Sunteți pe pagina 1din 37

A.B.

Cde
Alexandru
Andritoiu
0
Scris de AniDeScoala pe 30 iunie 2008
Like (113)
Dislike (0)
Alfabetul este bun
c-ne-nva toate.
A-e apa cu spun !
Be buntate.
M-e munc, Z-e zel.
V-e voioie.
Alfabetul, doar Gigei
n alt fel l tie :
A-e absen pentru el
i nemotivat.
B-bomboan Caramel.
C-e ciocolat.
F-fondante-ar nsemna.
P-ghicii ? Praline.
i aa, cum va urma :
S-sunt savarine.
De la A pn la zet
Pentru el se tie
E ntregul alfabet
O cofetrie.

Zdrean
poezie [ ]

------------------------de Tudor Arghezi [Tudor_Arghezi ]


2005-05-13 |
| nscris n bibliotec
de Luiza Oana Grosu

L-ai vzut cumva pe Zdrean,


Cel cu ochii de faian?
E un cine zdrenuros
De flocos, dar e frumos.
Parc-i strns din petice,
Ca s-l tot mpiedice,
Ferfeniele-i atrn
i pe ochi, pe nara crn,
i se-ncurc i descurc,
Parc-i scos din cali pe furc.
Are ns o ureche
De punga fr pareche.
D trcoale la cote,
Ciufulit i-aa lie,
Ateptnd un ceas i dou
O gin s se ou,
Care cnt cotcodace,
Proaspt oul cnd i-l face.
De cnd e-n gospodrie
Multe a-nvat i tie,
i, pe brnci, tr, grbi,
Se strecoar pe furi.
Pune laba, ia cu botul
i-nghite oul cu totul.
- "Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. - "L-a mncat!"
"Stai niel, c te dezv
Fr mtur i b.
Te nva mama minte."
i i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a mbucat,
Zdrean l-a i lepdat
i-a-njurat cu un ltrat.
Cnd se uita la gin,
Cu culcuul lui, vecin,
Zice Zdrean-n gndul lui
"S-a fcut a dracului!"

Otilia Cazimir - De
Pe-o "Buna
Dimineata"

Uf, ce mare-i bucuria


Cnd sunt gata toate-n prip!
Nu stau locului o clip
Tare-i grea gospodria!

Otilia Cazimir Miorii

De pe-o buna dimineata


Cu tulpina de crcel,
A sarit un gndacel
Cu mustatile de ata.
Alti gndaci, marunti si rosii,
Care-si poarta fiecare
Ochelarii pe spinare,
Dorm la soare, somnorosii!
Iar pe-un fir de papadie,
Ce se-nalta, drept, din iarba,
Suie-un carabus cu barba,
n hainuta aurie.
Suie, mndru si grabit,
Sa vesteasca-n lumea mare:
- Preacinstita adunare,
Primavara a sosit!

Otilia Cazimir Gospodina

A ieit rchita-n drum.


Ce-o mai fi i asta, oare,
C-i din cap pn-n picioare
Numai motocei de scrum?
Cu mldiele plecate,
St pe loc i se socoate:
S-ar ntoarce nu mai poate,
S-ar ascunde
N-are unde!
I-e ruine de copii,
Ca din mugurii-aurii
I-au ieit, n loc de flori
Miori!

Povestea gtelor
Autor / Poet: George Cobuc
Comentarii (0) | Adaugata de mihella

Greu e cnd eti gospodin!


Uite, eu, ct sunt de mic,
Iute-s ca o rndunic,
Harnic-s ca o albin.
Cum m scol, cobor n grab
Colivia din perete,
S dau boabe la sticlete,
C-i un cntre de treab.
Vreme mult nu-mi rmne;
Pisicua, de cu noapte,
Miaun i-mi cere lapte
Iar Grivei mi cere pine.
nv leciile toate
La citit, la socoteal
C doar n-o s plec la coal
Fr lecii nvate!
Cu ppua-i alt bucluc!
Din indril i din bee,
Trebuie s-i fac ptuc
Dup sob s nu-nghee.

Un gscan cu pene lucii


Cum trecea pe pod prin sat
i-ntr-o mn-avea papucii,
Nu tiu cum i s-a-ntmplat
C papucii lui czur,
Ce pcat, o, ce pcat!
Cci erau cu-alestur,
Fr leac de tivitur
Ce pcat!
Gtele-auzind cum zbiar :
Aoleu! Papucii mei!
ntr-un suflet alergar

i-ntrebau mirate, ce-i?


Am rmas, plngea gscanul,
Pguba de patru lei!
Iat-m descul, srmanul!
Ce m fac acum, golanul,
Fr ei!
Haidei toi, i moi i babe
S-i ctm pe ru acu!
Repede-notnd din labe
Crdul tot pe ru trecu.
I-ai gsit? Eu, nu, surat,
Ce m-trebi aa i tu?
Toate apoi strigau deodat:
Bat-i pacostea s-i bat!
Nici eu, nu!
Vara-ntreag tot umblar,
Dar papucii dui au fost!
i-au s umble i la var
Pn ce le-or da de rost!
Iar gscanul merge, vine,
Face cruci i ine post,
Nu-i gsesc! Srac de mine,
Iar descul e, vezi tu bine,
Lucru prost!
Gtele de-atunci, n cale,
Cnd vd apa undeva,
Cutnd pornesc agale
Tot creznd c-i vor afla.
Vin i rae s le-ajute:
Mac-mac-mac i ga-ga-ga!
Mac-mac-mac! Haid vino, du-te,
Zile-aa pe ru pierdute!
Ga-ga-ga!
Iar cnd gtele stau gloat
i prin dreptul lor te duci,
Sare tabra lor roat
i te-ntreab: Ce ne-aduci?
Ai gsit papucii? Spune!
Tu la fug-atunci s-apuci!
S-s-s! Tot fac nebune
i te muc, doar le-ai spune
De papuci!

Cntec
poezie [ ]

poezii pentru copii Colecia: Poezii pentru


copii

------------------------de George Cobuc [George_Cosbuc ]


2005-06-17 |
| nscris n bibliotec
de Tiberiu Juganaru

A venit un lup din crng,


i-alerga prin sat s fure
i s duc n pdure
Pe copiii care plng.
i-a venit la noi la poart
i-am ieit eu c-o nuia;
-Lup flmnd cu trei cojoace
Hai la maica s te joaceEu chemam pe lup ncoace,
El fugea-ncotro vedea.
Ieri pe drum un om srac
ntreba pe la vecine:
-Poart-se copiii bine?
Dac nu s-i vr n sac!
i-a venit la noi la poart
i-am ieit eu i i-am spus:
-Puiul meu e bun i tace,
Nu i-l dau, i du-te-n pace!
Eti srac, dar n-am ce-i face!
Du-te, du-te! i s-a dus.
i-a venit un negustor
Plin de bani, cu vlv mare,
Cumpra copii pe care
Nu-i iubete mama lor.
i-a venit la noi la poart
i-am ieit i l-am certat:
-N-ai nici tu nici mpratul
Bani s-mi cumpere biatul!
Pleac-n sat, c-i mare satul:
Pleac, pleac i-a plecat.

Somnoroase psrele...
Mihai Eminescu
Somnoroase psrele
Pe la cuiburi se adun,
Se ascund n rmurele Noapte bun!
Doar izvoarele suspin,
Pe cnd codrul negru tace;
Dorm i florile-n grdin Dormi n pace!
Trece lebda pe ape
ntre trestii s se culce Fie-i ngerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a nopii feerie
Se ridic mndra lun,
Totu-i vis i armonie Noapte bun!
Catelusul schiop
de Elena Farago
Eu am numai trei picioare
Si de-abia ma misc: top, top!
Rad cand ma-ntalnesc copiii
Si ma cheama "cutu schiop".
Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!
Si stau singur toata ziua
Si plang mult cand ma gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am sa traiesc.
Si cand ma gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copii de pe drum!...
Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti si cat de mult
Mi-ar placea sa stau cu dansii,
Sa ma joc si sa-i ascult!
Dar copiii rai la suflet
Sunt urati, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel...

M-a lovit din rautate


Cu o piatra in picior,
Si-am zacut si-am plans atata,
De credeam ca am sa mor...
Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea sa-mi fie bun
Si-as putea sa-l musc odata
De picior, sa ma razbun.
Dar il las asa, sa vada
Raul, ca un biet catel
Are inima mai buna
Decat a avut-o el.

Gndcelul
de Elena Farago [Elena_Farago ]
-

De ce m-ai prins n pumnul tau,


Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca m doare
De ce m strangi asa de ru?
Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place s m joc si mie,
Si mila trebuie s-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce s vrei s m omori?
Ca am si eu printi ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,
Si-ar plange tata mult de tot
Cci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-m, ca nu mai pot!...
Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea s-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat s-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut n tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...
Scarbit de fapta ta cea rea

Degeaba plangi, acum, copile,


Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
S ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!

Sfatul degetelor

Toti uniti, ca nu ramne


Niciodata fara pine
Cel ce vrea sa si-o cstige,
Fratiorii mei! ..."
Pacalici la scoala, de Nicolae Labis
Pan nou-n plrie
i hinu de postav,
Pclici pe drum pete
fudulindu-se grozav.

Elena Farago, dupa Jean Aicard

Dar din ghiozdan ce-atrn


ca un firicel de plu?
Ai ghicit? Codia-i scoase
s ia aer, Chiibu.

