Motto:

„Scrie ca să nu pierzi florile gândului tău,

pe care altfel le ia vântul” ( Nicolae Iorga )
 Cuvânt înainte

Trebuie să duc la îndeplinire un proiect ... să scriu o carte.

E prea devreme ?
Da, pentru că nu știu prea multe...
Nu, pentru că ... odată și-odată trebuie să încep! Vreau să scriu
cartea asta , să o tipăresc și apoi să o las pe o bancă într-un parc în
speranța că un copil o va gasi și va învăța să citească, răsfoind-o.

Cine sunt eu ? Mă numesc Cosmin –Marin Ioțovici. Mi-am setat

vârsta pe telefon ... azi am 10 ani, 10 luni și 10 zile ... Aș vrea să
rememorez toti acesti ani ... Deschid albumul de fotografii și-l răsfoiesc
... într-o fotografie sunt cavaler, în alta sunt mușchetar, într-una lord.
Mă regăsesc dansator în costum popular , dar și murdar de noroi.
Fotografiile nu seamănă unele cu altele, dar parul blond, fruntea înaltă,
ochii mici, limpezi, caprui, privirea cercetătoare, sunt aceleași.
Îmi place să mă joc, să construiesc, dar și să dau diferite forme
hârtiei . În egală măsură îmi place să călătoresc , iar de ar fi să am
ocazia să merg pe Lună mi-aș lua apă pentru a putea supraviețui, un
câine și o carte pentru a avea un prieten.
 CAPITOLUL I

PAȘII MEI

Grădinița

Grădinița nr. 13 se află peste drum de Colegiul Național într-o

casă veche cu ferestre mari, cu pereți înalți, acoperită cu tablă
îmbătrânită. Aici fuseseră și mama și fratele meu.
În grupa Licurici eram copii între 4 și 6 ani. Aceasta e cauza
pentru care, pentru mine, grupa mică, medie sau mare nu au existat.
Învățam cei mici de la cei mari si cei mari de la cei mici. La colegul
meu de bancă, un băiat de 6 ani, am văzut primele semne grafice,
primele litere și primele cifre.
Îmi amintesc că o colega, Corina, era bolnava de diabet. Într-o
zi a devenit palidă și a căzut deodată cu capul pe bancă. Și-a revenit
după un pahar cu apă îndulcită. Din acea zi am avut cu toții grijă de ea.
Primul meu dascăl, doamna educatoare Angelica Popa era
înaltă, elegantă, cu parul tuns scurt, cu fața ovală, fruntea lată.
Sprâncenele-i arcuite dădeau contur ochilor mari, negri și strălucitori.
Avea mereu pentru noi o vorbă buna, un zâmbet și o îmbrățișare. Îi voi
fi recunoscător mereu pentru dăruirea și dragostea cu care ne-a
înconjurat.
 Școala primară

Primul meu salt a fost spre școala primară. Mama îmi tot
spunea ca s-a dus cu joaca ... trebuia să fiu serios, să citesc și să învâț.
Chiar se terminase copilăria ?
Cu mare emoție, strângând mâna mamei, am intrat în curtea
școlii Ștefan Bârsănescu. În momentul în care a apărut domnul
invățător Neculai Bâzdâgă până și buchetul de flori din mână-mi a
tremurat ... Ne-am strâns în jurul dumnealui și de abia am îndraznit să-l
privesc. Avea fruntea brăzdată de griji, dar ochii aveau privirea
pătrunzătoare.
Am intrat în școală pe sub un arc de flori făcut de elevii de la
gimnaziu. Pe ușa clasei scria Clasa I a C , cu C de la campioni.
Invitația la invățătură serioasă fusese făcută ! Domnul învățător ne-a
zămbit , a glumit cu noi si pentru fiecare a avut o vorbă bună când a
strigat catalogul. Pe bancă erau cărțile, toate noi. Floarea roz, cu
miros de crizantemă , o voi păstra mereu presată între filele
Abecedarului,
Cunoașterea colegului de bancă, alegerea prietenilor, au fost
adevărate examene. Prima tabără cu colegii la Durău mi-a rămas
grvată în suflet. Prieteniile s-au cimentat cu fiecre excursie și drumeție.
... anii au trecut și a sosit iar clipa despărțirii de colegi. Când
m-am despărțit de doamna educatoare am plâns,dar acum mi se strngea
inima de durere pentru despărțirea de prietenii mei. Simțeam altfel
despărâirea acum, la 10 ani. Intensitatea emoțiilor era alta ...
An de an ne vom duce cu toții să mulțumim domnului învâțător
pentru răbdarea, priceperea, dăruirea și pentru dragostea dumnealui
nemărginită pentru noi. Ne-a transmis ca pe ceva sfânt, dragostea
pentru tradițiile românești . Ne-a învâțat să iubim binele, adevărul și să
ne ferim de rău și minciună.
A știut să șlefuiască cu măiestrie felul nostru de a fi pentru a
deveni oameni cu minte înaripată. Va rămâne pentru noi o icoana a
viitorului nostru și îl vom evoca cu recunoștință și respect .
 Colegiul Național

14 Septembrie 2015 ... Am intrat în curtea Colegiului Național

pășind pe urmele atâtor înaintați ilustri. Era atâta animație în jur cum
nu mai văzusem vreodată. Într-un colț erau însă pâlcuri de copii mai
putin gălăgioși. Erau elevii claselor a V a. M-am alăturat grupului
clasei a Va F și mi-am cunoscut viitorii colegi adunați în jurul doamnei
dirigintă. În tăcere, am ascultat festivitatea de deschidere a anului
școlar. Îmi amintesc că a vorbit doamna directoare și mulți alți invitați
care au elogiat istoria liceului în cuvinte alese, meșteșugite. La sfârșit
s-a intonat imnul liceului . Cuprins de emoție, am fredonat în gând
melodia . În acordurile înălțătoare ale imnului, supravegheați de
doamna dirigintă, am părăsit curtea liceului, plecînd spre corpul C. Ne
îndreptam, așa cum spuneau versurile imnului, pe un drum nou, drumul
atâtor înaintași ... „ spre lumină” !
În corpul C mai fusesem când îl așteptam pe fratele meu să iasă
de la ore, dar acum încercam un sentiment de bucurie știind că aici e și
școala mea. Școala este o clădire veche, înaltă, cu ferestre mari ... în
curte sunt tei și castani ce au copilărit împreuna cu clădirea. În spatele
terenului de sport se zărește turla unei biserici în care poate s-au rugat
zeci și zeci de generații de elevi.
Trecând de o ușă înaltă, am intrat în clasă. Clasa e o încăpere
mare, luminoasă . Ne-am așezat în bănci, iar în spatele băncilor,
bunicii și părinții retrăiau aduceri-aminte... În fața noastră, doamna
dirigintă adunase emoțiile fiecăruia dintre noi . În momentul în care a
început să vorbească, fața i s-a luminat și inima i s-a deschis. Vorbea
clar, sonor, având un timbru plăcut. Cu fiecare cuvânt se apropia de
sufletul nostru. Era îmbrăcată într-un costum elegant, vișiniu, ce
întregea atmosfera de sărbătoare.
În momentul în care am primit carnetul am fost mândru de
identitatea mea ... eram elev al Colegiului Național, liceu absolvit și de
bunica mea. Mi-am promis atunci să cinstesc această școală prin
muncă, învățătură și disciplină.