intrebandu-ne
ce ratasem.
Ridea cind nu se spunea nici o glumâ. Dansa
fart muzicâ.
Nu avea prieteni ti totu§i era cea mai prie-
tenoasâ persoana din tcoalâ .
In râ spunsurile ei la clash vorbea deseori
despre cai de mare ti stele, dar nu §tia ce e o
minge de fotbal.
Zicea câ nu are televizor acasâ.
Scapa intelegerii noastre. Era prezentul. Era
viitorul. Era mirosul abia perceptibil al unei
flori de cactus, umbra vremelnicâ a unei bufnite
spiridut. Nu §tiam cum s-o in;elegem. In
mintea noastre incercam sâ o {intuim de tabla
de plutâ ca pe un fluture, dar acul trecea direct
prin ea §i era liberâ sâ zboare mai departe.
Kevin nu era singurul. §i alert mâ bâteau la cap:

- Adu-o la Scaunul incins!
3
Am mintit. Am spus câ e numai in clasa a
zecea §i ar trebui sâ fii cel pu{in intr-a
unsprezecea ca sâ apart la Scaunul incins.
Intre timp mâ {ineam la distan{â. O primeam
de parcâ ar fi fost o pasâ re intr-o colivie. Intr-
o zi am luat-o dupe col{ §i iat-o, venea drept
spre mine, cu fusta lungi fo§nindu-i, se uita
direct la mine, impresurandu-mâ cu ochii
aceia. M-am intors §i am luat-o la goanâ in
direc{ia opusâ . Cand m-am atezat in bancâ la
ora urmâ toare, mâ sim;eam mc4lzit, tulburat.
Mâ mtrebam dace nesâ buinta mea era vizibilâ .
Deveneam oare caraghios? Sentimentul pe care
il avusesem cand am vâ zut-o semdna foarte
tare cu panica.
Apoi, intr-o zi dupe tcoalâ , am urmâ rit-o.
Am mrnas la o distan{â care pâ rea sigurâ .
Cum se §tia câ nu ia niciodatâ autobusul, mâ
yteptam ca plimbarea sâ fie scurtâ. Nu a fost pa.
Am strâ- bâ tut toate Mica, trecand pe langâ
sute de cur{i fâ râ iarbâ , dar pline de pietre §i
cactuti, prin centrul comercial neorenascentist,
pe laugh fabri- ca de electronics, in jurul câreia se
contruise ora- Jul cu doar cincisprezece ani in
urmâ .
La un moment dat, a scos o bucatâ de
hirtie din geanta. A cercetat-o cu aten{ie.
3
Pâ rea câ se uita dupe numerele caselor in
timp ce inainta.
3
Brusc, a urcat pe trotuarul din fa{a unei case, s-
a indreptat spre u§a de la intrare ti a lâ sat ceva
in po§tâ.
Am a§teptat sâ plece. M-am uitat in jur - nu
era nimeni pe stradâ. M-am dus la cutia po§talâ
ti am scos o felicitare fâ cutâ de mand. Fiecare
liters lunguia;â era de alta culoare. Scria:
FELI- CITNRI! Nu era semnatâ .
Am reluat urmârirea. Ma§ini intrau pe aleile
din fa{a caselor. Se focuse vremea cinei. Pârin{ii
mei erau probabil ingrijora{i.
A scos tobolanul din geanta ti l-a zat pe
umdr. De acolo, rozâtorul se uita mapoi, ii
ve&am fa;a triunghiularâ spionind din pdrul ei
de culoarea nisipului. Nu-i puteam zâri ochii negri
de m4rgea, dar am b4nuit câ ma privea. Imi
imaginam câ ii spune ce vede. Am merit
distan{a dintre noi.
Umbre strâbâteau strada.
Am trecut pe langâ spâ lâ toria de ma§ini §i
magazinul de biciclete. Am trecut de terenul de
golf, cea mai mare mtindere de verdea â din zone,
pant la terenul din oryul urmâtor. Am trecut de
semnul en line a{i venit in Mica‘. Ne
mdreptam spre Nord. Noi §i autostrada, en
rtul ti soarele revdrsandu-se din spatele
mun{ilor Maricopa. Imi doream sâ fi avut
3
ochelarii de soare la mine.
Dupe o vreme, a heat autostrada. Am ezitat,
dar am continual urmâ rirea. Se indrepta direct
spre soarele care apunea, semâ nand cu o porto-
call cocotatâ pe creasta mun;ilor. Pentru o secun-
dâ , muntii au avut aceea§i culoare de lavandâ
ca fusta ei pline de nisip. Cu fiecare pas, crettea
tâ cerea, ca §i senza{ia mea câ se §tia — se §tiuse
de la inceput — urmâ ritâ . Chiar mai mult, câ mâ
câ lâ uzea. Nu s-a uitat nici un moment inapoi.
A inceput sâ cante la ukulele. Apoi i-am auzit
§i glasul. Nu mai vedeam tobolanul. Mi-am
imaginat câ a;ipise la adâpostul pdrului ei. Mi-
am imaginat câ o acompaniazâ . Soarele s-a hat
dupe mun i.
Unde mergea?
In asfin;itul crescand, cacti saguaro
aruncau umbre nesf ite pe solul pietros. Am
sim{it aerul râ coros pe fa{â . De§ertul mirosea a
mere. Am auzit ceva — un coiot? M-am gandit la
terpi cu clopo{ei §i scorpioni.
M-am oprit. Am privit-o cum se
mdep4rteW. Mi-am inâ bu§it impulsul de a o
striga, de a o avertiza... de ce anume?
M-am intors ti am luat-o la pas, apoi am por-
nit-o in goanâ spre autostrada.
3
4
Hillari Kimble era cunoscutâ in liceul din Mica
pentru trei lucruri: gura ei, Farsa §i Wayne Parr.
Gura ei era bine cunoscutâ , cel mai adesea
pentru vâ ic4reli.
Episodul care a devenit cunoscut sub numele
de Farsa lui Hillari a avut loc in al doilea an de
liceu, cand a incercat sâ intre in clubul de majo-
rete. Chipul, pârul §i silueta ei erau potrivite
§i, in mod evident, avea o gura destul de
mare. A fost acceptatâ imediat. Apoi a uluit
pe toate lumea refuzand. Voia sâ demonstreze
câ poate, asta a fost replica ei. Spunea câ nu a
avut deloc inten-
{ia sâ urle §i sâ;op4ie in fa{a tribunelor goale (cam
aha erau de obicei). $i oricum ei nu-i plâ ceau
sporturile.
Wayne Parr era prietenul ei. Din punctul de
vedere al vocii era opusul ei: de abia qi
deschidea gura. Nici nu era nevoie. Trebuia doar
sâ fie prezent. Asta era menirea lui: sâ -§i fact
apari;ia. Dupe standardele fetelor, dar §i ale
bâ ie;ilor, Wayne Parr era superb.
Dar era mai mult - §i mai pu;in - de atat.
Dace ludm in considerare succesele lui, Wayne
Parr pârea sâ fie un nimeni. Nu practica nici un
3
sport, nu era membru in nici o organiza{ie, nu
cJtigase nici un premiu, nu luase nici o note
de zece. Nu fusese ales niciunde, nu primea
apre- ciere pentru nimic - §i totu§i era imp4rat
al de- filâ rii noastre zilnice.
Nu ne trezeam dimineata intrebindu-ne qCu
ce o sâ se imbrace Wayne Parr azi?‘ sau qCum
se va comporta Wayne Parr azi?‘, cel pu{in nu
in mod con§tient. Dar la un anumit nivel, unul
imperceptibil, despre asta era vorba. Wayne Parr
nu mergea la meciuri de fotbal §i de baschet, pa
cum, de altfel, nu mergeam nici noi. Wayne Parr
nu punea intrebdri la ore §i nici nu se
entuziasma de profesori sau de vreo adunare
care sus{inea cine §tie ce cauzâ . Lui Wayne
Parr nu-i pâ sa. Nici noun.
Ne crease Parr sau era doar imaginea
noastre in oglindâ? Nu Liam. Inst & un lucru
eram sigur, dace dezlipeai straturile ideii de
elev, unul cate unul, miezul nu ar fi fost spiritul
tcolii, ci Wayne Parr. Astfel câ in a zecea l-am
inscris pe Parr la Scaunul incins. Kevin a fost
surprins.
- De ce el? Ce merite are?
Ce puteam sâ -i spun? Câ Parr era un subiect
interesant tocmai pentru câ nu focuse nimic,
tocmai pentru câ se pricepea formidabil de bine
3
la a nu face nimic? Aveam doar o vagâ intui{ie, pe
care nu o puteam articula. Am ridicat din
umeri. Momentul-cheie al acelei edi{ii din
Scaunul incins a fost intrebarea lui Kevin
despre modelul in via{â al lui Parr. Era una
dintre intrebâ rile lui
standard.
Parr a râspuns: pGQ.‘
Eu,din camera de sunet, am crezut câ n-aud
bine. Era vreo problems cu sunetul?
Kevin a repetat prostit: qGQ?“
— Gentleman's Qmrter/y? Revista?
Parr nu s-a uitat la Kevin. A privit direct spre
camera. A incuviin{at foarte satisfâ cut. A con-
tinual spunand câ vrea sâ devinâ model, iar
{elul lui este sâ apart pe coperta pGQ“. §i a
pozat pentru camera chiar in acel moment —
mina aceea dispre uitoare de model i-a reutit la
fix —; deodatâ mi-a picat fisa: conturul
maxilarului incadrat in col{ul unei coperte,
obrajii netezi, p4rul ti din ii perfec i.
Aha cum am spus, toate astea au avut loc spre
sfar§itul celui de-al doilea an de liceu. Am
crezut atunci câ Wayne Parr va fi mereu
impâ ratul nostru. Cum puteam sâ imi inchipui
câ locul ii va fi curand contestat de o elevâ
3
instruitâ acasâ , cu nasul br4zdat de pistrui?
3
Kevin m-a sunat intr-o vineri sears. Era la un
meci de foltbal.
- Repede! Grâ bepe-te! Last tot ce faci! Acum!
Era unul dintre pu{inii care mergeau la me-
ciuri. $coala ameninta mereu câ le va anula
din cauza numâ rului mic de spectatori.
Spuneau câ biletele cumpârate abia acopereau
factura pentru
iluminarea terenului.
Urla la telefon. Am sâ rit in furgonetâ §i am
gonit spre stadion.
Am sârit din ma§inâ. Kevin era la poartâ,
fâ-
candu-mi cu mana:
- Grâbette-te!
Am aruncat cei doi dolari pentru bilet la
geamul ghiteului ti am alergat sâ ajungem la teren.
- Vezi mai bine de aici, mi-a spus, trâ gan-
du-mâ in tribune.
Era pauzâ . Galeria era pe teren, toy paisprezece.
Printre miden{i, i se spunea qCea mai mice galerie
din lume‘. Nu erau destui sâ formeze litere -
en excep{ia lui i mare -, pa câ nu aveau multd
activitate in pauze. Mai mult stâ teau. Pe doua
3
randuri de lapte, plus elevul care-i conducea.
Fdrâ majorete. F4râ purtâtori de flamuri. Fdr4
fete en steaguri.
3
Seara asta era o exceptie. In seara asta
Copila- Stea Caraway era pe teren cu ei. In timp
ce cantau {intui i in locul unde stâ teau, ea
umbla de ici-colo in pas de mark, in
picioarele goale pe iarbâ , cu rochia ei lungi de
culoarea ldmaii. Se plimba de la o poartâ la
alta. Se invartea ca o vi- jelie. Mâ r§d1uia
;eapâ nâ ca un soldat de lemn. Sufla intr-un
flaut imaginar. Sdrea in aer pocnin- du-§i
c4lcaiele. Majoretele de pe margine erau cu gura
c4scatâ . Ca;iva oameni din tribune au flu-
ierat. Restul - de abia depâ §eau numâ rul
celor din galerie - aveau expresia Ce mci e ¿i
osfoJ
Galeria a terminat de cantat §i a ietit din teren.
Copila-Stea a mrnas. Se invartea spre linia de
40 de metri cand s-au intors jucâ torii. Au fâ cut
o inc4lzire scurtâ. Ea li s-a alâturat: sârind §i
dand lovituri in aer. Echipele s-au aliniat
pentru lo- vitura de inceput a celei de-a doua
reprize. Min- gea fusese coco;atâ pe suport. Ea
era inch pe teren. Arbitrul a fluierat, a arâ tat
câ tre ea. §i-a fluturat mana, fâ candu-i semn sâ
plece. Inst ea a
{a§nit spre minge. A smuls-o din suport §i a
inceput sâ danseze cu ea, invartindu-se §i
3
stran- gând-o la piept §i ridicInd-o in aer.
Jucâtorii s-au uitat la antrenori. Antrenorii s-au
uitat la arbitri. Arbitrii au fluierat. S-au indreptat
spre ea. Singurul
3
ofi{er de poli{ie de serviciu s-a indreptat spre
teren. Ea a lovit mingea, care a trecut de banca
echipei oaspete §i a fugit de pe teren §i de pe
stadion. Toate lumea ova{iona: spectatorii,
majoretele, galeria, jucâtorii, arbitrii, pârin{ii
care se ocupau de standul cu hot-dog, poli{istul,
eu. Am fluierat ti am trop4it in tribunele de
aluminiu. Majoretele au privit in sus, plâcut
surprinse. Era prima data cand auzeau ceva
din tribune. Au fâ cut roata, s4rituri §i chiar o
piramidâ pe trei randuri. Vechii locuitori - pe
cat de vechi puteau fi locuitorii intr-un oral
pa de nou ca Mica - au spus câ nu
mai auziserâ aha larmâ.
La urmâ torul meci au venit mai mult de o

mie de oameni. Toate lumea, in afarâ de Wayne
Parr
§i Hillary Kimble. Era coadâ la ghiteul de bilete.
Standul cu gustâ ri a terminal tot stocul de
hot-dog. A fost chemat ti un al doilea ofi;er de
poli{ie. Majoretele iti tr4iau momentul de
glorie. Urlau spre tribune:
- Vrem un E!
Tribunele urlau drept r4spuns:
4
- EEEEE! (Eram Electronii, in onoarea
mot- tenirii electronice a oratului.)
4
Majoretele ti-au fâcut tot programul inainte
de primul sfert. Galeria era zgomotoasâ §i
exal- tats. Echipa chiar a marcat. In tribune,
privirile se tot indreptau spre capâtul
terenului, spre intrare, spre intunericul
luminat de felinare din afara stadionului. A
teptarea s-a inte{it spre sfar-
§itul primei reprize. Galeria a mâr§âluit insufle-
{its pe teren. Chiar ti ei se uitau in jur.
Muzicienii §i-au fâcut programul. Au format
chiar un mic cerc asimetric. Pâreau sâ zdboveascâ
pe teren, lungindu-§i acordurile, atteptand. In
sfâr§it, f4râ tragere de inimâ au p it spre tuts.
Ju- câtorii au revenit. Au tot aruncat priviri in
jur, in timp ce qi fâceau incâlzirea. Cand
arbitrul a ridicat mana §i a fluierat pentru
inceperea celei de-a doua reprize, dezamâgirea
a cuprins stadio- nul. Majoretele s-au pleo§tit.
Ea nu mai venea.
Lunea urmâ toare, in sala de mese, am avut

parte de un Doc. Frumoasa platinatâ Mallory Still-
well, câpitanul majoretelor, era la masd en Copila-
Stea. Au stat impreunâ, au mancat, au vorbit, s-au
plimbat. La a tasea ord toate tcoala §tia: Copila-
Stea fusese invitatâ sâ devinâ majoretâ ti acceptase.
4
Cred câ §i locuitorii din Phoenix au auzit
rumoarea noastre. Va purta aceeyi fustâ §i
acelei pulover? Va scanda ovatiile obitnuite?
Toate majoretele o doreau sau a fost doar
ideea capita- nului? Oare celelalte erau
geloase?
Repetitiile majoretelor au atras mul{imi de
curio§i. Cel pu{in o sute dintre noi au stat in
parcare in ziua aceea, uitindu-ne cum invâ {a
exerci;iile, privind-o cum sâ rea imbrâ catâ in
rochia ei lungi pint in pennant.
A exersat doua sâ ptâ mini. La jumâ tatea celei
de-a doua purta uniforma: jerseul alb cu guler
in V ti cu aplica ii verzi, fusta alba cu verde,
scurtâ
§i plisatâ. Arâta la fel ca restul.
Totu§i, pentru noi nu era o adevâ ratâ majo-
retd, ci Copila-Stea costumatâ in majoretâ . A
continual sâ mingiie corzile de la ukulele ti sâ
le cante La multi Lai celorlal{i. A purtat §i mai
departe fuste lungi in zilele in care nu era meci,
a transformat §i mai departe banca in care
stâtea intr-un col{itor de acasâ . De Halloween
fiecare elev din clasa ei a gâsit pe banca o
bomboanâ in forms de dovleac. Nu a fost
nevoie sâ intrebe nimeni de la cine sunt. Atunci
3
deja ne hotdrasem câ ne place sâ o avem in
preajml. Ne-am trezit dorindu-ne sâ mergem la
§coalâ nerâbdâtori sâ
vedem ce poznâ bizarâ va mai face. Ne dâdea
subiecte de conversa{ie. Era interesantâ.
In acela§i timp pâ stram distanta. Pentru câ
era diferitâ. Diferitd. Nu aveam en cine sâ o
com- param, nu g4seam pe nimeni sâ -i semene.
Era ca un teritoriu necunoscut. Periculos. Ne
era teams sâ ne apropiem prea tare.
De asemenea, eptam en to ii sâ vedem cum
se va termina un eveniment care se mtrevedea tot
mai clar en fiecare zi. Aniversarea lui Hillari
Kimble.
Chiar ea a aranjat lucrurile cu o zi inainte.

La mijlocul pauzei de pranz, s-a ridicat de la
mask
§i s-a indreptat spre Copila-Stea. Jumâtate
de minut a stat pur §i simplu in spatele
scaunului fetei. S-a hat linittea, se auzea doar
z4ngânitul vaselor la bucltdrie. Doar Copila-Stea
mai meste- ca. Hillari s-a mitcat intr-o parte.
- Eu sunt Hillari Kimble.
Copila-Stea a ridicat privirea. A zambit ti a
spus:
- §tiu.
- Maine e ziua mea. 4
4O
- §tiu.
Hillari a fâ cut o pauza. Ochii i s-au ingustat.
A pironit-o cu degetul.
- Sâ nu cumva sâ incerci sâ imi can;i maine,
te avertizez.
Numai cei de la mesele alâ turate au auzit
râspunsul slab al Copilei-Stea:
- N-o st- i cant.
Hillari a afi§at un zambet superior, satisfâcut
ti s-a indepârtat.
Din momentul in care am ajuns la tcoalâ a

doua zi, atmosfera era in epâtoare precum
epii unui cactus. Cand a sunat pentru pauza de
pranz, am nâ vâ lit spre u§i. Am roit in fa{a
bufetului. Am ales in grabs §i ne-am repezit
spre locurile noastre. Nu ne mai mitcasem
niciodatâ aha de repede ti in pa o tâcere. Cred câ
cel mult §opteam. Am stat ti am mancat. Ne era
teams sâ ron;â im cartofii, teams câ vom rata
ceva.
Hillari a intrat prima. A mâ rtâ luit
inâ untru, in fruntea prietenelor ei, ca un
general al cuceri- torilor. La bufet ti-a trintit
mancarea pe tavâ . S-a incruntat la casieri{â.
Intre timp, prietenele ei au scrutat mul imea,
câutand-o pe Copila-Stea. Hillari s-a zgait
feroce doar la sandviciul ei.
Wayne Parr a intrat §i el ti s-a yezat la citeva
mese distan{â de parcâ s-ar fi temut de ea.
In sfir§it, a ajuns §i Copila-Stea. S-a dus direct
la bufet, zimbind fârâ grijâ , ca de obicei. §i ea,
§i Hillari pâreau sâ nu §tie de existen{a celeilalte.
Copila-Stea a mancat. Hillari a mancat. Noi
priveam. Numai ceasul se mitca.
Cineva din personalul de la bucltâ rie a
scos capul afarâ pe deasupra bufetului §i a
strigat:
- Tavi!
O voce a urlat drept râ spuns:
- Lini§te!
Copila-Stea a terminat & mancat. Ca & obicei,
§i-a bâgat toate ambalajele goale in punga de har-
tie, a dus-o la co§ul rezervat doar pentru
hirtie de sub fereastra unde se retumau tâ vile. S-a
intors la loc. §i-a ridicat instrumentul. Nici n-
am mai respirat. Hillari se zgaia mai departe la
sandvici. Copila-Stea a inceput sâ mangaie
corzile §i sâ fredoneze. S-a ridicat. S-a plimbat
printre mese. Trei sute de perechi de ochi o
urmlreau. A ajuns la masa lui Hillari §i a trecut
mai departe, direct spre masa la care stâ team
eu §i Kevin cu echipa de la Scaunul incins. S-a
oprit §i a cantat M multi Citi. La sfar§itul
cantecului s-a auzit numele lui Hillari, dar,
4
;inandu-§i promisiunea de cu o zi
inainte, nu l-a cantat /«i Hillari, ci mie. A stat
laugh umârul meu §i s-a uitat la mine,
zambind ti cantind, iar eu nu am §tiut dace
trebuie sâ mâ uit in jos la mainile mele sau in
sus la chipul ei, aha cI am fâ cut un pic din
amindouâ . Fa{a imi ardea. Cand a terminat,
elevii au izbucnit in aplauze. Hillari Kimble a
trop4it afarâ din sala de mese. Kevin s-a uitat
la ea §i, arâ tand spre mine, a intrebat ce
trebuie sâ fi gandit toate lumea:
- De ce el?
Copila-Stea a inclinat capul de parcâ mâ stu-
dia. A zambit poznat. M-a tras de lobul
urechii ti a spus:
- E drâgut... §i s-a indepârtat.
Mâ sim{eam in noun feluri deodatâ, §i toate
s-au concentrat in atingerea ei, pant cand a prins
§i Kevin de acela§i loc.
- Devine din ce in ce mai interesant. Cred
câ e vremea sâ -i facem o vizitâ lui Archie.
7
A.H. (Archibald Hapwood) Brubaker
trâia intr-o cash de oase. Maxilare, oase ale
toldului, femururi. Erau oase in fiecare camera,
4
in fiecare
dulap, pe veranda din spate. Unii oameni au
pisici de piatrâ pe acoperi§. Archie Brubaker
avea pe acoperi§ scheletul lui Monroe,
siameza lui moartk Te atezi in baie §i dai nas
in nas cu craniul ranjind al lui Doris, o
creodontâ preistoricâ. Deschizi dulapul din
bucâtârie unde ar trebui sâ fie untul de arahide
ti te trezetti fate in fate cu chipul fosil al unei
vulpi dispârute.
Archie nu era morbid, era paleontolog. Oa-
sele proveneau din sâpâturile pe care le
focuse de-a lungul §i de-a latul vestului
american. Multe ii apar{ineau de drept, le
gâ sise in timpul liber. Altele le adunase pentru
muzee, dar le dosise in buzunar sau in rucsac.
- Mai bine sâ stea la mine in frigider decat sâ
disparâ in vreun sertar din pivni{a unui muzeu,
ar spune el.
Cand nu dezgropa oase, Archie Brubaker
pre- da la universitâtile din Est. S-a pensionat la
taizeci ti cinci de ant. La taizeci Ji base, so{ia lui,
Ada Mae, a murit. La taizeci §i lapte s-a mutat,
impreunâ cu oasele, in Vest, .sâ se alâture
celorlalte fosile“.
Hi alesese casa din doua motive:
apropierea de liceu (voia sâ fie aproape de
copii; nu avea al{ii) §i qseñ or Saguaro". Acesta
4
era un cactus gi- gantic, de vreo noun metri,
care domina magazia
de unelte din curtea din spate. Avea doua bra e
sus pe trunchi. Unul crescuse orizontal, celâ lalt
o cotise in sus, ti p4rea o mand care fâ cea semne
de adio. Bra;ul fluturand era verde de la cot in
sus, tot restul era cafeniu, mort. Mare parte din
pielea groasâ de pe trunchi se lâ sase ti se mo-
totolise intr-o claie deasupra piciorului masiv:
Señ or Saguaro i{i pierduse pantalonii. Doar coas-
tele, atchii de grosimea degetului mare, il mai
{ineau laolaltâ .
Bâ tranul profesor vorbea deseori cu Señ or
Saguaro. $i cu noi. Nu avea dreptul sâ predea in
Arizona, dar asta nu-l oprise. In fiecare sambâ tâ
diminea{a, casa lui devenea tcoalâ . Elevi de
clasa a patra, elevi de clasa a dou4sprezecea —
to{i erau bine-veni{i. Fâ râ lucruri, f4râ note, fâ râ
prezen{â . Doar cea mai extraordinary §coalâ de
care am avut parte cei mai multi. Trecea prin
toate su- biectele, de la pasta de din;i la tenie ti,
nu §tiu cum, le flcea sâ se potriveascâ . Ne
numea Cio- stitul ordin al pietrei de os. Ne
dâ duse la to;i co- liere fâ cute de el.
Pandantivul era un mic os fosilizat atarnat de o
facie de piele. Cu multi ani inainte ceruse
primei lui genera;ii:
— Spune{i-mi Archie.
Nu a mai trebuit sâ o repete niciodatd dupe aceea
4
In acea zi, dupe cine, eu §i Kevin am fâ cut
o plimbare pant la Archie. Deli in mod
oficial clasa se intilnea sambâtâ diminea{a,
copiii erau bine-veni{i oricand.
- $coala mea, zicea el, e peste tot §i tot timpul
deschisâ.
Ca de obicei, l-am gâsit pe veranda din spate,
citind in balansoar. Veranda, sc4ldatâ de auriul
ro§iatic al apusului, era indreptatâ spre mun{ii
Maricopa. Pâ rul lui Archie pâ rea sâ emane o
luminâ proprie.
In momentul in care ne-a vâ zut, §i-a lâsat
cartea jos.
- Ah, elevi! Bine a{i venit!
- Archie, am spus noi, §i ne-am intors spre
marele cactus, aha cum trebuiau sâ fact oaspe{ii:
- Señ or Saguaro, am salutat.
Ne-am yezat pe balansoare, veranda era pline
de ele.
- Deci, domnilor, despre ce e vorba, afaceri
sau pllcere?
- Derutâ , am inceput eu. E o fate noun in
tcoalâ.
- Copila-Stea, a ras.
Kevin a fâ cut ochii mari.
- O cuno§ti?
4
- S-o cunosc?
$i-a luat pipa §i a umplut-o cu tutun cu
aroma de cireyâ . Intotdeauna fâ cea pa cand se
pregâ tea de un curs sau o conversa{ie lungi.
- Bunk intrebare.
Hi aprinse pipa.
- Sâ spunem câ a fost aici pe veranda de des-
tule ori.
Fum alb ie§i din col{ul gurii lui ca ni§te sem-
nale de apa§.
- Chiar mâ intrebam cand o sâ incepe{i sâ
pune;i intrebâri.
A chicotit ca pentru sine.
- Derutâ ... bun cuvant. Chiar câ -i diferitâ,
nu-i pa?
Eu §i Kevin am izbucnit in ris ti am
aprobat. In momentul acela mi-am dat seama cat
tanjisem dupe confirmarea lui Archie.
- De parcâ ar fi din alta specie, a exclamat
Kevin.
Archie §i-a ridicat capul, ca ti cum tocmai
auzise glasul unei pds4ri rare. Teavapipei afita un
zambet stramb. O aroma dulce a umplut aerul din
jurul balansoarelor noastre. S-a uitat la
Kevin.
- Dimpotrivâ, e de-a noastre. In mod sigur.
Ea e ca noi mai mult decat suntem noi inline.
4
Ea
4
este, cred, cine suntem noi cu adevâ rat. Sau am
fost.
Archie vorbea aha in dodii uneori. Nu in;e-
legeam tot timpul ce vrea sâ spune, dar
urechilor nu le prea pâsa. In vreme ce soarele se
afunda in spatele mun{ilor, trimise o ultimâ
sâgeatâ de lu- mind câtre sprancenele lui Archie,
care str4lucirâ metalic.
- Sâ §ti{i câ e instruitâ acask Maicâ -sa mi-a
adus-o. Bdnuiesc cI voia sâ ia o pauzl de la rolul
de profesoara. O zi pe sâpt4manâ. Acum
patru, cinci - da, acum cinci ani.
- Tu ai creat-o! Kevin arâ tl spre el.
Archie a zambit, a pulpit.
- Nu, a fost create cu mult timp inainte sâ
intru eu in joc.
- Unii spun câ e vreun fel de extraterestrâ
tri- mist din Alfa Centari sau pa ceva, spuse
Kevin. Chicoti, dar nu foarte convingâ tor.
Credea
§i el pe jumâtate.
Pipa lui Archie se stinsese. O aprinse din nou.
- Este orice altceva in afarâ de asta. E cea mai
adevâ ratl pâmanteancâ.
- Deci nu-i doar un rol? intrebâ Kevin.
- Un rol? Nu. Dace cineva joacâ teatru, noi
suntem dia. Este la fel de adevâratâ ca - s-a
4
uitat
5
in jur, a luat micul craniu triunghiular al lui Bar-
ney, o rozdtoare din paleocen, de acum taizeci
de milioane de ani, §i l-a ridicat -, la tel de
adevdratâ ca Barney.
Am sim{it o impunsâturâ de mandrie câ ajun-
sesem singur la concluzia asta.
- Dar numele e real, spuse Kevin, intinzan-
du-se spre el.
- Numele, a ridicat Archie din umeri. Fiecare
nume e real. Asta e felul de-a fi al numelor.
Cmnd s-a prezentat aici prima data iti spunea
$oricu{a. Apoi Murd4rica Apoi - ce? - Titirez,
ccxl Acum...
- Copila-Stea.
Cuvantul ietise toptit, gatul imi era uscat.
Archie s-a uitat la mine.
- Orice ii face plâcere. Poate aha ar trebui
sâ fie numele, nu? De ce sâ r4mai doar cu
unul in- treaga via{â ?
- §i pârin ii ei? a intrebat Kevin.
- Ce-i cu ei?
- Ei ce cred?
Archie a ridicat din umeri.
- Probabil câ sunt de acord.
- Cu ce se ocupâ? a vrut sâ ttie Kevin.
- Cu respiratul, mancatul, t4iatul unghiilor.
Kevin a ras.
5
- §tii la ce mâ refer. Unde lucreazâ?
- Pink acum cateva luni, doamna Caraway a
fost profesoara Copilei-Stea. Am in eles câ
face ti costume pentru filme.
Kevin m-a inghiontit.
- Hainele fanteziste.
- Tatâ l ei, Charles, lucreazâ - ne-a zambit -
unde altundeva?
- La MicaTronic, am spus in cor.
Am spus-o cu surprindere, ccci imi imagina-
sem ceva mai exotic.
- §i de unde e? a vrut sâ ttie Kevin.
O intrebare fireascâ intr-un oral aha de
nou ca Mica. Aproape toate lumea se nlscuse in
alta parte.
Archie a ridicat din sprâncene.
- Bunk intrebare.
A tras adinc din pipe.
- Unii spun câ din Minnesota, dar in cazul
ei... A dat drumul fumului, §i fa{a i-a
dispâ rut intr-un nor cenyiu. Un abur dulce
invdluia amur-
gul: cire§e care se coceau in Maricopa. A §optit:
- Rara avis.
- Archie, a spus Kevin, sâ ttii câ nu prea are
sens ce spui.
Archie s-a amuzat.
- Are vreodatâ.
Kevin a sâ rit de pe scaun.
- O vreau pe Scaunul incins. Tdntdâul
Borlock aici de fa{â nu vrea.
Archie m-a studiat prin fum. Am avut impre-
sia câ mâ aprobâ , dar cand a vorbit, s-a
rezumat sâ spunl:
- Rezolva{i problema, domnilor.
Am vorbit pant s-a llsat intunericul. I-am
spus padiñ s‘ lui Señ or Saguaro. In timp ce ne
pregâ team st plecâ m, Archie a zis, ti am
sim{it câ mai mult pentru mine decat pentru
Kevin:
- O s-o cunoyte{i mai degrabâ din intreblrile
voastre decat din râspunsurile ei. Privi{i-o ti tot
privi{i-o. Intr-o zi, poate o sâ recunoa§te i pe
cineva.
Schimbarea a inceput in apropierea Zilei Re-

cuno§tin{ei. Pam la intii decembrie, Copila-Stea
Caraway devenise cea mai popularl persoana
din §coalâ .
Cum se intamplase una ca asta?
Era faptul cI devenise majoretâ?
S
51
Ultimul sezon de fotbal a fost primul ei sezon
ca majoretâ . Tribuna centralâ era ticsitâ :
elevi, p4rin{i, absolven;i. Niciodatâ nu mai
venise atata lume la un meci, numai ca sâ vadâ
o majoretâ .
Fâ cea programul normal. Chiar mai mult.
De fapt, nu se oprea niciodatâ din ova{ionat.
In vreme ce celelalte fete mai luau cate o pauza,
ea a continuat sâ opâ ie §i sâ strige. Umbla
peste tot. Locuri care fuseserâ mereu ignorate -
suporterii din marginea tribunei centrale,
spectatorii din spatele por{ilor, pâ rin{ii de la
standul cu gustâ ri - s-au trezit cu o majoretâ
numai a lor care ii insufletea.
Alerga pe linia de 45 de metri §i se alâ tura
majoretelor celeilalte echipe. Rideam privindu-le
cum stâ teau cu gura câ scatâ . Ova{iona in fa{a
b4ncii jucâ torilor §i arbitrul trebuia sâ o
inde- pârteze. La pauza, canta la ukulele
impreunâ cu galeria.
In repriza a doua a devenit acrobats. A
fâ cut roata §i sdrituri mapoi. La un moment dat
meciul a trebuie intrerupt ti trei arbitri cu
tricouri dun- gate au alergat câtre unul dintre
capetele terenului. Se câ tâ rase pe o poartâ ,
mersese ca pe sarmâ pant la mijloc ti stâ tea
acolo cu miinile ridicate de parcâ tocmai ar fi
5
marcat cineva. I s-a cerut sâ
se dea jos, in uralele exaltate ale multimii ti sub
bli;urile aparatelor de fotografiat.
In timp ce atteptam sâ ietim, nimeni nu a
pomenit cat de plictisitor fusese in realitate me-
ciul. Nu-i p4sa nimâ nui câ Electronii pierduserâ
din nou. A doua zi, editorul rubricii de sport
din Alice Times a numit-o acea mai bunk
sportivâ de pe teren". Eram nerâ bdâ tori sâ
inceapâ sezonul de baschet.
Sâ fi fost o incercare a lui Hillari Kimble de