Spune degetul cel mare


Catre-aratator,
Spune degetul cel mare:
- "N-am farma de mncare,
Frate-aratator!"

Iat coala, dar ce zarv


e acolo-ntre biei?
Tii, feciorul lui Tndal,
btuul Tndle.

Spune, catre mijlociul,


Cel aratator,
Spune-aratatorul: -"Frate,
Nu mai snt deloc bucate,
Si de foame mor!"
Se apleaca mijlociul
Catre inelar,
Si i spune-atta numai:
- "Ce e de facut acuma,
Frate inelar?"
Lenes cata inelarul
Catre ei, si-apoi,
Cam n sila, le raspunde:
- "Ce sa faci cnd nu-i de unde?
Vom rabda si noi! ..."
Prinde-atunci cel mic sa strige
Mai istet ca ei:
- "Ce tot plngem si ne frngem?
Hai la munca sa ne strngem

A trntit dou fetie,


pe-un copil l-a njurat,
i rznd acum se plimb
ca un pa de-ngmfat.
Pclici spre el pete:
-Tndle, acu, ct vd,
cerei de la toi iertare,
c altminteri e prpd!
- Ce spui tu, m gglice?
Fugi c-acu te burduesc!
- Nu-i ceri, Tndle, iertare?
Bine Atunci eu te vrjesc.
Uite-un duh o s te mute
de piciorul nesplat
( Chiibu, pe nesimite,
ntr-o clip l-a mucat ).
iar din spate o s-i cad
i ghiozdanul tu pe jos.

( Chiibu, pe nesimite,
curelua a i ros. )
Toi copiii rd cu poft,
l-au vzut pe oricel,
dar lui Tndle i-i fric,
netiind ce e cu el.
i-a cerut apoi iertare,
A rmas mofluz, tcut,
i n sptmna asta
n-a-njurat, nu s-a btut.

Limba
romneas
c
George sion

Mult e dulce i
frumoas
Limba ce-o vorbim,
Alt limb-armonioas
Ca ea nu gsim.
Salt inima-n plcere
Cnd o ascultm,
i pe buze-aduce
miere
Cnd o cuvntm.

Romnaul o iubete
Ca sufletul su,
Vorbii, scriei
romnete,
Pentru Dumnezeu.
Frai ce-n dulcea
Romnie
Natei i murii
i-n lumina ei cea vie
Dulce vietuii!
De ce limba
romneasc
S n-o cultivm?
Au voii ca s roeasc
rna ce clcm?
Limba, ara, vorbe
sfinte
La strmoi erau;
Vorbii, scriei
romnete,
Pentru Dumnezeu!

Cea mai scump de pe


lume
poezie [ ]

------------------------de Nichita Stnescu [Nichita_Stanescu ]


2003-03-08 |
| nscris n bibliotec
de Adina Stoicescu

Spune-mi care mam-anume


cea mai scump e pe lume?
Puii toi au zis de psri,
zarzrii au zis de zarzri,
petiorii de petoaic,
ursuleii de ursoaic,
erpiorii de erpoaic,
tigriorii de tigroaic,
mnjii toi au zis de iepe,
firul cepii-a zis de cepe,
nucii toi au zis de nuc,
cucii toi au zis de cuc,
toi pisoii, de pisic,
iar eu, de-a mea mmic.
Orice mam e anume
cea mai scump de pe lume!

Chipul cifrelor, de
Alex. Sahighian
Unu parc e un b
ugub.
Poart chipiul tras,
Cu cozorocul pe nas.
Doi se-ndoaie uor
Pe picior,
Gtul; vezi, e cam aa
Cum l are lebda.

Trei a fost un inelu


Pe deget nvrtecu.
Meterul 1-a rupt n dou
S-i dea folosin nou.
Patru scaun ar prea.
Cu sptatul n podea
i picioarele n sus
Cine oare aa 1-a pus ?
Cinci, se poate s m nel,
E o secer de oel.
Dar, dei unealta-i nou,
Coada ei e frnt-n dou.
ase e un melc rotit,
n csua rsucit.
Parc-ar vrea s se rstoarne
i s scoat-n grab coarne.
apte parc-ar fi o coas.
Nu v temei, nu-i tioas.
Are coad lung,
S-i ajung.
Opt e-aa ca un colac
Cum miere, cu mac.
Nu-1 mncai c v-nelai.
Nou un crlig s fie ?
Cine tie?
Este greu de asemuit.
Dar e nou, negreit.
-Zece v trimite vestea
C s-a ncheiat povestea
-a semnat, precum mi pare :
Un b c-un covrig la spinare.

Ci ca voi!
george toparceanu
Sus, pe gardul dinspre vie,

O gin cenuie
i-un coco mpintenat
S-au suit i stau la sfat:
- Ia te uit, m rog ie,
Ct de sus ne-am nlat!...
i deodat, cu glas mare,
ncepur amndoi,
S cotcodceasc-n soare:
- Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...
Dar de sus, din corcodu,
Pitulndu-se-ntre foi,
Mititel i jucu,
Le-a rspuns un piigoi:
- Ci-ca-voi! Ci-ca-voi!...

Barza
Autor / Poet: Duiliu Zamfirescu
Comentarii (1) | Adaugata de mihella

Iar prin crnguri s-aud semne


Ghionoaia taie lemne,
Gaia, ntr-o grnea,
Se proclam cntrea,
Iar din mreaja somnului
Ies gndacii Domnului
Ro-ii!
Chiar i hanul de la drum,
Iarna fr fir de fum,
Vara fr-de cltori,
Toamna fr-de cnttori,
S-a umplut de rndunele
Ce-au adus vara cu ele
Cal-d.
Iar prin lanul rsrit
Merge vestea c-a sosit
Craiul dimineelor,
Paznicul fneelor,
i-ar fi tras pe-un vrf de leas
Jos la doamna preoteas
Cine-i?
(1890)

Sus, pe Arge, pe la muni,


Au rmas codrii cruni;
Jos, pe vale, prin zvoi,
Se cobor turme de oi,
Iar un cuc cu pan sur
i-a spus numele din gur:
Cu-cu!
De prin garduri, de prin vii,
Cintezoii aurii
Zis-au din ciripitur
Unei tufe de rsur:
Soro f, deteapt-te
i spre soare-ndreapt-te,
So-ro!

Povestea ceasului cu inim - de


Vladimir Colin
Tria odat un ceasornicar btrn. ntro zi, plimbndu-se printr-o pdure de la
marginea oraului, vzu un ceas aruncat
la rdcina unui stejar. Era mare ct un
biat sau o feti de patru ani, avea
limbile de aur i cifrele de pietre
scumpe.
Niciodat nu mai vzuse ceasornicarul
un asemenea ceas! l privi pe toate
prile ns ceasul nu mergea. l lu
acas i l desfcu s l repare. Pe
vremea aceea, n fiecare ceas locuia un
pitic. El era cel care mica roile dinate

i btea cu un ciocnel, fcnd tic tac,


tic tac
Ceasul pe care l gsise meterul nu
avea pitic. Avea ns un pitic ntr-un
sertar, de la un ceas care fusese strivit
din greeal de stpnul su. Repar
ceasornicarul ceasul i l aez n
vitrin, doar, doar o veni pgubitul dup
el.
ntr-o zi trecu pe acolo mpratul care
vznd ceasul dori s-l cumpere. l duse
la palat i l aez n sala tronului pzit
de doi ostai.Din ziua aceea se petrecu
un lucru tare ciudat. De cte ori venea
la palat cte un boier s se plng c-l
necjesc ranii, abia i spunea
mpratul: Vorbete! i dau voie s
vorbeti o or c ceasul cu limbi de
aur i arta c ora trecuse! Pleca
boierul suprat, fr s apuce s
deschid gura. Dac venea ns o
vduv, care l nvinuia pe boier c-i
fur i ultima bucic de pine,
mpratul i spunea:
- Ei, vorbete i tu! i dau voie o clip
i iat c dup ceasul cu limb de aur,
clipa inea, inea i nu se mai sfrea
Pleca vduva numai cnd spusese tot ce
avea pe inim!

- Metere, metere oft piticul ce s


fac dac am o inim? Inima ine cu
oamenii nevoiai i nu-i iubete pe
boierii hrprei Atunci pun ceasul s
mearg mai repede sau mai ncet dup
cum cred eu c e bine. Meterul ddu
din cap. Doar avea i el o inim i-l
nelegea tare bine pe piticul cel inimos!
( )
Pentru a iei din impas, ceasornicarul
apel la ajutorul altui meter, care
dorind s fie pe placul mpratului,
construi un pitic de fier, fr inim, care
s pun ceasul n micare ca i piticul
adevrat. Tare s-au bucurat boierii i
mpratul de noul ceas! L-au aezat n
sala tronului i, de atunci, din nou
vorbir boierii cte o or, iar nevoiaii
cte o clip
Apoi, mbtrnind, piticii din
ceasornice se mutar, rnd pe rnd, n
ara povetilor i n locul lor fur
aezai pitici de fier, sau arcuri, lanuri,
pendule i cuci.
Pn n zilele noastre se cunosc ceasuri
cu arc,cu lan,cu pendule sau cu cuc,dar
ceasuri cu pitic sau cu inim nu se mai
cunosc dect n povetile pentru copii.
(..)