a se opune succesului nou-venitei?
La cateva zile de la cintecul aniversar, am
auzit un strigat pe coridor:
- NU!
Am alergat intr-acolo. O mul{ime se adunase
pe un palier. Toji se uitau mcorda{i la ceva. Mi-am
fâ cut loc. Hillari Kimble ranjea de pe un
palier mai sus. Il {inea pe Scoqitoarâ ,
tobolanul, de coadâ , alamat cu capul in jos
deasupra balus- tradei. Era un hAu intre el §i
etajul intai. Copila- Stea stâ tea pe treptele de
dedesubt, uitandu-se in sus.
Scena inghe{ase. A sunat clopo{elul anun{Ud
inceputul orei urmâtoare. Nimeni nu s-a mitcat.
Copila-Stea nu a spus nimic, a continuat sâ se
5
uite in sus. Cele opt degete de la lâbu{ele din
fa{â ale lui Scor;i§oarâ s-au intins. Ochii lui
mici, nemitca{i ie§iserâ din orbite, negri ca
doua cu- itoare. A rlsunat din nou o voce:
- Hillari, nu!
Brusc, Hillari i-a dat drumul. Cineva a ;ipat,
dar §obolanul clzuse doar pe podea la
picioarele ei. I-a aruncat Copilei-Stea o ultimâ
privire dezgustatâ ti s-a indepâ rtat.
Sâ fi fost Dori Dilson?
Don Dilson era o tatenâ din clasa a noua,
care scria poezii intr-un caiet en spirals cit ea de
mare
§i al cdrei nume nu il auzise nimeni pant cand s-
a atezat, la pranz, la aceea§i mask la care stâ tea
§i Copila-Stea. A doua zi masa era pline. De
atunci Copila-Stea nu a mai mancat, nu s-a mai
plimbat pe coridoare, nu a mai fâ cut nimic altceva
singurâ .
Sâ fi fost noi?
Ne schimbaserâ m? De ce nu dâ duse Hillari
drumul §obolanului? Vdzuse ceva in ochii nopri?
Oricare ar fi fost motivul, cand ne-am intors
din vacan;a de Ziua Recuno§tin;ei, era clar cl
schimbarea avusese loc. Dintr-odatâ Copila-
Stea nu mai era periculoasâ §i alergam sâ o
imbrâ-
{i§dm. qCopilâ-Stea!‘, pCopilâ-Stea" se auzea de-a
lungul coridoarelor. Parcâ nu reu§eam sâ-i pro-
nun{â m numele indeajuns de des. Ne fâ cea o
plâ cere deosebitâ sâ pomenim numele ei
strâ - inilor §i sâ le privim reac{ia.
Fetele o plâceau. Bâie{ii o plâceau. $i, ceea ce
era absolut remarcabil, aten{ia venea din
partea tuturor: elevi timizi, fete en aere, sportivi,
§oareci de bibliotecâ .
Ii aduceam omagiu imitand-o. Un cor de
ukulele se auzea in sala de mese. Au apârut flori
pe bâ nci. Intr-o zi a plouat §i o grâ madl de
fete au fugit afarâ sâ danseze. Magazinul de
animale din Mica a vandut to{i tobolanii.
Cea mai bunk ocazie de a ne exprima
admi- ra{ia a fost in prima sâpt4manâ din
decembrie. Ne adunasem in sala mare pentru
concursul anual de oratorie. Sponsorizat de
Liga femeilor care voteazâ din Arizona,
evenimentul era deschis oricârui elev de liceu
care dorea sâ-ti incerce abilitâ{ile de vorbitor.
Microfonul era al thu timp de lapte minute.
Puteau vorbi despre orice. Cqtigâ torul urma sâ
meargâ mai departe la etapa pe district.
De obicei doar patru sau cinci elevi din LRM
se inscriau la concurs. Anul acela au fost treispre-
zece, inclusiv Copila-Stea. Nu era nevoie sâ fii in
juriu ca sâ -{i dai seama câ era de departe cea mai
bunk. Discursul ei a fost plin de insufle;ire —
un adevâ rat spectacol, intitulat Bufni@ spiridu ,
spune-mi pe numele mic. Rochia ei {â râ neascâ
avea aceea§i culoare ca personajul principal al
discursului ei. Nu ii vedeam pistruii din
public, dar mi-am imaginat câ -i danseazâ pe nas
in timp ce qi sâ lta capul intr-o parte ti in alta.
Cand a terminat, am tropâ it, am fluierat §i am
cerut un bis.
Cat timp juriul s-a fâ cut câ se retrage sâ deli-
bereze, ne-a fost proiectat un film. Era un scurt
documentar despre finala pe stat ce avusese loc
in urma en un an. Protagonistul era un b4iat din
Yuma. Cele mai fascinante moment nu au fost
cele din timpul concursului, ci ceea ce a urmat.
Cand bâ iatul s-a intors la liceul din Yuma, toate
tcoala s-a imbulzit in parcare sâ -l intampine:
bannere, majorete, muzicâ , confeti, steaguri. Cu
mainile in aer, eroul a intrat in §coalâ purtat pe
umeri de mul{ime.
Filmul s-a terminat, luminile s-au aprins ti
juriul a declarat-o pe Copila-Stea cytigâ toare.
Va participa la etapa pe district, care se organiza
la Red Rock, spuneau ei. Finala urma sâ aibâ loc
la Phoenix. Am ova{ionat ti am fluierat iar ti
iar.
56
Astfel de aclamatii i-am dâruit in acele ultime
sâptâmani ale anului. Dar in acelati timp ne-am
dâ ruit §i noun inline ceva.
9
In de§ertul Sonoran sunt iazuri. Posi sta in
mijlocul unuia §i sâ nici nu pit, pentru câ de obicei
sunt secate. $i nu §tii nici câ la ci{iva centimetri
sub picioarele tale dorm broke, en bât4ile inimii
incetinite pant la una pe minut. Broa§tele de
noroi stau acolo amoqite, a§teptand, ccci fâ râ
apt viata lor este incomplete, nu trâ iesc in ade-
vâ ratul sens al cuvantului. Petrec luni intregi
dormind astfel. Apoi vin ploile. §i o sute de pe-
rechi de ochi apar din noroi, iar noaptea o
sute de voci se aud deasupra apei luminate
de luni.
Era minunat sâ vezi pa ceva, minunat sâ fii
in mijlocul nostru, reveneam §i noi la viatâ, ca
brow- tele de noroi. Debordam de mici aten{ii.
Gesturi mâ runte, cuvinte, empatii pe care le
crezusem dispârute reinviau. Ani intregi strâinii
au trecut gravi pe laugh noi pe coridoare, acum
ne uitam, salutam din cap, zambeam. Dace
cineva lua un zece, sâ rbâ toreau ti al;ii. Dace
cineva qi luxa
piciorul §i al;ii impâ rtâ teau durerea.
Descope- risem culoarea din ochii celorlal{i.
Copila-Stea conducea o adevâ ratâ revolts,
o revolts pentru mai degrabâ decat impotrivâ .
Pentru noi. Pentru broa§tele amortite care
Puse- sem atata timp.
Elevi ale câ ror voci nu fuseserâ auzite nici-
odatâ qi sus;ineau punctul de vedere in clash.
pscrisorile câ tre editor‘ umpleau o paging in-
treagâ din ziarul tcolii in edi{ia de decembrie.
Mai mult de o sute de elevi au participat la
au- di;iile pentru spectacolul de primâvarâ. Un
elev a infiin;at un club de fotografie. Altul purta
pan- tofi in loc de teni§i. O fate §tearsâ ti
timidâ §i-a vopsit unghiile de la picioare in
verde puternic. Un b4iat a apâ rut cu pâ rul
ro§u.
Manifestâ rile de genul Asta nu au fost
apro- bate. Nu erau niciunde anun{uri, nu erau
repor- taje la televizor, nu erau titluri de-o
tchioapâ in Mica Times:
ELEVII DE LA LRM SE REVOLTA

ERUPE INDIVIDUALITATEA
Dar aha era, asta se intimpla. Eram obi§nuit

sâ privesc prin obiectiv, sâ incadrez imagini §i
eu observam. O sim earn in adancul meu. Mâ
sim;eam mai utor, neincâ tu§at, de parcâ ceva ce
dusesem in spate ar fi câ zut. Dar nu §tiam cum
sâ reac;ionez. Eliberarea mea nu avea nici o
direc{ie. Nu imi venea sâ imi colorez pâ rul
sau sâ-mi arunc tenirii. Aha câ m-am mul;umit
sâ mâ bucur de aceasta senza{ie ti sâ privesc
masa de elevi, amorfâ altâ datâ , cum se divide
in sute de individualitâ;i. Chiar pronumele
pnoi“ pârea sâ se fi spart ti plutea acum in
buck i.
In mod ironic, cu cat ne descopeream §i ne
deosebeam, un nou colectiv se n ea - o
vitalitate, o prezen;â , un spirit care nu
existaserâ inainte. Rdsuna din câ priorii split de
sqp oHr t :A I D E T I ,
ELECTRONI!‘, strâ lucea in fintini. La adu-
narea de dinaintea vacan{ei cuvintele
imnului tcolii pâ reau sâ aibâ aripi.
- E un miracol! am izbucnit eu la Archie
intr-o zi.
Stâ tea pe marginea verandei. Nu s-a intors.
$i-a scos incet pipa dintre buze. A vorbit de
parcâ se adresa lui Señ or Saguaro sau mun{ilor
in flâ- câ ri din depâ rtare.
- Sâ sperâ m câ nu e, mi-a r4spuns. Problema
cu miracolele e câ nu pin mult.
lar problema cu perioadele grele e câ nu po{i
sâ dormi pant trec.
S9
Acele sâptâmani din decembrie §i ianuarie au
fost ca o epoch de aur. De unde sâ fi §tiut
atunci cat voi fi de implicat cind va veni
sfar§itul.
10
Toate indâ râ tnicia mea de a refuza sâ o avem
pe Copila-Stea pe Scaunul incins dispâ ruse.
- Bine, i-am spus lui Kevin, s-o facem ti pe asta.
Programeaz-o.
A dat sâ plece. L-am prins de bra;.
- Atteaptâ , intreab-o intai.
A ras.
- De parcâ o sâ zicâ nu.
Nimeni nu refuzase participarea la Scaunul
incins pint atunci. Orice rezervâ ar fi avut in
le- gâ turâ en intrebâ rile personale sau
stanjenitoare, ispita apari{iei la televizor era
mai puternicâ . Dace cineva putea rezista
tenta{iei, m-am gandit câ va fi Copila-Stea. In
acea zi dupe ore, Kevin a venit la mine
fâ candu-mi semne de aprobare ti cu gura
pant la urechi:
- S-a rezolvat! A spus da!
La inceput am fost surprins. Asta nu se potri-
6
vea cu impresia pe care o aveam despre ea. Nu
6
ttiam câ era doar o prime sclipire a ceva ce
urma sâ vâd curand mai clar: in spatele
uimitoarelor ei talente ti a felului ciudat de a fi,
era mai normalâ decat imi imaginam.
Atunci am fost euforic. Am chiuit. Am bâ tut
palma. Am vâ zut in data ochilor cum va fi epi-
sodul cu cea mai mare audin{â .
Asta se intampla la mijlocul lui ianuarie. Am
stabilit data, pe treisprezece februarie, cu o zi
inainte de Sf. Valentin. Voiam sâ avem o luni
intreagâ pentru a pune la punct emisiunea.
Cum reticen{a mea disp4ruse, m-am entuziasmat
foarte tare. Am pl4nuit o campanie de
promovare. Am vorbit cu elevi de la arte sI fact
afite. Am notat intrebâ ri pe care sâ le
foloseascâ Kevin in cazul in care juriul râ manea
fâ râ idei — nu prea erau Cause sâ se intâ mple
aha ceva. Nu a fost nevoie sâ punem anun{ul
obi§nuit pentru juriu: o mul{ime s-au oferit sâ
participe.
Apoi lucrurile s-au schimbat iar.
In curtea tcolii aveam o bucatâ mare de

placaj de un metru §i jumâtate in forms de cuc
alergâtor. Era un avizier, doar pentru uzul
6
elevilor, tot
6
timpul ticsit cu mesaje ti anun{uri. Intr-o zi stâtea
lipit de acesta un mesaj listat la imprimantâ :
qJur credin{* TestoaselorUnite ale Americii
§i liliecilor de fructe din Borneo, unei singure
planete in Calea Lactee, incredibilâ , dreaptâ
§i cu buritto din fasole neagrâ pentru to i.‘
Dedesubt era scris de mand: pA§a spune
ea jurâmantul.‘
Nu trebuia sâ ne spune nimeni cine era
pea‘. Se pare câ cineva o auzise in clash in
timp ce spuneam jurâ mantul diminea;a.
Din cate §tiam eu, nu eram o adunâ turâ
extrem de cuprinsâ de fiori patriotici. N-am
auzit pe nimeni sâ spunl câ s-ar sim{i jignit.
Unora li s-a pârut amuzant. Unii au chicotit §i
au dat din cap, de parcâ ar spune, lar a fdcut o
boacdnd. In dimine{ile urmâ toare mai multi
elevi au fost auzi{i spunand noul jurâ mant.
Peste cateva zile o noua poveste s-a

r4spandit fulgerâ tor printre elevi. O fate din
ultimul an, Anna Grisdale, §i-a pierdut bunicul
care suferise multi ani. Inmormantarea a avut
loc intr-o sam- bâ tâ diminea â. O vreme totul a
decurs normal: multimea & la bisericâ, §iru1 de
myini cu farurile aprinse, micul grup strins in
jurul mormantului
6
pentru a-§i lua mrnas-bun. Dupe slujba scurtâ de
langâ mormant, organizatorul a dat fiecdruia cate
o floare cu coadâ lungi. Inainte de a pleca, to{i
participan{ii au lâ sat floarea pe sicriu. Atunci a
observam-o Anna Grisdale pentru prima oare
pe Copila-Stea.
Printre lacrimi a vâ zut câ ti Copila-Stea plan-
gea. S-a intrebat dace fusese §i la bisericâ . Chiar
mai mult, s-a intrebat ce cluta ea acolo. Se poate
sâ -l fi cunoscut pe bunicul ei fâ râ ca ea sâ §tie?
Mama Annei a intrebat-o cine e data necunoscutâ .
Dupe inmormantare, cei indolia;i erau invi-
taxi acask la Anna ca sâ ia masa. Au venit vreo
treizeci. Avea un bufet rece, salatâ §i prâ jituri.
Copila-Stea era §i ea acolo, vorbind cu membrii
familiei, dar fâ râ st se atingâ de mancare sau de
bâuturâ.
Deodatâ Anna a auzit vocea mamei. Nu vor-
bea mai tare decat restul, dar avea un ton aparte:
— Ce cau{i aici?
Dintr-odatâ a incremenit totul. Toji se uitau
intr-acolo.
Erau in fa;a geamului. Anna nu o vâ zuse pe
mama ei niciodatâ pa de supdratâ . Doamna
Gris- dale fusese foarte apropiatâ de tatâ l ei.
Constru- iserâ o anexâ casei ca sâ poate locui cu
ei.
6
S-a incruntat la Copila-Stea:
- Râspunde-mi.
Copila-Stea nu a spus nimic.
- Nici mâcar nu l-ai cunoscut, aha-i?
Copila-Stea tot nu spunea nimic.
- Aha-i?
Apoi mama Annei a deschis u§a §i i-a fâ cut
semn sâ plece, de parcâ ar fi alungat-o in desert.
- Pleacâ din casa mea.
Copila-Stea a plecat.
Danny Pike avea noul ani. Adora sâ se

plim- be en bicicleta pe care o primise de ziua
lui. Intr-o zi a pierdut controlul §i s-a izbit de
o cutie pot- talk. §i-a rupt piciorul, dar asta nu
a fost cel mai râu. S-a format un cheag de
sange. A fost dus cu elicopterul la Spitalul de
pediatrie din Phoenix, unde a fost operat. O
vreme starea lui a fost incertâ, dar intr-o
sâptâmanâ era din nou acask. Toate astea au
ap4rut in 3fico Time La tel §is4r- bâtorirea
intoarcerii sale pe Aleea Piñon. Fotografia & pe
toad pagina d mtape Danny pe umerii tatalui sâu,
inconjurat de o mu1;ime de vecini. In fundal
era o biciclete noul §i o pancartâ pe care scria:
BINE AI VENIT ACASA, DANNY

6
Abia cateva zile mai tarziu fotografia de pe
prima paginl a apâ rut pe placajul cuc alergâ tor.
Ne-am adunat sâ vedem ceva ce nu observa-
serum. O sâ geatâ fâ cutâ en un marker gros, rotu
arâ ta spre una din micile fete inghesuite in
fotografie. Era chipul unei fete, zambind de parcâ
Danny Pike ar fi fost frâ {iorul ei intors din
mor{i. Era Copila-Stea.
Apoi mai era bicicleta.
Numero§i membri at familiei Pike — pârin{i,
bunici §i al;ii —, fiecare a crezut câ altcineva i-a
cumplrat lui Danny bicicleta. Au trecut multe
zile pant ti-au dat seama câ nu fusese niciunul
dintre ei.
Atunci de unde era bicicleta? Elevii de liceu
care auziserâ povestea §i vâ zuserâ fotografia
aveau o idee despre cine ar fi putut fi. Se pare
câ familia Pike nu avea. Bicicleta a devenit
subiect de ceartâ . Domnul Pike era supâ rat
pentru câ nici unul dintre cei pe care ii intreba
nu voia sâ recunoascâ — ti probabil pentru câ nu
o cumpâ - rase chiar el. Doamna Pike era
nervoasâ pentru cl in nici un caz nu-i va da voie
lui Danny pe biciclete, cel pu{in un an.
Intr-o seara, bicicleta cea noul, nefolositâ mcl,
a ajuns la col{ul din fa;â al casei familiei Pike,
6
langâ containerele de gunoi. Paul a venit myina
de gunoi a doua zi diminea;â, dispâruse. Danny
a primit in schimb un pistol cu bile.
Jur4mintul, inmormâ ntarea Grisdale, afacerea
Danny Pike - erau lucruri care atrâ geau aten{ia,
dar nu au avut un impact imediat asupra popu-
laritâ{ii Copilei-Stea. Nu pa ca isprâvile ei de
ma- joretâ ti sezonul de baschet.
11
In primul sfert al fiecâ rui meci pe teren

pro- priu, Copila-Stea trecea in zona
oaspe{ilor §i ova iona acolo. Incepea cu
sârituri ca de minge, exagerate:
Tim tn&fm!
Noi câ ›ttdm/
N« mu cmm!
f›i nici nu roadem!
Spunem cut putem de tare -
(o mi care ampld cu mainile)
Bine a i venit, prieteni!
(cele doud degete start i“ndreptate spre pieptul ei)
Noi suntem Electronii!
6
(ardtând spre ei)
Dar cine sunte{i voi?
(i“ntoarce capul Nutr-o parte i “qi pune mainile
in dreptul urechilor)
Vreo cateva majorete oaspete, poate un fan

sau doi r4spundeau: qPisicile S4lbatice‘ sau pLeii‘
sau orice altceva, dar cei mai multi o priveau
toca{i. Unele dintre colegele ei majorete se
amu- zau, altele mureau de ru§ine.
In acest moment Copila-Stea nu putea fi acu-
zatâ decat de exagerare. Dar nu se oprea la
atat. Ova{iona de cate ori mingea intra in cot,
indiferent ce echipe ar fi marcat. Era cea mai
ciudatâ privelitte: cealaltâ echipe marcheazâ,
mul;imea din LRM std mohoratâ ti doar
Copila-Stea sare in sus ova{ionand.
La inceput au incercat sâ o potoleascâ , dar
a fost de parcâ ai incerca sâ domoletti un
câtelu§. Cand i-au dat fusta plisatâ au
transformat-o intr-o majoretâ cum nu §i-au
imaginat vreodatâ. Nu se limita la meciurile de
bachet. Ova{iona orice, pe oricine, oricand.
Ova{iona lucrurile importance - premii, pe cei
aleti -, dar aten;ia ei era indreptatâ spre
lucrurile mâ runte.
Nu §tiai cand se va intampla. Poate erai un
6
nimeni dintr-a noua ti te numeai Eddie. In timp
6
ce treci pe coridor, vezi un ambalaj de bomboanâ
pe jos, il ridici §i il arunci la gunoi - dintr-
odatâ uite-o in fata ta, dand din maini, pârul ei
ca mierea ti pistruii in zbor, inghi{indu-te cu
ochii ei enormi, strigand o ova ie inventatâ pe
loc, ceva despre Eddie, Eddie §i co§ul de
gunoi for- mand o echipe pentru eradicarea
mizeriei. Multi- mea se aduna, bate din palme
in ritm cu ea, se uite la tine mai multe perechi
de ochi decat in toate zilele vie;ii tale laolaltâ.
Te sim{i caraghios, descoperit, prost. Vrei sâ
urmezi ambalajul in co§ul de gunoi. E cel mai
dureros lucru care ;i s-a intamplat vreodatâ.
Creierul thu e blocat pe un singur gand: O H
mor... O st mor...
$i astfel, cand termini §i pistruii i se linipesc
pe nas, de ce nu mori? De ce nu mori pur ti
simplu? Pentru câ to i te aplaudâ, de asta, §i
cine a mai auzit sâ mori cand etti aplaudat? Ti
se z bette.
Oameni care nu te-au observam pant atunci i{i
zambesc §i te bat pe spate, i;i strang mana ti
dintr-odatâ parcâ toate lumea te strige pe
nume, te sim;i aha de bine câ aproape plutetti
pant acask. Cand te pui in pat in noaptea aia,
ultimul lucru pe care il vezi inainte de a te
adanci in somn sunt ochii aceia, ti ultimul lucru
6
pe fa{a ta
e un zambet.
7
Sau poate ai venit la §coalâ cu cercei foarte
deosebi{i. Sau ai fost primul la un test. Sau {i-ai
rupt mana. Sau {i-ai dat jos aparatul dentar. Sau
poate nici nu e§ti o persoana. Poate câ e§ti de-
senul de cretâ al unui artist de pe un perete.
Sau gandacul ce aratâ ciudat de laugh suportul
de biciclete.
Dâ deam din cap fiind cu to{ii de acord câ era
o fate foarte caraghioasâ , poate chiar nebunâ , dar
plecam zambind ti poate f4râ sâ o spunem, dar
gandind in mod sigur, câ e plâcut sâ fii apreciat.
$i poate indiferent de anul in care am fi fost,
lucrurile ar fi continuat pa. Dar era anul in care
se mtampla ceva de necrezut pe terenul de baschet.
Era anul in care echipa ca§tiga. Doar cytiga.
§i asta a schimbat totul.
La inceputul sezonului nu a observat nimeni.

Cu excep;ia echipei de tenis a fetelor, nu avu-
sesem niciodatâ echipe bune. Ne atteptam sâ
pierdem. Ne sim{eam bine pierzand. De fapt
celor mai multi nici nu le pdsa, avand in vedere
câ nu mergeam la meciuri.
Cu un an inainte, Electronii de la baschet cy-
tigaserâ doar cinci meciuri din douâzeci ti base.
Anul acesta au ca§tigat cel de-al cincelea meci
7
inainte de Crâciun. La inceputul lui ianuarie il
ca§tigaserâ pe al zecelea, §i lumea incepuse
sâ observe câ in coloana cu meciuri pierdute
nu fusese bifat niciunul.
qNEINVIN$I!‘ proclama un afi§ pe
placajul cuc. Unii spuneau câ doar din
intimplare cyti- gem. Al{ii sus ineau câ
celelalte echipe fuseserâ mai slabe ca noi. Unii
credeau câ afi§ul era o glumâ. Un lucru era
sigur: participarea la meciuri a crescut. La
inceputul lui februarie §irul de meciuri cytigate
ajunsese la paisprezece §i nu era nici un loc gol
in sala de sport.
Se intampla inst ceva ti mai intereasant.
Dintr-odatâ nu ne mai plâcea sâ pierdem. De
fapt chiar am uitat cum e sâ pierdem. Viteza
cu care s-a produs transformarea a fost
uluitoare. Nu a existat nici o perioadâ de
acomodare, nici o curbs a invâtârii. Nu a fost
nevoie sâ ne invete nimeni sâ finn invingâtori.
leri eram plictisi{i §i indiferen;i, satisfâcu;i sâ
pierdem, azi eram fani impâtimi;i, trop4ind in
tribuna centralâ, pictan- du-ne fe;ele in verde §i
alb, fâcand valuri de parcâ am fi exersat ani
intregi.
Ne indrâgostisem de echipa noastre. Cand
vorbeam despre ea foloseam qnoi‘ in loc de Rei‘.
7
Jucâtorul care inscrisese de cele mai multe ori,
7
Brent Ardsley, pâ rea invâ luit de o aura cand
umbla prin tcoalâ . §i cu cat ne iubeam mai tare
echipa, cu atat uram mai mult adversarii. Odatâ
obi§nuiam sâ -i invidiem. Chiar ii aplaudam, ca
sâ facem in ciudd echipei noastre lipsite de noroc.
Acum detestam adversarii ti tot ceea ce avea
legâ turâ cu ei. Le uram uniformele, le uram an-
trenorii ti fanii. Ii uram pentru câ incercau sâ ne
strice sezonul perfect. Detestam fiecare punct
inscris de echipa adverse. Cum de indr4znesc sâ
se bucure! Am inceput sâ ii huiduim. Era prima
noastre experien{â in aceasta posture, dar puteai
sâ juri câ eram veterani. Huiduiam cealaltâ
echipe, antrenorul ei, huiduiam fanii, arbitrii
— huiduiam orice amenin â sezonul nostru
perfect.
Huiduiam chiar §i tabela de marcaj. Uram
meciurile la care scorul era strans. Uram suspan-
sul. Ne plâ ceau meciurile care se decideau in
primele cinci minute. Voiam mai mult decat
vic- torii, voiam masacre. Singurul scor care ne-
ar fi fâ cut pe de-a-ntregul ferici{i era 100 la 0.
In centrul tuturor, in miezul maniei acestui
sezon era Copila-Stea, sâ rind in sus de cate ori
mingea trecea prin cot, ne{inand seama care echi-
pe inscria, ova{ionand totul §i pe toate lumea.
Cam pe la mijlocul lui ianuarie au inceput sâ se
7
audl strigâ te din tribune: Stai jos! Apoi au
Once- put huiduielile. Ea nu pâ rea sâ observe
nimic.
Fa chiar nu pdrea st obsenue nimic.
Dintre toate trâsâturile neobi§nuite ale Co-
pilei-Stea, asta mi se pârea cea mai incredibili.
Lucrurile rele nu se lipeau de ea. Pardon:
lucrurile rele care i se intamplau ei nu se
lipeau. In schimb, lucrurile rele care ni se
intimplau noul se lipeau foarte tare. Dace eram
r4ni{i, dace eram neferici{i sau in vreun fel
victimiza{i de via;â, ea pârea sâ §tie §i sâ ii
pese la fel cum ne pâsa ti noul. Lucrurile rele
care o atingeau pe ea - cuvinte urate, priviri
rlutlcioase, bâticile din tdlpi - p4rea sâ nu le
observe. Nu am v4zut-o nici- odatâ uitfidu-se in
oglindâ, n-am auzit-o niciodatâ v4ic4rindu-se.
Toate sentimentele ei, toate aten{ia se revârsau in
afarâ. Nu avea ego deloc.
Al nouâsprezecelea meci al sezonului de
baschet s-a jucat la Red Rock. In anii anteriori
majoretele fuseserâ mai multe la numâr decit
fanii din Mica la meciurile pe terenul advers. Nu
§i acum. Convoiul care trecea prin desert in
seara aceea se intindea pe ca{iva kilometri.
Cand am reu§it sâ ne yezâm cu to{ii, de abia
mai rdm4sese loc pentru fanii echipei gazdâ.
7
A fost cel mai mare mâcel al anului. Red
Rock erau neputincio§i. La mceputul celui de-al
patrulea
7
sfert conduceam cu 78 la 29. Antrenorul a bâgat
rezervele. Am huiduit. Miroseam o sute de
puncte. Voiam sange. Antrenorul a trebuie sâ
revinâ asupra deciziei. In timp ce urlam ti
tunam in tribune, Copila-Stea s-a ridicat §i a
plecat din sala de sport. M-am tot uitat spre
ietire. Nu s-a mai intors. Mai râ mâ seserâ
cinci secunde pant la terminarea meciului cand
echipa noastre a inscris ti cel de-al o sutâ lea
punct. Innebunisem.
In tot acest timp Copila-Stea fusese afarâ ,
vorbind cu toferul autobuzului. Celelalte
majorete au intrebat-o de ce plecase. Le-a
r4spuns câ ii peruse râu de jucâtorii de la Red
Rock. A simtit câ ova;ionand nu va face decat sâ
inrâutâteascâ masacrul. Asemenea meciuri nu
erau deloc amu- zante, spusese ea. Treaba ta nu
e sâ te amuzi, i-au spus, ci sâ ova;ionezi pentru
liceul din Mica orice s-ar intampla. S-a rezumat
sâ se uite la ele.
Echipa ti majoretele mergeau in acelati auto-
buz. Cand jucltorii au ie§it de la vestiare,
majoretele le-au povestit ce se intamplase. Au
pus la cafe un plan. I-au spus Copilei-Stea câ
cineva §i-a uitat ceva in sala de sport ti au
rugat-o sâ meargâ sâ caute obiectul. Dupe
7
plecarea ei i-au spus
§oferului câ erau to{i, iar autobuzul a fâcut dru-
mul de intoarcere de doua ore fâ râ ea.
7
Un paznic de la Red Rock a dus-o acask in
seara aceea. A doua zi la yoalâ , majoretele i-au zis
câ fusese o mare nein{elegere §i s-au purtat
de parcâ le-ar fi pâ rut râ u. Le-a crezut.
A doua zi era treisprezece februarie. Scaunul
tnctns.
12
lath ce s-a intamplat la Scaunul incins.

S-a {inut in studioul centrului de
comunicare. Erau doua scaune pe scent: infamul
Scaun incins — vopsit in ro§u §i cu flâ cdri
urcandu-i pe picioare —
§i un scaun obi§nuit pentru Kevin, gazda emi-
siunii. Pe margine erau doua randuri a cate
base scaune, al doilea rand mai sus decat
celâ lalt. Acolo stâ tea juriul.
Era un juriu doar cu numele. Cei
doisprezece membri nu votau nimic ti nici nu
dâ deau ver- dicte. Menirea lor era sâ punk
intrebâ ri, sâ fie focul de sub Scaunul incins:
intrebâ ri delicate, intrebâ ri stanjenitoare,
intrebâ ri intime. Dar in nici un caz intreb4ri
râ utâ cioase sau jignitoare. Ideea era sâ il faci pe
7
intervievat sâ se simtâ stanjenit, nu jignit.
8
In spiritul unui aha-zis interogatoriu, il nu-
meam pe invitat pvictima‘. De ce ar vrea cineva
sâ devinâ victims? Vraja televizorului. §ansa de
a se destâ inui sau de a min{i in data camerei, in
fa{a celor de-o seama, §i nu in tata pâ rin;ilor.
Dar mâ indoiam câ acelea§i motive le avea §i
Copila-Stea.
Erau trei camere de filmat: una pentru scent,
una pentru juriu §i Chico. Aha se numea
camera mobile care lua prim-planuri. Dupe
cum zicea dl Robineau, consultantul nostru
din liceu, un elev cu acest nume l-a implorat sâ
il lase pe el sâ fie cel care tine camera mobile.
Dl Robineau i-a dat voie sâ incerce, dar era pa
de slâ but câ nu a reu§it. A fost inlocuit §i s-a
dus la sala de fogs. Anul urmâ tor, Chico avea
mutchi ti camera mobile era ca un fulg pe
umdrul lui. A fost primit inapoi ti s-a dovedit
genial. A botezat camera cu numele lui.
qsuntem o singurâ fiin{â ‘, spunea el. Cand a
absolvit, numele i-a rdmas, pa câ omul
§i camera erau un tot care se numea Chico.
Gazda ti victima aveau fiecare cate un
microfon cu clips de mâ rimea unui degetar,
juriul impâ qea un microfon de mâ nâ . In partea
opusâ scenei era camera de control de sticlâ ,
8
izolatl fo- nic de restul studioului. Acolo
lucram eu, cu
8
c@tile pe urechi, controland monitoarele, regi-
zand filmarea. Langs mine stâ tea directorul
tehnic, in fa{a unui panou plin de butoane, direc
ionand cadrele pe care le ceream. Tot in
camera de control erau §i cei de la graficâ §i
audio. Dl Robineau era ti el prezent, in calitate
de observator al liceului, dar elevii fâ ceau
totul.
Kevin trebuia sâ porneascâ lucrurile: sâ pre-
zinte victima, sâ punk cateva intrebilri de mceput,
sâ insufle;eascâ totul dace juriul era mai incet.
De obicei juriul era pe fazâ : pTe deranjeazâ câ
e§ti mic de inâ l;ime?‘, qE adevâ rat câ i;i place
aia sau aia?‘. •Ti-ai dori sâ arâ{i mai bine?‘, qCat
de des faci dub?"
De fiecare data toate lumea se distra de mi-
nune. La finalul acelei jumâ tâ {i de ord, in timp
ce puneam genericul de final, buna dispozi{ie
plutea in aer §i to{i — victims, jura{i, echipa din
studio — se amestecau, redevenind elevi.
Filmam emisiunea dupe tcoalâ §i o transmi-
team in aceea§i seara — la ora de varf — la televi-
ziunea locale. In aproximativ zece mii de case.
Propriul nostru studiu de pia{â ne-a arâ tat câ
cel pu{in cincizeci la sute dintre elevi se uitau la
fiecare emisiune. Intrecusem majoritatea seria-
lelor. Ne yteptam sâ creascâ audien{a la nouâ zeci
8
la sute la episodul in care apâ rea Copila-Stea.
8
Dar eu aveam un secret: speram sâ nu se
uite nimeni.
In luna care trecuse de cand programasem
emisiunea, popularitatea Copilei-Stea scâ zuse
drastic. Nu se mai auzeau ukulele in sala de mese.
Din ce in ce mai multi lume vedea felul ei de
a se purta ca majoretâ drept o ac iune
impotriva echipei §i a palmaresului nepâtat. Mâ
temeam câ huiduielile din teren se vor transmite
§i in studio. Mâ temeam ca emisiunea sâ nu ia o
turnurâ uratâ.
Cand Copila-Stea a apâ rut in acea zi dupe

tcoalâ , Kevin i-a explicat repede, ca de obicei,
despre ce e vorba, in timp ce eu §i dl
Robineau am verificat echipamentul. Juriul se
aduna fârâ sâ se prosteascâ sau sâ danseze pe
scent aha cum obi§nuiau. S-au dus direct la
locurile lor §i s-au yezat. Copila-Stea era
singura care fâcea pa§i de step pe scent §i
zambea câ tre camere in timp ce Scor;itoarâ o
lingea pe nas. Kevin se prâ pâ dea de ras, dar
chipurile jura{ilor erau neindurâtoare. Unul
dintre ei era Hillari Kimble. Senza;ia sumbrâ
pe care o aveam s-a accentuat.
M-am retras in camera de control ti am
8
inchis u§a. Am verificat legâtura audio cu
camerele de filmat. Eram pregâti;i. Kevin §i
Copila-Stea s-au
8
a§ezat. Am aruncat o ultimâ privire prin sticla
camerei de control. Urmâtoarea jumâtate de
ord aveam sâ vâ d lumea prin patru monitoare.
- Aten{ie, am anun{at, incepem.
Am inchis microfonul din studio. M-am uitat
la colegii mei din camera de control.
- Sunte{i gata?
Toate lumea a dat din cap aprobator.
Chiar in acel moment, Copila-Stea a ridicat
una dintre lâbu{ele din fa{â ale lui Scor;i§oarâ §i
a fluturat-o spre camera de control, spunand cu
o voce ascu{itâ :
- Bunk, Leo!
Am inghe;at. M-am dezintegrat. Nu §tiam câ
imi cunoa§te numele. Rdmâsesem in;epenit ca o
marionetâ . Intr-un final am fluturat §i eu
degetele cltre §obolan §i am bolborosit
qBunâ, Scor- titoarâ ‘, deli vocea mea nu se
auzea de partea cealaltl a sticlei.
Am respirat adanc.
- Bine, pregâti{i muzica, pregâti{i genericul.
Am fâ cut o pauza.
- Muzica, genericul.
Asta era momentul pentru care tr4iam, sâ dau
startul emisiunii. Eram regizorul, maestrul,
eu eram la comandâ. Pe monitoarele din data
mea
8
programul se dest ura aha cum dâdusem indica-
{ii. Dar azi lipsea fiorul. Sim;eam doar o
groazâ intunecatâ tarandu-se pe cabluri.
- Bunk seara... ti bine a{i venit la Scaunul
incins...
Kevin a spus discursul extravagant de inceput.
Adora sâ fie in fata camerei de filmat. Era
ideal pentru o astfel de emisiune, care-i
exploata ran- jetul dispre{uitor §i ridicarea din
sprancene care spunea qAm auzit bine, chiar
at zis asta?‘
S-a intors spre Copila-Stea. Apoi dintr-odatâ
s-a intins §i a mangaiat nasul lui Scor{i§oarâ care
stâ tea pe umâ rul ei.
- Vrei sâ-l {ii §i tu? a intrebat ea.
Kevin a aruncat o privire intrebâ toare spre
camera de filmat.
- Sigur, a râ spuns.
- Gata, Chico, §obolanul, am spus in micro-
fonul de la c ti.
qGata‘ era tot timpul primul cuvant al ori-
cârei indica{ii.
Chico a dat un prim-plan.
Directorul tehnic a apâ sat pe butonul pentru
camera mobile, care l-a urmârit pe
Scor{i§oarâ trecand din mainile Copilei-Stea
in cele ale lui Kevin. Nici nu a ajuns bine la el
8
câ tobolanul a
8
§i {iyiit in sus pe pieptul lui §i a zbughit-o
prin doi nasturi inâuntrul câmd§ii. Kevin a
scancit ti s-a sucit.
- Zgarie!
- Are unghii! a spus Copila-Stea, cu calm, dar
nu o sâ -{i fact nici un râ u.
Chico l-a surprins pe Scoqi§oarâ scotandu-ti
capul dintre cei doi nasturi. Dl Robineau mi-a
fâ cut un semn aprobator.
Kevin a aruncat spre camera privirea lui
ace bun sunt‘. S-a intors din nou spre Copila-
Stea.
- $tii, chiar din prima zi de tcoalâ am vrut sâ
apari la Scaunul incins.
Copila-Stea s-a zgait la el. S-a intors spre
camera. Ochii ei se mureau...
Se intampla ceva.
...mai tare...
- Chico, am urlat.
Camera s-a apropiat, operatorul s-a a§ezat pe
vine, luand un cadru de jos. Minunat.
- Mai aproape, mai aproape, am spus.
Ochii plini de uimire at Copilei-Stea aproape
câ umpluserâ ecranul. Am verificat monitorul
de la camera de panorama. Era inghetatâ ,
rigidâ , parcâ electrocutatl de scaun.
Cineva m-a bâ tut pe umâ r. M-am intors. Dl
Robineau radea §i spunea ceva. Mi-am ridicat o
cascâ.
Glumette, a repetat el.
Atunci am observat. Luase Scaunul incins li-
teral. Il storcea de tot in elesul, §i judecand
dupe privirile lui Kevin §i ale juriului, numai
eu §i dl Robineau ne prinseserâ m de poantâ .
Mainile Copilei-Stea se ridicau acum de pe
scaun...
- Gata unu, am strigat. Unu!
Camera unu nu fusese pe fazâ la inceput, dar
prinsese acum imaginea de ansamblu chiar
cand mainile ei se desprindeau de pe scaun, en
degetele depârtate, aproape câ vedeai cum iese
turn din ele...
T•’ne cadrul, m-am rugat, line c drul...
...in timp ce ochii ei plini de groazâ s-au aple-
cat spre marginea scaunului, a Scaunului incins,
a vâ zut flâ câ rile pictate...
- AUUUUUUUUUUUUUUU!
T›Pâ tul ei a mictorat cifrele de pe
cadranele instrumentelor asemenea unui uragan
care mdoa- ie palmierii. $obolanul a sâ rit din
câ ma§a lui Kevin. Imaginea s-a mitcat, ccci
omul de la camera unu s-a ferit, dar §i-a
revenit §i a surprins-o
stand pe marginea scenei indoindu-se cu
spatele spre camera, fluturandu-§i mana ti
fâcand vant deasupra fundului plin de fum.
In sfar§it, s-a prins ti Kevin. A inceput sâ radâ
nebunette.
- Unu, dâ-te inapoi, filmeazâ -l §i pe Kevin.
Gata... Unu.
Kevin fusese prins pe film câzand de pe
scaun in genunchi pe scent. Rasul lui a umplut
camera de control. $obolanul i-a trecut peste
miini ti a sâ rit singura treaptâ a scenei...
- $obolanul! am urlat. Doi, filmeazd bolanul!
Dar doi nu putea sâ filmeze §obolanul, pentru
câ animalul amu§ina pe la picioarele lui §i doi
se tot indepâ rta de camera.
- Chico, tobolan!
Acesta a sâ rit. Era intins pe podea, prinsese
o imagine genialâ a §obolanului care se
indrepta spre juriu, iar jura;ii incepuserâ sâ se
camere, sâ se ridice de la podea urcâ ndu-se pe
scaune.
Uitasem de qgata", lucrurile se intamplau prea
repede. Camerele dansau, transmi;and
imagini monitoarelor. Eu urlam comenzi.
Directorul tehnic apâ sa pe butoane de parcâ ar
fi fost un cantâ re{ de hard-rock.
Pantomima Copilei-Stea era cea mai bunk pe
8
care o vâ zusem vreodatâ . Dl Robineau mâ tot
stringea de um4r. $i aha cum a spus chiar el mai
tarziu, a fost cel mai tare moment din istoria
Dar, din cauza a ceea ce a urmat, nici un pu-

blic nu avea sâ -l vadâ .
13
In mai pu{in de un minut, totul a revenit la
normal. Copila-Stea l-a recuperat pe Scoqitoarâ
ti s-a yezat calms tn Scaunul incins, de parcâ nu
car fi mtâmplat nimic. Ochii lui Kevin strduceau.
Se tot foia. Era nerâ bddtor sâ inceapâ interviul.
S-a format sâ part serios.
— Deci, numele thu. Copila-Stea. E destul
de neobi§nuit.
Copila-Stea s-a uitat la el fâ râ sâ inteleagâ.
Kevin a devenit agitat:
— Nu-i aha?
Copila-Stea a ridicat din umeri.
— Pentru mine nu.
Am crezut câ il tachineazâ.
— Chico, am spus in microfonul din cascâ, fii
atent la chipul ei.
O voce s-a auzit mcet din afara ariei camerelor
de filmat. Kevin s-a intors. Un jurat vorbise.
8
- Juriu, microfon pornit, am spus. Gata doi.
Microfonul i-a fost inmânat lui Jennifer St.John.
- Doi.
Microfonul arâta ca o inghe ate neagrâ in
fa{a chipului lui Jennifer. Vocea ei nu era
plâcutâ.
- Ce era in neregulâ cu numele pe care ;i l-au
dat pârin{ii?
Copila-Stea s-a tutors incet spre Jennifer. A
zambit.
- Nimic. Era un nume bun.
- Care era?
- Susan.
- Deci de ce l-ai abandonat?
- Pentru câ nu mâ mai sim earn o Susan.
- Deci ai abandonat Susan §i te-ai botezat
Copila-Stea.
- Nu, a spus zambind in continuare.
- Nu?
- $oricu;a.
Doulsprezece priviri au ezitat.
- Pohim?
- M-am botezat $oricu{a, a spus Copila-Stea
cxi msufle ire. Apoi Mur&rica. Apoi Titirez.
Apoi Copila-Stea.
Damon Ricci a intfâcat microfonul de la Jen-
nifer St. John.
8
- §i ce va urma? Caca de Caine?
Oo-oo, m-am gandit, incepe.
Kevin s-a bâgat.
- Deci... iti schimbi numele de fiecare data
cand te saturi de el?
- De fiecare &tâ cand nu mi se mai
potrivepe. Eu nu sunt numele meu. Numele e
ceva ce port, ca o câ myâ . La un moment dat se
uzeazâ , cresc
§i nu mi se mai potrive§te, il schimb.
- De ce Copila-Stea?
- Pli, nu §tiu.
A mangaiat nasul lui Scor{i§oarâ cu varful
degetului.
- Mâ plimbam prin desert intr-o seara §i mâ
uitam la cer, a chicotit - de parcâ po{i sâ an te
ui{i la cer! - §i l-am gâ sit, am avut o revela{ie.
Kevin a ridicat privirea de pe foaia en intrebilri.
- $i pârin{ii tâi ce cred? S-au intristat câ nu at
pdstrat numele Susan?
- Nu. Aproape câ a fost ideea lor. Cand am
inceput sâ -mi spun $oricu{a, m-au strigat §i ei tot
aha. §i nu ne-am mai dezvâ {at.
Inch o voce din fundal a juriului.
- Microfon juriu. §i sâ rlmâ nâ toate micro-
foanele deschise.
A§ fi vrut din tot sufletul sâ nu trebuiascâ sâ
fac asta.
8
Era Mike Ebersole.
- Am spus, i{i iube§ti {ara?
- Da, a râ spuns ea iute. Tu o iube§ti pe a
ta? Ebersole s-a fâ cut câ nu aude
intrebarea.
- De ce nu spui jurdmantul cum trebuie?
Copila-Stea a zambit.
- Mie mi se pare câ sunt cum trebuie.
- Mie-mi sunt de parcâ ai fi o trâdâtoare.
Jura{ii trebuiau doar sâ punk intrebâri, nu sâ
fact afirma{ii.
O mam a intrat in cadru §i a in§fâ cat micro-
fonul de la Ebersole. Chipul enervat al
Beccâi Rinaldi a apâ rut la camera doi.
- De ce ova{ionezi pentru cealaltâ echipe?
Copila-Stea pârea sâ se gandeascâ la
râspuns.
- Probabil pentru câ sunt o majoretâ.
- Nu e§ti doar o majoretâ , gâ inâ proastâ -
marii Becca Rinaldi in microfon -, ar trebui
sâ fii majoreta ao<srrñ . Majoretâ pentru Mica.
M-am uitat la dl Robineau. Era cu spatele
la monitoare. Se uita direct spre platoul de
filmare prin geamul camerei de control.
Copila-Stea se intinsese inainte, uitindu-se
direct la Becca Rinaldi, iar vocea ei se auzi incet
ca a unei feti{e.
- Cand cealaltâ echipe inscrie un punct §i
vezi cat de ferici{i sunt fanii lor, nu te bucure ti pe
tine?
8
- Nu, aproape câ urle Becca.
- Nu simti §i tu nevoia sâ participi la bucuria
lor?
- Nu.
- Nu vrei sâ se bucure §i cealaltâ echipe?
- Nu.
Copila-Stea a pârut sincer surprinse.
- Doar nu vrei sâ cattigi tot timpul... nu?
Becca s-a incruntat la ea, i se vedea
maxilarul incordat.
- Ba da. Ba da, asta vreau. Da. Vreau sâ
ca§tig tot timpul. Aha fac eu. Eu fac galerie ca
sâ cytig. Asta facem to{i.
§i-a intins bra ul arâ tind câ tre platoul de
filmare:
- Facem galerie pentru Mica.
A arâ tat cu degetul spre scent:
- Tu pentru cine faci galerie?
Copila-Stea a ezitat. A zambit, apoi ti-a des-
chis bra;ele.
- Eu lac galerie pentru fork lower.
Kevin - incercand, din fericire, sâ salveze
situa{ia - a aplaudam.
- Oau, ce interesant? Poate ar trebui sâ
devinâ oficial. Poate ar trebui sâ fie numitâ o
persoana in fiecare district ca sâ fie de... ne-a
cuprins pe to{i intr-o mitcare cu mana - partea
tuturor.
8
Copila-Stea s-a intins ti l-a plesnit pe Kevin
peste genunchi.
- Ar putea sI aibâ ini{iala fiecâ rei §coli pe
sveter.
Kevin a ras.
- Atunci ar trebui sâ fie cit casa.
Copila-Stea s-a plesnit peste genunchi.
- Atunci nici o liters. Aha-i §i mai bine.
S-a uitat spre camera. A mâ turat cu bra ul
spa;iul din fa{a ei:
- S-a terminat cu literele.
- Majoretâ in libertate!
- Majoreta tuturor!
Kevin a luat pozi ie de drep{i, §i-a pus mana
in dreptul inimii:
- Cu libertate §i dreptate... §i o majoretâ pen-
tru to;i.
Eberson a marait in microfon.
- $i o nebunâ pentru to i.
Kevin l-a aten{ionat cu degetul.
- Ti. {{, nu-i voie, l-a mu§truluit. Juriul nu are
voie decat sâ punk intrebâ ri. Fâ râ interven{ii.
Renee Bozeman a inhltat microfonul.
- Bine, uite o intrebare. De ce ai renuntat sâ
te instruietti acask?
Copila-Stea a devenit serioasâ.
- Am vrut sâ -mi fac prieteni.
- Ai un fel tare ciudat de a o arâta, toate
tcoala e supâ ratâ pe tine.
Imi doream sâ nu fi acceptat niciodatâ sâ o
aducem pe Copila-Stea la Scaunul incins.
Copila-Stea se uita fix la ei. Chico luâ un
prim-plan cu chipul ei, care a umplut ecranul.
- Dâ -mi - era Jennifer St John, care incerca
sâ ia microfonul. $i in afara tcolii. Te bagi in
treburile tuturor. Hi vari nasul peste tot,
mai ales neinvitatâ . De ce?
Copila-Stea nu râspundea nimic. Expresia ei
sprin;arâ obitnuitâ disp4ruse. S-a uitat la Jennifer.
S-a uitat la camera, de parcâ incerca sâ
gâ seascâ un râspuns in lentils. Apoi s-a uitat in
alta parte, s-a uitat spre camera de control. Mi-
am luat ochii de la monitor §i o clips am avut
impresia câ privirile ni s-au mtilnit la geamul
camerei de control. Mâ intrebasem cand avea sâ
vorbeascâ Hillari
Kimble. Acum vorbea.
- Hi spun ceva, fato. E§ti caraghioasâ . Etti
nebunâ.
Hillari era in picioare, cu degetul a{intit spre
Copila-Stea, aproape mâncand microfonul.
- Ai venit de pe Marte sau ceva de genul Asta...
Kevin a ridicat timid o mini.
- §i nu-mi spune câ n-am voie sâ am interven-
{ii, Kevin. De unde at venit, de pe Marte? Na,
acum e intrebare. De ce nu pleci inapoi de unde
at venit? Asta-i alta intrebare.
Ochii Copilei-Stea au umplut ecranul camerei
de filmat. qNu plunge‘, m-am rugat.
Hillari nu mai putea fi opritâ.
- Vrei sâ faci galerie pentru alta tcoalâ? Foarte
bine! Du-te acolo! Nu veni la mine in tcoalâ .
Pleacl din tcoala new.
Alte maini incercau sâ apuce microfonul.
- §tiu care e problema ta. Toate chestiile astea
ciudate pe care le faci? Sunt doar ca sâ atragi
aten;ia.
- Doar ca sâ i{i faci rost de un iubit.
Jura{ii au rms. Se transformaserâ intr-o
gloats amorfâ. Mâini mtfâcau microfonul. Kevin
se uita speriat la mine. Nu puteam face nimic.
Cu toate butoanele ti intrerupâtoarele din camera
de control in stâ pâ nirea mea, eram neputincios ti
nu puteam schimba nimic de cealaltâ parte a
geamului.
- Am o simple intrebare pentru tine. Ce-i cu
tine? Hi? Hi?
- De ce nu po;i fi normalâ?
- De ce lii neapârat sâ fii aha de diferitâ?
- Chiar - e ceva in neregulâ cu noi de trebuie
sâ fii aha neobi§nuitl?
- De ce nu te machiezi?
Toji erau in picioare, cu degetele a;intite,
gesticuland, ipand, chiar dace aveau
microfonul, chiar dacl nu.
- Nu-ti place de noi, aha-i? Aha-i?
Dl Robineau a apâ sat intrerupâ torul de pe
consola centralâ .
- Pam aici, a spus.
Am deschis sunetul in studio.
- Gata. Spectacolul s-a terminat.
Juriul continua sâ strige.
14
Acesta a fost inceputul unei perioade care
se ince{o§eazâ cand incerc sâ mi-o amintesc.
Eveni- mentele par sâ curgâ ti sâ se amestece.
Intam- plârile devin sentimente, sentimentele
devin intamplâri. Mintea §i inima sunt istorici
care nu se pot pune de acord.
Episodul acela din Scaunul incins nu a fost
difuzat. Dl Robineau a distrus caseta. Binein
eles, asta nu inseamnâ câ nu a fost povestit
fiecare moment. De fapt, majoritatea elevilor
ttiau totul a doua zi la tcoalâ.
9
Ce-mi amintesc de atunci, dupe ce ultimul
detaliu fusese dat in vileag, e doar perioada de
Noapte §i a§teptare. Tensiunea. Ce se va
intampla acum? Se va imprl§tia in clase
dutmânia fâtitâ a juriului? Cum va reac;iona
Copila-Stea? Res- punsurile urma sâ le primim
a doua zi, de Sfantul Valentin. La s4rbâtorile ce
trecuseH - Halloween, Ziua Recunottin;ei,
Crâciunul, Ziua ursului - Copila-Stea ldsase o
mici aten{ie pe fiecare banca din clasa ei. Avea
sI faci la fel §i de data asta?
R4spunsul e da. Fiecare elev din clasa 17
a gâsit o bomboanâ in forms de inimioarâ pe
banca in acea diminea{â.
Era meci in seara aceea, unul pe care mi-l

aduc aminte foarte bine. Cel mai important al
sezonului. Electronii trecuserâ cu urin{â
prin toate meciurile de pant atunci neinvin§i,
dar incepea al doilea sezon: playoff-ul. Inter
etapa districtualâ, apoi cea regionalâ §i acum
finalele pe stat. Nu ajunsesem niciodatâ atit de
departe, nici pant la etapa districtualâ, dar
acum visuri de campioni ne zburau prin minte.
Electronii - campionii Arizonei! N-am fi
acceptat nimic altceva.
Primul obstacol in calea noastre era Sun
Valley, campionii din Prima League. Meciul a
92
9
avut loc in seara de Sf. Valentin, pe teren neutru,
la Casa Grande. Se pare câ toate Mica se
golise ti pornise spre meci. Eu §i Kevin ne-am
dus cu furgoneta.
Din clipa in care gloata de la Mica a intrat
in sala de sport, s-a cutremurat plafonul de
ova{iile noastre. Litera M, mare §i verde, de
pe sveterul alb al Copilei-Stea sârea, in timp ce
ea se invartea ti fâcea salturi impreunl cu
celelalte majorete. M-am uitat la ea tot atat de
mult cit m-am uitat
§i la meci. Ova{iona cind inscriam. Cand inscri-
au cei din Sun Valley stâtea locului. Mâ
sim;eam mai lini§tit.
Dar nu pentru multi vreme. Pierdeam. Pen-
tru prima data in acel an, la sfar§itul primului
sfert eram deja in urma. De fapt ne dâdeau
fum, 21 la 9. Motivul nu era niciun mister.
Fart sâ lie la fel de bunk ca a noastre, echipa din
Sun Valley avea ceva numai al ei: o vedetâ.
Un tip pe nume Ron Kovac. Avea doi metri ti
fâcea cam treizeci de puncte pe meci. Jucâtorii
no§tri arâtau ca Da- vid luptindu-se cu Goliat.
Avantajul celor de la Sun Valley crescuse
la noudsprezece puncte la jumâtatea celui de-al
doilea sfert. Fanii no§tri, nu demult râguti;i de
atita urlat, erau acum incremeni{i in tâcere §i
9
atunci
s-a intamplat. Mingea era liberâ in mijlocul
terenului. Mai multi jucâtori s-au nâpustit sâ o
re- cupereze. Kovac alerga pe laugh ei incercand
sâ-i evite §i piciorul lui a intalnit tenisul unuia
dintre cei care sâ riserâ dupe minge - cel pu;in
aha au spus in ziar a doua zi. Atunci s-a
intamplat aha de repede câ nimeni nu a vâ zut
exact, mai multi au spus câ auziserâ o trosniturâ
dezgustâ toare, ca o ramurâ care se rupe. Tot ce
am vâ zut a fost câ Goliat era la pennant
zvircolindu-se ti {ipand, laba piciorului drept ii
arâta foarte nefiresc, ti antrenorii, jucâ torii
alergau pe teren. Dar nu erau primit. Cumva
Copila-Stea revise sâ fie deja acolo. In timp ce
majoretele lui Kovac erau inmâ r- murite pe
banchet4, Copila-Stea a mgenuncheat pe podea. I-
a {inut capul in poalâ in timp ce restul se ocupau
de piciorul lui. 11 mangaia pe frunte. P4rea sâ-i
spune ceva. Cand l-au scos de pe teren pe targâ, i-a
urmat. Toate lumea - de fiecare parte - era in
picioare aplaudând. Majoretele din Sun Valley au
sâ rit de parcâ tocmai inscrisese doua puncte.
Luminile ambulan ei au sclipit in geamurile inalte.
Eu ttiam de ce aplaud, dar mâ intrebam de ce
aplaudau al;i fani din Mica. Erau in picioare in
semn de omagiu sau pentru câ erau ferici;i sâ il
vadâ plecat de pe teren?
9
Jocul a reinceput. Copila-Stea s-a tutors la
banca majoretelor. Fâ râ Kovac, echipa din
Sun Valley nu mai punea nici o problems.
Spre mijlocul celei de-a doua jumâ tâ ;i am
preluat con- ducerea §i am cattigat cu
u§urin{â .
Doug seri mai târziu am pierdut in fa{a celor de
la Glendale. La fel ca in meciul anterior, incepusem
sâ r4manem in urma in timpul primei jumâ tâ ti.
De &ta asta Electronii aveau de-a face nu doar
en un jucâtor mai bun, ci en cinci. De data asta
nici unul dintre oponen;i nu §i-a rupt glezna,
deli in disperarea noastre sunt convins câ multi
au sperat in adancul sufletului st se mtample pa
ceva.
Eram §oca{i. Nu ne venea sâ credem. Apoi, in
timp ce secundele ultimului sfert se scurgeau,
am inceput sâ credem. Ova;iile de pe cealaltl
parte a terenului erau ca suite de sâ geti care strâ -
pungea imensa noastre deziluzie. Cum
putusem sâ finn pa de protti? Chiar am crezut
câ micu{a Mica, neinvinsâ in divizia C de
acasl, avea sâ fact fatâ echipelor tari din
marile ora§e ale statului? Fusesem ispiti{i de
atteptâri exagerate §i prostetti. Fraieriti. Eram
distru§i. Fusese atat de minunat sâ finn
invingâtori! §i ni se potrivise pa de bine!
Ajunsesem sâ credem câ ne era scris in stele st
ca§tigâ m.
§i acum...
In timp ce antrenorul din Glendale trimitea
jucâtorii sâ ne mature de pe teren, fetele din
Mica plUgeau. B4ie{ii injurau §i huiduiau. Unii
dâdeau vina pe arbitri. Sau pe coturi. Sau pe
lumini. Spre lauda lor, majoretele an continuat sâ
ova{ioneze. Se uitau in sus la noi cu ochii
strâlucind §i cu urme de mascara pe obraji.
Dadeau din maini, strigau §i fâceau tot ce
trebuiau sâ fact, dar mitcârile lor erau goale,
fora suflet.
Mai pu{in cele ale Copilei-Stea. Cit am
privit-o cu aten{ie, am remarcat câ ea era
diferitâ. Obrajii ei erau usca{i, vocea ei nu
§ovâia, umerii nu i se pleottiserl. De la inceputul
celei de-a doua jumâtâ{i nu se mai atezase. §i
nici nu se mai uita- se la meci. Intorsese spatele
terenului. Era cu fa{a spre noi ti nu acorda o
cat de mici aten{ie bucu- riei exaltate de pe
partea cealaltâ a terenului. Echipa adverse avea
un avantaj detreizeci de puncte ti mai era un
minut din joc, dar ea ova{iona de parcâ am fi
avut vreo tansy. Ochii ii sclipeau cu o
ferocitate pe care nu o mai vâzusem. Hi flutura
pumnii in fa a noastre. Ne sfida mahnirea.
Dintr-odatâ, fa{a ei era toate insângeratâ.
Un jucâtor din Glendale tocmai trimisese
mingea prin cot cu o sâriturl cind Kevin mi-a
96
tras un pumn peste genunchi, m-am uitat la chipul
Copilei-Stea ca o mascâ insangeratâ §i am sâ rit in
picioare urland:
- NUUUUU!
Dar nu era singe. Era o rotie. Cineva ii arun-
case in fa{â o ro§ie coaptâ, §i dupe ce jocul se sfIr-
Rise, iar fanii de la Glendale se revlrsau pe
teren, Copila-Stea stâtea incremenitâ, holbindu-
se ulu- its prin pulpa de tomato in sus la noi, cu
ochii ei mari. Unii dintre fani au izbucnit intr-
un ris amar, s-au auzit chiar cateva aplauze.
A doua zi, acask, am glsit felicitarea. Era

intr-un caiet pe care nu-l mai deschisesem de
ceva vreme. Era o felicitare de Sf. Valentin, una
de-aia decupatâ ti drâ gâ latâ , gen clasa a treia,
cu un bâ iat rotind §i o feti;â cu pantofiori cu
baretâ ti o inima mare ti ro§ie intre ei §i
cuvintele FTE IUBESC“. $i pa cum fac cei din
clasa a treia, dar ti liceenii, expeditorul o
semnase codat:
97
15
qA dat o felicitare tuturor celor din tcoalâ .‘
Asta a fost primul meu gand.
Era cat pe ce sâ -l intreb pe Kevin cand l-am
vâ zut, dar m-am ab{inut. Am a§teptat pant la
pauza de pranz. Am incercat sâ mâ port firesc.
M-am interesat de singurul subiect care conta
in ziua aceea. $coala era in doliu. Meciul. Etecul.
Rotia. A, da apropo de Copila-Stea:
— Ai primit cumva o felicitare?
S-a uitat la mine ciudat.
— A dat cate o felicitare celor din clasa ei,
aha
am auzit.
— Mda, am spus, pa am auzit §i eu. Dar
numai lor? Nu a dat una tuturor?
A ridicat din umeri.
— Mie nu. De ce? Ai primit tu?
Se uita in sala de mese, mu§cand din
sandvici, dar aveam impresia câ mâ
interogheazâ . Am dat din cap.
— A, nu, intrebam doar.
Adevâ rul e câ stâ team pe felicitare. Era in

buzunarul de la spate al pantalonilor. Intre
timp to;ii ochii din sala de mese erau
indrepta;i spre
Copila-Stea. Cred câ ne a§teptam sI mai
vedem urme ro§ii pe fata ei. Era la masa
obitnuitâ cu Dori Dilson §i alte cateva
prietene. Pâ rea complet supusâ . Nu a cantat
la ukulele. Nu s-a jucat cu tobolanul. A
mancat doar ti a vorbit cu prietenele ei.
Spre sfir§itul pauzei, s-a ridicat, dar nu s-a
indreptat spre ie§ire. A fâcut un ocol in
direc;ia mesei la care stâteam eu. M-am panicat.
Am s4rit de pe scaun, mi-am apucat lucrurile, i-
am aruncat lui Kevin un qTre' sâ plec‘,
lâ sandu-l cu gura câ scatâ , §i am tulit-o. Nu
destul de repede inst. La jumâtatea drumului
spre ie§ire am auzit-o in spatele meu:
- Salut, Leo!
Fa{a a inceput sâ-mi ardâ. Eram sigur câ
toate lumea se uita la mine. Eram convins câ
to i vedeau felicitarea din buzunar. M-am
fâcut câ mâ uit la ceas. M-am prefâ cut câ sunt
in intirziere. Am fugit din sala de mese.
M-am ascuns prin col;uri tot resml zilei.
Dupe tcoalâ m-am dus direct acask. M-am
inchis in camera. Am ie§it doar pentru ciul. Le-
am spus alor mei câ am de fâ cut un proiect.
M-am plimbat prin camera. Am stat intins
pe pat, zgiin- du-mâ la tavan. Am pus felicitarea
pe birou. Am
luat-o in mand. Am citit-o. Am citit-o. Am ci-
tit-o. Mi-am derulat de o mie de ori in minte
vorbele ei qsalut, Leo". Am aruncat la {into in
cartonul agâ {at de u§â . L-am auzit pe tata stri-
gandu-mi Jroiectul thu e aruncatul la truth?‘, pa
câ am ie§it. M-am plimbat en furgoneta. Am
condus pe strada pe care locuia, la ultima
intersec{ie spre casa ei am intors.
Ore mtregi am stat treaz sub cear§aful luminal
de luni. Vocea ei venea prin noapte, de la
luminâ , de la stele.
qsalut, Leo!‘
Diminea{a - era o sambâ tâ - m-am dus cu

Kevin la Archie la intalnirea slptâ manalâ a
Cinstitului ordin al pietrei de os. Eram cam
cincisprezece. Toji purtam pandantivele de os.
Archie voia sâ ne vorbeascâ despre craniul
din Eocen pe care il {inea in mand, dar ceilal{i
nu se puteau ab;ine sâ nu vorbeascâ despre
meci. Cand i-au spus de ro§ie, §i-a ridicat
sprancenele, dar in afara de asta expresia lui nu
s-a schimbat. pNu e ceva nou pentru el, ttie
deja‘, m-am gindit.
Pe tot parcursul ydin ei, Archie a dat din cap,
a zambit §i a ridicat din sprâncene. Ne-am
vdrsat amarul in laba lui, durerea e§ecului. A
vorbit
foarte pu{in. Cind am terminat, s-a uitat la cra-
niul de la el din poalâ, l-a mangâiat §i a
spus:
- $i flâcâul dsta a pierdut meciul. A tot cJtigat
vreo zece milioane de ani, pint a inceput sâ
creascâ vegeta ia mult prea inalte in jurul lui §i
dintr-odatl se afla intr-o alta divizie. A
inscris cat a putut, dar a tot pierdut teren.
Adversarii erau mai buni, mai iu{i, mai
inteligen{i. In finale, bâiatul nostru a fost
anihilat. N-a lipsit doar a doua zi de la
§coalâ, ci n-a mai apârut deloc, punct. Nu l-a
mai vlzut nimeni de atunci.
Archie a ridicat craniul cu bot lung, ca de
vulpe, pint la nivelul fe{ei. A trecut un timp §i
nu a mai spus nimic, lâsandu-ne cu
gandurile noastre. Chipuri uitându-se la alte ti
alte chipuri. Zeci de milioane de ani de chipuri,
intr-o sufra- gerie, intr-un {inut câruia ii
spune Arizona.
16
Luni. Pauza de pranz.

De data asta am stat nemi§cat cand Copila-
Stea s-a indreptat spre masa mea in drum spre
ie§ire. Eram cu spatele la ea. Vedeam cum ochii
lui Kevin ii urmâresc mi§cârile, cum se
mâresc
101
vâ zand câ se apropie. Apoi ochii i s-au oprit,
gura i s-a deschis intr-un zambet mali;ios §i parcâ
totul se oprise in afara de zâ ngdnitul tig4ilor de
la bucâtârie §i ceafa mea luase flâc4ri.
- Cu plâcere, am auzit-o spunand melodios.
Primul gand a fost pCe?“ ti dintr-odatâ am piut.
Am piut ce trebuie sI fac. Trebuia sâ mâ mtorc ti
sâ vorbesc en ea ti am piut câ nu va pleca pant n-o
voi face. Era proste§te, ce copildrie sâ fiu msp4i-
mantat & ea! De ce imi era teams pant la urme
M-am tutors. Mâ simteam greu, de parcâ m-
y fi mi§cat in apt, de parcâ trebuia sâ infrunt
mult mai mult decat o fate de clasa a zecea cu
nume ciudat. Am dat cu ochii de floarea
{ipâ toare de pe geanta ei - pdrea pictate de
mand - §i in sf it i-am intalnit privirea.
- Mersi de felicitare, i-am spus.
Zambetul ei a fâcut floarea sâ pâleascâ. Apoi
a plecat.
Kevin ranjea ti dâdea din cap.
- E indrâgostitâ.
- Prostii, am spus.
- E mega-indrâgostitâ.
- E caraghioasâ , atita tot.
Clopo;elul a sunat. Ne-am adunat lucrurile §i
am plecat.
]O2
Tot restul zilei am fost ame;it. O bath de
baseball nu ar fi putut sâ mâ loveascâ mai
tare ca zambetul acela. Aveam paisprezece ani,
cate mii de zâmbete nu-mi fuseserâ adresate?
Atunci de ce aveam impresia câ Asta e primul.
Dupe ore, pyii m-au dus spre clasa ei. Tre-
muram. Aveam fluturi in stomac. Habar nu aveam
ce at fi fâ cut dace o vedeam. §tiam doar cI nu
putusem sâ nu mâ duc.
Ea nu era. M-am grâ bit pe coridoare. Am
alergam afara. Se auzeau ma§ini bâgate in
vitezâ. Peste tot erau sute de elevi. Luni de
zile fusese peste tot, acum nu era niciunde.
I-am auzit numele. Numele ei. Aceleyi
patru silabe, acelea§i zece litere pe care le auzisem
tot anul, dar dintr-odatâ mi s-a p4rut sunetul ccl mai
cristalin din lume. Am luat-o pe lings, ca sâ trag en
urechea. Un grup de fete vorbeau in drum spre
autobus.
- Cind?
- Azi. Dupe §coalâ . Chiar acum!
- Nu-mi vine sâ cred.
- Mie nu-mi vine sâ cred câ a durat atat.
- Data afara? Dar au voie?
- Normal. De ce sâ nu aibâ? Doar nu-i yoala ei.
- Eu a§ fi dat-o afara de mult. Ce fâcea ea era
trâdare.
— P-aci {i-e drumul!
§tiam despre ce vorbesc. Zvonurile circulau
de cateva zile. Copila-Stea fusese data afara din
echipa de majorete.
- Salut, Leo!
Am auzit un cor de voci feminine. M-am
mtors. Aveam soarele in fatâ . Mi-am dus mana
la ochi. Cantau la unison: pCopilul Stea!‘ Au
ras. Le-am fâ cut en mana ti m-am grâ bit spre
cash. N-y fi recunoscut niciodatâ , dar eram
entuziasmat.
Casa ei era la vreo trei kilometri de a mea, in
spatele unui mic centru comercial cu vreo zece
magazine. Imi spusese Archie unde. M-am dus pe
jos. N-am vrut sâ merg cu myina. Simteam ne-
voia ca lucrurile sâ se intample incet. Voiam sâ
simt cum mâ apropii pas cu pas, sâ creascâ ten-
siunea precum gazul intr-o sticla de suc.
Nu §tiam ce o sâ Mac dace o vId. §tiam doar
câ eram emo{ionat, speriat. Era mai confortabil
sâ mâ gandesc la toate povettile despre ea
decat la o persoana adevâ ratâ . Dintr-odatâ am
sim{it o nevoie arzâ toare sâ ttiu totul despre ea.
Voiam sâ -i vâ d pozele de bebelu§, voiam sâ o
vâ d man- cand micul dejun, impachetand un
cadou, dormind. Din septembrie fusese o
vedetâ — unicâ §i extravagantâ — pe scena
0
liceului. Opusul a tot ce
era mipo, nu ascundea nimic. De la impodobirea
bâncii la discursul ei, la show-ul de pe terenul
de fotbal, erau toate in vâ zul lumii. §i totu§i
acum aveam impresia câ nu dusesem atent. Mi
se pâ rea câ imi scâ pase ceva, ceva important.
Locuia in Palo Verde. Pentru o fâ pturâ aha
de diferitâ, casa ei era surprizâtor de banalâ, cel
pu;in dupe standardele din Arizona. Fdrâ etaj,
de câ râ mizi deschise la culoare. Acoperi§ de
{igle bombate. Nici un fir de iarbâ nu se vedea
in grâ dina din fa â , doar cactu§i butoi, cactu§i
{e- pozi, in forms de part §i grdmezi de
pietre.
Era noapte cand am ajuns, aha cum
sperasem. M-am plimbat in sus §i in jos pe
cealaltâ parte a strâ zii. Mi-a trecut prin minte câ
at putea fi confundat cu un vagabond, aha câ
am dat o turk prin zone. M-am oprit la Roma
Delite sâ m4nanc o felie de pizza. Am inghi{it
doar jumâ tate §i m-am grâ bit inapoi, nu mâ
puteam relaxa cand nu aveam locuin{a ei in
campul vizual. Nu mâ puteam relaxa cand era.
La inceput a fost de ajuns doar sâ vâ d casa.
Apoi am inceput sâ mâ mtreb dace ea e
mâ untru. Imi imaginam ce ar putea face. Era
luminâ la toate geamurile. O myinâ era pe alee.
Cu cat std- team mai mult, cu atat imi
doream
0
sâ fiu mai
105
aproape. Am trecut strada §i aproape câ am
fugit pe langâ cash. In timp ce treceam, am luat
o pia- try din curte. Am mers mai departe, m-
am intors ti am privit casa de la distan;â .
Am §optit cerului presâ rat cu stele:
- Acolo std Copila-Stea Caraway. Ii place de
mine.
M-am indreptat din nou spre cash. Strada, tro-
tuarele erau pustii. Piatra era caldâ in mana mea. De
data asta am pJit calm in timp ce m4 apropiem Mâ
sim{eam ciu&t. Ochii mi se fixaserl pe un triunghi
& luminâ de la o fereastrâ cu draperie. Am
vâzut o umbN pe un perete galben. Mi se p4rea cd
plutesc, f4râ greutatea picioarelor, spre luminâ.
Dintr-o&tâ s-a deschis u§a de la intrare. M-
am aruncat dupe myina de pe alee ti m-am pus
ciuci laugh apâ râ toarea din spate. Am auzit uta
inchi- zandu-se. Am auzit pa§i. Mi§carea pa§ilor
se potrivea cu cea a unei umbre intinse pe
alee. Mi s-a oprit respira;ia. S-a oprit §i umbra.
Mâ sim;eam in acelati timp ridicol §i intr-o
pozi{ie perfects, de parcâ ghemuirea lâ ngâ
ma§inâ era exact ceea ce imi rezervase
destinul in acel moment.
Vocea ei a venit de dupe umbre.
- Mai {ii minte cand m-ai urmâ rit in
desert in ziua aia dupe tcoalâ ?
10
Oricat de absurd ar pâ rea, nu §tiam dace sâ
râspund, de parcâ dace a§ fi fâcut-o m-at fi... ce?
M-a§ fi dat de gol? M-am rezemat de metalul ne-
ted al myinii. Nu mi-a trecut deloc prin cap sâ
mâ ridic in picioare, sâ mâ arâ t. Parcâ au trecut
ore intregi pant am reu§it sâ murmur un:
- Da.
- De ce te-ai intors?
Tonul ei era normal, de parcâ ar fi purtat
in fiecare seara conversa ii cu oameni ghemui{i
in spatele ma§inii pe alee.
- Nu-mi aduc aminte, am spus.
- T'-a fost fricâ?
- Nu, am min{it.
- Sâ §tii câ nu te-at fi lâsat sâ te pierzi.
O umbre micu â s-a desprins de cea mai