Dac au vzut aa, s-au strns boierii


ntr-o zi i s-au dus la mprat.
- Mria ta, nu se mai poate Ceasul
Mriei tale ne face viaa amar. Nu
merge bine, Mria ta!
L-a chemat mpratul pe ceasornicar i
i-a dat ceasul s-l repare. () Ajuns
acas, ceasornicarul scoase piticul din
ceas i l ntreb ce se ntmpl.

FLUIERUL FERMECAT de
Victor Eftimiu

Tudorel era un ciobanas de vreo zece


anisori, care prin istetimea lui scapase in

mai multe rinduri vacile si oile satului,


din ghearele unor lupi si balauri, ce le tot
dadeau tircoale. Nu stia nici de frica, nici
de inselaciune.
- Sunt cioban, trebuie sa-mi pazesc
turma. Asta stiu!... Si nu-l biruia nimeni.
r9n2213rz59urn
Mosul din padure, vrajitorul cel bun,
care vede si rasplateste pe cei ce se
poarta voiniceste, l-a chemat la el, in
pestera din munte, poftindu-l sa-si aleaga
tot ce va dori din bogatiile adunate
acolo.
Tudorel nu voi sa primeasca nimic. Se
multumea cu viata lui de pazitor al
turmelor, ii ajungea linistea poienilor,
mirosul florilor, murmurul izvoarelor in
care se rasfringea seninul cerului.
Fiindca mosul din padurea fermecata il
tot imbia sa ia ceva, Tudorel se hotari.
- Vad acolo o ramura de soc uscata. Nu
cumva e un fluier? Daca e un fluier, dami-l, baciule, sa cint cu el, sa-mi treaca
de urit cand ies la pasune cu oile!
- Sa-mi traiesti, baiatul mosului! ii
raspunse vrajitorul cel bun. N-ai vrut
nici straie scumpe, nici bani de aur, nici^
pietre nestemate! Dar ai ales o comoara
nepretuita. Fluierul acesta, pe care l-a
faurit un mester din vechime, nu numai
ca-ti va tine de urit, dar prin el vei putea
imblinzi fiarele si darima cetatile!
Pastreaza-l sanatos, dragul meu si sauzim de bine!
Tudorel isi puse fluierul la briu, isi lua
ramas bun de la unchias si se-ntoarse in
sat.
A doua zi, plecind cu oile, Tudorel se
aseza pe un dimb cu flori si incepu sa-i
zica din fluier. Mare-i fu mirarea si bucuria cand vazu ca mioarele lui se opresc
din pasunat, se uita la el, il inconjoara si
incep sa joace! Culaie, berbecul cel

mare, cu coarnele intoarse, se pusese si


el pe topait, parc-ar fi fost cel mai
strasnic dantuitor. Clopotul de la git ii
suna, ii suna, tinind isonul fluierului, iar
Gheorghita, magarusul turmei, juca si el,
cand pe trei picioare, facind rotogoale
dragalase in vazduh cu piciorul drept,
cand ridicat pe doua picioare ca oamenii.
Cit despre Ursu, dulaul, nu numai ca
sarea, dar se dadea si peste cap.
Cinta el Tudorel ce cinta; mioarele,
berbecele, magarusul si dulaul jucara,
pana cand zise ciobanasul:
- Acum destul! Dac-om sta sa topaim
toata ziua, apoi flaminziti si va uscati, si
se supara satul pe mine ca va tiu
nemancate.
Intr-o zi, o haita de lupi se repezira la
stina lui Tudorel. Spaima intrase in
bietele oi, iar ciinele o tuli si el, caci nu
putea sa lupte de unul singur cu douazeci
de fiare.
Vazind acea navala de salbaticiuni,
Tudorel nu pregeta: duse fluierul la gura
si incepu sa cinte. Si ce sa vezi? Unul
cite unul, lupii se astimparau, incepeau
sa ridice cite un picior usor, usurel - si se
porneau pe dantuit.
Apoi cite un lup se apropia de o mioara,
isi lasa capul in jos de trei ori,
inclinindu-se si o poftea la joc. Se
ridicau in doua picioare, lupul isi
petrecea laba dreapta in jurul mijlocului
oii privind-o gales, saltind-o cu istetime,
parc-ar fi fost curtezan imparatesc nu
alta.
Douazeci de perechi se invirteau in jurul
ciobanasului, care ii zicea de zor din
fluierasul lui de soc.
A intrat in hora si Ursu, dulaul,
prinzindu-se in brate cu starostele lupilor
si au facut fratie amindoi, s-au pupat in
bot, cu ochii plini de lacramile prieteniei,

legindu-se sa nu se mai prigoneasca unul


pe celalalt, cit vor trai!
Dar tot sarind si invirtindu-se, lupii
ostenira. Mai-marele lor se apropie,
jucind si el mereu (ca nu putea sa nu
joace daca ii cinta ciobanasul din fluier)
si-i vorbi lui Tudorel asa:
- Ciobanasule draga - mai lasa-l incolo
de fluier, ca nu mai putem! Dupa ce
suntem flaminzi, ne mai flaminzesti si
dumneata, punindu-ne sa topaim intruna!
- Eu, raspunse baiatul, nu ma opresc din
cintat pana nu va carabaniti! Daca ma
opresc, sunteti in stare sa va repeziti in
oi si sa le sfisiati!

Trimise deci imparatul citiva soli la


ciobanas sa-i ceara fluierul!
Dar Tudorel nici gind sa-l dea.
A doua zi, satulf se pomeni cu un mare
alai. Calareti imbracati numai in zale si
fireturi, cu platose de argint si cu su-liti
lungi, veneau pe cai impodobiti cu pene
si mantai de catifea. In fruntea calaretilor
mergea unul mai aratos, cu platosa de
aur, cu buzdugan in mina si coroana pe
cap.
Baietasul tocmai se intorcea cu oile de la
pasune.
;- Tu esti Tudorel-Ciobanasul? il intreba
calaretul cel falnic.
- Eu.
- Da pe mine ma stii cine sunt?

- Pe cuvintul meu de staroste ca nu


facem una ca asta, plecam pe ici incolo!
raspunse celalalt si facu semn lupilor sa-l
urmeze.
Cu mare parere de rau isi lasara cumetrii
dragalasele cumetre! Dupa ce le-au
jucat, mare pofta ar fi avut sa le mingiie
putin cu coltii, sa le desfaca scurteica cu
ghearele alintind mioarele, numarindu-le
oscioarele! Dar n-avura incotro si se
departara, pierind in desimea codrului.
Si numai dupa ce n-a mai ramas nici
urma de fiara prin partea locului,
Tudorel isi dezlipi buzele de fluier,
odihnind astfel si oile care incepura sa
pasca marunt si repede, de foame ce le
era.
. . . Povestea cu fluierul vrajit ajunse si la
urechea imparatului. Lumea spunea
minuni, minunile cresteau pe masura ce
erau povestite.
- Daca a putut acel fluier sa stapineasca
haita de lupi, cum n-ar veni de ha.c si
vrajmasilor mei? isi zicea stapinitorul
tarii, amenintat de navala unor vecini
hrapareti.

- Nu ...
- Eu sunt imparatul acestei tari!
- Sa fii sanatos!
- Ma, neobrazatule, asa se vorbeste cu
un imparat?!
- Eu sunt neobrazat? raspunse
flacaiasul, fara sa se sperie de minia
Mariei-Sale. Eram neobrazat daca-ti
spuneam "sa fii bolnav", dar eu ti-am
spus: "sa fii sanatos!"
- Bine-bine! i-o reteza scurt Pre-inaltul.
Apoi, aspru:
- Cum ai indraznit sa te impotrivesti
poruncilor mele?
- Da ce-am facut?

- Ti-am trimis oameni cu daruri, cu


haine scumpe si cu tot felul de bunatati,
galbeni multi ti-am trimis si tu nici gind
sa-mi dai saracia ta de bat gaurit, fluierul
care vad ca-l tii in briu.
- Straie scumpe, bani de aur si toate
minunatiile parnintului ie gasesc cand
vreau la mosul din padure, ii raspunse
Tudorel, dar n-am ce face cu ele. Eu atita
am, fluierul!
- Fluierul acesta are puteri de care tu nu
esti vrednic! ii striga craiul minios. De
aceea zic, baiete, da-mi-l de buna voie si
eu te voi rasplati cum nici nu gindesti, te
voi duce la curtea mea sa te cresc, sa-ti
dau invatatura si sa fac din tine un
curtean de vaza.
- Eu, din ce sunt, nu vreau sa ma
schimb! raspunse Tu-dorel.
- Asa!? striga imparatul. Puneti mina pe
el si luati-i fluierul, sa-nvete minte cum
se vorbeste cu stapinul imparatiei!
Doi osteni se repezira la baiat.
Ciobanasul se gindi sa duca fluierul la
gura, sa cinte si sa vada cum topaie acea
multime de calareti in frunte cu
imparatul ingimfat.
Dar alti osteni ii sarira baiatului in spate;
unul il apuca de coate si i le strinse sa i
le fringa, iar altul ii smulse fluierul din
mina si-l intinse Mariei-Sale.
Lacom, imparatul insfaca jucaria
ciobanasului. Ochii ii luceau de bucurie
la gindul ca acuma nu-l va mai birui
nimeni: ajunge sa-si treaca buricele
degetelor pe gaurile fluierului, ajunge sa
sufle in el si toti dusmanii vor incepe sa
joace si sa i se supuna! I se va duce
vestea-n lume! Nimeni nu va mai
indrazni sa-i calce hotarele, ba va porni