mare. S-a indreptat spre mine, tovâind pe aleea
plini de pietricele. Avea coadâ . Nu era o
umbre. Era Scorti§oarâ , tobolanul.
Scorti§oarâ s-a oprit la varful unuia dintre
tenirii mei. S-a ridicat ti s-a uitat la mine. §i-a
pus lâ bu;ele din fa;â pe tenis
§i a amu§inat printre §ireturi.
- Faci cuno§tin;â cu Scor{itoarâ?
- Intr-un fel.
- Min i?
- Intr-un fel.
- Ti-e fricâ de tobolani.
- Intr-un fel.
- Crezi câ sunt drâgu{â? Dace spui intr-un
fel, ii spun lui Scor{i§oarâ sâ te multe.
- Da.
- Da, ce!
- Cred câ e§ti drâgu;â.
M-am gandit sâ adaug qintr-un tel‘, ca sâ
Mac pe amuzantul, dar m-am ab{inut.
- Crezi câ Scor;itoarâ e drâgut?
$obolanul mi se urcase pe tenis. Ii sim{eam
greutatea. Voiam sâ-l dau la o parte. Coada i
se râsfira pe alee.
- No comment, am spus.
- Vai, vai, ia auzi, Scortitoarâ, nu vrea sâ afle
lumea câ te gâsette drâgut.
- Cred câ te lvi pu{in dust de val, i-am zis.
- Chiar sper câ asta este exact ceea ce se
intamplâ. Nu e nimic mai frumos decit sâ te lvi
dus de val. Ai vrea sâ-l duci pe Scoqitoarâ pe val
cu tine in noaptea asta? Adora sâ doarmâ la altii.
- Nu, mul{umesc!
- Ah. Vocea ei mima supârarea. Etti sigur?
Nu deranjeazâ. Ocupâ foarte pu{in spa{iu. §i
ajunge sâ-l hrdne§ti cu un biscuit. Sau doua boabe
10
de strugure. N-o sâ fact la tine pe covor. Aha-i,
Scoqitoarâ? Hai, ridici-te ti spune-i câ n-o sâ
faci. Ridici-te, Scor{i§oarâ.
Rozâtoarea s-a ridicat la mine pe tenis.
Ochii ii strdluceau ca doua perle negre.
- Nu-i aha câ are cele mai drâgu{e urechi?
Cine observe urechile unui §obolan? M-am
uitat. Avea dreptate.
- Mda, am spus, se pare cl are.
- Gidilâ-l dupe urechi, ii place de moare.
Am inghi{it in sec. Am mtins varfurile
degete-
lor arâtâtoare §i am gadilat micu;ul spa{iu pâros
din spatele urechilor tobolanului. Nu s-a
mitcat. Apoi, surprinzandu-mâ ti pe mine, am
dus un deget in fa;a nasului lui §i m-a lins.
Nu mâ gandisem niciodatâ câ tobolanii Mac
aha ceva. Limba lui era cat jumâtate din
unghia degetului meu mic. Mâ gandeam câ
trebuie sâ fie asprâ ca a unei pisici, dar nu era,
era find.
Apoi nu mai era pe tenis - era la mine pe
umâr. Am tipat. Am incercat sâ-l imping, dar
se prinsese cu ghearele de c4mya mea. Copila-
Stea se prâpâ&a de ras. Umbra ei se scutura en
putere.
- Last-mâ sâ ghicesc, mi-a spus, Scor{i§oarâ
{i-a sârit pe umâr.
- La fix, am r4spuns.
11
- $i acum te gândetti câ §obolanii sar la git.
- Nu mâ gandeam la asta, dar acum câ ai
pomenit... mi-am pus palmele in jurul
gatului. Am sim{it ceva in ureche. Musts i. Am
tipat iar.
- Imi mânancâ urechea!
Copila-Stea a ras iar.
- Te amu§inâ. Te place. Mai ales urechile tale
ii plac. Nu prea intalnette urechi care sâ nu-i
place. Cand o sâ termine, urechea aia a ta o sâ
fie luni ti bec. Mai ales dace gâse§te resturi de
unt de arahide pe acolo.
Simteam cum micu{a limba curâ ;â
cluturile urechii stangi.
- Mâ gadilâ.
Am sim{it §i altceva.
- Am sim{it din{i.
- Doar râzuiette ceva. Trebuie st at ceva
uscat pe acolo. Când te-at sp4lat pe urechi
ultima data?
- Nu-i treaba ta.
- Scuze, nu voiam sâ fiu indiscretâ.
- Te iert.
O vreme a fost lini§te, cu excep{ia fonf4itului
din urechea mea. Puteam auzi respiratia
§obolanului. Coada lui alunecase in
buzunarul de la piept al câ mâ §ii.
1
- Etti gata st mdrturise§ti?
- Ce sâ mâ rturisesc?
- Câ incepe sâ -;i place sâ ai o rozâ toare care
sâ qi bage nasul pe la tine prin ureche.
Am zambit. Am dat din cap, indepâ rtand
nasul §obolanului un moment.
- Mârturisesc.
lar lini§te, doar respiratia find din urechea
mea.
- Bine, a spus ea in cele din urme, trebuie sâ
mergem mâuntru. Spune noapte bunit, Scor{i§oarâ.
pNu, am gandit eu, nu pleca."
- Mai am o ureche, am spus.
- Dace se ocupâ §i de ea nu o sI te mai
pâ râ - seascâ §i o sâ fiu geloask Haide,
Scor{i§oarâ . E timpul pentru culcâ ricâ .
Scor{i§oarâ amu§ina mai departe.
- Nu vine, pa-i?
- Nu.
- Ia-l te rog atunci ti pune-l jos.
Am fâ cut intocmai. Imediat ce l-am yezat pe
jos, a ie§it din raza mea vizualâ , a zbughit-o
pe sub {eava de e§apament tocmai pant in
partea cealaltâ a ma§inii.
Umbra s-a retras. Am auzit cum se deschide
u§a de la intrare. Lumina a ;a§nit.
- Noapte bunk, Leo.
1
- Noapte bunk, am strigat ti eu.
Nu voiam sâ plec. Voiam sâ mâ ghemuiesc
acolo pe drum ti sâ adorm. Stâteam ciuci de
ceva timp. De abia m-am ridicat. Pe la jumâtatea
drumului spre cash am reu§it sâ merg
normal.
17
Cu doar doua sâpt4mani inainte aflasem câ §tie

cum mâ cheamâ §i acum eram indrâ gostit pâ nâ
peste cap. Pluteam. Am plutit pe lumina alba
care imi invâ luia ceartafurile ti am dormit pe
luni. La tcoalâ am fost un balon galben, lene§
§i zambitor plutind deasupra clasei. Am sim;it
cum cineva mâ trage incet de a{â . De undeva
de jos, Kevin imi striga:
- E§ti indrâgostit, b4iete!
M-am mul;umit sâ zambesc §i m-am rostogolit
mai incolo pant am nimerit afara pe fereastrâ.
Starea asta a durat pant la pranz, cand am
devenit dintr-odatâ con§tient de mine
insumi. Mi s-a n4zitrit cl toate lumea din yoalâ
via. Câ mâ atteptau §i vor intoarce capetele
dupe mine, holbandu-se, cand voi intra in sala de
mese. Nu-mi plâ cea sâ fiu in lumina
reflectoarelor, nu-mi
1
plâcuse niciodatâ. Eram mul{umit in spatele
camerei de filmat, l4sandu-l pe Kevin in fa;â
sâ primeascâ aplauzele.
Aha câ toate cele treizeci de minute m-am
ascuns in incâperea cu echipament a sllii de
sport. M-am câ;ârat pe o saltea de lupte rulatâ
ti am lovit o minge de volei de celâlalt perete.
Nu aveam nimic de mancare, am vrut sâ
cumpâr, dar nu-mi era foame.
Dupe tcoalâ ne-am g4sit, nu câ ar fi fost nevoie
sâ ne câutâm.
L-a scos pe Scor;itoarâ din geanta §i l-a
atezat pe umâr.
- Dâ lâbu{a cu Leo, Scor{i§oarâ.
Am dat lâbu;a cu Scor{i§oarâ.
- Crezi in locuri fermecate? m-a intrebat.
- Vorbetti cu mine sau cu §obolanul?
A zimbit. Strâlucea.
- Cu tine.
- Nu §tiu. Nu m-am gandit niciodatâ.
- O sâ-{i arât unul.
- $i dace nu vreau sâ-l vâd?
- Ti se pare câ at de ales?
M-a apucat de mand §i m-a tras aha de tare,
câ aproape m-am impiedicat. Radea in hohote.
Am zburat pe deasupra terenurilor de sport ale
tcolii
{inandu-ne de mand in vâzul tuturor.
1J3
1
Ne-am plimbat kilometri intregi, mult mai
departe de parcul industrial MicaTronics, de te-
renul de golf, spre desert.
- Hi e cunoscut?
De ceva vreme Scor{i§oarâ era pe umâ rul
meu. Duceam ti instrumentul ei, jucandu-mâ cu
corzile.
- Aici am venit in ziua aia, am spus.
A pufnit.
- Noi? £o veneam aici, tu erai la un kilometru
in spatele meu. M-a ciupit de bra{. Te strecurai
in spatele meu. M-a ciupit din nou, mai tare de
data asta, dar ochii ii sclipeau. Mâ urmdreai.
M-am fâcut câ sunt oripilat, jignit.
- Sâ te urmâ resc? Nu te urmâ ream. Doar râ -
mâ sesem in urme un pic.
- In spatele meu.
- $i?
- De ce?
Am sim it câ sunt un milion de motive, dar
nu existau cuvinte sâ le poate descrie.
- Nu §tiu.
- Hi plâ cea de mine.
Am zambit.
- Erai mort dupe mine. Frumusetea mea te Il-
sa mut. Nu mai intalniseti niciodatâ o persoana
mai fascinantâ. Te gandeai la mine in fiecare cli-
ps. Mâ visai. Nu mai suportai. Nu puteai sI
lati asemenea minunâ{ie sâ i;i disparâ din fa{a
ochilor. Trebuia sâ mâ urm4re§ti.
M-am intors spre Scor{i§oarâ, care m-a lins
pe nas.
- Ai o pârere mult prea bunk despre tine. De
fapt eu voiam §obolanul.
Ea a ras, iar detertul a cantat.
Celor care se yteaptâ ca orice desert sâ fie un

loc sterp acoperit de dune, Sonoran trebuie sâ
le part surprinzâ tor. Nu numai câ nu sunt
dune, dar nu este nici nisip. Cel pu{in nu nisipul
41a de pe plajâ. Pdmantul are culoarea
nisipului, dar nu
;i se adancesc picioarele in el. E pa de tare, de
parcâ ar fi fost bâtâtorit. §i plin de pietricele. Care
strdlucesc pentru câ au in ele - ce altceva -
mici'. Dar nu prea observi pâ mantul. Ceea ce
vezi sunt cactu§ii saguaro. Pentru nou-veni{ii
din Est doar asta exists. De§ertul pare o mare
intindere pustie de arbu§ti ;epo§i al câror
singur scop este sâ serveascâ drept fundal
pentru maiestuo§ii
' Familie de minerde cristdizate, cu luciu sticlos (sursa

- DEX) (n. red.).
0
saguaro. Apoi, incet, incet, plantele din desert
incep sâ se individualizeze: yucca {epoasâ , cac-
tusul coadâ de castor, cactusul in forms de part
{epoasâ , cactusul butoi, cel coarne de {ap, coarne
de cerb, degetele diavolului §i lujerele prelungi ce
ta§nesc spre cer ale cactusului ocotillo.
Am inaintat ca un fir ce se {esea printre plan-
te, prin b4l{ile §i §an{urile uscate, en mun{ii Mari-
copa indl andu-se violet in laba noastre.
— In ziua aia cand te-at intors §i ai fugit, am
strigat dupe tine, mi-a spus.
— Serios?
— In §oaptâ.
— In toaptâ ? $i te a§teptai sâ aud?
— Nu §tiu. M-am gandit câ o sâ §tii.
Am mangaiat corzile de la ukulele. Mi-am
indreptat umerii. Sâ duci un §obolan i{i
imbunâ - tâ {e§te {inuta.
— Etti timid, pa-i?
— De ce at impre'sia asta?
A ras.
— Astâ zi ;i-a fost ru§ine la §coalâ , cand te-
am tras dupe mine? Cu to{i copiii dia uitandu-
se la noi?
— Nee.
— Min{i?
- Mda.
A ras. Se pare câ mâ pricepeam sâ o
inveselesc. M-am uitat mapoi. Autostrada nu
se mai zâ rea.
- Ai atata timp? am intrebat-o.
- Nimeni nu are timp. Timpul nu poate fi
avut, mi-a spus. $i-a aruncat bra;ele intr-o parte
§i a invartit fusta multicolorâ pint am avut
impresia câ seamâ nâ cu o moritcâ de caramea.
Timpul e al tuturor.
- Scuze câ am intrebat.
§i-a agâ {at geanta cu floarea-soarelui de un
cactus §i a inceput sâ fact roata inspre
Maricopa. Deli sunt nebune§te, mi-a venit sâ
fac §i eu la fel. Mi-am spus câ nu puteam,
pentru câ eram incercat cu o ukulele §i un
tobolan. Am cules geanta §i am urmat-o.
Cand s-a hotâ rat sâ umble ca oamenii, i-am
spus câ e caraghioasâ . S-a oprit, s-a intors spre
mine §i a fâ cut o reveren{â pant in pennant.
- Mul{umesc, bunule domn.
Apoi mi-a luat bra{ul, de parcâ eram la
pro- menade, §i mi-a spus:
- Urle, Leo!
- Ce?
- Dâ capul pe spate §i dI totul afara. Urle
cat te in plâ manii. N-o sâ te aude nimeni.
1J7
- De ce at face aha ceva?
§i-a intors ochii plini de uimire spre mine.
- De ce n-at face?
Am arâ tat câ tre Scor{itoarâ.
- Doar dace;ipâ el primul. Apoi am
schimbat repede subiectul. Ajungem odatâ la
locul Fla fermecat?
Mi se p4rea absurd ti numai sâ rostesc pa ceva.
- Un picule{.
I-am fâcut pe plac.
- $i cum recuno§ti un loc fermecat cind dai
de el?
- O sâ vezi. M-a strins de mind. $tii câ este
o ;arâ care are in mod oficial locuri
fermecate?
- Nu. $i unde-i asta? In Oz?
- In Islanda.
- Sâ nu-{i vine sâ crezi.
- O sâ ignor sarcasmul thu. Cred câ ar fi
foarte tare sâ avem §i noi pa ceva. Sâ treci pe
jos sau cu marina §i sâ dat peste o piatrâ de
marcaj cu plâ - cu{â de alamâ: qSpa{iu fermecat.
Departamentul de interne al Statelor Unite.‘
- L-am umple de gunoi cat at zice peste, am
spus.
S-a uitat la mine serioasâ.
1
- Crezi?
1
M-am sim{it prost, de parcâ at fi stricat ceva.
- Nu neap4rat. Mai ales dace ar exista un afit
cu qNu fi {ârdnoi‘.
Un moment mai tarziu s-a oprit.
- Am ajuns.
M-am uitat in jur. Locul era cat se poate de
obi§nuit. Singura prezen;â notabilâ era un sagu-
aro malt, intr-o stare foarte proastâ, o
adunâturâ de bese, arâtand mai râu ca Señor
Saguaro. In rest erau doar arbu§ti cenu§ii,
buruieni ti ci{iva cactu§i part epoasâ.
- Mâ gandeam câ o sâ arate altfel.
- Special? Dramatic?
- Cred câ da.
- E un alt fel de decor, mi-a spus. Jos
inc4l{ârile.
Ne-am descd1{at.
- Stai jos.
Ne-am yezat cu picioarele incrucitate. Scoqi-
toarâ a alergam in jos pe bra;ul meu.
- Stai, a ;ipat Copila-Stea.
A cules tobolanul de jos §i l-a pus in geanta.
- Bufni{e, vulturi, §erpi. Ar fi o mask gustoas4.
- Deci, cand incepe vraja?
Stâteam unul laugh altul, cu fata spre mun{i.
- A inceput la na§terea p4mantului.
1
Avea ochii inchi§i, iar lumina amurgului ii
aurise chipul.
— Nu se oprette niciodatâ . E intotdeauna pre-
zentâ , e aici.
— §i ce
facem? A
zambit.
— Asta e secretul. Mainile fâ cute câ u§ i se
odihneau pe genunchi. Nu facem nimic. Sau cat
mai pu;in posibil. Fa;a ei s-a intors incet spre
mine, deli ochii i-au mrnas inchiti. Ai flcut
vreodatâ nimic?
Am ras.
- Mama crede câ asta fac tot timpul.
— Nu-i spune câ ti-am zis, dar mama ta
gre§epe. S-a intors cu fa a spre soare. E foarte
greu sâ nu faci nimic. Chiar ti acum, cand stem
aici, tru- purile noastre freamâ tâ , mintile
noastre se frâ - mantâ . E o adevâ ratâ zarvâ
inâ untrul nostru.
— §i asta e râ u? m-am mirat.
- E râu dace vrem sâ ttim ce se intamplâ in
afara noastre.
— Dar nu avem ochi §i urechi pentru
asta? A aprobat din cap.
— Ele sunt OK de obicei. Uneori inst ne
stau in cale. Pâ mantul ne vorbette §i noi nu-l
4
putem auzi din pricina larmei pe care o fac
sim{urile
3
noastre. Uneori e nevoie sâ le ttergem, sâ le
facem sâ dispare. Atunci - poate - pâ mintul
ne va atinge. Universul va vorbi. Stelele vor
topti. Soarele, portocaliu acum, tdia varfurile
pur-
purii ale mun;ilor.
- Deci, cum fac sâ devin nimicul Asta?
- Nu §tiu sigur. Nu exists un r4spuns
anume. Trebuie sâ-ti g4setti propria cale.
Uneori incerc sâ mâ tterg. Imi imaginez o
imensa radiera roz, care se mitcâ inainte ti
inapoi, inainte ti inapoi, incepe en degetele de la
picioare, inainte §i inapoi, inainte §i mapoi §i ele
nu mai sunt - puf! - dispar. Apoi tâ lpile, apoi
gleznele. Dar asta e partea u§oarâ . Cel mai
greu e sâ imi §terg sim;urile - ochii, urechile,
nasul, limba. Ultimul care dispare e creierul.
Gandurile, amintirile, toate vocile din capul meu.
Asta e cel mai dificil, sâ Mac sâ dispare gandurile.
A chicotit incet. Dovleacul meu. Apoi, dace
am fâ cut o treabâ bunk, dispar. Nu mai sunt.
Sunt nimic. Lumea e liberâ sâ curgâ in mine ca
intr-un vas gol.
- $i? am intrebat.
- $i... vâ d. Aud. Dar nu cu ochii §i urechile.
Nu mai sunt in afara lumii mele §i nu sunt
nici inâuntru. Ideea e câ nu mai e nicio diferen{â
4
intre mine §i univers. Nu mai sunt granite. Eu
sunt
3
Universul §i Universul este eu. Sunt o piatrâ, un
ghimpe de cactus. Sunt ploaia. A zambit visa-
toare. Asta imi place cel mai mult, sâ fiu
ploaia.
- Eu sunt primul pe care l-ai adus aici?
Nu a rdspuns. Era en fa a spre mun{i, imb4iatâ
de lumina care se scurgea peste noi ca mierea,
chipul ei era cel mai nemitcat §i senin pe care
il vâ zusem vreodatâ .
- Copilâ Stea...
Acesta a fost ultimul sunet pe care l-am scos

inainte de a se lâ sa tâ cerea. Am stat unul
langâ celdalt, in pozi{ie de lotus, uitandu-ne
spre vest. Am inchis ochii. Am incercat sâ stau
perfect nemi§cat - §i imediat mi-am dat
seama câ avea dreptate. Puteam sâ imi {in
mâinile §i picioarele neclintite, dar inâ untrul
meu parcâ era ord de varf in Phoenix. Nu
fusesem niciodatâ aha de con§tient de respira
ia mea §i de bâ t4ile inimii, ca sâ nu pomenesc
de alte murmure §i bolboro- seli ale trupului. §i
mintea mea - nici ea nu voia sâ mceteze. Fiecare
mtrebare, fiecare gând râtâcit, oricat de
indepâ rtat, mi se invartea in cap, amu-
§inand, incercand sâ-mi atragi aten{ia.
Dar am incercat. Am incercat cu radiera,
dar nu voia sâ §teargâ nici mâcar degetul mic
de la
3
picior. Am incercat sâ -mi imagines câ sunt ru-
megu§ fin in bâ taia vantului. Câ am fost inghi
it de o balenâ. Câ mâ dizolv ca o pastilâ
efervescen- tâ. Nimic nu func{iona. Nu reu§eam
sâ mâ fac sâ dispar.
Am tras cu ochiul. §tiam câ nu am voie, dar
nu m-am putut ab{ine. In mod evident, ea
reu- Rise. Disp4ruse. Era seninâtatea. Buzele ii
p4strau o urme de zambet. Pielea ei era auritâ §i
varfurile
§uvitelor strâ luceau. Pâ rea muiatâ in soare §i
lâ satâ aici sâ se usuce. Am sim{it un junghi de
gelozie câ putea sâ stea langâ mine ti sâ nu §tie.
Câ era intr-un loc minunat unde eu nu puteam
ajunge.
Apoi am vâzut §obolanul. Se tarase afara din
geanta. Se atezase langâ noi pe pâmant, lâbu;ele
lui din fatâ - mâ tot gandeam la ele ca la ni§te
maini micute, pâ reau aha umane - atarnau in
fa;â. Nici el nu se mitca. Era cu fa{a spre vest, iar
bldnita ii str4lucea ca metalul unei monede noi.
Ochii lui ca doua boabe de piper erau inchi§i.
$tiam câ trebuie sâ fie vreun truc pe care il
invâ{ase de la ea sau vreun tel de incercare de a
imita comportamentul uman. Totu§i, aveam im-
presia câ micu{ul mustâcios avea §i el o experien-
tâ misticâ - care insemna §i digestia in stomacul
1
vreunei jivine, dace temerile Copilei-Stea se
ade- vereau. Cat am putut de incet, l-am luat de
jos. Il
;ineam cu amandouâ mainile. Nu s-a zbâtut, nici
mâ car nu s-a mi§cat, s-a intors din nou spre
vest cu b4rbia lui minuscule sprijinitâ de
degetul meu mare. Ii sim{eam bâtâile inimii in
degete. L-am apropiat §i mai tare de pieptul meu.
Sfidand orice lighioanâ care ar fi indrâ znit sâ
se apropie.
Am tras adanc aer in piept §i am inchis ochii,
ca sâ mai incerc o data vraja. Nu cred câ mi-a
ie§it. Cred cl Scor{i§oarâ se pricepea mai bine
ca mine. Am incercat. Am incercat atat de
intens, câ imi venea sâ tip, dar nu reuteam sâ
ies din trup §i cosmosul nu mi-a fâ cut nici o
vizitâ . Mâ tot intrebam ce ord o fi.
Ceva s-a intamplat totu§i. Ceva mic. Am
sim{it la un moment dat câ am trecut un fel
de hotar, câ am pâ §it pe un teritoriu
necunoscut. Era un Uram de pace §i linitte.
Nu mai intalni- sem aha tâ cere §i nemitcare
pant atunci. Larma din mine a continuat, dar
mult mai slab, de parcâ cineva ar fi dat sonorul
mai incet. §i s-a mai intamplat ceva straniu.
Deli am mrnas con§tient, am simtit câ l-am
pierdut pe Scorti§oarâ, intr-un fel. Nu ii mai
0
sim;eam bâtdile inimii §i nici prezenta in mainile
mele. De parcâ nu mai eram doua fiin-
{e, ci una singuri.
1
Cmnd soarele a apus, am sim;it seara ca o boare
râ coroasâ pe fa{â .
Nu §tiu cat am stat cu ochii inchi§i. Cand i-
am deschis, ea nu mai era. Alarmat, m-am uitat
in jur. Stâtea mai incolo, zambind. Se ldsase
seara. In timp ce eu avusesem ochii inchiti,
violetul de amurg al mun;ilor se intinsese
&asupra rtului.
Ne-am incd1;at. Am pornit-o spre autostrada.
Mâ a§teptam sâ mâ ia la intrebâ ri, dar nu a zis
nimic. Cateva clipe mai devreme luna nu risk-
rise, iar in momentul urmâ tor umplea tot cerul.
Apoi a apâ rut o stea. Mergeam prin desert, in
tâ cere, mand in mand.
18
Eram singuri. Numai noi eram in toate
tcoalâ. Cel pumn pa ni s-a p4rut in zilele care
au urmat. Imi vedeam de treburile mele ti
ea de ale ei.
Ii sim{eam prezen;a in alte pdrti ale clâdirii. Tre-
cand pe coridoare intre ore nu trebuia sâ o vâd,
§tiam câ e acolo: nevâ zutâ in mul;imea care
se indrepta spre mine, gata sâ ia un col; cu cinci
clase mai incolo. In timp ce ne apropiam unul
0
de altul, zgomotul §i ceilal{i elevi se topeau
§i
1
deveneam complet singuri, trecind, zimbind,
tinindu-ne privirea, dispâreau chiar §i etajele §i
peretii, eram doi oameni intr-un univers al spa-
{iului §i al stelelor.
§i intr-o zi am inceput sâ in{eleg câ eram
mai singuri decit imi imaginasem.
Era intr-o joi. De obicei, in ziua aceea dupe
a treia pauza, treceam pe lings Copila-Stea la
etajul doi lângâ cancelarie. Ne zambeam, ne
salutam ti ne continuam drumul, fiecare spre
clasa lui. In acea zi am simtit nevoia sâ o inso
e.sc.
- Ce zici de o escorts?
A zambit poznat.
- Propui pe cineva?
Ne-am atins degetele mici ti ne-am continuat
drumul. Urmâ toarea ei ord era la etajul intai,
pa câ am coborit pe scâ rile cele mai
apropiate. Mergeam unul lings altul, atunci
am observat.
Nimeni nu ne-a spus o vorba.
Nimeni nu ne-a salutat.
Nimeni nu ne-a zambit.
Nimeni nu s-a uitat la noi.
Scâ rile erau pline, dar nici un umâ r, nici o
maneci nu ne-a atins.
Elevii care urcau se dâ deau spre perete sau
12
spre balustradd. In afara de bolboroselile Copilei-
Stea in urechea mea, nu vorbea nimeni.
0
Ce mi-a sârit in ochi cel mai tare au fost
privirile. Chipurile se ridicau de la trepte, dar
nimeni nu ne privea. Treceau direct prin noi,
de parcâ aveau raze gama. Sau ajungeau cu
ochii pant la urechile noastre ti apoi mtorceau
privirea spre pere i sau al{i ochi. Sim{eam
nevoia sâ mâ uit la mine, ca st fiu sigur câ
exist.
- Nimeni nu se uite la mine, i-am spus lui
Kevin la pranz. Se zgaia la sandviciul lui. Kevin!
m-am enervat. Acum faci ti tu la fel.
A ridicat privirea razand. M-a privit direct
in ochi.
- Scuze.
De obicei, erau §i al;ii la mask. Azi eram
doar noi doi. M-am intins peste mask.
- Ce se intamplâ, Kevin?
S-a uitat in alte parte, apoi din nou la mine.
- Chiar mâ intrebam cand o sâ observi. De
fapt, speram sâ nu o faci.
- Ce sâ observ?
A incercat sâ trage de timp luand o gura
din sandviciul cu salatâ de ton. A mestecat pe
inde- lete. A sorbit sucul de portocale cu
paiul.
- Intai de toate, nu are legâturâ cu
tine. M-am dat inapoi. Mi-am intins
12
mainile.
- Nu are legâturâ cu mine. Ce inseamnâ asta?
- Are legâturâ cu persoana cu care e§ti.
0
Am mrnas inmâ rmurit, am clipit neincre-
zâtor, holbandu-mâ la el.
- Copila-Stea?
A dat din cap.
- OK, am spus. §i ce-i cu asta?
S-a mai uitat la mine o vreme, a mestecat, a
inghi{it, a sorbit, s-a uitat in alte parte, s-a uitat
inapoi la mine.
- Ei nu vorbesc cu ea.
Cuvintele nu aveau sens.
- Ce vrei sâ spui? Cine-s ei?
$i-a intors capul spre marea de mese §i spre
elevii care o ocupau.
- Ei.
- Cine ei? am spus, prea nervos sâ imi mai
pese de gramaticâ .
§i-a umezit buzele.
- Toji. A ridicat din umeri. Aproape to{i.
Pri- virea lui a alunecat peste umârul meu. Mai
sunt doua fete care stau la mask cu ea.
M-am intors sâ arunc o privire. La apogeul
popularitâ {ii Copilei-Stea, colegii nottri qi
try- sesemscaune de la alte mese ca sâ se
inghesuie laugh ea. Acum era doar ea, Dori
Dilson §i o fate dintr-a noua.
- Deci, ce se intimplâ de fapt? am intrebat.
13
A sorbit din par.
- Continue sâ o ignore. Nimeni nu-i vorbe§te.
Tot nu in{elegeam.
- Cum adicâ , nimeni nu vorbe§te cu ea?
Da’ ce, au fâ cut §edin;â in sala de sport §i au
votat asta?
- N-a fost nimic oficial. Pur §i simplu s-a
intamplat. S-a imprâ §tiat de la unii la al;ii.
Am mrnas cu gura c4scatâ.
- Cand? Cand a inceput? Cum? De ce? ince-
pusem sâ tip.
- Nu §tiu sigur. Dupe chestia cu baschetul,
cred. Multi lume s-a sup4rat.
- Chestia cu baschetul.
A dat din cap.
- Chestia cu baschetul, am repetat prostit.
A pus sandviciul deoparte.
- Leo, nu te face câ nu §tii despre ce vorbesc.
Ova{iile pentru cealaltâ echipe? Ce, credeai
câ oamenilor li s-a pâ rut drdgu{?
- Era doar felul ei ciudat de a fi. Era o chestie
inofensivâ . Poate ciudate, dar inofensivâ . Era
doar felul ei neobi§nuit de a fi.
A dat din cap incet.
- Da, psi exact despre asta vorbesc §i eu. Nu
e vorba doar de un lucru pe care l-a fâ cut, ci de
toate. Nu-mi spune câ nu at observat niciodatâ .
Hi aminte§ti o anume ro§ie?
— Kevin, acum doua luni erau in picioare,
ova-
{ionand-o in amfiteatru, la cattigarea concursul
de oratorie.
— Heei, a fâ cut un gest defensiv, spune-le.
— O singuri persoana a aruncat rotia.
Una
singuri.
— Mda, §i o mie ar fi vrut sI o fact, a chicotit
el. Nu ai auzit aclama{iile atunci? Oamenii o
invinuiesc pe ea pentru câ am pierdut meciul.
Pentru câ sezonul nostru perfect s-a dus pe apa
sambetei.
Nu eram sigur câ vorbeam tot despre Rei‘.
— Kevin, am simtit nevoia sâ o apar, ea era
doar o majoretd.
— Leo, a arâ tat el cu degetul, tu m-ai
intrebat ce se intamplâ §i ;i-am râ spuns.
S-a ridicat §i §i-a dus tava la bufet. M-am uitat
la scaunul gol pant s-a intors.
— Kevin... dar cJtecele aniversare,
felicitâ rile de Sf. Valentin, toate lucrurile
frumoase pe care le face pentru ceilal{i... alea
nu conteazâ deloc?
Clopo{elul a sunat.
S-a ridicat. $i-a adunat câiJe. A ridicat din umeri.
— Se pare câ nu.
Ziua urmâ toare, cea care i-a urmat ti urme-
toarea am devenit din ce in ce mai paranoic. Cand
mâ plimbam cu ea prin tcoalâ §i prin impre-
jurimi, eram foarte con§tient câ singurâ tatea
noastre se schimbase. Nu mai era un
confortabil tunel al dragostei, ci o izolare care
te ingheta. Nu trebuia niciodatâ sâ ne dim
din drum, sâ facem loc altcuiva, ceilal{i ne
fâceau loc mereu. Mul{imea de pe coridoare
se dâ dea la o parte cmd treceam. Mai pu{in
Hillari Kimble. De cite ori treceam pe laugh ea,
se apleca spre noi cu o mutrâ plini de dispre{.
Copila-Stea nu pâ rea sâ observe. Imi bol-
borosea mereu cate ceva in ureche. In timp ce-i
zambeam §i ii râspundeam, sim{eam cum se
mai formeazâ un strat de ghea â pe ceafa.
19
- Comunitâ {ile Amish din Pennsylvania au
un nume pentru asta.
- Care? am intrebat.
- Indepdrtarea.
Eram la Archie. Trebuia sI vorbesc cu cineva.
- Chiar asta se intimplâ.
131
- Cel qindepâ rtat‘, ca sâ spun aha, e in diz-
gra{ia bisericii, pa câ este excomunicat. Toate
comunitatea participi. Dace nu se poc4iette, ni-
meni nu o sâ ii mai vorbeascâ vreodatâ . Nici
chiar propria familie.
- Ce?
- Da, da, nici chiar propria familie.
- Nici sotia?
- Sofia, copiii. Toate lumea. Pipa i se
stinsese. A reaprins-o cu un chibrit. Cred câ
ideea e sâ fie gonit. Dar unii rdman, continue
sâ munceascâ pdmantul, sâ ia cina cu ceilal{i.
Dace ii intinde solni{a nevestei, ea il ignore.
$i de ar fi dupe vrerea episcopului, nici porcii
§i gâinile nu l-ar mai bâ ga in seama. De parcâ
nu ar exista.
Am dat din cap.
- $tiu cum e.
Eram pe veranda din spate. M-am uitat inde-
lung la Señ or Saguaro.
- Se intamplâ ti cand nu etti cu ea? a intrebat.
- Nu. Cel pu{in pa cred. Dar cand sunt en
ea, mâ simt de parcâ atitudinea asta e
indreptatâ ti spre mine.
O dark de turn tubularâ a ie§it din col{ul
gurii lui. Un zambet trist i-a apâ rut pe fa;â .
1
- Sârman delfin prins in plasa cu ton.
Am luat in mand craniul lui Barney,
rozdtorul din paleocen. M-am intreabat dace
o sâ {ink cineva in mand craniul lui Scor{i§oarâ
peste §aizeci de milioane de ani.
- Deci, ce sâ fac?
Archie a dat din
mand.
- A, pm asta e cel mai u§or. Stai cat mai de-
parte de ea §i problema se rezolvâ cat ai zice
peste.
M-am incruntat.
- Bun sfat, ce sâ zic. $tii bine câ nu e pa de
simplu.
Binein{eles câ §tia, dar voia sâ o spun eu. I-
am povestit depre felicitarea de Sf. Valentin,
despre discu{ia din parcarea casei ei, despre
plimbarea in desert. Mâ tot sacaia o intrebare
ti, oricat de ridicolâ imi p4rea, nu puteam sâ nu ii
dau aten{ie:
- Crezi in locuri fermecate?
§i-a scos pipa din gura ti s-a uitat direct la
mine.
- Evident.
Nu in{elegeam.
- Dar etti cercetâ tor, om de §tiin{â.
- Un om al oaselor. Nu po i sâ fii ingropat
in oase §i sâ nu crezi in locuri fermecate.
M-am uitat la Barney. Mi-am trecut degetul
de-a
1 lungul liniei puternice a maxilarului sâu de
J33
o palme, aspru ca limba unei pisici. T>='i•*='
&milioane de ani in mand. M-am uitat la Archie:
- De ce nu poate fi...
- ...ca to{i ceilal;i? a terminat el propozi{ia.
S-a ridicat §i a coborat de pe veranda in
plin desert - curtea din spatele casei, exceptand
gura in care-§i {inea uneltele, era de§ertul.
Natura era cea care modelase peisajul. L-am pus
jos pe Barney §i l-am inso{it. Ne-am indreptat
incet spre Señor Saguaro.
- Nu ca to;i ceilal{i. Nu chiar. Nu in intre-
gime. Dar... Archie...
M-am oprit. M-am intors cu totul spre el.
Mintea mea era o adunâturâ de ganduri §i sen-
timente s4lbatice ti contradictorii. Dupe ce m-am
uitat prostette la el o vreme, am izbucnit:
- Ova{ioneazâ pentru cealaltâ echipe.
Archie §i-a scos pipa din gura, ca pentru a
prinde mai bine m{elesul cuvintelor mele. A ridicat
un deget in aer. A dat din cap in mod solemn.
- Ahhh, da.
Am continuat sâ prim. Am trecut de §urâ,
de Señor Saguaro. Din cand in cand culegeam
cate o piatrl §i o aruncam câtre impurpura{ii
Maricopa.
- Nu-i utor sâ vorbetti despre ea, aha-i? a
spus Archie aproape in toaptâ.
1
Am scuturat din cap.
—O fate neobitnuitâ . Mi-am dat seama
imediat. lar pâ rin;ii ei sunt cei mai obi§nui{i cu
putin{â , in sensul bun. Cum de e copila asta pa?
M-am intrebat ti eu de multe ori. Chiar m-am
gandit câ ea e cea care trebuie sâ mâ inve;e pe
mine cate ceva. Pare sâ cunoascâ lucruri care
noul celorlal{i ne scapâ .
S-a uitat la mine.
— Hm?
Am dat din cap.
A intors bolul pipei invers §i l-a bâ tut cu in-
cheieturile degetelor. O day de cenutâ s-a
v4rsat peste o adunâ turâ de proposis' moarte.
A indreptat {eava pipei spre mine.
— §tii, e un loc unde trâ im cu to{ii, dar nu
ne prea gandim la el, de abia dace ne dim
seama câ exists, ti cand o facem e doar pentru o
clipitâ .
— Care clipitâ?
— Pentru cei mai multi dintre noi e
diminea{a. E momentul acela de trezire, cele
cateva secunde cand ie§im din somn, dar nu ne-
am de§teptat inch. In acele clipe, suntem ceva
mult mai pri- mitivi decit in mod normal.
Tocmai am dormit
1
' Plants leguminoasâ din SUA (n. red.).
1
somnul celor mai indepâ rta{i strâ mo§i §i
ceva din fiin;a lor, din lumea lor e inch in noi.
Atunci nu urmâ m modele, nu suntem
civiliza{i. Nu suntem oamenii care ne §tim, ci
fâ pturi mai apropiate de copaci decat de o
tastaturâ . Nu ni se spune nicicum, suntem
nenumi{i, firetti, suspenda{i intre a fost §i va
fi, mormolocul dinaintea broytei, viermele
care precede flutu- relui. Suntem, pentru
cateva clipe, orice §i tot ce am putea fi. §i
apoi...
§i-a scos sâcule{ul §i a umplut pipa. Miros de
cire§e s-a imprd§tiat in aer. A aprins un chibrit.
Bolul pipei a absorbit flacâ ra de parcâ ar fi
fost vreun amant sau vreun prâ dâ tor.
- ...§i apoi, ah, deschidem ochii §i ziua
create in fa{a noastrd, §i - a pocnit din degete -
devenim noi inline.
Ca multe dintre vorbele lui Archie, pâ reau
sâ nu-mi intre prin urechi, ci sâ se yeze pe piele,
adâpostindu-se ca nitte mici out ce yteaptâ
ploaia maturitâ{ii mele, cand vor ie§i puii din
gâoace
§i voi intelege in sfartit.
Am continuat sâ ne plimbam in linitte.
Flori galbene apâ ruserâ pe un cactus ti nu
§tiu de ce asta m-a intristat nespus. Purpuriul
J
mun{ilor se intindea ca o acuarelâ peste tot.
]
- Ei o urâ sc, am spus.
S-a oprit, s-a uitat cu aten{ie la mine. M-a
indreptat spre cealaltâ directie ti ne-am intors.
$i-a petrecut un brat pe dupe umerii mei.
- Sâ-l consultâm pe Señ or Saguaro.
Peste cateva clipe eram in fata gigantului
harbuit. Nu am reu§it niciodatâ sâ in{eleg
cum putea Señ or sâ inspire atata demnitate,
maiestu- ozitate chiar, dace ne gandim la
scheletul sâ u strâveziu §i §ubred de bese §i
mormanul de coajâ ca o piele care i se adunase la
baza piciorului, ca ni§te pantaloni câzu{i.
Archie vorbea intotdeauna cu el, de parcâ ar
fi fost un judecâ tor sau cine ttie ce demnitar
venit in vizitâ .
- Bunk ziua, Señ or Saguaro, a inceput.
Cred câ il cuno§ti pe prietenul meu, distins
membru al Cinstitului ordin al pietrei de
os, dl Borlock.
- Nu mai am dexteritate, dar cred câ o sâ
incerc sâ vorbesc in spaniolâ un pic, mi-a
§optit. El o prefers cand e vorba de lucruri
delicate.
S-a intors spre cactus.
- Parece, Señor Borlock agm es la vlctima de
unap indepdrtare‘ de sus compañeros
estudiantes en el liceo. El objeto principal dela
J
pindepdrtare‘es la enamorada del Señor Borlock,
nuestra propria
]
Señorita Niña Estrella. El este busqueda de
preguntas'.
Cat a vorbit, Archie s-a uitat in sus spre
cuibul bufni{ei spiridu§. Apoi s-a intors spre
mine ti mi-a §optit:
- Am cerut intrebâri.
- Intrebâ ri? am §optit eu. §i cum râ mâ ne cu
râ spunsurile?
Deja se intorcea, aplecindu-§i capul spre ma-
rele cactus, cu un deget pe buze:
- §§§§§ - a inchis ochii.
Am a§teptat.
Intr-un sfar§it a dat din cap §i s-a intors iar
spre mine.
- Stimatul Señ or spune câ exists o singuri
intrebare.
- Care?
- Spune câ totul se reduce la, sper câ
traduc bine: A cui afec{iune e mai importantâ
pentru tine, a ei sau a celorlal{i? Señ or spune
câ totul va decurge din acest râ spuns.
' Se pare câ domnul Borlock, aici de faJâ , este

victims unei indepâ rtâ ri‘ din partea colegilor ski de
liceu. Obiectul principal al „lndepârtârii‘ este iubita
domnului Borlock, insbi domnitoara Copila-Stea. El
este in clutare de intrebâ ri (n. tr.).
13
Nu eram sigur câ l-am inteles pe Señ or
mai mult decit il in{elegeam pe Archie, dar nu
am spus nimic §i m-am dus acask. Pe cand
stâteam in pat in acea noapte, cu luna care mâ
inundase pant la bârbie, mi-am dat seama câ
intelesesem perfect intrebarea. Doar câ nu
voiam sâ dau un râspuns.
20
De doua ori pe sâ ptdmanâ , rezultatele
cam- pionatului de baschet erau afi§ate pe
avizierul cuc din curte. Echipele care rezistaser4
erau acum in turneul local, urma cel regional
§i apoi, cu ultimele doua echipe, marele
spectacol, cam- pionatul statului Arizona.
Glendale, echipa in fa{a c4reia pierdusem, a
primit o aten{ie indirjitâ, masochistâ in drumul
lor spre finala cam- pionatului, ccci pe avizier
se afi§a scorul fiecârui meci cu litere de-o
§chioapâ .
Intre timp, Copila-Stea era in miezul unui alt
turneu, concursul de oratorie. Fiind cytigâtoare
a Liceului Mica, s-a calificat pentru etapa dis-
trictualâ, etapa de ridicare in pvorbâ‘, aha cum
o numise ziarul din Mica. A avut loc in
1
amfiteatrul
14
Liceului Red Rock ti, surprinzâtor, l-a cytigat
§i pe acesta. Urmâ toarea oprire erau finalele pe
stat din Phoenix, in a treia vinere din aprilie.
Eram in clasa mea cand s-a anuntat
victoria Copilei-Stea §i era sâ chiui de fericire,
dar m-am ab{inut. Unii au huiduim.
Pregâ tindu-se pentru finala, Copila-Stea repeta
inchipuindu-ti câ eu sunt publicul. De cele
mai multe ori mergeam in desert. Nu folosea
notice, dar nici nu p4rea sâ fi memorat ceva. De
fiecare data cand tinea discursul subiectul era
diferit. Pared aducea lucruri noi pe m4surâ ce-i
veneau in minte. Potrivirea cuvintelor era atat
de Uâ cusur, incat nici nu pdrea un discurs, ci
vocea unui animal in libertate, la fel de firesc
precum croncdnitul unui corb sau urletul unui
coiot la miezul nop{ii.
Stâ team pe jos cu picioarele incrucitate,
iar Scor;itoarâ alaturi. Ascultam fermeca{i, pa
cum credeam pe jumâtate câ fac §i buruienile,
cactyii, deyrtul §i mun{ii, to{i o ascultam pe fata
cu fusta pant in pâ mant. Mi se pâ rea câ e pâ cat
sâ lie ne- voitâ sâ -§i restrangâ spectacolul intr-un
program ti sâ -l prezinte in fata randurilor de
scaune ta- pisate cu plug din amfiteatru. Odatâ,
surprinzâ- tor, o bufni{â spiridut a aterizat pe
1
un saguaro la nici trei metri de locul unde
stâtea ea. A zâbovit
14
un minut mtreg, mainte de a se ascunde in cuibul
din cactus.
Binein{eles, fâceam §i alte lucruri. Cutreieram
ora§ul §i imprejurimile. Vorbeam. Ne plimbam
cu bicicleta. §i, deli aveam permis de conducere,
mi-am cumpâ rat o biciclete ieftinâ , la mana a
doua, ca sâ o pot msoti. Uneori mergea ea mainte,
alteori eu. Dar, de cate ori puteam, eram unul
langâ celâ lalt.
Era ca o luminâ elastics. Strâ lucea de dupe
fiecare col; al zilei mele.
M-a invâ {at sâ mâ minunez. M-a invâ tat sâ
intreb. M-a invâ {at st rad. Aveam sim;ul umo-
rului ca to{i ceilal{i, dar, bietul de mine, timid §i
introvertit, il arâ tam rareori: eram un
zambitor. In prezen{a ei inst imi dâdeam capul
pe spate §i radeam cu potty pentru prima
data in viatâ .
Vedea lucruri. Nu-mi trecuse niciodatâ prin
minte câ erau atatea.
Aproape tot timpul mâ trâ gea de minecâ
exclamand:
- Uite!
Eu mâ uitam in jur, nu vedeam nimic.
- Unde?
Imi arâta.
0
- Acolo.
1
La inceput tot nu vedeam. Poate arâ ta spre o
intrare, o persoana sau spre cer. Dar astfel de
lucruri mi se pâreau atit de obi§nuite, de
comune, incat nu reprezentau mimic‘.
Umblam intr-o lume gri alcâ tuitâ din
nimicuri.
Aha cl ea se oprea §i-mi arâ ta câ uta de la
intrare a casei pe lings care treceam era albastrâ.
lar data trecutâ fusese verde. §i, pe cit i§i
putea da ea seama, cineva din acea cash o
vopsea de cateva ori pe an.
Sau imi §optea cl bâ trâ nul ce stâ tea singur
pe banca in fa;a centrului comercial
neorenascentist qi {inea aparatul auditiv in
mand §i zambea, câ purta haine §i cravats de
parcâ ar pleca spre un loc deosebit, iar pe rever
avea prins un micu{ steag american.
Sau se apleca §i mâ trâ gea dupe ea sâ -mi arate
doua furnici care duceau un picior de gindac, de
vreo zece ori cat ele, de-a curmezi§ul
trotuarului, aha cum ar cara doi oameni un
trunchi de copac dintr-o parte in cealaltâ a
ora§ului, dace ar avea puterea furnicilor.
Dupe o vreme, am inceput sâ vâ d mai bine.
Cand spunea qUite!", priveam spre locul un& ar4ta
&getul ei §i in{elegeam. In cele din urme a devenit
o mtrecere: cine vede primul? In momentul in
0
care
1
am reu§it — in care am spus qUite!‘ §i am tras-
o de maneci —, am fost pa de mandru, ca un
copil de clasa intai care primise o stelu{â pe
lucrare.
Dar pentru ea a vedea trecea dincolo de
atat. Insemna a sim i. Ceea ce vedeau ochii
mergea direct la inima. Bâ tranul de pe banca,
de exemplu, a fâ cut-o sâ plangâ . Furnicile
cherestegiu au fâ cut-o sâ racl4. Uma
numeroaselor culori a fâ cut-o pa de curioasâ , câ a
trebuie sâ o trag cu forma de acolo, sim;ea câ
via;a nu-§i putea urma cursul dace nu va bate la
o astfel de u§â .
Mi-a povestit cum ar arâ ta ziarul times din
Mica dace ar fi ea editorul. $tirile despre incâ l-
carea legii ar fi la pagina zece, furnicile, bâtranii
§i unite vopsite pe prima paging. Chiar a inventat
titluri pe loc:
FURNICI TRANSPORTS INC6RC6TURA

MONSTRUOASA
DE-A LUNGUL TROTUARULUI VAST
@MBET MISTERIOS: BETR N A}IPIT

IN FA\A CENTRULUI COMERCIAL
NEORENASCENTIST
USA CARE IMPLORE: BATEI

1
I-am spus câ vreau sâ devin regizor &
emisiuni. Ea voia sâ devinâ §oferi;â pe un
camion argintat care duce masa de pranz.
- Ce? m-am mirat eu.
- $tii, oamenii lucreazâ toate dimineata §i
apoi se face ora doudsprezece. Secretarele ies din
birouri, muncitorii din constructii qi dau jos
câ ttile, pun deoparte ciocanele, to{i sunt info-
meta{i §i, cand ridici privirea, iatâ-mâ! Oriunde
ar fi, oriunde ar lucra, eu sunt la datorie. Am
un parc intreg de ma§ini, plin cu camioane
argintate care merg peste tot. qLasâ masa de
pranz sâ yini la tine!" asta e deviza mea.
Imediat ce vâ d camioanele mele apropiindu-se,
oamenii se insenineazâ.
Imi povestea cum va ridica panourile laterale
§i toate lumea va le§ina de-a dreptul, cind va
sim{i atatea mirosuri dumnezeie§ti. Mancare
cal‹, rece, bucât4rie chinezeascl ti italians, orice
doretti. Chiar §i un frigider cu salatâ .
- Toate lumea se va mira cate mancare pot
ingrâ mâ di intr-un singur camion. Indiferent
unde ai fi - in desert, in creierul mun ilor,
chiar sub p4mânt, in vreo mind -, dace vrei sâ
primetti masa de la camioanele argintate, o vei
primi. Gâ sesc eu o metode sâ ajunge la tine.
14
O inso{eam in misiuni. Intr-o zi a cumpâ rat
cu nouâ zeci de cen{i o mici plants, o violets
africans intr-un ghiveci de plastic, dintr-un ma-
gazin universal.
— Pentru cine e? am intrebat-o.
— Nu §tiu sigur. §tiu doar câ cineva de pe
Calea Marion este in spital pentru o opera{ie §i
mi-a trecut prin minte câ oricine a mrnas acask
atteptand are nevoie de pu{inâ incurajare.
— De unde §tii toate chestiile astea?
Mi-a aruncat un zambet §trengâresc.
— Am metodele mele.
Ne-am dus la casa de pe Calea Marion. S-a
mtins spre desaga din spate a bicicletei. A scos un
mâ nunchi de panglici. A ales una violet pastel
care se asorta cu micu;a floare §i a indesat restul
inapoi. A legat ghiveciul cu ea. I-am Minut
bicicleta cat a yezat planta in laba unii.
— De ce nu la§i o felicitare sau altceva cu
numele thu, am intrebat-o in timp ce ne
indepâ rtam.
A fost foarte surprinse.
— De ce at face pa ceva?
Era randul meu sâ fiu surprins.
— Nu §tiu, pentru câ aha fac oamenii in
14
mod
normal. Se eaptâ sâ gdseascâ un nume. Primesc
14
un cadou §i primul lucru pe care vor sâ -l §tie este
de la cine e.
— Este chiar aha de important?
— Mda, cred câ ...
Nu mi-am mai terminat gandul. Cauciucurile
au scar;ait cand am franat. Ea s-a oprit mai in
fatâ . A dat inapoi. S-a uitat la mine.
— Leo, ce s-a intamplat?
Am dat din cap. Am zambit larg. Am arâtat
spre ea.
— Tu E fost.
— Eu ce?
— Acum doi ant. De ziua mea. Am gdsit un
pachet pe pragul casei. O cravats en arici. N-am
aflat de la cine era.
Mergea alaturi de mine pe laugh biciclete.
A zambit.
— Un mister.
— Unde ai gâ sit-o?
— N-am gâ sit-o. Am pus-o pe mama sâ -mi
fact una.
Nu pâ rea st mai vrea sâ continue discu;ia. A
urcat pe biciclete §i a luat-o mature, pa câ ne-
am vâ zut de drum.
— Unde am mrnas?
— La partea cu recunoyterea meritelor.
— Ce-i cu ea?
14
- Phi, e plâcut sâ ti se recunoascâ meritele.
Spi{ele ro{ii din spate se invarteau in spatele
fustei ei ca in dosul unei cortine. Arâta ca dintr-
o fotografie de acum o sute de ani. A intors
ochii ei mari spre mine.
- Da?
21
In weekenduri §i dupe cine, duceam multe

ghivece cu violete. §i baloane inscrip;ionate
cu mesajul FELICIThRI. §i ilustrate pentru tot
felul de ocazii. Le fâcea singuri. Nu avea nu
§tiu ce talent. Oamenii ei erau figuri ca de bese.
Toate fetele aveau fuste triunghiulare ti coadâ.
Nu at fi confundat niciodatâ o astfel de
felicitare cu cele de la Hallmark, dar nu am mai
vdzut altele la fel de pline & sentiment. Erau
importante, la fel cum pentru un tcolar e
important câ a fâ cut singur o ilustratâ de
Crâ ciun. Nu le semua.
Intr-un final, dupe ce am bâtut-o la cap multi
vreme, mi-a spus cum de ttia atitea despre
via{a oamenilor. Era simplu, zisese ea. Citea
ziarul. Nu titlurile sau prima paging ori cea
3
de sport, banda desenatâ, programul TV sau
barfele de la
14
Hollywood. Ea acorda aten{ie acelor pâ qi pe
care ceilal{i le ignorau, cele fâ râ titluri §i
poze, cele de la periferia paginilor: cele
despre inter- ndri, necrologul, anun{urile en
aniversdri §i nun{i, registrul cu arestârile,
calendarul cu evenimente viitoare.
Gel mai mult ii plâceau articolele & umpluturâ.
- Le ador! exclamase ea.
- Ce sunt?
Mi-a explicat cI articolele de umpluturâ sunt
ttiri considerate insignifiante pentru un articol
adevârat sau ca sâ aibâ titlu mâcar. Nu se intind
niciodatâ pe mai mult de o coloana §i nu dep
esc cinci centimetri. De obicei sunt puse in
josul paginilor din interior unde nu se prea
uite nimeni. Dace ar fi dupe redactori, nu le-
ar folosi niciodatâ. Dar uneori un reporter nu
scrie des- tule cuvinte la un subiect §i
articolul nu este suficient de lung. Ziarul nu
poate avea locuri goale, pa câ redactorul
aruncâ o umpluturâ . Nu trebuie sâ fie cu
adevârat o §tire. Nici nu trebuie sâ fie
important. Ba nici nu trebuie citit mâ car.
Rolul lui e doar sâ ocupe spa{iu.
Poate sâ lie despre orice, oricine ti de
oriunde. Poate sâ iti spune cate kilograme de
orez mâ - nance un chinez obitnuit in decursul
14
vie{ii. Sau vreo informa{ie despre gandacii din
Sumatra. De
14
asemenea, poate sâ fie despre cartier. Ce pisici
a disp4rut §i a cui era sau nu §tiu cine are o
colec{ie de bucâ {i de marmurâ antics.
- Caut prin articolele de umpluturâ ca un
miner care caute aur.
- Deci asta e tot? Citetti ziarul?
- Nu, nu e tot. Mai e ti salonul unde mâ
tund. Tot timpul aud lucruri interesante acolo.
$i mai sunt avizierele. Ai idee cit de multe sunt
in oral?
- Sigur, le numâ r in fiecare zi, am glumit.
- $i eu, a spus ea foarte serioasâ . Am ajuns la
patruzeci ti unu.
Pe loc nu mâ puteam gandi decit la unul sin-
gur, cel de la tcoalk
- $i ce afli de pe aviziere?
- Pri... cineva tocmai §i-a deschis o
afacere. Cineva a pierdut un caine. Cineva are
nevoie de un partener.
- Cine pune anun{ pentru.un partener? Cine
e atit de disperat?
- Oamenii singuri. Bâtrânii. Vor doar pe cine-
va cu care sâ qi petreacâ timpul.
Mi-am imaginat-o pe Copila-Stea intr-o ca-
mera intunecatâ , cu o femeie bâ tranâ . Nu mâ
15
puteam imagina ti pe mine in aceeyi posture.
Uneori mi se pârea câ e atit de diferitâ de mine.
Treceam pe lângâ Pisa Pizza.

- Inâuntru e un avizier, mi-a spus.
Era chiar laugh u§â, doldora de câqi de vizitâ
§i anun{uri. I-am arâtat unul: qFac de toate -
intreba{i de Michael, suna{i la numârul acesta.‘
- Asta ce i{i spune? am intrebat, fârâ sâ vreau
sâ o pun la incercare, pa cum sunase tonul
meu.
L-a citit.
- Poate Mike ti-a pierdut slujba ti nu poate
sâ se angajeze in alte parte, pa câ face orice. Sau,
dace are deja un loc de munch, poate nu-i ajung
banii. In afara de asta, ori nu e foarte ingrijit,
ori nu i§i permite o toare mtreagâ. Asta e doar
o bucâticâ.
- $i ce ai face pentru el?
- Hmm, nu ttiu. Pdrin;ii mei poate au
nevoie sâ repare ceva. Sau am eu nevoie. Ori
ii trimit pur §i simplu o ilustratâ.
- Ce fel de ilustratâ?
- Una de genul priu
dispera". M-a inghiontit.
- Vrei sâ ne juclm un joc cu ilustratele?
Aveam impresia câ nu se refers la cele
15
din vreo colec{ie de-a ei.
15
- Sigur.
Mi-a spus câ l-a inventat chiar ea.
- E nevoie doar de propriii ochi §i de o alte
persoana. Eu aleg pe cineva de pe stradd, dintr-un
mall, dintr-un magazin, de oriunde, apoi incepe
urmâ rirea. Sâ spunem câ e o ea. O urmâ resc un
sfert de ord, nici un minut in plus. Mâ crono-
metrez. Ideea e cI dupe cincisprezece minute
trebuie sâ ghicesc de ce fel de ilustratâ ar
avea nevoie.
- Dar cum i-o dat? Doar nu §tii unde locuiepe.
- Adevâ rat. Dar pint aici e jocul. De asta e
doar un joc. E doar pentru distrac{ie.
S-a cuibâ rit in bra;ele mele ti mi-a §optit in
ureche:
- Hat sâ ne
jucâ m. I-am spus
câ da.
Mi-a explicat câ avem nevoie de un mall.
De obicei, evitam sâ mergem la cel din Mica,
prea multi colegi care se fâ ceau câ nu ne vId.
Am condus vreo paisprezece kilometri pânâ la
mall-ul din Redstone. Era sambâ tâ dupe-
mask.
Am ales o femeie imbrâcatâ intr-o fustâ pan-
talon verde-lâ miie. Avea sandale albe. Am
presupus cI avea in jur de patruzeci de ani.
15
Cumpâra un covrig - de obicei, en sare - la Met
ica Anne.
15
11 {inea intr-o punga mici de hartie albe. Am
urmdrit-o in Suncoast Video. Am auzit-o cerand
Cmnd Harry a intâlnit-o pe Sally. Nu-l aveau.
A trecut pe langâ Sonoma, apoi s-a intors ti a
intrat. S-a plimbat prin magazin, atingâ nd
vasele de lut cu un deget, mangaind
suprafe{ele. S-a oprit in fata seturilor de farfurii.
A ridicat una, pe care era pictate o cafenea
fran;uzeascâ .
— Van Gogh, a toptit Copila-Stea.
Femeia pâ rea st contemple farfuria, chiar a
inchis ochii cu ea la piept, de parcâ ar fi vrut sâ
simtâ cine ttie ce vibra ii. Apoi a pus-o la loc ti
a ie§it. S-a indreptat spre Sears. Lenjerie. A§ter-
nuturi de pat. Nu mâ simteam confortabil sâ
spionez din spatele unui suport cu chestii in-
cretite. Se uita la cmmci de noapte, cand a expirat
timpul.
Am ie§it pe coridor ca sâ deliberâm.
— OK, ce crezi?
— Cred câ mâ simt ca un obsedat care urmâ-
re§te oameni.
— Un obsedat cu inten{ii bune.
— Incepe tu, am spus.
— P4i, e divor{atâ §i singuri. Nu are
verighetâ . Ar vrea sâ fie cineva in via;a ei. Ar
15
vrea o via;â de familie. Hi dorette sâ fie Sally ti
sâ apart un
3
Harry al ei. I-ar gâti ti s-ar cuibâri apoi in pat. Se
strâ duie§te sâ mâ nance fâ râ grâ sime. Lucreazâ
pentru o agen{ie de turism. A fost intr-o croa-
zierâ gratuity anul trecut, dar nu a intalnit
decat ciuda i pe vas. O cheamâ Clarissa, a
cantat la clarinet cand era in liceu, §i sâpunul
ei preferat este qPrimâ vara irlandezâ ".
M-am holbat la ea.
- De unde ttii toate astea.
- Nu Liu. Ghicesc. la e tot farmecul jocului.
- $i ce fel de felicitare i-ai trimite?
§i-a pus degetul pe buze.
- Hmm... Clarissei i-y trimite o ilustratâ de
genul scat il attep;i pe Harry, at grijâ de tine‘.
Dar tu?
- I-at trimite - m-am gandit la cum sâ for-
mulez - una de tipul Lai grijâ sâ nu te prindâ
Harry scobindu-te‘.
Era randul ei sâ fact ochii mari.
- Ce?
- N-ai vâ zut-o cum se scobea in nas? La
Suncoast?
- Nu chiar. Am vâzut câ ti-a dus mana la nas,
de parcâ s-ar scâ rpina sau pa ceva.
- Exact, sau aha ceva. Se scobea, asta fâ cea.
A fost rapids §i a mascat foarte bine
mitcarea.. O adevdratâ profesionistâ .
J53
M-a impins in joacâ.
— Glumetti.
Mi-am ridicat mainile.
— Vorbesc serios. Era la standul cu
comedii. Degetul a intrat inâ untru ti cand a ie§it
afara avea ceva pe el. A mrnas acolo vreun
minut. Apoi la ietirea din Suncoast, cand a crezut
câ nu o vede nimeni, l-a aruncat. N-am vâ zut
unde a aterizat.
S-a holbat la mine. Am ridicat mana dreaptâ
ti pe cea stangl mi-am pus-o in dreptul inimii.
— Nu mint.
A izbucnit intr-un hohot de ras aha de zgo-
motos, câ m-am sim;it prost. M-a luat de bra{
cu ambele maini ca sâ nu se dezechilibreze. Cei
care treceau pe laugh noi se uitau nedumeri{i.
Am mai fâ cut figura en inch doi: o femeie care
a petrecut toate cele cincisprezece minute pipe-
ind jachete de piele — i-am spus Betty — §i un
b4rbat pe care l-am botezat Adam pentru câ avea
nodul lui Adam aha de proeminent incat l-am
rebotezat qdovleacul‘ lui Adam. Fdrâ alte
scobim t-aruncâm.
$i chiar m-am distrat. Nu §tiu dace a fost de
la joc sau de la simplul fapt câ eram en ea. Ceea ce
§tiu e câ m-a surprins cat de apropiam mâ sim;eam
de Clarissa, Betty §i Adam dupe ce ii privisem
15
doar cincisprezece minute.
Toate ziua Copila-Stea a lâ sat mâ run{i§ pe
drum. Era un Johnny Appleseed' al banilor
mâ- run{i: un bâ nu{ aici, unul dincolo.
Aruncat pe trotuar, lâsat pe o tejghea sau pe o
banca. Chiar
§i monede mai mari.
- Urdsc m4run i§ul, e pa de... zorn4itor, mi-a
explicat ea.
- Hi dai seama cam cat arunci pe an in ritmul
Asta?
- Ai vâzut vreodatâ expresia unui copil cand
g4sette un bdnu{ pe trotuar? a fost replica ei.
Cand in portofelul ei nu a mai mrnas nici o
monede, ne-am intors la Mica. Pe drum m-a
invitat sâ iau cina la ea.
22
Archie spusese câ cei doi Caraway erau
oameni obi§nui{i, dar eu tot nu mi-o puteam
imagina pe Copila-Stea provenind dintr-o
familie
'Johnny Appleseed - unul dintre pionierii

americani, care a plantat un numâr imens de meri in
statele Ohio, Indiana, Illinois. A devenit o legends
chiar din timpul vie ii pentru bunâtate, generozitate,
precum
15 5i datoritl importanJei simbolice a mârului
(n. tr.).
155
normalâ. Cred câ mâ yteptam la un fel de
glazurâ hippy i la anii i. Sâ facem dragoste,
nu rdzboi. Mama ei intr-o lusts lungi, cu o floare
in pdr, iar tatd en fa{a incadratâ de perciuni
stufo§i, spunand foarte des qexcelent, omule‘ §i
Fla fix‘. Postere en Grateful Det §i ldmpi in
culori psihedelice.
Aha câ am fost foarte surprins. Mama ei era
in pantaloni scurti §i un tricou fârâ maneci,
cosand la myinâ, en picioarele goale pe pedale.
Fâcea un costum {4rdnesc pentru o piesâ &
teatru ce avea sâ aibâ loc in Denver. Domnul
Caraway era in curte, coco;at pe o scarf, vopsind
pervazul ferestrelor. Fârâ perciuni, de fapt,
aproape fârâ pdr. Casa in sine putea fi a oricui.
Mobile curbatâ , lucioasâ , covorate intinse pe
parchet, accente sud-vestice: o vazâ stil Anasazi
intr-un loc, o ilustra{ie Geor- gia O'Keeffe in
altul. Nimic pe care sâ scrie cu litere de-o
§chioapâ : qVezi? Aici a crescut ea.‘
Aceea§i poveste §i cu camera ei. Exceptand
incâperea din placaj albastru en galben al lui Scor-
{i§oarâ , care se afla intr-un col{, putea sâ fie
camera oricârei liceene. Am rdmas in u§â.
- Ce-i? a intrebat.
- Sunt surprins.
- De ce?
15
- Mâ gindeam câ o sâ arate altfel camera ta.
- Cum adicâ altfel?
- Nu §tiu. Mai... ca
tine. A z bit.
- Un teanc de articole de umpluturâ? Un
atelier de fâcut ilustrate?
- Ceva de genul.
- Acolo e biroul meu, a spus.
I-a dat drumul lui Scortitoarâ, care a zbu-
ghit-o sub pat.
- Asta e camera mea.
- Ai un birou?
- Dap.
§i-a vârit piciorul sub pat. Cmnd l-a scos, Scor-
{i§oarâ era agâ;at de el.
- Am vrut sâ am un loc numai al meu unde
sâ muncesc. Aha câ mi-am g4sit unul.
Scor;itoarâ a {quit afara din camera.
- Unde e?
§i-a dus degetul la buze.
- Secret.
- Pun pariu câ §tiu pe cineva care
ttie. A ridicat o spranceanâ.
- Archie.
Un zambet i-a inseninat chipul.
- A vorbit despre tine. Ii e§ti drags.
- T> foarte mult la el. Cati cum mi-ar fi
bunic. Inspec;ia camerei a scos la ivealâ doua
lucruri curioase. Unul era un vas de lemn pe
jumâtate
plin cu tuvi{e de culoarea nisipului.
15
— E al thu? m-am interesat.
A aprobat din cap.
— Pentru pâ sâ ri care au nevoie de material
pentru cuib. Il pun vara afara. Fac asta de cand
eram mici. Deli aveam mai mult succes cand
stâ team in Nord.
Celâlalt obiect il gâsisem pe un raft al biblio-
tecii. Un vagon mic, de m4rimea pumnului meu.
Era de lemn §i pâ rea sâ fie o jucâ rie foarte
veche. Inâ untru era o gr4madâ de pietricele. Alte
cateva erau laugh ro{ile micului vehicul.
I l-am arâtat.
— Colec;ionezi cumva pietricele?
— E vagonul fericirii. Deli tot la fel de bine
se poate numi §i vagonul nefericirii, dar prefer
primul nume.
— $i despre ce-i vorba, totu§i?
— Are legâ turâ cu felul in care mâ simt.
Cand ceva mâ face fericitâ , pun o pietricicâ in
el. Dace sunt nefericitâ , scot una. Sunt douâ zeci
de pietricele in total.
Am numâ rat trei pe rah.
— Deci acum sunt §aptesprezece inâ untru, nu?
— Exact.
— Asta inseamnâ câ e§ti fericitâ.
— Ai nimerit din nou.
JS8
- Care-i cel mai mare numdr de pietricele care
au fost in vagon vreodatâ .
Mi-a aruncat un zimbet viclean.
- Cel la care te ui{i.
Dintr-odatâ nu mai era doar un morman de
pietre.
- De obicei e mai echilibrat. Se invarte in
jurul a zece. §i tot pun ti tot iau. Ca in via{â .
- §i cit au fost cele mai pu{ine?
- Pa...
S-a uitat spre tavan, a inchis ochii.
- Odatâ au rkmas doar trei.
Eram ocat.
- Serios? Tu?
S-a uitat la mine nein;elegind.
- De ce eu nu?
- Nu pari genul.
- Ce gen e Asta?
- Jâ â â , nu §tiu... incercam sâ gdsesc vorbele
potrivite.
- Genul de trei pietricele? a sugerat ea.
A luat o piatrâ de pe rah ti i-a dat drumul
in vagon.
- Bine, spune-mi domni§oara imprevizibila.
1
Am mrnas la ciul. Trei dintre noi am mancat
chiftele, al patrulea, ghici cine, era vegetarian
convins. Ea a servit chiftele de tofu.
PRin{ii o strigau Copila-Stea ti Stea atat de
firesc, de parcâ ar fi fost vorba de o Jennifer.
Dupe cine, am stat pe prag. Hi adusese ti
aparatul foto. In parcarea de vizavi se jucau trei
copilyi, un bâ iat §i doua fetite. Le-a fâ cut mai
multe poze.
- De ce-i fotografiezi?
- 11 vezi pe b4ie{elul cu tapcâ rotie? Il cheamâ
Peter Sinkowitz. Are cinci ani §i eu ii scriu
biografia.
Era a zecea oare in ziua aceea cand mâ prindea
cu garda jos.
A fâ cut o pozi.
- Nu-;i doretti sâ vine cineva la tine intr-o
zi ti sâ-;i dea un album cu tot felul de lucruri,
care sâ se numeascâ Vraja lui Leo Borlock?
Sâ fie o consemnare a ceea ce ai fâ cut in data
aia sau in cealaltâ , cand erai mic. Aha, un fel
de jurnal al momentelor de care nu-;i mai
aduci aminte. Cu tot cu poze §i lucruri pe care
le-ai scâ pat pe jos sau le-ai aruncat, cum ar fi
un ambalaj de bom- boanâ . Un album fâ cut
de un vecin de vizavi, despre care nici nu ai
avut idee câ se ocupe cu
1
pa ceva. Nu crezi câ pe la cincizeci, §aizeci de ant
ai da ti o avere pe aha ceva?
M-am gandit la ce spusese. Am avut base ani
acum zece. Parcâ trecuse un secol de atunci. In-
tr-o anumitâ privin{â , avea dreptate: nu imi
aminteam mare lucru din perioada aceea. Dar
nici nu-mi prea pâ sa.
- Nu, nu cred. Nu are pâ rin;i sâ fact asta, al-
bume de familie ti tot restul?
Una dintre feti{e reu§ise sâ smulgâ vehiculul
banane de la Peter Sinkowitz. B4ie{elul s-a apucat
sâ urle.
- Sunt convinsâ câ fac §i ei pa ceva, a spus
ea, in timp ce fotografia din nou. Dar
momentele alea sunt regizate §i toate lumea
zambette. Acum e mult mai autentic. Intr-o zi, o
sâ iubeascâ poza asta, cu el râ cnind in timp ce
o feti;â pleacâ pe jucâ ria lui. Nu-l urmâ resc,
aha cum am fâ cut cu Clarissa. Mâ mai uit sâ
vâ d ce face ti de vreo doua ori pe sâ ptâ manâ
pun pe hirtie ce a fâ cut in ziua respectivl. E o
chestie pe care o s-o mai fac vreo ca{iva ani,
apoi voi da pâ rin{ilor lui in- semndrile, sâ le
dea ei lui Peter, cand va fi destul de mare sâ
aprecieze un astfel de cadou.
S-a uitat nedumeritâ la mine. M-a inghiontit
cu cotul.
16
- Ce-i?
0
— Te ui{i ciudat la mine. Ce-i?
— Incerci cumva sâ obtii un titlu de sfJtâ ?
Amregretat in secunda urmâ toare câ am spus
asta. S-a uitat la mine pu{in jignitâ.
— Scuze, nu am vrut sâ sune aha de urat.
— Dar cum ai vrut sâ sune?
— Uimit, cred.
— De
ce?
Am ras.
— De ce crezi? De rided Am ras din nou.
Eram langâ scâ ri, uitandu-mâ la ea.
— Uite-te la tine. E sambâ tâ . Am fost cu tine
toate ziua, §i fiecare minut l-ai petrecut fâ cJd
ceva pentru al{ii. Sau fiind atentâ la al{ii. Sau
urmâ rindu-i pe al;ii. Flcand poze altora.
S-a uitat la mine, era in continuare
nedumerit4, dar supâ rarea ii dispâ ruse din
privire. A clipit.
- §i... nu ttiu exact ce vreau st spun.