el insusi sa cucereasca si sa prade


imparatiile altora!
Porni voios, cu tot alaiul dupa el.
Dar lui Tudorel nu-i ardea sa se desparta
de fluier. Lasa turma pe seama unui alt
baiat si se lua dupa imparat, alergind pe
langa calul lui si strigand:
- Maria-Ta, da-mi fluierul, ca-i al meu.
N-auzi? ...
- Piei din ochii mei, nerusinatule! Dar
Tudorel nu se lasa.
Citiva osteni trasera palosele, altii il
amenintara cu sulitele si-l pusera pe
goana. Credeau c-au scapat de el. Asi!
Se po- menira iar cu Tudorel iesindu-le
in drum, dupa ce trecusera printr-o
padure:
- N-auzi, imparate, da-mi fluierul ca e
a.l meu!
- Ma_ blestematule, iar imi iesi in cale?
Fugi mai repede ca pun sa-ti reteze
urechile!
- Reteaza-mi urechile, dar da-mi
fluierul!
Ostenii il intepara cu sulitele si-l gonira
iar. Uf! Bine c-au scapat de el!
Iata, insa, ca ajungind la palat si dind sa
treaca pragul portilor, se pomeni prea
puternicul imparat cu Tudorel, care-i
apucase friul armasarului domnesc si-l
zgiltiia.
- Fluierul, Maria-Ta! Fluierul, ca nu
scapi de mine nici mort!
Scos din fire, imparatul porunci ostenilor
sa-l prinda pa ciobanasul incapatinat, sal lege si sa-l arunce in beciul cel mai
adinc. Zis si facut! Iata-l pe bietul

Tudorel al nostru legat fedeles, aruncat


pe pamintul muced al inchisorii, singur,
singurel, in bezna si racoare!
Ei, dar in vremea aceasta, ostile
vrajmase napadira pamintul tarii si
pradau toate in calea lor. In fruntea
armiilor, imparatul porni sa le infrunte si
sa nimiceasca pe cotropitori.
Mindru nevoie mare, calare pe armasarul
impopotonat, craiul tot sufla in lemnul
de soc, asteptind sa se intimple minunea!
Degeaba! isi cocosase degetele, isi
zdrelise buzele tot fre-cindu-le de
fluieras, dar ostilor din tara putin le pasa
de jucaria aceea neputincioasa! Ba,
dimpotriva, imparatul fu inconjurat de
niste capitani potrivnici, care parca
iesisera din pamint! Cit ai clipi din ochi,
se pomeni legat de coate, straja lui
imprastiata si el robit vrajmasului.
Fluierul cazu la pamint si de buna seama
l-ar fi sfarimat copitele cailor daca un
sfetnic intelept, care nu vazuse cu ochi
buni intemnitarea lui Tudorel, nu l-ar fi
ridicat cu grija.
in vremea asta ostile imparatesti,
spaimintate. de prinderea stapinului lor,
o luau la fuga, risipindu-se prin
paduri?
\
Mare prapad ar fi fost pe tara, daca
sfetnicul cel intelept nu s-ar fi gindit sa
se repeada la palat, sa-l scoata pe
Tudorel din adincimea beciului si sa-l
duca pe cimpul de batalie, din-du-i
fluierul si rugindu-l sa goneasca pe
navalitori. cand incepu Tudorel sa cinte
din fluier, ostile dusmane se oprira din
iuresul lor naprasnic, isi aruncara
palosele si buzduganele si incepura sa
joace.
Cit erau de falnici acei osteni si capitani,
ajunsera ca niste biete oi, la porunca
ciobanasului! Jucau si topaiau de zor.. Se
tineau dupa el, tot dantuind si paraseau
de-a-ndaratelea paminturile cucerite atit

de usor.
Si ciobanasul nostru nu s-a lasat pana nu
i-a dus dincolo de hotarele tarii, cu
imparatul cel hapsin cu tot!

URSUL PACALIT DE VULPE Autor: Ion Creanga

Era odata o vulpe vicleana, ca toate


vulpile. Ea umblase o noapte intreaga
dupa hrana si nu gasise nicaieri.
Facandu-se ziua alba, vulpea iese la
marginea drumului si se culca sub o tufa,
gandindu-se ce sa mai faca, ca sa poata
gasi ceva de mancare. Sezand vulpea cu
botul intins pe labele de dinainte, ii vine
miros de peste. Atunci ea ridica putin
capul si, uitandu-se la vale, in lungul
drumului, zareste venind un car tras de
boi.
- Bun! gandi vulpea. Iaca hrana ce-o
asteptam eu. Si indata iese de sub tufa si
se lungeste in mijlocul drumului, ca si
cum ar fi fost moarta.

Carul apropiindu-se de vulpe, taranul ce


mana boii o vede si, crezand ca-i moarta
cu adevarat, striga la boi:

muncit eu. Daca ti-i asa de pofta, du-te


si-ti moaie coada-n balta, ca mine, si-i
avea peste sa mananci.

- Aho! Aho!

- Invata-ma, te rog, cumatra, ca eu nu


stiu cum se prinde pestele.

Boii se opresc. Taranul vine spre vulpe,


se uita la ea de aproape si, vazand ca nici
nu sufla, zice:
- Bre! da' cum naiba a murit vulpea asta
aici?! Ti!... ce frumoasa cataveica am sa
fac nevestei mele din blana acestui
vulpoi!
Zicand asa, apuca vulpea de dupa cap si,
tarand-o pana la car, se opinteste si-o
arunca deasupra pestelui. Apoi striga la
boi:
- "Hais! Joian, cea! Bourean".
Boii pornesc. Taranul mergea pe langa
boi si-i tot indemna sa mearga mai iute,
ca s-ajunga degraba acasa si sa ieie
pielea vulpii. Insa, cum au pornit boii,
vulpea a si inceput cu picioarele a
impinge pestele din car jos. Taranul
mana, carul scartaia, si pestele din car
cadea.
Dupa ce hoata de vulpe a aruncat o
multime de peste pe drum, binisor sare si
ea din car si, cu mare graba, incepe a
strange pestele de pe drum. Dupa ce l-a
strans gramada, il ia, il duce la vizuina sa
si incepe a manca, ca tare-i mai era
foame! Tocmai cand incepuse a manca,
iaca vine la dansa ursul.
- Buna masa, cumatra! Ti!!! da' ce mai
de peste ai! Da-mi si mie, ca tare! mi-i
pofta!
- Ia mai pune-ti pofta-n cui, cumatre, ca
doar nu pentru gustul altuia m-am

Atunci vulpea ranji dintii si zise:


- Alei, cumatre! da' nu stii ca nevoia te
duce pe unde nu-ti e voia si te-nvata ce
nici gandesti? Asculta, cumatre: vrei sa
mananci peste? Du-te desara la baltoaga
din marginea padurei, vara-ti coada-n
apa si stai pe loc, fara sa te misti, pana
despre ziua; atunci smunceste vartos
spre mal si ai sa scoti o multime de
peste, poate indoit si-ntreit de cat am
scos eu.
Ursul, nemaizicand nici o vorba,
alearga-n fuga mare la baltoaga din
marginea padurei si-si vara-n apa toata
coada!...
In acea noapte incepuse a bate un vant
rece, de ingheta limba-n gura si chiar
cenusa de sub foc. Ingheta zdravan si
apa din baltoaca, si prinde coada ursului
ca intr-un cleste. De la o vreme, ursul,
nemaiputand de durerea cozii si de frig,
smunceste o data din toata puterea. Si,
sarmanul urs, in loc sa scoata peste,
ramane far' de coada!
Incepe el acum a mornai cumplit s-a sari
in sus de durere; si-nciudat pe vulpe ca la amagit, se duce s-o ucida in bataie. Dar
sireata vulpe stie cum sa se fereasca de
mania ursului. Ea iesise din vizuina si se
varase in scorbura unui copac din
apropiere; si cand vazu pe urs ca vine
fara de coada, incepu a striga:

- Hei cumatre! Dar ti-au mancat pestii


coada, ori ai fost prea lacom s-ai vrut sa
nu mai ramaie pesti in balta?
Ursul, auzind ca inca-l mai ia si in ras, se
inciudeaza si mai tare si se rapede iute
spre copac; dar gura scorburei fiind
stramta, ursul nu putea sa incapa
inlauntru. Atunci el cauta o creanga cu
carlig si incepe a cotrobai prin scorbura,
ca sa scoata vulpea afara, si sa-i deie de
cheltuiala... Dar cand apuca ursul de
piciorul vulpei, ea striga: "Trage,
nataraule! mie nu-mi pasa, ca tragi de
copac..." Iar cand anina carligul de
copac, ea striga: "Valeu, cumatre! nu
trage, ca-mi rupi piciorul!"
In zadar s-a nacajit ursul, de-i curgeau
sudorile, ca tot n-a putut scoate vulpea
din scorbura copacului.
Si iaca asa a ramas ursul pacalit de
vulpe!
Ciubotelele ogarului
Calin gruia
De unde avea Iepurele doi galbeni, nici eu
nu stiu!
Dar povestea spune ca, intr-o toamna, el
pornise spre un iarmaroc vestit. De mult
se gindea Iepurele ca i-ar sta bine cu o
palarie alba ca pana de paun si cu o
scurteica verde, dar nu pentru asta se
grabea el spre iarmaroc, ci ca sa-si
cumpere ceva pentru incaltat, ca era
descult.
Incepusera ploile de toamna, vintul
imprastia frunzele pe poteci si frigul
prinse sa-l stringa de picioare. De aceea,
isi infunda palaria veche pana peste
urechi, isi strinse zabunul pe trup si iuti
pasul, ca sa ajunga mai repede la

iarmaroc.Si cum mergea Iepurele uitinduse cand in dreapta, cand in stinga, ciulind
urechile la orice fosnet, iata ca mai spre
seara se intilni pe o poteca cu Ogarul. . .
Ogarul era gras, voinic, imbracat intr-o
suba calduroasa si purta in picioare niste
ciubotele nou-noute . . . Dupa ce-si dadura
binete, ca doi calatori de treaba, o pornira
impreuna prin desisul padurii. Iepurelui i
se scurgeau ochii dupa ciubotelele
Ogarului; pentru ca tare mai erau
frumoase, iar lui ii era strasnic de frig la
picioare!
Cit ai dat pe incaltari? intreba sfios
Iepurele.
Doi galbeni, cit sa dau! ii raspunse
fudul Ogarul.
Ma duc si eu la iarmaroc adauga
Iepurele sa-mi cumpar ciubotele.
Pai, tot acolo merg si eu, am treaba cu
un negustor . . . Ciubotele se gasesc cite
vrei, numai bani sa ai!
Am doi galbeni, sopti Iepurele.
Ogarul nu spuse nimic, ci isi rasuci virful
mustatilor ca si cum lui nu i-ar fi pasat citi
bani are Iepurele. Si au mers ei asa, au
mers, pana s-a intunecat de-a binelea.
Drumul nu-l mai vedeau bine. O ploaie rece
si deasa se abatu in calea lor, de-i dirdiiau
bietului Iepure dintii de frig.
Uite ce zic eu, cumetre, vorbi Ogarul.
Te vad descult . .. Si apoi e noapte si frig .
. . Mai ai si bani la dumneata . . . Bani am si
eu ... si cine stie cu cine ne putem intilni,
ca padurea e plina de tilhari...
Iepurele ciuli urechile, isi strinse mai tare
zabunul, ca sa simta banii ce-i avea intr-un
buzunaras la piept.
Si ce-i de facut atunci? intreba el.
Pai, de ce sunt pe lume hanuri?... Pentru
vreme de noapte, pentru adapost ... E pe
aproape hanul Ursului... Eu zic sa tragem la

el, dormim si pornim miine dimineata . . .


Poate pana atunci mai sta si ploaia.
Iepurele nu avu incotro sil asculta pe
Ogar. Scuturindu-si luleaua de usa hanului,
Mos Martin ii primi tare bucuros:
Ce vreme rea! Nu te-ar lasa inima sa
lasi pe cineva afara!... Hei, si dumneata.
mai esti si descult... Treci colo langa foc,
de-ti mai incalzeste picioarele!
Iepurele se apropie zgribulit de vatra. In
afara de ei si hangiu nu mai era nimeni in
han. Mos Martin iesea din cand in cand
afara si se uita de-a lungul drumului, sa
va.da daca nu cumva se mai indreapta spre
hanul lui niscaiva calatori.
Eu. zic sa cerem ceva de mancare
sopti ogarul si udatura.
Cere dumneata, cumetre. Mie nu mi-e
foame ... Si apoi nu a,m nici un maruntis. Ca
daca schimb un galben, ramin toata iarna
descult.
Hei, ce ciudat mai esti, cumetre! . . .
Dar cine ti-a cerut, ma rog sa-ti schimbi
galbenii . . . Pentru plata am eu bani destui
... Ca doar nu ma voi lacomi la un sarac ca
tine ...
Si intorcindu-se Mos Martin in han, Ogarul
spuse:
Ei, Mos Martine, da-ne ceva de imbucat
si de baut. . .
Am niste placintele . . .
As manca si eu din ele!
Am friptura, faguri de miere, si vin de
stafide . . .
Da-ne de toate si din toate, cumetre,
spuse Ogarul lin-gindu-si buzele.
Mos Martin isi puse sortul pe dinainte, ca
un hangiu adevarat ce era, si prinse a
aduce bunatatile. Ogarul incepu sa inghita
cu lacomie bucata dupa bucala. Iepurele se
rusina si abia-abia gusta si el o bucatica
de placinta cu varza. Si poate n-ar fi
gustat deloc daca nu l-ar fi poftit Ogarul.
Maninca, cumetre, ca de la dumneata

maninci.
Ogarul parca nu mancase de o luna, asa-i
trosneau falcile si-i umbla limba in gura.
pana sa-si fumeze Mos Martin luleaua,
Ogarul manca toata mancarea din han. La
urma ceru o cana cu vin de stafide, pe
care o bau pe nerasuflate. Iepurele se
uita mirat. Se minuna si Mos Martin.
Mai, mai, inca n-am vazut un drumet
mai flamind ca dumneata. Sa-ti fie de
bine, Ogarule. .. Si acum, vorba aceea:
,,Frate, frate, dar brinza-i cu bani" . . . Ati
mancat si baut numai bine de doi galbeni.
Ogarul prinse a se cauta prin buzunari.
Cauta prin buzunari la pantaloni, cauta la
suba, dar degeaba cauta: nu avea nici un
ban. In cele din urma, spuse Iepurelui:
Plateste, dumneata, cumetre!
Cum, sa platesc? Asa ne-a fost vorba?
Plateste, ca am uitat punga acasa. Iti
dau eu banii la iarmaroc. Am sa ma
imprumut la un prieten negustor . ..
Cum? ... Vai, ce sa ma fac?! Sa ramin
descult?
Ogarul incepu sa rida pe sub mustati. Mos
Martin isi iesi din fire.
Mie sa nu-mi umblati cu de-astea.
Platiti, ca altfel am eu ac de cojocul
vostru ...
El m-a poftit .si la han, ei m-a poftit si
la masa, spuse chicotind Ogarul. El sa
plateasca.
Nu-i adevarat, Mos Martine. Eu n-am
mancat mai nimic. Vine iarna si, daca
platesc, ramin descult. . .
Ei, ca doar n-oi incalta eu toti descultii
din lume! Ca a mancat si baut Ogarul e
drept, dar lucru curat aicea nu-i. . . Acum
imi dau eu seama ce fel de musterii mai
sunteti! V-ati sfatuit sa-mi faceti
paguba ... Si Mos Martin apuca un ciomag
pa care il tinea pitit dupa usa pentru
asemenea calatori si il ridica spre Ogar.
Ogarul il arata pe Iepure. Iepurele, vazind

ciomagul, incepu sa tremure de frica. Si


de voie, de nevoie, scoase din buzunar
basmaluta in care avea legati cei doi
galbeni si plati ursului. Mos Martin se uita
la ciubotelele Ogarului, apoi la picioarele
goale ale Iepurelui, mirii ceva si lua
galbenii. Ogarul isi sterse mustatile, se
culca si adormi fara grija. Mos Martin
vazind ca nu mai vine nimeni la han se duse
si el in odaia lui sa se intinda pe o lavita.
Numai Iepurele nu se culca. Cum putea sa
doarma? Ramasese fara bani... Si de-afara
vintul se auzea mai furios si ploaia batea
in ferestre. De necaz, Iepurele incepu sa
planga pe infundate... Cum de se lasase pacalit de Ogar. Ofta si se gindea ca in
curind va veni iarna. Vor fi viscole si
zapezi- mari... va fi mult mai frig, iar el va
umbla zgribulit si descult ... Ogarul sforaia
intr-o odaie, Mos Martin in alta, numai pe
bietul Iepure nu-l prindea somnul.
Si a stat Iepurele, a stat, pana la miezul
noptii. Si s-a tot gindit si razgindit, ce sa
faca, ce sa drea.ga? Parca vedea cum
desfacuse basmaluta si daduse lui Mos
Martin banii. . . Cum ursul statuse o clipa
pe ginduri, uitindu-se cand la ciubotelele
ogarului, cand la picioarele lui, de parca ar
fi voit sa-i spuna, ceva. Ce anume?
Deodata, in mintea Iepurelui se facu
lumina, isi sterse lacrimile si intra in odaia
Ogarului. Ciubotelele erau puse langa soba
sa se usuce. Nu mai statu pe ginduri. ..
Incalta ciubotelele Ogarului, pasi incet,
iesi din han si tine-o baiete tot intr-o
fuga.
,,Mi-am facut singur dreptate", se gindea
iepurele, afundindu-se tot mai mult in
padure si-n noapte.
Spre ziua, se trezi Ogarul si voi sa se
incalte. Dar ia ciubotelele de unde nu-s!
Mos Martin, ivindu-se in prag, dadu,
razand din umeri. Ogarul nu mai zabovi la
han, ci porni sa-si caute incaltarile. Se

cunosteau bine urmele din noroi si incepu


Ogarul a fugi si a fugi pe urmele Iepurelui.
La inceput ii venea tare greu, el era gras,
de-abia se misca, da-ncet ul cu incetul,
prinse a se subtia la alergatura.
Nu dupa multa vreme il zari pe Iepure pe
un deal. Tine-te dupa el!
Au fugit, au tot fugit prin padure, peste
ogoare, peste dealuri, hat in zare. Ogarul
gifiia si se subtia, Iepurele tot mai
sprinten se facea.
Trecu toamna, trecu iarna, veni primavara,
apoi veni si vara si fuga lor nu mai
contenea.
Se zice ca pe Iepurele din poveste Ogarul
nu l-a putut prinde. Dar, de atunci, cum
vede Ogarul un Iepure, cum se ia dupa el,
cu gind sa-l prinda si sa-l descalte.

Prslea cel voinic i merele de aur


de Petre Ispirescu
Era odat un mprat puternic i
mare i avea pe lng palaturile sale o
grdin frumoas, bogat de flori i
meteugit nevoie mare! Aa grdin nu
se mai vzuse pn atunci, p-acolo. n
fundul grdinei avea i un mr care fcea
mere de aur i, de cnd l avea el, nu
putuse s mnnce din pom mere coapte,
cci, dup ce le vedea nflorind, crescnd
i prguindu-se, venea oarecine noaptea
i le fura, tocmai cnd erau s se coac.
Toi paznicii din toat mpria i cei
mai alei ostai, pe care i pusese
mpratul s pndeasc, n-au putut s
prinz pe hoi. n cele mai de pe urm,
veni fiul cel mai mare al mpratului i-i
zise:

De sil de mil, fu nevoit a mai


atepta nc un an, ca s fac i voia
fiului su celui mijlociu, care cerea cu
struin de la tat-su ca s-l lase i pe
dnsul s pndeasc, i se lega c el va
prinde pe hoii care i fcea atta
ntristare.
Timpul veni, merele ncepur a se
prgui; atunci fiul su cel mijlociu pzi
i el; dar pi ca i frate-su cel mare.
Tat, am crescut n palaturile tale,
m-am plimbat prin ast grdin de attea
ori i am vzut roade foarte frumoase n
pomul din fundul grdinei, dar n-am
putut gusta niciodat din ele; acum a dat
n copt, d-mi voie ca nopile astea s
pzesc nsumi, i m prinz c voi pune
mna pe acel tlhar care ne jefuiete.
Dragul meu, zise tat-su, atia
oameni voinici au pzit i n-au fcut nici
o isprav. Doresc prea mult s vz la
masa mea mcar un mr din acest pom
care m-a inut atta sum de bani i de
aceea, iat, m nduplec i te las ca s
pndeti, mcar c nu-mi vine a crede c
o s izbuteti.
Atunci fiul mpratului se puse la
pnd o sptmn ntreag: noaptea
pndea i ziua se odihnea; iar cnd fu
ntr-o diminea, se ntoarse trist la tatsu i-i spuse cum priveghease pn la
miezul nopii, cum mai pe urm l
apucase o piroteal de nu se mai putea
inea pe picioare, cum, mai trziu,
somnul l coplei i czu ca un mort, fr
s se poat detepta dect tocmai cnd
soarele era rdicat de dou sulie, i
atuncea vzu c merele lipsesc.
Nepoftit fu mhnirea tatlui su,
cnd auzi spuindu-i-se ast ntmplare.

Tat-su, dezndjduit, pusese n


gnd s-l taie; dar fiul su cel mic,
Prslea, veni cu rugciune ctre tat-su,
i-i zise:
Tat, atia ani l-ai inut, ai suferit
attea necazuri dup urma acestui pom,
mai las-l, rogu-te, i anul acesta, s-mi
ncerc i eu norocul.
Fugi d-aci, nesocotitule, zise
mpratul. Fraii ti cei mai mari, ati i
ati oameni voinici i deprini cu
nevoile n-au putut face nimic, i tocmai
tu, un mucos ca tine, o s izbuteasc? Nauzi tu ce prpstii spun fraii ti? Aici
trebuie s fie ceva vrji.
Eu nu m ncumet, zise Prslea, a
prinde pe hoi, ci zic c o ncercare de
voi face i eu, nu poate s-i aduc nici
un ru.
mpratul se nduplec i mai ls
pomul netiat nc un an.
Sosi primvara: pomul nflori mai
frumos i leg mai mult dect altdat.
mpratul se veseli de frumuseea
florilor i de mulimea roadelor sale,
dar cnd se gndea c nici n anul
acesta n-o s aib parte de merele lui
cele aurite, se cia c l-a lsat netiat.

Prslea se ducea adesea prin


grdin, da ocol mrului i tot plnuia.
n sfrit, merele ncepur a se prgui.
Atunci fiul cel mai mic al mpratului
zise:
Tat, iat a sosit timpul; m duc
s pndesc i eu.
Du-te, zise mpratul; dar
negreit c i tu ai s te ntorci ruinat ca
i fraii ti cei mai mari.
Pentru mine n-are s fie aa mare
ruine, zise el; fiindc nu numai c sunt
mai mic, dar nici nu m leg ca s prinz
pe tlhari, ci numai o cercare s fac.
Cum veni seara, se duse, i lu
cri de cetit, dou epue, arcul i tolba
cu sgeile. i alese un loc de pnd ntrun col pe lng pom, btu epuele n
pmnt i se puse ntre ele, aa cum s-i
vin unul dinainte i altul la spate ca,
dac i va veni somn i ar moi, s se
loveasc cu barba n cel de dinaintea lui
i dac ar da capul pe spate, s se
loveasc cu ceafa n cel de dinapoi.
Astfel pndi pn cnd, ntr-una din
nopi, cam dup miezul nopii, simi c-l
atinge ncetior boarea ziorilor care l
mbta cu mirosul su cel plcut, o
piroteal moleitoare se aleg de ochii
lui; dar loviturile ce suferi vrnd s
moiasc l deteptar, i rmase
priveghind pn cnd, pe la revrsat de
ziori, un uor fit se auzi prin grdin.
Atunci, cu ochii int la pom, lu arcul i
sta gata; fitul se auzi mai tare i un
oarecine se apropie de pom i se apuc
de ramurile lui; atunci el dete o sgeat,
dete dou i, cnd dete cu a treia, un
geamt iei de lng pom i apoi o tcere
de moarte se fcu; iar el, cum se lumin
puin, culese cteva mere din pom, le

puse pe o tipsie de aur i le duse la tatl


su.
Niciodat n-a simit mpratul mai
mare bucurie dect cnd a vzut la masa
sa merele de aur din care nu gustase
niciodat.
Acum, zise Prslea, s cutm i
pe ho.
Dar mpratul, mulumit c pipise
merele cele aurite, nu mai voia s tie de
hoi. Fiul su ns nu se lsa cu una cu
dou, ci, artnd mpratului dra de
snge ce lsase pe pmnt rana ce fcuse
hoului, i spuse c se duse s-l caute i
s-l aduc mpratului chiar din gaur de
arpe. i chiar de a doua zi vorbi cu fraii
lui ca s mearg mpreun pe urma
hoului i s-l prinz.
Fraii si prinser pizm pe el
pentru c fusese mai vrednic dect dnii
i cutau prilej ca s-l piarz; de aceea i
voir bucuros s mearg. Ei se pregtir
i pornir.
Se luar, deci, dup dra sngelui i
merse, merse, pn ce ieir la
pustietate, de acolo mai merse oleac
pn ce dete de o prpastie, unde se i
pierdu dra. Ocolir mpregiurul
prpastiei i vzur c dra de snge nu
mai nainta. Atunci pricepur ei c n
prpastia aceea trebuie s locuiasc furul
merelor.
Dar cum s se lase nuntru?
Poruncir numaidect vrteje i funii
groase, i ndat se i gtir. Le aezar,
i se ls fratele cel mare.
Dar, zise el, cnd voi scutura
frnghia, s m scoatei afar.

Aa i fcur. Dup fratele cel mare


se cobor cel mijlociu i fcu i el ca cel
dinti, atta numai c se ls ceva mai n
jos.

ntreb ea; aici este moia a trei frai


zmei, care ne-a rpit de la prinii notri,
i suntem trei surori i fete de mprat de
pe trmul de unde eti tu.

Acum e rndul meu s m las n


prpastie, zise Prslea, vznd c fraii
cei mari se codesc; cnd voi mica
frnghia, voi mai mult s m lsai n
jos; i dup ce vei vedea c frnghia nu
se mai duce la vale, s punei paznici, s
pzeasc i, cnd va vedea c frnghia se
mic de lovete marginile groapei, s o
tragei afar.

Atunci el povesti n scurt toat


istoria cu merele, cum a rnit pe ho i
cum a venit dup dra sngelui pn la
groapa pe unde s-a lsat n jos la ea. i o
ntreb ce fel de oameni sunt zmeii aceia
i dac sunt voinici.

Se ls i cel mai mic din frai i, de


ce mica frnghia d-aia l lsa mai jos,
i-l lsar, i-l lsar, pn ce vzur c
frnghia nu mai sta ntins, cum este
cnd are ceva atrnat de captul ei.
Atunci fraii inur sfat i ziser:
S ateptm pn ce vom vedea
dac face vreo izbnd, i atunci ori bine
ori ru de va face, s-l pierdem, ca s ne
curim de unul ca dnsul care ne face de
ruine.