- Sum de parcâ ai spune cl sunt obsedatâ de
altii. Aha-i?
Poate era unghiul mai ciudat, dar pa cum
se uita in sus la mine, ochii ei de câprioarâ
p4reau ti mai mari ca de obicei. Am fâcut un
16
efort sâ nu mâ dezechilibrez §i sâ mâ afund
in ei.
0
- E§ti diferitâ, asta-i clar.
A &t cochet din gene ti mi-a zimbit fermecâtor.
- §i nu-{i place câ sunt altfel?
- Ba da.
O privire victorioasâ i-a luminat chipul. $i-a
intins piciorul ti mi-a bâtut utor tenisul.
- $tiu care e problema ta.
- Serios, care?
- i gelos. Te &ranjeM câ acord atita aten;ie
altora §i nu {ie.
- Sigur, am pufnit. Sunt gelos pe Peter
Sinkowitz.
S-a ridicat in picioare.
- Mâ vrei doar pentru tine, nu-i aha?
S-a apropiam, umpland tot spa{iul de lings
mine. Virfurile nasurilor noastre se atingeau.
- Nu-i pa, domnule Leo?
Bra{ele ei erau in jurul gatului meu.
Eram pe trotuar in la a casei ei, in vâzul
tuturor.
- Ce faci? am intrebat-o.
Mâ chinuiam sâ imi {in echilibrul.
- Hi dau aten{ie, s-a alintat ea. Nu vrei pu{inâ
aten ie?
Pierdeam bâtâlia cu echilibrul.
- Nu §tiu, m-am auzit spunand.
16
- E§ti un prost, mi-a §optit in ureche.
- Da?
- Da. De ce crezi câ sunt optsprezece pie-
tricele in vagon?
Apoi a dispâ rut ti ultima urme de spa{iu
dintre buzele noastre, iar eu câdeam cu capul in
jos in ochii ei, chiar acolo, in Palo Verde, dupe
ciul. $i pot sâ spun cu mina pe inima câ nu
era un strut de sfintâ .
23
Acelea erau momentele cele mai frumoase,
cind eram singuri, departe de tcoalâ . Fâ ceam
plimbdri lungi prin org ti in desert, pânâ la
locul ei fermecat. Stlteam pe b4ncile din parc §i
oamenii se uitau la noi. I-am fâcut cunottintâ
en crema de clptuni §i banane. Imprumutam
furgoneta ti conduceam pint la Red Rock §i
Glendale. In weekenduri mergeam la Archie. Pe
veranda din spate mincam pizza, invIlui;i in
fum de pipe, vorbeam despre cite-n luni ti-n
stele ti radeam. A {inut discursul pentru
concursul de oratorie §i in fata lui Señ or
Saguaro. N-am pomenit nici- odatâ de
indepâ rtare. Iubeam weekendurile.
Dar luni venea mereu dupe duminicâ.
lar indepârtarea - era clar acum - ml
includea ti pe mine. Nu era aha de absolute in
cazul meu, dar o sim;eam. O vedeam in
privirile care se intorceau in alte parte, in
umerii care se fereau, in vorbâria celor din
jurul meu, care era acum mai mult §optitâ. MI
impotriveam. Ii testam limitele. In curte, intre
ore, la pauza de pranz, ii strigau pe ceilal{i, sâ
vâd dace imi r4spund. Cmnd cineva se intorcea §i
schi;a un salut, mâ sim{eam recunoscâtor. Dace
imi vorbea cineva fârâ sâ intreb eu, imi venea
sâ plâng de bucurie. Nu-mi dâdusem seama
pint atunci city nevoie am sâ imi confirme
ceilal{i prezen;a cu aten{ia lor.
Mi-am spus câ indepârtarea era mai dureroasâ
pentru mine decit pentru Copila-Stea. Mâ
ams- geam cu gandul câ e prea ocupatâ sâ fie ea
insâti ca sâ observe cl e ignoratâ - ti, ca pentru
a-mi int4ri convingerea, ea continua s5 chute la
ukulele La multi ant, st-§i impodobeascâ banca
§i sâ im- parts fârime de bunâtate. Mi-am spus
câ §i dace ar observa nu prea i-ar pâsa.
§tiam §i de ce mi se intimplâ toate astea.
In ochii celorlal{i ea era o parte a identitI{ii
mele. Eram qprietenul ei‘. Eram domnul
Copila Stea.
16
Elevii nu spuneau nimic. Nu mie, nu direct,
dar fâceau in pa fel incat sâ aud, chiar dace pe
de alte parte se prefâceau câ nu exist. Spuneau
câ e o fiin{â egoistâ, mereu dornicâ sâ fie in
centrul aten{iei. Ziceau câ se crede o slants -
asta mâ l4sa fârâ replica - i câ are impresia câ
ar fi mai bunk decat ceilal{i. Câ voia sâ ii fact
pe to;i ceilal{i sâ se simtâ vinova{i câ nu sunt
persoane pa de bune ti minunate ca ea. Câ era o
prefâcutâ. Dar acuza cea mai grea era câ din
cauza ei Electronii nu vor deveni campionii
Arizonei. Kevin avusese dreptate, cand a
inceput sâ ova- ioneze pentru ceilal{i a afectat
echipa. Vâzand-o incurajandu-i pe adversari,
echipa a fost atit de afectatâ moral, incat ore
intregi de antrenament nu au putut compensa
gestul ei. $i era unanim acceptat câ ultima
picâturâ fusese meciul cu Sun Valley, cand a
fugit de cealaltâ parte a terenului sâ ii ofere
ajutor lui Kovac, vedeta din echipa adverse.
Toate acestea au fost intârite chiar de vorbele
lui Ardsley, cel mai bun jucâtor al nostru,
care a spus câ l-a umplut de am4râciune sâ
vadâ o majoretâ din Mica ajutand du§manul.
Din cauza ei au pierdut aha de urat meciul cu
Red Rock. O urau pentru asta §i nu aveau nici
cea mai mici inten{ie sâ o ierte.
1
Spre deosebire de Copila-Stea, eu eram
foarte con§tient de ura colegilor, care colc4ia
asemenea terpilor sub o veranda. De fapt, pe
langâ faptul câ ttiam, le ti in{elegeam punctul
de vedere. Uneori, ceva mic ti ascuns din mine
era de acord en ei. Dar apoi ii vedeam zâmbetul,
mâ pierdeam in ochii ei imen§i §i momentul
trecea.
Vedeam. Auzeam. In{elegeam. Sufeream.
Dar de dragul cui sufeream? Imi tot revenea in
minte intrebarea lui Señ or Saguaro: qA cui
afec{iune e mai importante pentru tine, a ei sau
a celorlal{i?‘ Eram furios. Uram câ trebuie sâ
aleg. Refu- zam sâ aleg. Imi imaginam via a fâ râ
ea ti fâ râ ei
§i nu-mi plâ cea niciuna dintre variante. Mâ
am geam câ nu va fi mereu pa. In lumina
magics a lunii care imi imbrâ ca patul, mâ min
earn câ ea o sâ semene cu ei §i ei cu ea §i pant
la urme nu va trebuie sâ renun{ la nimic.
Apoi a fâ cut ceva care a distrus toate iluziile.
24
- Avizierul cuc.
Nimeni nu mi-a spus cuvantul direct, dar l-
3
am tot auzit de cand am ajuns la §coalâ , la
cateva
1
zile dupe s4rutul de pe trotuar. P4rea mai degrabâ
aruncat in spatele meu, decat rostit, aha câ
am tot dat peste el.
qAvizierul cuc."
Oare trebuia sâ citesc ceva de pe panoul cuc?
A treia of era de studiu individual, o sâ mâ uit
atunci. A doua ord am avut spanioll In timp ce
mâ indreptam spre locul meu, m-am uitat pe
fereastra care Idea spre curte. Era mtr-adevdr
ceva scris pe panou, dar nu era nevoie sâ merg
afara ca sâ vâd. Puteam citi de aici. A§ fi putut sâ
citesc §i dintr-un avion care zbura mai jos. O
hârtie albe, ba nu, era un ce at, acoperea tot
cucul. Pe el era pictate, en
tug ro§ii, o inima in care erau cuvintele:
COPI1A-STEA
1E0
Primul impuls a fost sâ o trag pe profesoara

de spaniolâ spre fereastrâ §i sâ ii arât qUite! Mâ
iube§te!‘ Al doilea impuls a fost sâ alerg afara §i
sâ rup afi§ul.
Pam acum nu mai fusesem {inta extrava-
gan elor ei. Dintr-odatâ am sim{it o ciudate
0
infrâ tire cu Hillari Kimble: am inteles de ce ii
3
ordonase Copilei-Stea sâ nu-i cante. Mâ
sim{eam sub lumina reflectorului pe o scent
goals.
Nu m-am putut concentra la ce fâ ceam in
clash §i la nimic altceva. Eram complet rev it.
In ziua aceea, la pauza de pranz mi-a fost
fricâ sâ mâ uit la ea. Nu-mi fâcusem pant acum
curaj sâ stau cu ea la mask in fiecare zi.
Conversa;ia mea cu Kevin era o serie de repeti
ii. Ii sim earn prezen;a, ochii, trei mese spre
stinga. $tiam câ std acolo, cu Dori Dilson,
singura prieteni care nu o pârdsise. Simteam
cum mâ trage cu privirea incet de ceafa.
Ignorandu-mâ, capul mi s-a intors singur §i iat-
o: zambea pa de str4lucitor, de parcâ ar fi vrut sâ
fact soarele de ru§ine, fâcea gesturi largi cu
mana spre mine ti - vat, Doamne! - mi-a trimis
o bezea. Mi-am intors imediat capul ti l-am
tarat pe Kevin din sala de mese.
Cand am indrâznit iar sâ mâ uit la panou, am
vâzut câ cineva rupsese afi§ul. Piunezele din
cele patru col;uri ;ineau inch bucâ {i de
material. In pauze am reu§it sâ o evit folosind
alte rute, dar m-a g4sit dupe terminarea orelor,
cand incercam sâ mâ furitez, ti a venit dupe
mine strigand:
- Leo! Leo!
0
M-a ajuns, era cu respira ia intretâ iatâ de
la alergat, debordind de bucurie, cu ochii
strâ lu- cindu-i in lumina soarelui.
3
- L-ai vlzut?
Am dat din cap. Mi-am continuat drumul.
Sârea pe laugh mine, lovindu-mâ in umâr.
- T!-a plâcut?
Ce era sâ -i spun? Nu voiam sâ o râ nesc. Am
ridicat din umeri doar.
- Oau! Aha de impresionat e§ti?
Era ironicâ. A bâ gat mana in geanta ti a scos
tobolanul.
- Poate e timid, Scor{i§oarâ . Poate o sâ -ti
spune tie cat de incintat a fost sâ vadâ afi§ul.
Mi l-a a§ezat pe umâ r. Am scos un {ipat §i
l-am aruncat jos. Ea s-a aplecat dupe el §i l-a man-
gaiat, uitandu-se la mine §ocatâ . Nu puteam sâ
o infrunt. M-am intors ti am plecat.
- Sâ in eleg câ nu vrei sâ ml aju{i sâ repet
discursul? a strigat dupe mine.
N-am r4spuns. Nu m-am uitat inapoi.
A doua zi a trebuie sâ infrunt consecin{ele

afi§ului. Credeam câ suferisem cu adevârat de pe
urma intinderii efectului indepârtârii la care era
supusâ Copila-Stea, dar asta nu fusese nimic laba
de torentul care se revâ rsa acum asupra mea.
Din fericire, Kevin vorbea cu mine, §i mai
erau ca{iva prieteni. In rest, tâcere, un al doilea
17
desert intins peste cel anterior, unde qsalut‘
era la fel de rar ca ploaia. Am ajuns in curtea
tcolii inainte sâ sune clopotelul ti nu am vâzut
decat cefele celorlal{i. Colegii treceau pe
laugh mine strigand mereu pe altcineva. U§ile
se inchideau in laba mea. Se radea, era
distrac;ie, dar totul trecea pe langâ §i pe
deasupra mea, de parcâ a§ fi fost o piatrâ de rau
§lefuitâ §i alunecoasâ.
Intr-o diminea;â, cand mâ trimisese un pro-
fesor cu o treabâ, am vâzut un elev pe nume
Renshaw traversând curtea. De abia dace il Liam,
dar eram singuri ti trebuia sâ incerc marea cu
degetul, ca sâ spun aha.
- Renshaw! am strigat dupe el.
Doar vocea mea se auzea.
- Renshaw!
Nu s-a intors, n-a §ovâit nici o clips, nu a
incetinit deloc. S-a indepdrtat de mine, a deschis
o u§â §i dus a fost.
$i ce dace? Imi tot spuneam. Ce-{i past? N-
a{i vorbit niciodatâ. Ce reprezintâ Renshaw
pentru tine?
Dar imi p4sa. Nu putea sâ nu-mi pese. In
momentul acela nu mi-am dorit nimic mai mult
pe lume decat un salut, schi;at mâcar. Mâ
rugam sâ se deschicl4 pa aia, el sâ nâvdleascâ ti
17
sâ-mi spune:
17
- Scuze, Borlock, nu eram atent. Ce voiai?
Dar u a a mrnas inchisâ §i eu am sim{it din
plin ce inseamnâ sâ fii invizibil.
- Sunt invizibil, i-am spus lui Kevin la
prinz. Nimeni nu mâ aude. Nimeni nu mâ
vede. Sunt nenorocitul de om invizibil.
Kevin n-a fâ cut decit sâ se uite la sandviciul
lui §i sâ dea din cap.
- Cat o sâ mai dureze situa;ia asta? am intre-
bat, cerand un râ spuns.
- Dar ce am fâ cut? am rostit un pic mai tare
decat mi-y fi dorit.
A mestecat. S-a uitat la mine. $i, in shit, a
spus:
- $tii bine ce ai fâcut.
M-am holbat la el, de parcâ nu era in toate
min{ile. L-am mai bâtut la cap o vreme. Dar, bine-
in{eles, avea dreptate. $tiam foarte bine ce fâcusem.
Mâ incurcasem cu o persoane care nu era deloc
agreatâ. Asta era delictul pe care il comisesem.
25
Zilele treceau. Am continuat sâ o evit pe
Co- pila-Stea. O voiam. Ii voiam ti pe ei. Se
17
pârea câ
17
nu le pot avea pe amindouâ, aha câ nu am fâcut
nimic. Am fugit §i m-am ascuns.
Dar ea nu a renun at la mine. Mâ vana. M-a
gâ sit in studioul §colii, intr-o zi dupe ore. Am
sim{it degete alunecandu-mi pe ceafa,
apucan- du-mâ de guler ti trâgându-mâ. Restul
echipei se zgaia la noi.
- Domnule Borlock, trebuie sâ vorbim.
Din tonul ei am inteles câ nu zambea. Mi-a
dat drumul la guler. Am urmat-o afara.
In curte, un cuplu care se giugiulea pe o
banca sub palmierii pitici ne-a vâzut §i a plecat,
aha câ am stat acolo.
- Sâ in;eleg câ ne despâqim deja?
- Nu asta vreau.
- Atunci de ce te ascunzi de mine?
Nevoit st dau ochii cu ea, format sâ
vorbesc, am simtit câ imi revine curajul.
- Geva trebuie sâ se schimba. Asta e ceea ce Liu.
- In sensul de a schimba hainele? Sau o
roatâ? Trebuie sâ imi schimb o roatâ la
biciclete? Ar rezolva asta problema?
- Nu-i amuzant. §tii bine la ce mâ refer.
A vâ zut câ sunt supâ rat §i a devenit serioasâ.
- Ceilal{i nu vorbesc cu mine.
M-am uitat la ea. Am yteptat sâ in eleagâ.
17
- Cei pe care-i cunosc de cind m-am mutat
aici. Nu vorbesc cu mine. Nu mâ vâd.
M-a mangâiat for pe mand en un deget. Ochii
ii erau tritti.
- Imi pare râ u câ oamenii nu vorbesc cu tine.
Nu-i foarte distractiv sâ nu te bage nimeni in
seama.
Mi-am tras mana.
- Atunci spune-mi tu cum e. Nu te deranjeazâ
câ nimeni nu vorbette cu tine?
Era prima data cind ii pomeneam despre
indepâ rtare. Mi-a zimbit.
- Dori vorbette cu mine. Tu vorbetti cu
mine. Archie vorbette en mine. Familia mea
vorbette cu mine. Scortitoarâ vorbette cu
mine. Señ or Saguaro vorbe§te cu mine. Eu
vorbesc cu mine.
§i-a intors capul, uitâ ndu-se la mine §i
ytep- tind un zimbet. Nu l-a primit.
- §i tu vrei sâ nu mai vorbe§ti cu mine?
- Nu asta e problema.
- Dar care e atunci?
- Problema e - am incercat sâ citesc ceva in
expresia ei, dar nu am putut - unde te opre§ti?
- Sâ ttii câ nu sunt ceas.
Mi-am intors privirea de la ea.
17
- Vezi, nici nu pot vorbi cu tine. Parcâ totul
ar fi o mare glumâ .
Mi-a luat fa{a in maini §i m-a intors spre ea.
Speram sâ nu se uite nimeni pe geam.
- OK, sâ vorbim serios. Hai, intreabâ -mâ
chestia cu mersul. Sau despre altceva, orice.
Am scuturat din cap.
- Tie chiar nu-;i past?
Asta a c4lcat-o pe bâtâturi.
- Sâ-mi pese? Leo, cum pozi sâ spui câ nu-mi
past? Doar ai fost cu mine peste tot. Am dus
ilustrate ti flori. Cum pozi sâ spui...
- Nu asta am vrut sâ spun, ci câ nu i{i past
ce crede lumea.
- Imi past ce crezi tu...
- $tiu, i{i past ce cred Señ or Saguaro §i Scor-
{i§oarâ. Dar eu vorbeam despre tcoalâ, despre
org. Despre toate lumea.
A incercat sâ inteleagâ cuvintul.
- Toate lumea?
- Exact. Nu pare sâ iti pese ce crede restul lu-
mii. Parcâ nici a« tii ce gindesc ceilal{i. Nici...
- §i tu §tii? m-a intrerupt ea.
Am ezitat o clips, apoi am dat din cap, hot4rat.
- Da. Da, cred câ ttiu. Am legâturâ cu restul.
Fac parte din ei. Cum sâ nu §tiu?
17
- $i e important?
- Evident câ e important. Uite, mi-am
fluturat mana spre tcoalâ , uite ce se intimplâ .
Nimeni nu vorbe§te cu noi. Nu poate sâ te
doarâ in cot de ce cred ceilal{i. Nu pozi sâ
ova{ionezi pentru echipa adverse §i sâ te
attep;i sâ fii iubit.
Cuvinte pe care le gandisem sâ ptdmani mtregi
mi se rostogoleau acum din gura.
- $i Kovac, Kovac, Dumnezeule. Ce a fost cu
toate treaba aia?
Era derutatâ .
- Cine-i Kovac?
- Kovac. Tipul de la Sun Valley. Vedeta de
baschet. Fla care §i-a luxat glezna.
Era in continuare derutatâ.
- Ce-i cu el?
- Ce-i cu el? Da cu tine ce-i? Era treaba ta sâ
fii acolo pe jos ti sâ -i {ii capul?
- Dar suferea.
- Era du manul, Copila Stea! Susan. Sau cum
o fi. Du manul!
Se uita prostitâ la mine. Clipise la rostirea lui
qsusan‘.
- Erau vreo mie de oameni din Sun Valley
acolo. Avea ti el fanii /oi care sâ -l ingrijeascâ ,
17
antrenorii /oi, colegii let de echipe, genunchii
17
majoretelor /oi. §i tu aveai propria ta echipe de
care sâ -{i pese.
Tipam deja. M-am ridicat §i am plecat. M-am
intors, m-am aplecat spre ea.
- De ce? De ce nu i-ai lâ sat pe oamenii lui
sâ aibâ grijâ de el?
S-a uitat la mine multi vreme, de parcâ pe
chipul meu ar fi putut gdsi explica{ia pentru toate
fiinta ei.
- Nu §tiu, a spus cu glas stins intr-un final.
Nu m-am gandit, am reac{ionat doar.
M-am retras. Eram tentat sâ ii spun qsper câ
e§ti mul{umitâ , pentru câ to;i te urâ sc pentru
asta acum‘, dar nu m-am indurat.
Imi pdrea râ u pentru ea. M-am yezat din nou
lings ea. I-am luat mana. Am zambit. Am
vorbit cat de frumos am putut.
- Copila Stea, nu po i continua sâ faci
lucruri dintr-astea. Dace nu ai fi fâ cut §coala
acask toatl via{a, ai fi in{eles. Nu pozi pur §i
simplu sâ te treze§ti dimineata §i sâ spui câ nu-{i
past ce crede restul lumii.
Focuse ochii mari, iar vocea ii era firavâ , ca a
unei feti{e.
- Nu pozi?
- Doar dace vrei sâ te cIlugâre§ti.
18
A lovit tivul fustei de tenisul meu, §tergindu-
l de praf.
- §i cum lii pasul cu restul lumii? Uneori
de-abia {in pasul cu mine insâ mi.
- E ceva la care nici nu trebuie sâ te gande§ti.
$tii ti gata. Pentru câ e§ti o parte din intreg.
Pe jos, geanta ei s-a mitcat for: Scoqi§oarâ
nu mai avea stare. Pe chipul Copilei-Stea s-au
suc- cedat tot felul de stâ ri, care s-au sfar§it
intr-un botic §i o exclamatie tanguitoare.
- Eu nu fac parte din intreg!
S-a intins spre mine §i ne-am imbrâ;itat
chiar acolo pe banca din curte, iar apoi ne-am dus
acask impreunâ.
Discutia a mai continuat §i in urmâ toarele

doua zile. I-am explicat cum merg lucrurile. I-
am spus câ nu poate sâ ova{ioneze pe toate
lumea. A intrebat de ce. Am incercat sâ o fac sâ
mteleagâ câ o persoane apaqine unui grup ti
câ nu po i apar{ine tuturor. Ea a intrebat de
ce. I-am spus câ nu pozi da buzna la
inmormintarea unui necunoscut. Ea a intrebat
de ce. Pentru câ nu se face. A intrebat din nou
de ce. pDe aia, i-am rms- puns. Pentru câ
trebuie sâ respecti intimitatea altora, pentru
câ este posibil sâ nu fii bine-venit.‘
18
Nu tuturor le place sâ li se cante M rio/{i Lai
la ukulele. pNu le place?‘ s-a mirat.
Chestia asta cu grupul, i-am explicat, e foarte
puternice. E probabil un instinct. II gdse§ti
peste tot, de la grupurile mici, cum sunt
familiile, pant la cele mari, ca tcoala sau omul,
sau foarte mari,
;4rile. pDar cum e cu cele foarte, foarte mari,
cum ar fi o planets?‘ qMâ rog, am spus. Ideea
e câ intr-un grup to{i se poartâ cam la fel, de
asta §i poate sâ existe un grup.‘ qToatâ lumea a
mtrebat ea. qP4i marea majoritate. De asta exists
inchisori
§i ospicii, ca lucrurile sd nu o ia razna." M-a mtrebat
dace aveam impresia câ ar trebui sâ fie la in-
chisoare. I-am r4spuns câ ar trebui sâ semene mai
mult cu restul lumii. M-a mtrebat de ce. qDe
aia.‘ pSpune-mi.‘ pE greu.‘ pHai, spune-mi‘, a
insistat ea. qPentru câ nimdnui nu-i place de tine.
De asta. Nimdnui nu-i place de tine.‘
pNim4nui?‘ Ochii ei m-au acoperit de tot, de
parcâ s-ar fi intins ca cerul deasupra mea.
qNimfwiN
Am incercat sâ Mac pe prostul, dar nu a func-
tionat. pHei, i-am spus, nu te uita la mine.
Vor- beam despre ei. Hi. Dace ar fi dupe mine,
eu nu at schimba nimic la tine. E§ti perfects
18
aha. Dar nu suntem singuri, nu? Trâ im intr-o
lume formats din ei, fie câ i{i place, fie câ
nu.‘
0
Am incercat sâ vorbesc doar despre punctul
lor de vedere. Nu am pomenit nimic &spre
mine. Nu i-am spus sâ o fact pentru mine. Nu
i-am spus câ dace nu se schimbi poate sâ -mi
spune adio. N-am spus aha ceva.
Doug zile mai tarziu, Copila-Stea a dispârut.
26
De obicei, o vedeam in curte inainte de in-
ceperea orelor, dar in ziua aceea nu era. Obi§-
nuiam sâ trecem o data sau de doua ori unul
pe laugh celdalt in pauze. Nu §i in ziua aia. De
fapt, cand m-am uitat spre masa ei, am vIzut-o
pe Dori Dilson, pa cum mâ yteptam, dar
altcineva era cu ea la mask. Nici urme de
Copila-Stea.
In timp ce mâ indreptam spre ie§irea din
sala de mese, am auzit risete in spatele meu.
Apoi o voce, a Copilei-Stea:
- Ce trebuie sâ fact o lath ca sâ primeascâ
pu;inâ aten{ie in locul Asta?
M-am intors, dar nu era ea. Fata
zambitoare din fa{a mea purta jean§i §i sandale,
avea unghiile date cu lac ro§u aprins, era rujatâ
§i machiatâ , avea inele pe degetele de la mâini §i
18
de la picioare
0
ti cercei rotunzi, atat de mari câ mana mea intra
prin ei, iar pârul...
M-am holbat la ea, iar ceilal;i treceau pe
laugh noi. Pe fa;â i s-a intins un zâ mbet
exagerat, ca de clovn, en gura intinsâ & la o
ureche la alta. Incepea sâ -mi part vag cunoscutâ .
Nesigur, am §optit:
- Copila-Stea?
A clipit cochet din genele ciocolatii.
- Copila-Stea? Ce fel de nume e Asta? Eu sunt
Susan.
§i dintr-odatl Copila-Stea a dispdrut, inlocuitâ
de Susan. Susan Julia Caraway. Fata care ar fi
putut st fie de la inceput.
Nu-mi puteam lua ochii de la ea. Hi {inea
câqile in bra e. Geanta cu floarea soarelui dispa-
ruse. $obolanul nu mai era. Nu mai avea nici
chitara ukulele. S-a intors pe varful degetelor,
incet, ca sâ o pot studia. Eram atat de tocat,
incat râmdsesem cu gura c4scatâ. Nici urme de
lucruri caraghioase, nimic prea diferit. Arâta
magnific, minunat §i absolut normal. Semdna
cu o sute de alte fete din liceu. Copila-Stea
dispâ ruse intr-o mare de ei ti eu eram incintat.
§i-a bâ gat o gums in gura ti a inceput sâ
mestece zgomotos. Mi-a fâcut en ochiul. M-a
luat de obraz cu degetele, pa cum ar fi fâ cut
18
bunica, ti mi-a spus:
1
- Ce faci, drâgu{ule?
Am luat-o in brake chiar acolo la ie§irea din
sala de mese, fârâ sâ imi pese câ mul{imea
§iroia pe laugh noi. Nu mâ deranja câ ceilal;i se
uite la noi. Chiar speram sâ o fact. Am
imbrâ{i§at-o §i am strans-o tare. Nu mai
fusesem niciodatâ pa de fericit ti mandru.
Am vaslit prin timp. Ne ;ineam de mand pe

coridoare, pe scâ ri, in curte. In sala de mese am
prins-o de mand §i am tras-o la masa noastre. Am
vrut sâ o invit §i pe Dori Dilson, dar dispâ ruse.
Stâ team zambind, uitandu-mâ la Kevin §i la
Susan, care iti mancau sandviciurile
sporov4ind. Glumeau pe seama figurii
dezastruoase pe care o focuse la Scaunul incins.
Susan a sugerat sâ apar
§i eu odatâ la emisiune, iar Kevin i-a r4spuns câ
nu se poate, sunt prea timid, dar eu i-am
replicat câ nu mai sunt §i am ras cu to ii.
§i chiar era adev4rat. Nu mai p@eam
normal, mergeam ;an{o§. Eram prietenul lui
Susan Cara- way. Eu. Serios? ices Susan
Caraway? Cea cu agrafele micu;e §i inele pe
degetele de la picioare? Da, chiar ea, prietena
mea. Spune-mi domnul Susan.
18
Am inceput sâ spun pnoi“ in loc de qeu‘, adicâ
pO sâ ne vedem cu tine acolo‘ sau pNouâ ne
place fajita".
Ii spuneam numele cu voce tare de cate ori
aveam ocazia, de parcâ at fi fâ cut baloane de
sâ pun. In rest, il rosteam in minte.
Susan... Susan...
Ne fâ ceam temele impreunâ . Ie§eam cu Kevin.
In loc sâ urmâ rim strâ ini, mergeam la film §i
bâ gam amandoi mana in bolul imens en floricele
de porumb, care costa base dolari. Acum cum-
param melci cu scorti§oarâ , nu violete africane
ti lingeam crema de pe degetele celuilalt.
Mergeam la Pisa Pizza. Treceam pe laugh pa-
noul de la intrare. Impâ rteam o pizza: jumâtate
cu ardei iute, jumâ tate cu antoa.
— An§oa, iac! am exclamat eu.
— Dar ce au?
- Cum pozi sâ mâ nanci aha ceva? Nimânui
nu-i plac.
Era un tel de glumâ , dar ea era serioasâ.
— Nimânui?
— Nici unul din cei pe care-i cunosc.
Specia1itate mexicanâ, care are la bazâ camea marinatâ

in u1ei (n. red.).
18
A cules bucâ{ile de an§oa §i le-a dat drumul in
paharul cu apt. Am incercat sâ o opresc.
— Hei...
Mi-a dat mana la o parte. A aruncat §i ultima
bucatâ de an§oa in pahar.
— Nu vreau sâ fiu ca nimeni.
Cand am ie§it nici nu ne-am uitat la panou.
Era innebunitâ dupe cumpâ râ turi. Parcâ
atunci descoperise hainele. Cumpâ ra câ mâ §i,
pantaloni §i bermude, bijuterii §i farduri. La un
moment dat, am observat câ toate aveau ceva
in comun. Toate aveau firma scrisâ mare
undeva pe ele. Nu p4rea sâ -i pese prea mult ce
culoare sau gen erau, ci care era firma
producâ toare.
Mâ intreba tot timpul ce ar face ceilal{i, ce ar
cumpâ ra, ce ar spune, ce ar gandi intr-o anumitâ
situa ie. A inventat o persoane pe care a bote-
zat-o Evelyn Toatdlumea. soare lui Evelyn i-ar
plâ cea asta?‘ qAr face Evelyn aha ceva?“
Cateodatâ o dâ dea in bard. A avut la un mo-
ment dat chef de ras. Dar nu radea doar, ci ex-
ploda. Ceilal;i intorceau capetele spre noi in
sala de mese. Incercam sâ -mi fac curaj sâ -i
spun, cmd s-a uitat dintr-odatâ la mine ti la
Kevin §i a intrebat:
— Evelyn Toat4lumea rade atat de mult?
18
Kevin a rdmas mut, uitându-se la sandvici.
Eu am dat timid din cap. Rasul a incetat §i din
acea clips a devenit o imita{ie perfects de
liceeanâ ursuzâ §i botoasâ.
In toate privin{ele pârea st fie o
adolescents tipicl, normalâ, oarecare §i
banalâ.
Dar nu func{iona.
La inceput nici nu am observat cl indepâr-
tarea continua, dar nici nu mi-a pdsat. Eram prea
fericit câ devenise, dupe pârerea mea, una dintre
noi. Singurul meu regret era câ nu se putea
juca din nou sezonul de baschet. Mi-o
imaginam in- dreptandu-§i tot entuziasmul
doar spre echipa noastre. Puteam cattiga cine
ttie cate meciuri doar datoritâ ova;iilor ei.
Ea a fost cea care a deschis subiecul.

- Tot nu le place de mine.
Eram in fa{a studioului TV al §colii. Ca de
obicei, oamenii treceau pe lângâ noi de parcâ nu
am fi existau. Buzele i-au tremurat.
- Cu ce gretesc?
Lacrimile ii fâceau ochii sâ part §i mai
mari. I-am strans mana. I-am spus sâ mai aibâ
pu{inâ râbdare. I-am explicat câ finalele la
baschet ur- mau sâ aibâ loc sambâta aceea in
1
Phoenix §i,
incheindu-se sezonul, gretelile ei de majoretâ vor
fi rapid uitate.
Rimelul incepuse sâ -i curgâ . Am vâ zut-o
de multe on tristâ, dar atunci era pentru al{ii,
acum se intampla cu totul altceva. Acum era
vorba de ea §i eu nu puteam face nimic sâ o
ajut. Nu gâ - seam puterea sâ o incurajez pe
majoretâ .
In seara aceea ne-am fâcut temele la ea
acask. M-am furi§at in camera ei sâ controlez
vagonul fericirii. Nu erau decat doua pietre
inâ untru.
A doua zi, cind am ajuns la tcoalâ ,
freamâ tul din curte era diferit. Cei care tocmai
ajunseserâ se plimbau, unii in directii aleatorii,
in grupuri, dar in timp ce mâ apropiam, am
vâ zut câ era un spa{iu gol in zona palmierilor
pitici. Am luat-o in direc;ia aia §i prin
mul{ime am reu§it sâ vâ d pe cineva - Susan -
care era pe banca. Stâ tea
dreaptâ ti zimbea. Tinea in mind un bâ { lung
de aproape treizeci de centimetri, care avea forms
de ghearâ la un capât. In jurul gitului era agâ;atâ
de un tnur o bucatd & carton pe care scria: qVOR-
BH CU MINE §I VG SCARPIN PE SPATE.‘
Nu avea nici un client. Nimeni nu era mai aproa-
pe de trei metri de ea.
1
M-am intors repede. Am trecut prin mul{ime
de partea cealaltâ . M-am prefâ cut câ sunt in
186
câ utarea cuiva. M-am purtat de parcâ nu vâzusem
nimic. M-am rugat sâ sune odatâ clopo{elul.
Cand am vâ zut-o mai tarziu in dimineata
aceea, cartonul nu mai era. Ea nu a pomenit de
el. Eu nici atat.
A doua zi diminea;a in curte a venit alergand
spre mine. Ochii ii strlluceau pentru prima data
de cateva zile. M-a prins cu amandouâ mainile
§i m-a scuturat.
- O sâ fie bine! O sâ se termine! Am avut o
viziune!
Mi-a povestit. In seara dinainte, dupe cine, se
dusese la locul ei fermecat §i acolo avusese viziunea.
Se vâ zuse revenind triumfâ toare de la finala
concursului de oratorie. CJtigase locul intai. Era
cea mai bunk din stat. La intoarcere a fost primitâ
ca o eroinâ . Toate yoala a venit sâ o intampine
in parcare, la fel ca in filmul care fusese
proiectat la etapa din tcoalâ . Erau bannere §i
confeti, trompete de juclrie §i claxoane care vor
suna, iar primarul §i consiliul ora§ului vor fi
acolo, cu o param pregâ titâ doar pentru ea, §i va
merge pâ nâ acask intr-o decapotabilâ, de unde va
arâta farfuria de argint tuturor, iar chipurile pline
de fericire ale colegilor ei se vor reflecta in ea.
Mi-a spus toate astea, apoi §i-a aruncat mainile in
sus §i a strigat:
0
- Voi fi din nou iubitâ de toate lumea!
Finala urma sâ aibâ loc peste o sâ ptâ manâ .
Repeta discursul in fiecare zi. Intr-una din zile i-a
chemat pe Peter Sinkowitz §i prietenii lui ti a
{inut discursul in fa{a noastre de pe treptele casei
ei. Am aplaudat ti am fluierat. Ea a fâ cut o reve-
ren{â pant in pâ mant §i am avut §i eu viziunea.
Vedeam bannerele fluturâ nd §i auzeam mul{imea
aclamand, §i am crezut.
27
p...iar gandurile noastre vor fi cu tine, Susan
Caraway.‘
S-a auzit pe coridoare ecoul anun{ului, iar
curand eram pe drum. soler era domnul McShane,
reprezentantul liceului la finala pe stat.
Eu §i Susan stâ team in spate. Pdrin{ii ei
veneau cu marina personalâ §i urma sâ ne
intalnim in Phoenix.
In timp ce ieyam din parcare, a fluturat un de-
get in data mea.
— Sâ nu care cumva sâ ;i se urce la cap. Am
avut voie sâ iau doi prieteni cu mine. N-ai fost
singurul pe care l-am invitat.
— Cine a fost celdlalt?
— Dori.
0
— Cred totuti câ o sâ mi se urce la cap, Dori
nu-i alt tip.
A zambit.
— Nu, nu e.
Deodatâ ti-a desfâcut centura de siguran{â —
fiecare dintre noi aveam un geam.
— Domnule McShane, mâ mut mai incolo,
sâ stau mai aproape de Leo. E atat de drâ gu , câ
nu mâ pot ab{ine.
In oglinda retrovizoare, ochii profesorului
s-a u fâ cut mici.
— Orice vrei tu Susan. Ziua asta i;i apar;ine.
S-a mutat pe scaunul din mijloc §i ti-a pus
centura. M-a inghiontit.
— Ai auzit? Ziua imi apar{ine. Primesc tot ce
vreau.
— §i ce s-a intâ mplat cmd at intrebat-o pe Dori
dace vine?
— A spus nu. E supâ ratâ pe mine.
— Mi-am dat seama.
— De cand am devenit Susan. Crede câ m-
am trâ dat. Nu in{elege ce important e sâ fii
iubit de ceilal;i.
N-am §tiut ce sâ r4spund la asta. Mâ
sim;eam pu{in stanjenit. Din fericire, nu a
trebuie sâ mâ gandesc foarte mult la ce ar trebui
sâ spun in cele
1
doua ore de drum, pentru câ Susan a sporovâ it
tot timpul, pa cum ar fi fâ cut Copila-Stea.
— Dar o cunosc pe Dori ti i i spun un
lucru.
— Spune-mi.
— O sâ fie in fruntea mul{imii care va veni
sâ
ne intampine maine, cand ne intoarcem.
Mai tarziu am aflat câ dupe plecarea noastre
directorul a anuntat momentul la care se preco-
niza câ ne vom intoarce sambâ tâ ti a sugerat cl
ar fi bine sâ lie toate lumea prezentâ sâ ne pri-
meascâ , fie câ suntem invingâ tori sau invinti.
Participantei se pare câ nu-i trecuse prin cap
câ ar putea pierde.
— Imi faci o
favoare? I-am spus
câ da.
— $tii farfuria aia mare de argint pe care o
primette cattigâtorul? Eu sunt aha de
neindema- naticâ acask cu vasele. O sâ mi-o {ii
tu, cand se va ingr4mâ di mul{imea? Mi-e teams
câ o s-o scap.
M-am holbat la ea.
— Ce mul{ime? Ce ingrdmâdealâ?
— Din parcare. Cand ne intoarcem maine.
E intotdeauna o mul ime care il atteaptâ pe
erou. Nu-{i mai aminte§ti filmul de la §coalâ ?
Viziunea mea?
$i-a intors capul §i s-a uitat in ochii mei. M-a
cioc4nit in frunte cu incheieturile degetelor.
1
- Aloo. E cineva acask?
- A, acea mul{ime.
A dat din cap.
- Exact. Binein{eles, vom fi in siguran;â cat
timp suntem in myinâ. Dar din momentul in
care ietim, cine pie ce se poate intampla.
Multimile se dezldn{uie u§or. Nu-i pa,
domnule McShane?
Profesorul a dat din cap.
- Aha am auzit.
Mi-a vorbit apoi de parcâ ar fi incercat sâ -i
explice ceva unui copil de clasa intai.
- Leo, pant acum nu s-a mai intamplat aha
ceva in Mica, nu a mai ca§tigat nimeni finala
la concursul de oratorie. Chiar unul de-at lor.
Cand vor auzi, or sâ innebuneascâ . $i cind or
st punk mana pe mine ti pe trofeu...
$i-a dat ochii peste cap ti a fluierat.
- Sper doar sâ nu scape de sub control.
- O sâ fie poli{ie ca sâ -i stâ pineascâ . Poate
vor chema §i Garda Na{ionalâ .
S-a uitat la mine cu ochii mari.
- Crezi?
Nu-§i dâduse seama câ glumeam.
- E bine atunci. Nu mâ tern pentru mine.
Nu mâ deranjeazâ o mici inghesuialâ. Credeai
câ se vor inghesui, domnule McShanei
In oglinda, ochii lui i-au intalnit pe at nottri.
— Nu se §tie niciodatâ.
— N-o sâ mâ super nici dace or sâ vrea sâ
mâ duct pe umeri. Dar ar fi bine sâ n-o fact —
m-a impuns cu degetul —, ar face bine sâ nu se
dea la trofeul meu. De asta tu — o alte
impunsâ turâ — o sâ il {ii.
A§ fi vrut ca domnul McShane sâ spune ceva.
—Susan, ai auzit vreodatâ de numâratul
bobocilor?
— Inainte sâ iasâ din ou?
— Exact.
— Am auzit câ nu trebuie sâ faci aha ceva.
— Exact.
A dat din cap ganditoare.
— Nu prea am in eles niciodatâ vorba asta.
Adicâ, dace ¿iii câ or sâ iasâ din ou, de ce sâ nu-i
numeri?
— Pentru câ nu §tii sigur. Nu exists nicio
garan{ie câ vor ie§i. Imi pare tare râ u câ trebuie st
iti spun asta, dar nu epi singura din concurs. Ar
putea cJtiga altcineva. Ai putea pierde. E posibil.
S-a gandit o clips, apoi a scuturat din cap.
— Nu. Nu-i posibil.
$i-a aruncat bra{ele in aer §i a zambit cu tot
chipul.
19
— De ce sâ attep{i ca sâ te simti
minunat? Sâr-
bâ tore§te acum, beta e mottoul meu.
S-a cuibâ rit langâ mine.
— Al thu care e, b4iete?
— Nu numâra bobocii.
S-a fâ cut câ o trec fiorii.
— Auuu. E§ti aha de posac. Care e mottoul
dumneavoastrâ , domnule McShane?
— Condu atent, ai putea avea un cattigâ tor
in myinâ , a râ spuns el.
Asta a fâ cut-o sâ chiuie.
— Domnule McShane, nu mâ ajuta{i deloc,
m-a m plans eu.
— Scuze, a min{it el.
M-am uitat la ea.
— Participi la finala pe stat a unui concurs. Nu
at emo{ii deloc?
Zambetul i-a dispârut.
— Ba da, am foarte multe emo{ii. Sper doar
ca lucrurile sâ nu scape de sub control cand ne in-
toarcem la yoalk N-am mai fost adoratâ de
mul{imi pant acum. Nici nu Liu sigur cum voi
reayiona. Sper sâ nu imi pierd capul. Domnule
McShane, credeai câ sunt genul care iti pierde
capul pentru asemenea chestii?
Am ridicat mana.
19
- Pot sâ râ spund eu?
- Cred câ pozi sâ -;i lii capul pe umeri, a
rms-
puns profesorul.
M-a inghiontit cu cotul.
- Ai auzit, domnule §tietot?
Mi-a arâ tat o mutrâ dispre{uitoare, care a
dispârut imediat, ccci §i-a aruncat bra{ele in sus
§i a chiuit:
- Or sâ mâ iubeascâ!
Domnul McShane a dat din cap §i a chicotit.
M-am dat bâtut. A arâtat spre fereastrl.
- Uite, chiar §i de§ertul sârbâtorette.
Chiar aha pâ rea. Intinderea de cactu§i §i
ar- butti, de obicei atat de monotony, era
acum stropitâ de culori primâv4ratice, parcâ un
pictor talentat ar fi trecut en penelul peste peisaj,
ldsand urme de galben aici, de rotu dincolo.
Susan a tras de centura de sigurantâ.
- Domnule McShane, putem sâ ne oprim aici
un moment? Vâ rog?
Cand a vâ zut câ profesorul ezitl, a adâ ugat:
- Ali spus câ ziua imi ap ine. Câ primesc tot
ce vreau.
Myina s-a oprit lângâ drumul pietros.
Imediat a fost afara, alergind cu psi mari prin
desert. A s4rit, s-a invartit ti a fâ cut roata
19
printre cactu§ii
19
tepo§i. A fâcut o reveren{â unei yucca, a valsat
en un saguaro. A smuls o floare ro§ie de pe un
cactus butoi §i §i-a prins-o in pdr. A repetat
zambetul ti gestul din cap §i fluturatul mâinii -
cu o singuri mand, cu doua maini - pe care
urma sâ le fact in fa a mul{imii ce avea sâ o
intampine. A rupt un ghimpe de pe un cactus
§i cu o pantomime ilarâ, ca de circ, s-a prefâcut
câ se scobette intre din{i. Eu §i domnul
McShane ne rezemasem de maini §i
radeam, cand s-a intrerupt dintr-odatâ, a intors
capul §i s-a uitat in alte direc{ie. A mrnas aha,
incremenitâ vreo doua minute, apoi ti-a
revenit brusc §i s-a intors la ma§inâ.
Avea o expresie ginditoare.
- Domnule McShane, §ti{i vreo pasâre dispa-
ruts? a intrebat ea, cind am pornit iar.
- Porumbelul c4lâtor. E probabil cel mai
cunoscut. Se spune câ erau pa de multi câ
acopereau cerul cand zburau. §i moa.
- Moa?
- O pas4re uriatâ.
- Ca un condor, am spus.
Profesorul a chicotit.
- Un condor nu i-ar ajunge nici pant la ge-
nunchi. Chiar §i un strut ar pârea mititel. Avea
trei, poate patru metri. Cred câ a fost cea
19
mai
19
mare pasdre care a existau. Nu putea sâ zboare.
A trait in Noua Zeelandâ. A displrut acum
cateva sute de ani. Omoritâ de oameni.
- Care erau pe jumâtatea ei.
Domnul McShane a dat din cap.
- Am scris o temp despre moa cand eram
in clasele primare. Mi se pârea câ moa e cea
mai tare chestie posibilâ.
Ochii lui Susan strdluceau.
- Moa aveau voce?
Profesorul s-a gandit un moment.
- Nu §tiu. Nu cred câ tie cineva.
Susan s-a uitat pe fereastrâ la detertul care
trecea pe langâ noi.
- Am auzit o mierlâ, cind am fost afara. $i
mi-am adus aminte de ceva ce a spus Archie.
- Domnul Brubaker? a intrebat
profesorul McShane.
- Da. El crede câ mierlele nu doar imita
alte pâsâri. Adicâ alte pâsâri cunoscute. Spune
câ e posibil st imite §i sunetele unor p4silri care
nu mai exists. Crede câ sunetele pe care le scoteau
pds4rile dispdnite se transmit de la mierlâ la
mierlâ.
- Foarte interesant, a zis profesorul.
- Spune câ o atunci cand o mierll cante e ca
§i cum ar scoate sunete fosile. CI cine §tie ce
19
glas de pâsâri strâvechi auzim.
19
Vorbele lui Archie Brubaker s-au yezat peste
lini§tea din ma§inâ . Domnul McShane a oprit
aerul condi;ionat din mating ti a coborit gea-
murile, de parcâ mi-ar fi citit gandul. Aerul cu o
u§oarâ aroma de proposis ne-a zburlit pâ rul.
Dupe o vreme, am sim{it mina lui Susan.
Degetele ei s-au impletit cu ale mele.
- Domnule McShane, ne {inem de mand aici
in spate, s-a râ sfâ {at ea.
- Aha, adolescen{i cu prea multi hormoni.
- Nu credeai câ e drâgut, domnule profesor?
- Nu m-am gandit niciodatl.
- Uita{i-vâ acum.
Mi-a prins fa;a in palme ti a tras de ea in fa{â.
Ochii profesorului s-au oprit asupra mea un
moment, in oglinda retrovizoare.
- Ai dreptate, e adorabil.
Susan a dat drumul fe ei mele imbujorate.
- V-am spus. Nu vâ vine sâ-l drâgIli;i un pic?
- N-a§ merge pa de departe.
Apoi un minut mai tarziu:
- Domnule McShaaane...
Am sim{it ceva in ureche.
- Am un deget la el in ureche.
A continuat sâ se poarte caraghios pânâ am fdcut
ocolul unei terase & stance ti am vâzut la
orizont ceafa maronie care ne anunta
20
apropierea o ui.
20
28
Ne-am intalnit cu p4rin{ii ei in holul
hotelului unde aveam fiecare o camera pentru
noaptea aceea. Dupe ce ne-am inregistrat, am
mancat to;i cinci la bufetul din restaurantul
hotelului. Apoi am privit cum Susan ia
autobuzul care o va duce, impreunâ cu ceilal{i
optsprezece participanti, la Liceul de Vest din
Phoenix. Erau treizeci §i opt de concuren{i.
Nouâ sprezece i§i ;inuserâ deja discursul de
dimineatâ .
Spre sfayitul dupe-amiezii aveau sâ râ manâ
zece finali§ti. Finala urma sâ aibâ loc in acea
seara.
Sâ finn sinceri, nici unul dintre noi nu a fost
foarte surprins câ Susan a trecut preliminariile.
Alta a fost surpriza: discursul ei era nou. Nu era
cel pe care il {inuse la liceul din Mica. Nici cel pe
care-l repetase sâ pt4mani intregi in fa{a mea, a lui
Peter Sinkowitz §i a catorva saguaro ale§i cu grijâ .
Nu era cel pe care-l auzisem cu numai o zi in
urme.
Dar era minunat.
Avea cateva elemente din vechiul discurs §i
foarte multe lucruri noi. Ca mite fluturi,
20
vorbele ei treceau de la o imagine la alta. Zbura
de la trecut (Barney, craniul din paleocen al
lui Archie) la
20
prezent (Scorti§oarâ ), la viitorul indepâ rtat
(moartea soarelui). De la cele mai banale
lucruri (bâ trinul care mo;4ia in data centrului
comercial) la cele mai extraordinare
(descoperirea unei ga- laxii la periferia
universului). A pomenit despre camioanele
argintate, semnâ tura designerilor §i locurile
fermecate, iar cand a spus câ prietenul ei cel
mai bun i-a dus §obolanul pe umâr, mi-au dat
lacrimile. Era o amestecâ turâ , o adunâ turâ de
lucruri ti cumva le-a pus pe toate cap la cap, cum-
va a remit sd ltge toate lucrurile de vocea unei mier-
le solitare care cantase in deyrt. Titlul discursului
ei a fost Poate cd am auzit o moa.
Amfiteatrul era pe jumâ tate plin, format din
grupuri de studenti ti pdrinti de la celelalte
tcoli. Dupe ce un concurent termina, suporterii
fluie- rau §i chiuiau, parcâ avand impresia câ asta
va influenza juriul.
Cand Susan a terminat, noi patru am reu§it
o ova{ie modesty §i cam atat. Fâ râ fluierâ turi,
fâ râ chiote. Cred câ eram dintr-un aluat mult
mai moale decat concuren{a.
La hotel, domnul McShane ti cu mine am dat
nâ valâ sâ o imbrâ {i§dm, de parcâ am fi fost multi-
mea de care vorbise, dace doi oameni se pot
numi mul{ime. Pâ rintii ei au fost mult mai
20
rezerva;i.
Erau zambitori ti o felicitaserâ , dar nu pâ reau
mai surprin§i de victorie decat ea.
Cmnd adul{ii s-au dus sâ cumpere suveniruri,
a mrnas numai a mea.
- De unde a fost toatd chestia aia?
A zimbit.
- Ti-a plâcut?
- Evident, dar nu seamâ nâ cu ce am auzit de
o luni incoace. Ce at fâcut, ai repetat un
discurs in secret?
Zambetul i s-a lârgit.
- Nu, asta a fost prima oare cand l-am auzit
§i eu.
M-am holbat la ea. Incet, am in{eles.
- Star sâ pricep. Vrei sâ spui câ l-ai
inventat azi-diminea â ?
- Spun câ nici mâ car nu l-am inventat. Era
acolo. Tot ce am fâ cut a fost sâ deschid gura
§i sâ ii dau drumul afara.
§i-a intins amândouâ miinile câtre mine §i
a pocnit din degete.
- Presto!
M-am zgait la ea.
- §i ce o sâ spui disearâ?
§i-a deschis bra{ele.
- Cine §tie?
20
Toji cinci am luat cina devreme in restau-
rantul hotelului. Apoi am yteptat in hol pant
Susan s-a schimbat. A coborat din lift intr-un
deux-pieces cu pantaloni, de culoarea piersicii.
A fâ cut o mici defilare pe hol, ca sâ o putem at
S-a yezat in bra{ele mamei ei §i ne-a spus:
— Croitoreasa mea personalâ l-a
fâ cut.
Am aplaudat timid §i am trimis-o la
autobus. Spectacolul era deschis publicului §i
amfiteatrul era ticsit. In spate se stâ tea §i in
picioare. In fa{â , o orchestra de liceu canta
melodiile pline de insufle{ire ale lui John Philip
Sousa. Cei zece concuren{i erau pe scent. lapte
erau bore i. Toji p4reau posaci §i foarte emo
iona{i, {epeni ca urge manechine, mai putin
Susan, care se tot apleca sâ -i spune nu §tiu ce
la ureche b4iatului de langâ ea, care, se vedea
pe fata lui, ar fi vrut sâ lie lâ sat in pace. Pâ rin{ii
lui Susan chicoteau, pentru câ
§tiau deja câ e un comportament tipic pentru ea,
iar eu incercam sâ ascund un junghi de gelozie.
Unul cate unul, concuren;ii au parcurs lungul
drum pant in centrul scenei de unde aveau sâ -ti
;inâ discursurile. Aplauzele au fost pline de insu-
fle{ire pentru to;i. O feti{â din clasele primare,
intr-o rochi{â albe cu volâ nate, a dat fiecâ ruia
2
un buchet de trandafiri, galbeni pentru fete,
rotii
20
pentru b4ieti. In timp ce fetele imbrâ {i§au florile,
bâ ietii se uitau la ele de parcâ ar fi fost grenade
de mand.
Susan a fost penultima. Cand a fost strigatâ ,
a s4rit de pe scaun §i a fugit efectiv spre microfon.
A fâ cut o piruetâ sprin{arâ , a indoit un genunchi
ti a flcut o mitcare cu mana, ca de §tergâ tor de
parbriz, §i a spus psalut‘.
Obi§nuit sâ vadâ concuren;i {epeni §i plini de
emo{ii, publicul a râ spuns cu cateva rasete. Nu
ttiau ce so in{eleagâ din comportamentul acestei
adolescente neobi§nuite, pa cum nu §tiusem nici
noi in prima zi de §coalâ . Cateva suflete mai cu-
rajoase i-au r4spuns la salut §i i-au fâ cut cu mana.
Nu a inceput, cel pu{in nu in modul
obi§nuit. Nu a existau nici un preambul bine
delimitat. Ea stâ tea pe scent, degajatâ ,
sporovâ ind, de parcâ am fi fost to{i in
balansoare pe veranda din laba casei ei. Un
murmur s-a rdspandit pant la tavanul
amfiteatrului, oamenii a§teptau sâ inceapâ . Dar
au incetat cand au inceput sâ -ti dea seama câ
Asta era discursul §i câ il ratau. In salt s-a hat o
lini§te absolute. Eram mai atent la public decat
la vorbitor §i, dace in ultimele cinci minute a
respirat cineva, nu mi-am putut da seama. Cand a
terminat, aproape in toaptâ — pO auzi{i?‘ —,
2
ti s-a
20
aplecat cu mainile fâcute câu§ in jurul
urechilor, o mie cinci sute de oameni §i-au
aplecat capetele ca{iva centimetri, chinuindu-
se sâ aude. Au urmat zece secunde de
incremenire totals. Apoi s-a mi§cat brusc §i s-a
intors la scaunul ei. Inch nici o reac{ie. Ce se
intamplâ ? m-am intrebat. Stâtea dreaptâ pe
scaun, cu mainile impreunate strans in poalâ.
Apoi s-a declantat, exploziv, de parcâ toate
lumea s-ar fi trezit deodatâ. Eram cu to ii in
picioare, aplaudand, strigand ti fluierand. Mi-
am dat seama câ plingeam. Ova{iile au fost la
fel de inflâ cdrate ca ale suporterilor la finala
unui campionat de baschet.
29
A ca§tigat. Aha cum a spus.
Farfuria de argint pe care i-au dat-o
strdlucea ca explozia unei stele in luminile
bli{urilor. Cele doua echipe de la televiziune au
inundat-o cu lumina reflectoarelor §i i-au luat
interviuri in culise. Str4ini se inghesuiau sâ
ajunge la ea, oameni din Phoenix, cuprin§i de un
val de emo{ie, ii spuneau cum vin de ani de zile
la concurs §i nu au auzit niciodatâ aha ceva.
20
Copii din tcoala primary ii
20
bâ gau in fa{â programe ca sâ primeascâ
autografe. Fiecare pâ rinte qi dorea sâ fie fiica
lui, fiecare profesor, eleva lui.
Era aha de fericitâ , aha de mandrâ ! A chiuit
§i a plans cmd ne-a vâzut. Ne-a imbrâ{i§at pe
fiecare in parte §i am crezut câ o sâ mâ lase fâ râ
aer. La hotel, toate lumea pâ rea sâ ttie:
portarul, receptionerul, oamenii din hol §i din
lih. Din- tr-odatâ , avea o putere magics,
nemaipomenitâ , oricine o zdrea zambea. lar pe
limba tuturor era un singur cuvant, care se tot
repeta: qFelicitdri!‘ Am mers — am plutit — in
jurul cartierului, sâ consum4m energia in exces.
Cand ne-am intors la hotel, am fost invita;i la
discotecâ , deli eram minori. Am bout suc de
ghimbir, am comandat jalapeñ o poppers' §i am
dansat cu to;ii pe muzica unei formatii de country
§i western, in timp ce chipul lui Susan
strâ lucea din televizorul de deasupra barului.
Ringul de dans a fost singurul
loc unde nu §i-a luat farfuria de argint.
A doua zi dimineata, iat-o, aluneca pe sub
u§a camerei mele: poza ei era pe prima
paginit a
' Ardei umpluJi cu branzl, carne #i condimente,

apoi fripJi bine. Se servesc de obicei ca aperitiv in
20
baruri 3i restaurante en specific mexican, impreunâ cu un
sos (n. tr.).
20
ziarului Arizona Republic. Am stat pe marginea
patului §i m-am uitat la ea plin & mandrie. Am
citit articolul. Caracterizau discursul ei ca
qfascinant, hipnotic, de o sensibilitate
misterioasâ‘. Mi-am imaginat ziare de dimineatâ
impachetate, aruncate din myinâ pe pragul
casei, peste tot in Mica.
Ne-am intâlnit cu to{ii sâ ludm micul dejun la
bufet. Oamenii se uitau la noi, ne salutau din
cap, zambeau §i mimau cu buzele pfelicitâ ri‘,
peste tot in restaurant. Am pornit spre cash mtr-o
minicaravanâ formats din doua matini.
O vreme, Susan a sporovâ it cum ii stâ tea
in fire. A pus farfuria de argint pe scaunul din
dreapta, laugh domnul McShane. I-a spus câ
va sta langâ el zece minute intregi §i câ poate
sâ o atingâ cat dorette. Asta era recompensa
pentru câ ii povestise &spre moa. Cand cele
zece minute au expirat, a luat farfuria inapoi.
Cind ne-am apropiat de oral, flecâ reala s-a
redus §i apoi a incetat cu totul. M-a luat de
mand. Cu cat inaintam, stringea mai tare. La
periferia oryului, s-a intors spre mine ti m-a
intrebat:
- Arâ t bine?
I-am spus câ aratâ minunat. Nu pâ rea sâ mâ
fi crezut. A ridicat farfuria de argint §i §i-a studiat
20
chipul. S-a intors spre mine ti m-a privit
vreme indelungatâ inainte sâ rosteascâ :
20
- M-am gandit. Uite cum o sâ facem. O sâ pin
eu farfuria - bine?
Am dat din cap.
- ...pant... pint mâ vor ridica pe umeri.
Atunci {i-o dau {ie. Ai priceput?
Am aprobat.
- Aha câ stai langâ mine. Fiecare secunde.
Mul{imile te pot despâ rti de ceilal{i, sâ ttii, de
obicei aha fac. Bine?
- Bine, am spus.
Mana ei era transpiratâ §i fierbinte.
Am trecut pe langâ un b4rbat dintr-o parcare.
B4ga o perie, cit o mâturâ de mare, intr-o g4leatâ
§i curâ;a asfaltul. Era concentrat §i soarele amiezii
strâ lucea deasupra lui, iar, cumva, in acel mo-
ment am §tiut ce se va intampla, vedeam deja.
Am vrut sâ -i strig domnului McShane pNu, nu
intoarce! Nu o lua intr-acolo!‘
Dar a intors. A intors, aveam tcoala in fa;â ti
nu vâ zusem niciodatâ un loc mai gol. Nici un
banner, nici un om, nici o mating.
- Poate in spate, a spus domnul McShane.
Avea vocea râ gu§itâ .
- Poate in parcare.
Am luat-o prin spate spre parcare §i - da -
era o mating §i inch o ma§inâ . $i oameni, trei,
care-§i {ineau mainile la ochi ca sâ se apere de
20
soare §i sâ ne poate vedea. Doi erau profesori.
Al treilea era o elevi, Dori Dilson. Stâtea
pu{in mai departe de ceilal{i, singuri in marea
strâlu- citoare de asfalt. Cand ne-am apropiat a
ridicat o pancartâ, una imensa, de carton,
mai mare decat suportul co§ului de baschet.
A proptit-o ti apoi a ridicat-o ascunzandu-se
cu totul in spatele ei. Pe ea era scris cu
litere rotii:
BRAVO,
SUSAN
SUNTEM MANDRI DE TINE
Myina s-a oprit in fa{a ei. Tot ce se mai vedea

din Dori erau doua perechi de degete care
{ineau marginile pancartei. Acum eram destul
de aproape sâ vedem câ tremura §i §tiam câ in
spate Dori plange. Nu era nici urme de confeti,
de trompete. Nici o ova;ie, nici mâ car o mierlâ .
30
Cat am stat, toca;i ti tâcu{i, in fa;a
pancartei lui Dori Dilson, pârin{ii lui Susan
21
au venit ti au luat-o din myina domnului
McShane. Ca §i pant
21
atunci, nu au pâ rut deloc surprinti sau prea
impresiona;i de ceea ce se intampla. Susan
parcâ ar fi cdzut intr-o transâ. Stâtea langâ
mine, uitân- du-se in gol in direc ia pancartei,
prin parbriz. Câutam cuvinte sâ o alin §i nu
gâseam nici unul. Au venit pâ rin;ii ei §i s-a
lâ sat dust. In timp ce ie§ea din ma§inâ, farfuria
de argint i-a câzut din brake pe asfalt rdsunand
ca un clopo;el pe moarte. Tata ei a ridicat-o. Am
crezut câ o va lua, dar in schimb s-a aplecat
inâuntrul myinii §i mi-a dat-o mie cu un suras
ciudat.
N-am vdzut-o tot weekendul. Luni
redevenise Copila-Stea. Fusta lungi pant in
pâ mant. Pan- glici in pm. Aha, pur ti simplu.
La pranz s-a plimbat de la o mask la alta ti
a impâ rtit prâ jiturele in forma unei fete
zambitoare. I-a dat una chiar §i lui Hillari
Kimble. Acesta ti-a scos pantoful §i l-a folosit
pe post de ciocan ca s-o sfarme. Copila-Stea a p
it printre noi, cantand la ukulele, intreband
cine vrea sâ i se cante. Scor;itoarâ era coco{at
pe umâ rul ei, cu o ukulele de jucârie legate de el.
Hi pi;igâiase vocea §i se strâduia sâ nu minte
buzele de parcâ
§i §obolanul ar acompania-o. Dori Dilson, draga
de ea, era in picioare, aplaudand. Era singura.
21
Eu eram prea tocat ca sâ mâ alâ tur. §i prea lay.
21
§i supârat. Nu voiam sâ incurajez reintoarcerea
ei in postura de Copila Stea. Cei mai multi dintre
elevi nici mâ car nu au privit-o, nu p4reau sâ o
aude. Cand a sunat clopo;elul §i am ie§it din
cantinâ , m-am uitat inapoi. Toate mesele erau
pline de prâ jituri.
Plimbandu-ne dupe ore in acea zi i-am spus:
- Sâ in;eleg câ renun{i?
S-a uitat la mine.
- Sâ renun{? La ce?
- La a fi iubitâ de restul lumii. La a fi... Cum
sâ spun?
A zambit.
- Normalâ ?
- Da, a spus hotâratâ.
- Da?
- Ti-am r4spuns la intrebare. Da. Renun{ sâ
incerc s4 flu iubitâ de restul lumii §i sâ flu
normalâ.
Chipul §i gesturile nu se potriveau cu
vorbele ei. Pârea veselâ, indrâzneatâ. Ca §i
Scor{i§oarâ, coco at pe umâ rul ei.
- Nu crezi câ ar trebui sâ o iei mai incet?
Sâ nu revii chiar aha in forth?
Mi-a zimbit. Mi-a atins varful nasului cu
degetul.
21
— Pentru câ trâ im intr-o lume a lor, nu? Tu
at
spus asta odatâ.
Ne-am uitat unul la celdlalt. M-a sâ rutat pe
obraz §i a plecat. S-a intors ti mi-a zis:
— $tiu câ nu o sâ mâ invi{i la Balul Ocotillo.
Nu mâ deranjeazâ.
Mi-a oferit apoi zambetul acela de infinite
bunâ tate ti tn;elegere, pe care am v4zut-o indrep-
tandu-l inspre atatea suflete care aveau nevoie
de alinare §i am urat-o.
Chiar in acea seara, de parcâ jucam un rol,
Kevin m-a sunat sâ mâ intrebe:
— Deci, cu cine mergi la Balul Ocotillo?
Am incercat sâ mâ eschivez.
— Dar tu cu cine mergi?
— Nu §tiu, mi-a râspuns.
— Nici eu.
A urmat o pauze la celâ lalt capâ t al liniei.
— Nu mergi cu Copila-Stea?
— Nu neapârat.
— Incerci sâ -mi spui ceva?
— Ce te face sâ creyzi câ
vrea sâ -{i spun ceva?
— Am crezut câ sunte{i un cuplu. Câ nici
nu se punea problema altfel.
— Atunci de ce intrebi? m-am rostit §i i-am
21
inchis telefonul.
2
In noaptea aceea m-am sim;it din ce in ce
mai râu, in timp ce lumina lunii urca pe pâtura
mea. Am fâcut ceva ce nu mai fâcusem
niciodatâ. Am tras jaluzelele. In visele mele,
bâ tranul de pe banca din fa{a mall-ului a
ridicat capul nesigur §i a bombâ nit:
- Cum indrâ znetti st mâ ier;i.
A doua zi era un anun{ nou pe avizierul

cuc, o foaie albe. In partea de sus scria:
inscrieti-vâ tn noul grup muzical

UKEE DOOKS
Experienta nu este necesarâ.
Erau in total doua coloane cu patruzeci de

randuri numerotate. La sfar§itul zilei toate
erau pline cu nume ca Minnie Mouse, Darth
Vader, Monstrul din mla§tinâ. Apârea §i
numele direc- torului §i al lui Wayne Parr.
- Ai v4zut? m-a intrebat Kevin. Cineva a scris
numele lui Wayne Parr pe lists.
Eram in camera de sunet a studioului. Era luna
mai §i emisiunea noastre nu se mai difuza,
dar uneori dupe ore tot ajungeam cumva pe
acolo.
- Am vâzut.
21
S-a indreptat spre un monitor oprit §i §i-a stu-
diat reflexia.
- N-am vâ zut numele tIu acolo.
- Nu.
- Nu vrei sâ fii un Ukee Dook?
- Se pare câ nu.
Ne-am jucat cu echipamentul o vreme. Kevin
a urcat pe scent. A apdsat un mtrerupâ tor. Buzele
i s-au mitcat, dar nu am auzit ce zicea. Am dus
buretele unei c ti la ureche. Vocea lui p4rea
sâ vine dintr-o alte lume.
- Devine iar caraghioase, nu-i pa? Mai râ u ca
niciodatâ.
M-am uitat la el prin geam. Am pus micro-
fonul jos §i am plecat.
Am inteles ce se intimpla. Ajunsese la con-
cluzia câ e OK sâ spune lucruri urate despre Co-
pila-Stea. Permisiunea venise probabil de la
felul in care mâ purtam. Se pare câ prima care mâ
citise fusese chiar ea. Inch mâ mai urmâ rea
replica ei usturâ toare despre Balul Ocotillo.
Eram oare pa de transparent?
Clasele, coridoarele, curtea, sala de mese -