Ea i spuse apoi c fiecare din zmei


i-a ales cte una din ele i le tot silete
s-i ia de brbai, iar ele se tot
mpotrivesc cu fel de fel de vorbe,
cerndu-le cte n lun i n soare, i ei
se fac luntre i punte de le mplinesc
toate voile.
Ei sunt n adevr voinici, adog
ea, ns cu vrerea lui Dumnezeu poate i
vei birui. Dar pn una alta ascunde-te,
vai de mine! undeva, s nu dea zmeul
peste tine n casa lui, c e nbdios i se
face leu-paraleu. Acum e timpul cnd are
s vin la prnz, i are obicei de arunc
buzduganul cale de un conac i lovete
n u, n mas i se pune n cui.

Prslea ajunse pe trmul cellalt, se


uit cu sfial n toate prile, i cu mare
mirare vzu toate lucrurile schimbate;
pmntul, florile, copacii, lighioni altfel
fptuite erau p-acolo. Deocamdat i cam
fu fric, dar, mbrbtndu-se, apuc pe
un drum i merse pn dete de nite
palaturi cu totul i cu totul de aram.

N-apuc s isprveasc vorba, i se


auzi ceva c uier, c lovete n u, n
mas, i buzduganul se art i se aez
n cui. Dar Prslea lu buzduganul, l
azvrli napoi mai departe dect l
azvrlise zmeul; i, cnd era prin dreptul
lui, l atinse pe umere.

Nevznd nici pui de om pe care


s-l ntrebe cte ceva, intr n palat, ca s
vaz cine locuia acolo. n pragul uei l
ntmpin o fat frumuic, care zise:

Zmeul, speriat, sttu n loc, se uit


dup buzdugan, se duse de-l lu i se
ntoarse acas. Cnd era la poart,
ncepu s strige:

Mulumesc lui Dumnezeu c


ajunsei s mai vz om de pe trmul
nostru. Cum ai ajuns aice, frate, l

Hm! hm! aici miroase a carne


de om de pe trmul cellalt; i, vznd
pe fiul de mprat ce-i ieise nainte, i

zise: Ce vnt te-a adus pe aici, omule, ca


s-i rmie oasele pe alt trm?
Am venit ca s prinz pe furii
merelor de aur ale tatlui meu.
Noi suntem, i zise zmeul; cum
vrei s ne batem? n buzdugane s ne
lovim, n sbii s ne tiem, ori n lupt s
ne luptm?
Ba n lupt, c e mai dreapt,
rspunse Prslea.
Atunci se apucar la trnt, i se
luptar i se luptar, pn cnd zmeul
bg pe Prslea n pmnt pn la
glezne; iar Prslea se opinti o dat, aduse
pe zmeu i, trntindu-l, l bg n pmnt
pn n genunchi i-i i tie capul.
Fata, cu ochii plini de lacrmi, i
mulumi c a scpat-o de zmeu, i-l rug
s-i fie mil i de surorile ei.
Dup ce se odihni vreo dou zile,
porni, dup povaa fetei, la sor-sa cea
mijlocie care avea palaturile de argint.
Acolo, ca i la cea mare, fu priimit
cu bucurie; fata l rug s se ascunz; iar
el nu voi; ci, cnd veni buzduganul s se
aeze n cui, pe care l aruncase zmeul ei
cale de dou conace, el l arunc mult
mai ndrt, izbind i pe zmeu n cap;
iar zmeul veni turburat, se lupt cu
Prslea ca i frate-su cel mare, i
rmase i el mort.
Fata, dup ce i mulumi, l povui
cum s fac ca s scape din robie i pe
sora lor cea mai mic.
Dei e mai puternic, zise fata,
dect fraii lui pe care i-ai omort, dar cu
ajutorul lui Dumnezeu i mai ales c e i

cam bolnav din lovitura ce i-ai dat cu


sgeata cnd a vrut s fure merele,
ndjduiesc c-i vei veni de hac.
O sptmn ntreag se desftar
mpreun cu amndou fetele, i Prslea
odihnindu-se de ostenelile ce ncercase,
porni i ctre zmeul de al treilea.
Vznd palaturile de aur n care
locuia zmeul cel mic, rmase cam pe
gnduri, dar, lundu-i inima n dini,
intr nuntru.
Cum l vzu, fata l rug ca pe
Dumnezeu s o scape de zmeu, care,
zicea ea, e otrt ca, ndat ce se va face
sntos bine, s o sileasc oricum s se
nsoeasc cu dnsul.
Abia isprvise vorba i buzduganul,
izbind n u i n mas, se puse n cui.
Prslea ntreb ce putere are zmeul i i
spuse c arunc buzduganul cale de trei
conace; atunci el arunc i mai departe,
lovindu-l n piept.
Zmeul, turbat de mnie, se ntoarse
numaidect acas.
Cine este acela care-a cutezat s
calce hotarele mele i s intre n casa
mea?
Eu sunt, zise Prslea.
Dac eti tu, i rspunse zmeul,
am s te pedepsesc amar pentru
nesocotina ta. Cum ai vrut, venit-ai;
dar nu te vei mai duce cum vei voi.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, i
rspunse Prslea, am eu ac i de cojocul
tu.

Atunci se nvoir s se ia la lupt


dreapt,
i se luptar
i se luptar,
zi de var
pn seara;
iar cnd fu pe la nmiez, se fcur
amndoi dou focuri i aa se bteau; un
corb ns le tot da ocol, croncnind.
Vzndu-l, zmeul i zise:
Corbule, corbule! ia seu n
unghiile tale i pune peste mine, c-i voi
da strvul sta ie.
Corbule, corbule! i zise i
Prslea, dac vei pune peste mine seu, eu
i voi da trei strvuri.
Unde d Dumnezeu s caz o
asemenea tifl peste mine! Mi-a stura
slaul ntreg.
Adevr griete gura mea, i
rspunse Prslea.
Corbul, fr a mai ntrzia, aduse n
unghiile sale seu, puse peste viteazul
Prslea, i prinse mai mult putere.
Ctre sear zise zmeul ctre fata de
mprat, care privea la dnii cum se
luptau, dup ce se fcuser iar oameni:
Frumuica mea, d-mi niic ap
s m rcoresc, i-i fgduiesc s ne
cununm chiar mine.
Frumuica mea, i zise i Prslea,
d-mi mie ap, i-i fgduiesc s te duc

pe trmul nostru i acolo s ne


cununm.
S-i auz Dumnezeu vorba,
voinice, i s-i mplineasc gndul! i
rspunse ea.
Fata de mprat dete ap lui Prslea
de bu i prinse mai mult putere; atunci
strnse pe zmeu n brae, l ridic n sus
i, cnd l ls jos, l bg pn n
genunchi n pmnt; se opinti i zmeul,
ridic i el n sus pe Prslea i, lsndu-l
jos, l bg pn n bru; puindu-i toate
puterile, Prslea mai strnse o dat pe
zmeu de-i pri oasele i, aducndu-l, l
trnti aa de grozav, de l bg pn n
gt n pmnt i-i i tie capul; iar
fetele, de bucurie, se adunar
mpregiurul lui, l luau n brae, l
srutau i i ziser:
De azi nainte frate s ne fii.
i spuser apoi c fiecare din
palaturile zmeilor are cte un bici, cu
care lovete n cele patru coluri ale lor i
se fac nite mere. Aa fcur, i fiecare
din fete avur cte un mr. Se pregtir,
deci, s se ntoarc pe trmul nostru.
Ajungnd la groap, cleten
frnghia de se lovi de toate mrginile
groapei. Paznicii de sus pricepur c
trebuie s trag frnghia. Se puser la
vrtejuri i scoaser pe fata cea mare cu
mrul ei de aram.
Ea, cum ajunse sus, art un rvel
ce-i dase Prslea, n care scria c are s
ia de brbat pe frate-su cel mai mare.
Bucuria fetei fu nespus cnd se
vzu iar pe lumea unde se nscuse.

Lsar din nou frnghia i scoase i


pe fata cea mijlocie, cu mrul ei cel de
argint i cu o alt scrisoare, n care o
hotra Prslea de soie fratelui celui
mijlociu.
Mai lsar frnghia i scoase i pe
fata cea mic: aceasta era logodnica lui
Prslea; ns mrul ei cel de aur nu-l
dete, ci l inu la sine.

Vino ncoa, omule viteaz, s te


ascundem aici, c, de te va vedea mama
noastr, te nghite de bucurie.
Traser o pan de la unul din pui il ascunser n ea.
Cnd veni zgripsoroaica i vzu
grmada aia mare de bucele de balaur,
ntreb pe pui, cine le-a fcut st bine?

El simise de mai-nainte c fraii si


i poart smbetele i, cnd se mai ls
frnghia ca s-l ridice i pe el, dnsul
leg o piatr i puse cciula deasupra ei,
ca s-i cerce; iar fraii dac vzur
cciula, socotind c este fratele loc cel
mic, slbir vrtejile i dete drumul
frnghiei, care se ls n jos cu mare
iueal, ceea ce fcu pe frai s creaz c
Prslea s-a prpdit.

Mam, ziser ei, este un om de pe


trmul cellalt i a apucat ncoa spre
rsrit.

Luar, deci, fetele, le duser la


mpratul, i spuser cu prefcut
mhnire c fratele lor s-a prpdit, i se
cununar cu fetele, dup cum rnduise
Prslea. Iar cea mic nu voia cu nici un
chip s se mrite, nici s ia pe altul.