oriunde mergeam, lumea o batjocorea, o ironiza,
2
o insulta. Incercarea ei de a deveni iubitâ , de
a sem4na cu ei fusese un exec total. Chiar o
urau mai mult ca inainte. §i o spuneau mult
mai pe
§leau cand eram ti eu de fatâ . Sau poate deve-
nisem mai atent?
Ea §i Dori Dilson, Ukee Dooks, au format
un duet in curte, intr-o zi dupe ore. Copila-Stea
avea instrumentul §i amandouâ cantau din
voce Blue Hawaii. Se vedea câ repetaserâ . Erau
foarte bune. Erau, de asemenea, foarte ignorate.
Pink la sfar-
§itul cantecului nu mai erau decat ele in curte.
A doua zi erau din nou acolo. De data asta
purtau sombrero. Au avut in repertoriu cantece
mexicane. Cie/iio Lindo', Maya Con Dios, My
Darling. Eu am mrnas in tcoalâ. Mi-era teams sâ
trec pe langâ ele de parcâ n-ar exista. Imi era
la fel de trick sâ stau §i sâ ascult. Trâgeam cu
ochiul de pe geam. Copila-Stea fâ cea o
imita{ie minunate de flamenco, sunetul
castanietelor râzbâtea prin geam.
Elevii treceau pe langâ ele, multi f4râ sâ se uite
mâ car. Au trecut §i Wayne Parr cu Hillari
Kim- ble, ea a ras zgomotos. $i Kevin. $i
bâ ie{ii de la baschet. Atunci mi-am dat seama câ
indepârtarea nu va inceta niciodatâ. $tiam ce ar
21
trebui sâ fac.
' Cer frumos (n. tr.).
21
Ar trebui sâ cobor in curte, sâ mâ Nez in fata lor
ti sâ aplaud. I-y arâta Copilei-Stea §i lumii
mtregi câ nu sunt ca ceilal;i, câ o apreciez, câ
mâ bucuram & ea §i de dorin{a ei & a fi ea ins
i. Dar am mrnas inâ untru. Am yteptat pant a
plecat ti ultimul elev din curte, iar Copila-Stea §i
Dori nu mai aveau pentru cine sâ cante. Spre
surprinderea mea, nu se mai opreau. Nu mâ
mai puteam uita, era prea dureros. Am ietit din
tcoalâ pe alte u§â .
31
Aha cum a intuit, nu am invitat-o la Balul
Ocotillo. N-am invitat pe nimeni. Nu m-am dus.
Ea, in schimb, da.
S-a Minut intr-o seara de sambâtl, spre sfaqitul
lui mai, pe terenul de tenis al clubului din
Mica. Cand din apus mai râ mâ sese doar o
linie chih- limbarie desenatâ inspre vest, iar
luna râsârise inspre est, am pornit-o intr-
acolo pe biciclete. Am oprit laugh club. De la
distan{â , balul luminat de lampioane pâ rea
o navy de croazierâ in plin ocean.
Nu puteam sâ disting persoanele, doar culori
care se mitcau nelini§tite. Cel mai mult vedeam
21
un albastru-inchis. A doua zi dupe ce Wayne
Parr spusese câ §i-a comandat costumul in culoa-
rea asta, trei sferturi dintre b4ie{i au comandat
acelei lucru de la Toxedo Junction. M-am
plimbat in sus §i in jos pe langâ lumini.
Muzica imi ajungea din cand in cand la urechi
ca nitte piui- turi fârâ noimâ. Florile detertului,
aha de multe in aprilie, mureau acum. Am
avut impresia câ se strige una pe alta.
M-am plimbat ore intregi. Luna s-a ridicat pe
cer ca un balon pierdut & cineva. Undeva,
inspre forma indistinctâ a mun{ilor Maricopa,
a urlat un coiot.
In zilele, sâpt4manile §i anii ce au urmat, toate
lumea a fost la unison: nimeni nu mai vâ zuse
pa ceva vreodatâ .
A venit intr-o biciclete cu atau, doar atat de
mare cat sâ incapâ in el. Atyul avea o singuri
roata lateralâ . Cealaltâ era prinse de biciclete.
Totul, in afara de taua bicicletei ti scaunul
ata- tului, era acoperit cu flori. O tesâ turâ de
flori de vreo trei metri se lungea in urma
apâ râ toarei din spate, ca trena unei mirese.
Frunzele de pal- mier prinse de ghidon fluturau.
P4rea o platfor- ms plutitoare de la Parada
trandafirilor. Dori Dilson pedala.
21
Martorii oculari mi-au povestit mai tarziu ce
nu am reu§it sâ vâ d: aparatele de filmat ale
pâ - rintilor surprindeau cadru dupe cadru,
reflectoa- re luminJd ca ziua in timp ce
cuplurile coborau din limuzine §i decapotabile
inchiriate §i mergeau de brat spre terenul
festiv. S-au auzit ploi de aplauze. Dintr-odatâ,
bli{urile se opresc, reflec- toarele qi
mictoreazâ lumina, mul{imea tace. Câ ci o
limuzinâ anume se apropie de intrare, iatâ
buchetul neobi§nuit pe ro;i.
$oferul, Dori Dilson, poartâ un frac alb ti o
pâlârie inalte de mâtase, dar pasagerul pe care
il duce pironette mul{imea. Rochia, care ii
lâ sa umerii la vedere, e de un galben-aprins, de
parcâ ar fi fâcutâ din flori de piciorul-
cocotului. Sigur e una dintre acelea cu o
crinolinâ ingenioasâ pe dedesubt, ccci partea de
jos se desf oare din talie in jos ca o ceycâ de
ceai intoarsâ. Pârul ei e magnific. Orice
incercare de a-l descrie e zadarnicâ. Unii spun
câ e de culoarea mierii, al{ii vorbesc de
nuan{a câp§unilor. E malt §i umflat ca o bezea. E
o perucâ. Nu, e pdnil ei. Amandouâ pilrtile sunt
convinse câ adevâ rul e de partea lor.
Cerceii atarnati de urechi se leag4nâ. Sunt un
oaretce mic de argint. Dar ce? Carlion{i ii
21
ascund in parte. Se incearcâ tot felul de
râspunsuri. Cel
21
mai popular este ppiese de monopoly‘, dar se va
dovedi gre§it.
La gat, pe o facie de piele, e agâ {at un os in
forms de semilunâ, de vreo trei centimetri,
care dovede§te câ e membri de onoare a
Cinstitului ordin al pietrei de os.
Al{ii au orhidee la incheieturâ , ea poartâ o
floarea-soarelui. Sau poate un bulgâ re de soare.
Sau vreun fel de margaretâ . Nimeni nu §tie, dar
cu siguran{â culorile sunt galben §i negru.
Inainte de a-§i continua drumul, se intoarce
spre biciclete §i se apleacâ deasupra unui co§ule{,
care e de asemenea plin de flori. Pare câ dâ un
pupic la ceva. Ii face apoi cu mana lui Dori Dil-
son, aceasta râ spunde, iar bicicleta se indepâ r-
teazâ . Cei din apropiere vâ d pentru o clipitâ
micu{ele urechi de culoarea scor;itoarei ti ochi-
§orii ro§ii râsârind din co§ule .
- Minunat.
- Neobi§nuit.
- Interesant.
- Altfel.
- Regal.
Acestea au fost cuvintele pârin;ilor aduna;i
pe trotuar. Momentan e doar privity cum se
21
mdreaptâ spre bal. Cineva qi amintepe un
singur bli , atat. E copilul nimdnui. E fata despre
care au auzit. In timp ce trece pe laugh ei, nu qi
intoarce privirea. Dimpotrivâ , se uite drept in
ochii lor, intii intr-o parte, apoi in cealaltl, §i le
zambette de parcâ se cunosc de mult, de parcâ
ar fi impâr- td§it lucruri importante ti
speciale. Unii intorc capul stanjeni{i, fârâ sâ
§tie de ce anume, al{ii se simt dintr-odatâ goi
cand privirea ei o p4rdse§te pe a lor. E atat de
fascinantâ, de complete, câ de abia dupe ce nu
mai e qi dau seama câ nu are inso;itor, era
singuri, o procesiune de o singuri persoane.
Mi-aduc aminte câ m-am uitat la cer, cum

stâ team coco;at pe biciclete, §i am vâzut
rever- sarea de stele clreia ii spunem Calea
Lactee. Mâ intrebam dace le vede §i ea sau sunt
ascunse de lumina reflectoarelor.
Se dansa in mijlocul terenului de tenis,
care fusese acoperit cu o podea temporary. A
fâ cut ti ea ca toate lumea: a dansat. Pe muzica
lui Guy Greco §i a celor de la Serenaders, §i
dansurile sprin{are, §i dansurile lente. $i-a
desfâcut bra;ele, a lâsat capul pe spate §i a inchis
ochii de parcâ se distra de minune. Nu
22
vorbeau cu ea, dar nu se
22
puteau ab;ine sâ nu o priveascâ peste
umârul partenerului. Aplauda la sf itul fiecdrei
melodii.
E singuri, §i-au tot spus. Era clar câ nu
dansa in bratele nimdnui, dar asta incepea sâ
conteze tot mai pu{in. Cu cat noaptea inainta
§i sunetul clarinetului se ingemâna cu urletul
coiotului, acolo unde lumina nu mai putea
ajunge, magia costumelor bleumarin pârea sâ
pâleascâ, §i a crescut in ei, in valuri,
sim{âmantul ciudat câ sunt mai singuri
decat ea.
Cine a cedat primul? Nu se §tie. S-a
apropiat cineva de ea la masa cu punci? A smuls
cineva o petals din floarea ei? (Una lipsea.)
A §optit qBunâ‘? Dar e sigur câ un bâiat,
Raymond Studemacher, a dansat cu ea.
Pentru marea de elevi, Raymond
Studema- cher nu era destul de important sâ
deschide uta pentru ceilal;i. Nu fâcea parte din
nicio echipe, din nicio organiza{ie. Nu
participa la nicio activitate a tcolii. Notele lui
erau mediocre. Imbrâ- clmintea lui era
comune. Chipul ii era obi§nuit. Personalitatea
lui nu ietea in eviden;â. Slâbu{, pârea sâ nu
aibâ foia de a-§i purta numele. Cand to{i ochii
s-au intors spre el pe ringul de dans, pu{inii
22
care au reu§it sâ dea un nume chipului s-au
incruntat la jacheta lui albe §i au §optit
qRaymond Nu§tiucum".
22
Totuti iatâ -l, Raymond Nu§tiucum, s-a in-
dreptat spre ea - mai tarziu am aflat câ
partenera lui venise cu ideea -, i-a vorbit, apoi
au dansat. Cuplurile s-au mitcat in pa fel ca sâ
aibâ o vedere mai bunk. La sfar§it a aplaudat cu
ea §i s-a intors la fata cu care venise. I-a spus câ
micu;ii cercei de argint seamâ nâ cu nitte
camioane.
Tensiunea a crescut. B4ietii au devenit nelini§-
ti{i. Fetele s-au jucat cu florile de la mand.
Gheata s-a sfâ ramat. Mai multi bâ ie i ti-au
lâ sat parte- nerele. Se indreptau spre ea cand
s-a intors spre Guy Greco §i i-a spus ceva. El s-
a intors spre cei de la Serenaders, bagheta a
str4lucit ti s-au auzit sunetele popularului conga.
In cateva secunde, un rand lung terpuia pe ringul
de dans. Copila-Stea conducea. Dintr-odatâ era
iar decembrie §i toate
§coala era fermecatâ de ea.
Aproape toate cuplurile i s-au alâturat. Doar
Hillari Kimble ti Wayne Parr au mrnas
deoparte. firul s-a incolâcit inainte §i inapoi pe
terenul de tenis fârâ plasa. Copila-Stea a
inceput sâ impro-
§i-a intins miinile spre o presupus4 multime
ca o vedetâ care se last admiratâ . $i-a aruncat
22
degetele in sus, spre stele. §i-a scuturat mainile,
de parcâ ar fi fost un mixer. Fiecare mi§care
se râ spandea ca un ecou in spatele ei. Cele
trei
22
mâ suri ale cantecului au devenit trei pari de
vodevil at unei vampe, apoi mersul unui
pinguin. Apoi pa§ii pe varfuri at unei
mironosi;e. Fiecare noul mitcare starnea un val
de risete in Air.
Cand Guy Greco a terminat melodia, l-au
intampinat strigâ te de protest. Aha câ a
reinceput sâ cante.
In chi{dituri de incintare Copila-Stea i-a con-
dus spre ie§irea de pe ring - prin gardul de
plasa ti apoi cu totul in afara terenului de
tenis. Mud- catele ro§ii §i florile de la talie
apâreau §i dispa- reau, in vreme ce firul se
indrepta spre gazonul verde de pe terenul de
golf. Randul s-a desenat printre gâ uri §i
printre petele de lumini. De pe ringul de dans
pâreau mult mai multi: o sute de cupluri, doua
sute, patru sute de picioare mitcan- du-se in ritm
de dans, o creature infloratâ §i sâr- bâtoreascâ,
un miriapod fabulos. Apoi s-au vâzut din ce in ce
mai pumn, capul a disp4rut, iar restul a §erpuit
prin hotarul de lumini ca o coadâ de dragon
bleumarin ce se pierde in intuneric.
Una dintre fete, cu o rochie de §ifon, s-a cion-
d4nit cu partenerul ei §i a luat-o la goanâ spre
primul fanion, strigand pAttepta;i-mâ ti pe
mine!‘ Arâ ta ca o imensa molie verde-ments.
22
Vocile lor se auzeau clar de pe terenul de golf.
Risetele ti chiuiturile compensau bâ taia ca de
22
ceas, toc-toc-toc, a ritmului nesfar§it de conga.
Au mai apdrut o data, in lumina mgustei luni,
pe un petic verde de deal, parcâ ar fi fost
fâ pturi dansand in visul cuiva.
Apoi, dintr-odatâ au dispâ rut, de parcâ cel
care visa se trezise. Nu se mai vedea nimic, nu
se mai auzea nimic. Cineva a strigat pHei!"
dupe ei, dar asta a fost tot.
Cei care râ mâ seserâ in urme au spus câ se
sim;eau de parcâ ar fi a§teptat un inotâ tor sâ iasâ
la suprafa{â . Hillari Kimble nu impâ rtâ tea
sentimentul.
— Am venit sâ dansez, a anun;at.
L-a tarat pe Wayne Parr spre platforma pe
care stâ tea forma;ia §i a cerut qmuzicâ normalâ‘.
Guy Greco §i-a intors capul ca sâ aude, dar
bagheta nu s-a oprit §i nici muzica.
De fapt cu cat trecea timpul, melodia pâ rea
sâ r4sune mai tare. Poate a fost doar o iluzie.
Poate forma{ia avea vreo legâ turâ aparte cu
grupul de dansatori. Sau, cu cat se indepâ rta firul,
cu atat trebuia formatia sâ caute mai tare. O fi
fost muzica un fel de sfoarâ . Sau firul unui
zmeu.
Hillari l-a tarat pe Wayne Parr in mijlocul
ringului. Au dansat lent. Apoi mai ritmat. Au in-
cercat chiar un ritm de jazz. Nimic nu a
22
func{ionat.
22
Nimic nu se potrivea cu bâ taia in trei timpi
decat conga. Orhideea de la incheietura ei §i-a
pierdut din petale cand a inceput sâ dea cu
pumnii in pieptul lui Wayne Parr.
— Fâ ceva! a ;ipat ea.
A smuls buck i de gums de mestecat din
buzunarul lui. Le-a mestecat furios. A impâ r{it
cocolotul in doua §i a varat bucâ ;ile in urechi.
Forma;ia a continuat sâ cante.
Dupe aceea au fost mai multe pâ reri privind
timpul pe care l-au petrecut dansatorii in noapte.
Toate lumea a fost de acord câ s-au scurs ore
intregi, sau cel pu{in pa a pâ rut. Elevii au stat
laugh cele mai indepâ rtate lumini cu degetele
impletite intre gâ urile plasei de pe gard, scrutand
intunecimea, a§teptand incorda{i un indiciu, un
fragment de sunet. N-au auzit decat urletul
unui coiot. Unul dintre b4ie;i a {quit in
intuneric, dar s-a intors in pas lejer cu haina pe
umâ r, razand. O lath cu pâ rul plin de sclipici
tremura. Umerii ei goi se scuturau de parcâ i-
ar fi fost frig. A inceput sâ plange.
Hillari Kimble mâr§d1uia pe laugh gard, stran-
gand §i desfâcand pumnii, nu putea sâ stea locului.
Cand s-a auzit in sfar§it strigâtul — use mtorc!‘
— venea de la cineva care stâ tuse de pazâ foarte
23
departe. O sute de elevi — doar Hillari a rdmas
in urme — s-au intors intr-acolo §i au luat-o la
goanâ peste opt terenuri de tenis, fustele pastel
sâ reau in aer p4rand ni§te flamingo care o
luaserâ razna. Gardul s-a indoit spre afara cand
s-au lovit de el. S-au incordat sâ vadâ. Lumina
de abia se scurgea peste p4mantul ca o crusts
de dupe gard. Asta era partea ce dâ dea spre
desert.
— Unde?... Unde?...
Apoi au inceput st se aude strigâ te §i
chiuieli undeva departe, in ritmul muzicii. §i —
iatâ -i! — o path galbene, Copila-Stea ietind din
intuneric. Restul au urmat-o spre lumini, o
fâ pturâ lungi, bleumarin, Edu-sedintre umbre.
Hop-hop-hop. Inch mai pâ strau ritmul. Ba
chiar pâ reau mai plini de energie decat
inainte. Erau vioi. Ochii le strdluceau in
lumina reflectoarelor. Multe fete
qi aranjaserâ flori pe jumâ tate vettejite in pdr.
Copila-Stea i-a condus afara. Cei dinâ untru
au format un alt Air §i au inceput sâ {opâ ie §i
ei. Guy Greco a {inut mâ sura inch trei ultime
bâtâi
— top-top-top —, iar cele doua §iruri s-au
intalnit la poartâ intr-o mare de imbrâ {i§â ri,
strigâ te ti sâ rutâ ri frenetice.
23
La pu{in timp, cei de la Serenaders au cantat
Prafde stele, spre incântarea tuturor. Hillari
Kim- ble s-a apropiat de Copila-Stea ti i-a spus:
23
- Strici totul. $i a plesnit-o.
Mul{imea a incremenit. Cele doua fete au
stat fa{â in fa;â un moment lung. Cei din
apropiere au vâ zut o ezitare in ochii §i umerii
lui Hillari: se attepta sâ fie lovitâ. $i cmd intr-
un final Co- pila-Stea s-a mitcat, s-a ferit ti a
inchis ochii. Dar nu a fost atinsâ de palme, ci
de buze. A fost sâ rutatâ unor pe obraz. Cand
Hillari a deschis ochii, nu mai era nimeni in
fata ei.
Dori Dilson o a§tepta. Copila-Stea pâ rea sâ
pluteascâ pe alee, in rochia ei flcutâ parcâ din
flori. S-a urcat in ate, iar bicicleta impodobitâ en
flori a dispâ rut in noapte, ti nimeni nu a mai
vâ zut-o de atunci.
32
Toate astea s-au intamplat acum cincisprezece
ani. Sfintul Valentin a trecut de cincisprezece
ori de atunci.
Imi amintesc la fel de clar acea yard tristâ de
dupe Balul Ocotillo. Intr-o zi, sim;indu-mâ
vul- nerabil §i gol, m-am indreptat spre casa
ei. O pancartâ pe care scria pDe vanzare‘ era
infiptâ in fa{â. M-am uitat pe geam inâuntru. Nu
23
mai erau decat pere;ii §i podelele.
23
M-am dus la Archie. Ceva din zambetul lui
mi-a dat de in{eles câ mâ attepta. Am stat pe
veranda din spate. Totul pdrea obJnuit. El §i-a
aprins pipa. Apusul aurise de§ertul. Señ or
Saguaro era cu pantalonii in vine.
Nimic nu se schimbase.
Totul se schimbase.
- Unde? am intrebat eu.
Un col{ al gurii i s-a deschis §i a apârut o
fyie de turn mâ t4soasâ , a fâ cut o mici pauzd ca
pentru a fi admiratâ, apoi s-a pierdut dupe
urechea lui.
- Midwest. Minnesota.
- O s-o mai vâd vreodatâ?
- Tarae mare, lumea e mici. Cine ttie?
- Nici mâ car nu a terminat anul §colar.
- Nu.
- Doar a... vajjjti.
- Aham.
- Au trecut doar cateva sâ ptâ mani, dar parcâ
a fost un vis. Cine a fost? Era realm?
S-a uitat la mine mult timp, zambetul ii era
obosit, ochii ii strâ luceau. Apoi §i-a scuturat
capul de parcâ ar fi ie§it dintr-o transâ . Fata ii
era fâ râ expresie.
- A, eptai un râspuns. Care erau intrebdrile?
23
— Archie, nu te mai juca, te rog, cu mine.
S-a uitat inspre vest. Soarele pâ rea o bucatâ
de unt care se topette peste Maricopa.
— Realm? O, da. Nu pozi fi mai real de atat.
Sâ nu te indoietti niciodatâ . Asta e partea bunk.
A indreptat {eava pipei spre mine.
— §i cu un nume foarte bine ales. Copila-
Stea. Deli cred câ ea s-a gandit la ceva foarte
simplu cand l-a adoptat. Oamenii stelelor sunt
foarte rari. Dace mai intalne§ti vreunul, trebuie
sâ te consideri extrem de norocos.
— Oamenii stelelor. Nu prea mai in{eleg.
A chicotit.
— Nu-i nimic. Nici eu nu mâ in{eleg
uneori. E felul meu ciudat de a vorbi despre o
persoane pe care nu reutesc sâ o definesc mai
mult decat pozi tu.
- $i care-i partea stelelor in toate afacerea
asta?
A in{epat iar aerul cu {eava pipei.
- Asta e intrebarea perfects. La inceput, e
partea lor. Ele au furnizat ingredientele din care
suntem fâcu{i, elementele primordiale. Suntem
materie de stea, §tii?
A ridicat craniul lui Barney, rozâ torul din
paleocen.
23
— Chiar ti Barney.
Am dat din cap, intelesesem.
— lar uneori apare cate cineva, care e pu{in
mai primitiv decat noi ceilal{i, mai aproape
de inceputuri, mai plin de materia
inceputurilor.
Cuvintele astea pâ reau sâ se potriveascâ cu
ea, deli nu ttiam exact ce inseamnâ .
Mi-a vâ zut privirea goals §i a ras. Mi l-a
aruncat pe Barney. S-a uitat la mine.
— I-a fost drag de tine, bâiete.
Tonul intens din voce §i privirea m-au fâcut
sâ clipesc.
— Da, am incuviin;at.
— Pentru tine a fost toate chestia aia.
— Care?
— Cand a vrut sâ renun{e la ea insâ ti. Aha de
mult te-a iubit. Ai fost incredibil de norocos.
Nu mâ puteam uita la el.
— §tiu.
A dat din cap cu o triste;e in;eleaptâ.
— Nu pit. N-at cum sâ pit mci. Poate mtr-
o zi...
$tiam câ e tentat sâ continue. Sâ -mi spune
probabil cat de prost am fost, cat de lay, câ am
ratat cea mai mare §ansâ pe care am avut-o vreo-
data. Dar zambetul i-a revenit, iar ochii ii erau
23
calzi din nou, singurul lucru aspru care mai
23
plutea in aer era fumul cu aroml de cirete care
ii ietea dintre buze.
M-am dus in continuare la intalnirile de

sam- beta ale Cinstitului ordin al pietrei de os.
N-am mai vorbit depre ea decat vara urmâ toare,
cu cateva zile inainte sâ plec la facultate. Archie
mâ rugase sâ trec pe la el.
M-a dus in curtea din spate, dar de data asta
nu pe veran&, ci spre magazie. A descuiat lacâ tul
ti a deschis uta ti... de fapt nu mai era o
magazie.
— Asta a fost biroul ei, mi-a spus ti mi-a fâcut
semn sâ intru.
Aici era totul: toate materialele pe care le
folosea ti pe care mâ yteptasem sâ le g4sesc in
camera ei de acask, qbiroul‘ care nu vrusese sâ -mi
spune unde este. Am vâ zut sulurile de panglici,
hartia de impachetat, rezerve de hartie
coloratâ , cutii de carton cu tâ ieturi din ziar,
acuarele ti gâ le{i de vopsea, o stivâ de câ rti de
telefon.
Prins de un perete era un plan al ora§ului.
Sute de ace in nenumâ rate culori impungeau
hartia. Nu era niciunde vreun indiciu care sâ -
mi arate ce reprezentau. Un calendar imens, fâ cut
de mand, acoperea celdlalt perete. Avea un
23
pâ trâ tel pentru fiecare zi a anului. Deasupra era
scris un
24
singur cuvint: ANIVERSfiRI. Era un singur
punct de culoare pe toate foaia, o inimioarâ.
Langs numele meu.
Archie mi-a dat ceva ce semdna cu un
album de fotografii. Titlul scris de mand spunea:
qFra- geda tinere{e a lui Peter Sinkowitz‘. M-am
uitat prin el. Am gâsit pozele pe care le focuse in
ziua aceea: Peter ciorovâindu-se cu feti{ele
pentru ma§inu{a in forms de banane.
- Trebuie sâ ytept cinci ani §i apoi sâ-l dau
pârin{ilor lui, a spus Archie.
Mi-a arltat dulapul pentru dosare din col{.
Avea trei sertare. Am deschis unul.
Inâuntru erau zeci de dosare rotii, fiecare cu
un nume, o eticheta. Am vdzut qBorlock‘. Eu. L-
am scos, l-am deschis. Acolo era anun{ul din
ziarul de acum trei ani despre ziua mea. §i o
caracterizare din ziarul tcolii. §i poze:
instantanee inocente cu mine in parcare,
plecand de acask, la mall. Se pare câ Peter
Sinkowitz nu fusese singura {into a
aparatului ei de fotografiat. §i o toare de hârtie
en doua coloane: pCe-i place‘ §i pCe nu-i place‘.
In capul primei coloane era pcravate cu
arici‘. De&subt era trecut pcremâ & banane ti
câp§uni‘. Am pus dosarul meu inapoi. Am
vâzut §i alte nume. Al lui Kevin. Dori
24
Dilson. Domnul
24
McShane. Danny Pike. Anna Grisdale. Chiar ti
Hillari Kimble ti Wayne Parr.
M-am dat un pas inapoi. Eram uluit.
- E de necrezut. Dosare. Despre oameni. De
parcâ ar fi fost spion.
Archie a dat din cap zambind.
- O dulce trâdare, nu?
Nu puteam sâ vorbesc. M-a condus afara in
lumina orbitoare.
33
In anii studen{iei, l-am vizitat pe Archie de
cate ori am venit acask. Apoi am primit o slujba
in Est, ti intalnirile noastre s-au rârit. Pe
mdsurâ ce imbâ tranea, semâ na tot mai mult
cu Señ or Saguaro. Stâteam pe veranda din spate.
P4rea fas- cinat de munca mea. Eram scenograf.
De curand imi dâdusem seama câ era meritul
acelei prime plimbâ ri in desert alaturi de
Copila-Stea.
Cand l-am vizitat ultima oare, m-a
mtampinat la u§â. A zorndit un set de chei
sub nasul meu.
— Tu conduci.
O bucatâ de ceva negru ca gudronul
24
zdrdn- gdnea intr-o g4leatâ bltranâ, iar Archie
imi Idea
24
indica{ii sâ mâ indrept la vest de Maricopa. Pe
genunchi avea o punga de hartie maro.
Pe drum am spus, aha cum fâ ceam mereu:
— §i at reu§it sâ descoperi care ii era
secretul? Trecuserâ ataxia ani de la plecarea ei,
dar tot nu aveam nevoie sâ -i spunem pe
nume. §tiam
imediat despre cine e vorba.
— Inch mâ gandesc, mi-a r4spuns.
- $i care-i cea mai recentâ
concluzie? Urmam un scenariu
familiar.
Odatâ spusese:
— E mai interesante decat
oasele. La penultima vizitâ imi
zisese:
— Cand o Copila Stea plange, nu varsâ
lacrimi,
ci lumini.
In alte zile, din al{i ani i-a spus qiepurele
din p4lâ rie‘, psolventul universal" §i acea care
reci- cleazâ tot ce nu se mai folosette‘.
Spunea toate astea cu un zambet mali{ios,
fiind câ mâ vor tulbura pant la urmâ toarea vizitâ .
Pu{in dupe pranz, eram la poalele dealurilor.
M-a rugat sâ opresc pe o poqiune pietroasâ a
drumului. Am ietit ti am inceput sâ prim. Luase
24
punga de plastic cu el. Eu am luat gdleata. A
scos din ea o pâlârie albastrâ pe care §i-a
indesat-o pe cap. Soarele peruse cald §i untos
din depâ rtare, dar aici str4lucea innebunitor.
24
Nu am mers prea departe, pentru ct lui
Archie ii era foarte greu sâ se deplaseze. Ne-am
oprit intr-un loc unde ietise la suprafatâ o rock
cen ie. A scos un mic tarnâcop din gdleatâ ti a
verificat piatra.
- Aici e foarte bine, a spus.
Eu {ineam punga de hartie cat el a lovit
piatra. Pielea de pe brake ii devenise uscatâ ti
solzoasâ, de parcl trupul i se pregâtea sâ se
intoarcâ in pâ- mant. I-a luat zece minute sâ
fact o groapâ care i s-a pâ rut suficient de
mare.
Mi-a cerut punga. M-a tocat sâ vâd ce
scoate din ea.
- Barney!
Craniul rozâ torului din paleocen.
- Aici e acask, a spus.
A adâ ugat câ ii pâ rea râ u câ nu mai avea
energie sâ il duct pe Barney de unde il
dezgro- pase, in sudul Dakotei. L-a atezat in
groapâ , a scos din buzunar o bucatâ de hirtie.
A mototo- lit-o §i a pus-o langâ craniu. Apoi a
scos un recipient cu apt, o punga mici de
ciment, o mis- trie ti o tavâ de plastic din
gdleatâ . A preparat cimentul §i l-a nivelat peste
gaul. De la depdrtare nici nu se observa câ
piatra e altfel.
24
In drum spre furgonetâ, l-am intrebat ce
era scris pe hartie.
24
- Un cuvant, mi-a spus.
Dupe felul in care a zis-o, am §tiut cl nu
voi primi nici un râ spuns dace insist.
Am inaintat spre est, mdep4rtandu-ne &
mun{i ti inainte de apus eram acask.
Data urmâ toare cand am venit, altcineva
locuia in casa lui Archie. Magazia de unelte
nu mai era. Nici Senor Saguaro.
$i pe locul fermecat al Copilei-Stea este
acum o tcoalâ primary.
24
Mai mult decat stele
De la terminarea §colii, clasa noastre a orga-

nizat o intalnire la fiecare cinci ani, eu n-am
fost la niciuna inch. Am pâ strat legâ tura cu
Kevin. A mrnas in Mica, are familie acolo. La tel
ca ti mine, nu a ajuns in televiziune, dar qi
exploa- teazâ talentul actoricesc: se ocupe de
asigurâ ri.
Mi-a povestit câ atunci cand se fac
reuniunile de la club, se vorbette mult despre
Copila-Stea ti toate lumea e curioase pe unde o
mai fi. Zice câ intrebarea cel mai des intalnitâ
este qAi fost ti tu in Air la conga?“ La ultima
intalnire, ca;iva au incercat sâ repete dansul, s-
au prins de talie §i au top4it pe gazon cateva
minute, dar nu era la fel. Nimeni nu ttie sigur
ce s-a intamplat cu Wayne Parr, excepted
faptul câ s-a despâ rtit de Hillari la scurtâ vreme
23
dupe absolvire. Ultimul
2
lucru sigur e câ se gandea sâ se inroleze la Paza
de Coasts.
Liceul are un nou cerc, care se numette
Florile soarelui. Ca sâ devii membru trebuie sâ
semnezi o hartie prin care i{i dai cuvintul câ
vei face Jun lucru frumos pe zi pentru
altcineva".
Azi galeria Electronilor cred cl e singura care
folose§te 5i o ukulele.
Pe teren Electronii n-au mai gustat niciodatâ
succesul pe care l-au avut cind am fost eu elev.
Dar o urme din sezonul acela, care tocheazâ
mereu adversarii, pare sâ iasâ la suprafatâ in
ultimii ani. La fiecare meci cind echipa
adverse inscrie primul cot, un mic grup dintre
suporterii electronilor sar i ova{ioneazâ .
De cate ori vin in Mica, trec cu marina pe
langâ casa ei. La cea mai recentl vizitâ , am
vâ zut peste drum un tanâr rotcat fixand o
pereche de schiuri de apt pe capota unei
broscu e Volks- wagen galbene. Trebuie sâ fi
fost Peter Sinko- witz. Sunt curios dace e la tel
& posesiv cu myina cum fusese cu banana
matinu{I din copilâ rie. Mâ intreb dace e
destul de matur sâ aprecieze albumul.
Eu mâ mgrop in munch, sunt atent, poate
apare vreun camion argintat, ti rememorez.
23
Uneori mâ
2
plimb prin ploaie fârâ umbrelâ. Dace vâd
mâ- run{it pe trotuar, nu-l ridic. Dace nu e
nimeni atent, las ti eu cite o monede. Mâ
simt vinovat de cite ori cumpâr o felicitare
de la Hallmark. Sunt atent la mierle.
Citesc ziarele. De peste tot. Sar peste primele
pagini. Citesc rubricile dedicate comunitâ{ilor
§i toate articolele de umpluturâ. Vâd mici acte de
bunâtate peste tot, din Maine pânâ in California.
Am citit despre un om din Kansas City care
std la o intersec{ie de autobuze in fiecare
diminea â
§i le face cu mina celor care merg la lucru.
Apoi despre o feti{I din Oregon care vinde
limonadl in fata casei, cu cinci cen{i paharul -
§i scarpinâ pe spate pe fiecare client, gratis.
Cind descopâr astfel de lucruri ml intreb pO
fi §i ea pe acolo?‘ Sunt curios cum iti spune
acum. Dace mai are pistrui. Dace mi se va mai
da o tansy. Mâ intreb, dar nu disper. Chiar
dace nu am familie, nu mâ simt singur. §tiu
câ sunt urmârit. Amintirea râsului ei este al
doilea rdsdrit in fiecare diminea{â, iar noaptea
mi se pare câ nu doar stelele se uite in jos la
mine. Luna tre- cuts, cu o zi inainte de
aniversarea mea, am glsit un pachet in pottk
Era o cravats cu arici.
23

Spinelly Jerry Copila Stea

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Spinelly Jerry Copila Stea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

enar

Traducere din limba engleza

Cand eram mic, unchiul Pete avea o cravats pe

' Chitarâ havaiand (n. red.).

Tribute s4 recunosc - en cât o vedeam mai

Alan Ferko s-a mrotit ca panglicile de la

Kevin nu era singurul. §i alert mâ bâteau la cap:

La urmâ torul meci au venit mai mult de o

Lunea urmâ toare, in sala de mese, am avut

Chiar ea a aranjat lucrurile cu o zi inainte.

Din momentul in care am ajuns la tcoalâ a

Schimbarea a inceput in apropierea Zilei Re-

Sâ fi fost o incercare a lui Hillari Kimble de

ELEVII DE LA LRM SE REVOLTA

Dar aha era, asta se intimpla. Eram obi§nuit

In curtea tcolii aveam o bucatâ mare de

Peste cateva zile o noua poveste s-a

Danny Pike avea noul ani. Adora sâ se

BINE AI VENIT ACASA, DANNY

In primul sfert al fiecâ rui meci pe teren

Vreo cateva majorete oaspete, poate un fan

La inceputul sezonului nu a observat nimeni.

lath ce s-a intamplat la Scaunul incins.

Cand Copila-Stea a apâ rut in acea zi dupe

Dar, din cauza a ceea ce a urmat, nici un pu-

Era meci in seara aceea, unul pe care mi-l

A doua zi, acask, am glsit felicitarea. Era

Adevâ rul e câ stâ team pe felicitare. Era in

Diminea{a - era o sambâ tâ - m-am dus cu

Luni. Pauza de pranz.

O umbre micu â s-a desprins de cea mai

Cu doar doua sâpt4mani inainte aflasem câ §tie

Celor care se yteaptâ ca orice desert sâ fie un

' Familie de minerde cristdizate, cu luciu sticlos (sursa

Acesta a fost ultimul sunet pe care l-am scos

' Se pare câ domnul Borlock, aici de faJâ , este

FURNICI TRANSPORTS INC6RC6TURA

@MBET MISTERIOS: BETR N A}IPIT

USA CARE IMPLORE: BATEI

In weekenduri §i dupe cine, duceam multe

Treceam pe lângâ Pisa Pizza.

'Johnny Appleseed - unul dintre pionierii

- §i... nu ttiu exact ce vreau st spun.

Primul impuls a fost sâ o trag pe profesoara

A doua zi a trebuie sâ infrunt consecin{ele

Discutia a mai continuat §i in urmâ toarele

Am vaslit prin timp. Ne ;ineam de mand pe

Specia1itate mexicanâ, care are la bazâ camea marinatâ

Ea a fost cea care a deschis subiecul.

' Ardei umpluJi cu branzl, carne #i condimente,

Myina s-a oprit in fa{a ei. Tot ce se mai vedea

A doua zi era un anun{ nou pe avizierul

inscrieti-vâ tn noul grup muzical

Erau in total doua coloane cu patruzeci de

Clasele, coridoarele, curtea, sala de mese -

Mi-aduc aminte câ m-am uitat la cer, cum

M-am dus in continuare la intalnirile de

De la terminarea §colii, clasa noastre a orga-

S-ar putea să vă placă și