Spunei-mi drept, le zise, ncotro


s-a dus.

Prslea, care edea doparte, vzu


piatra care czuse cu zgomot, mulumi
lui Dumnezeu c i-a scpat zilele i se
gndea ce s fac ca s ias afar. Pre
cnd se gndea i se plngea dnsul, auzi
un ipt i o vietare care i mplu inima
de jale; se uit mpregiur i vzu un
balaur care se ncolcise pe un copaci i
se urca s mnnce nite pui de zgripsor.
Scoase paloul Prslea, se repezi la
balaur i numaidect l fcu n bucele.
Puii, cum vzur, i mulumir i-i
ziser:

M duc, le zise ea, s-i


mulumesc.
Ea porni ca vntul nspre partea
ncotro i spusese puii c a apucat omul.
Dup cteva minute, se ntoarse:

Spre apus, mam.


i ntr-o bucat de vreme, ca de
cnd ncepui s v povestesc, strbtu
cele patru pri ale trmului de jos i se
ntoarse cu deert. Ea ceru ca
numaidect s-i spuie. n cele mai de pe
urm, i ziser puii:
Dac i l-om arta, mam, ne
fgduieti c nu-i vei face nimic?
V fgduiesc, dragii mei.
Atunci ei l scoaser din pan i l
artar; iar ea, de bucurie, l strnse n
brae i ct p-aci era s-l nghi, dac nu
l-ar fi acoperit puii.
Ce bine vrei s-i fac i eu, pentru
c mi-ai scpat puii de moarte?

S m scoi pe trmul cellalt,


rspunse Prslea.
Greu lucru mi-ai cerut, i zise
zgripsoroaica; dar pentru c ie i sunt
datoare mntuirea puilor mei, m
nvoiesc la asta. Pregtete 100 oca de
carne fcut bucele de cte o oca una,
i 100 pini.
Fcu ce fcu Prslea, gti pinile i
carnea i le duse la gura groapei.
Zgripsoroaica zise:
Pune-te deasupra mea cu merinde
cu tot i, de cte ori oi ntoarce capul, smi dai cte o pine i cte o bucat de
carne.
Se aezar i pornir, dndu-i, de
cte ori cerea, pine i carne. Cnd era
aproape, aproape s ias deasupra,
pasrea uria mai ntoarse capul s-i
mai dea demncare; dar carnea se
sfrise. Atunci Prslea, fr s-i piard
cumptul, trase paloul i-i tie o bucat
de carne moale din coapsa piciorului de
sus i o dete zgripsoroaicei.
Dup ce ajunser deasupra i vzu
c Prslea nu putea s mble, i zise
zgripsoroaica:
Dac nu era binele ce mi-ai fcut
i rugciunea puilor mei, mai c te
mncam. Eu am simit c carnea care
mi-ai dat n urm era mai dulce dect cea
de mai nainte, i n-am nghiit-o; ru ai
fcut de mi-ai dat-o.
Apoi o dete afar dintr-nsa, i-o
puse la loc, o unse cu scuipat de al su,
i se lipi. Atunci se mbriar, i
mulumir unul alteia, i se desprir; ea
se duse n prpastia de unde ieiser i
Prslea plec ctre mpria tatlui su.

Plecnd ctre oraul n care locuia


prinii i fraii si, mbrcat fiind n
haine proaste rneti, ntlni nite
drumei i afl de la dnii c fraii lui au
luat de soii pe fetele care le-a trimis el,
dup cum le hotrse nsui, c prinii
lui erau foarte mhnii de pieirea fiului
lor celui mai mic, c fata cea mic e
mbrcat n negru i-l jelete i c nu
voiete a se mrita nici n ruptul capului,
mcar c a peit-o mai muli fii de
mprat; c acum, n cele din urm, fraii
lui i-a adus un ginere prea frumos i c o
silesc cu toii s-l ia i c nu se tie de va
putea scpa.
Prslea, auzind de toate acestea, nu
puin s-a ntristat n sufletul lui i, cu
inima nfrnt, a intrat n ora. Mai
cercetnd n sus i n jos, afl c fata a
zis mpratului c, dac voiete s o
mrite cu tnrul care i-l aduser, s
porunceasc a-i face i a-i aduce la
odoare o furc cu caierul i fusul cu totul
de aur i s toarc singur, fiindc aa i
fcuse i zmeul i asta l plcea mult.
Mai afl c mpratul chemase pe
starostea de argintari i-i poruncise
zicndu-i:"Iat, de azi n trei sptmni
s-mi dai gata furca care o cere fata mea
cea mic; c de unde nu, unde-i stau
picioarele, i va sta i capul"; i bietul
argintar se ntoarse acas trist i
plngnd.
Atunci Prslea se duse de se bg
ucenic la argintar.
Prslea, tot vznd pe stpnu-su
vitndu-se fiindc nu izbutise a face
furca dup porunceal, i zise:
Stpne, te vz trist c nu poi s
faci furca ce i-a poruncit mpratul, iat,
mai sunt trei zile pn s se mplineasc

sorocul ce i-a dat; las-m pe mine s o


fac.
Argintarul l goni, zicndu-i:
Ati meteri mari n-au putut s o
fac, i tocmai un treneros ca tine s o
fac?
Dac nu-i voi da furca de azi n
trei zile, rspunse Prslea, s-mi faci ce
vei voi.
Atunci se nvoir a-i da o odaie s
lucreze numai Prslea singur, i pe
fiecare noapte s-i dea cte o tristu de
alune i cte un pahar de vin bun.
Argintarul i ducea grija, fiindc,
ascultnd pe la ue, n-auzea alt dect
cum sprgea la alune pe nicoval! Iar
cnd fu a treia zi, el iei dis-de-diminea
din odaie cu furca pe tav, pe care o
scosese din mrul zmeului, ce era la
dnsul, i o dete argintarului ca s o duc
fetei mpratului.

Iar mpratul chem ndat pe


argintar i-i porunci s-i fac o cloc cu
pui cu totul i cu totul de aur, i-i dete
soroc de trei sptmni, i dac nu i-o
face-o, unde i st picioarele i va sta i
capul.
Argintarul, ca i de-lalt rnd, se
ntoarse acas trist; despreui ca i ntia
oar pe Prslea, care l ntrebase i de
ast dat; iar dac se neleser la
cuvinte, se nvoir i lucrul se i svri
cu bine.
Cnd vzu argintarul cloca
cloncnind i puii piuind, cu totul i cu
totul de aur i ciugulind mei tot de aur,
nelese c trebuie s fie lucru miestru.
Argintarul lu cloca, o duse la
mpratul, iar mpratul, dup ce se
minun ndestul de frumuseea i
gingia lor, o duse fetei i-i zise:
Iat, i s-au mplinit toate voile;
acum, fata mea, s te gteti de nunt.

Argintarul nu mai putea de bucurie,


i-i fcu un rnd de haine; iar pe la
nmiez, cnd venise slujitorii
mpratului ca s-l chele la palat, el se
duse i i dete furca care torcea singur.

Tat, i mai zise fata, cine a fcut


aste dou lucruri trebuie s aib i mrul
de aur al zmeului; poruncete, rogu-te,
argintarului s aduc pe meterul care lea fcut.

Dup ce mpratul se minun de


frumuseea ei, dete argintarului doi saci
de bani.

Primiind porunca asta, argintarul se


nfi mpratului rugndu-l s-l ierte
i zicndu-i:

Fata, cum vzu furca, i trecu un


fier ars prin inim; ea cunoscu furca i
pricepu c Prslea cel viteaz trebuie s fi
ieit deasupra pmntului. Atunci zise
mpratului:

Cum o s aduc naintea mrieitale pe meter, fiindc este un om prost


i trenros i nu este vrednic s vaz
luminata fa a mriei tale.

Tat, cine a fcut furca poate smi fac nc un lucru pe care mi l-a adus
la odoare zmeul.

mpratul porunci s-l aduc


oricum ar fi.

Atunci argintarul, dup ce puse de


spl pe Prslea i-l curi, l mbrc n
nite haine noi i-l duse la mpratul;
iar mpratul l nfi fetei.

sgeile n sus i, cnd czur, ale frailor


celor mai mari le czur drept n
cretetul capului i-i omorr, dar a celui
mai mic i czu dinainte.

Cum l vzu fata, l i cunoscu. Ea


nu putu s-i ie lacrmile care o
podidiser, de bucurie mare ce avu, i
zise mpratului:

Iar dac ngropar pe fraii cei mai


mari, fcur nunt mare i Prslea lu pe
fata cea mic. Toat mpria s-a
bucurat c le-a adus Dumnezeu sntos
pe fiul cel mai mic al mpratului i se
mndrea, flindu-se, de vitejiile ce
fcuse el; iar dup moartea ttne-su
se sui el n scaunul mpriei, i
mpri n pace de atunci i pn n ziua
de astzi, de or fi trind.

Tat, acesta este viteazul care ne-a


scpat din mna zmeilor.
i, dnd n genunche, i srut
minile i pe fa i pe dos.
Lundu-i seama bine mpratul, l
cunoscu i dnsul, mcar c foarte mult
se schimbase. l mbri i-l srut de
sute de ori. Dar el tgduia.

Trecui i eu pe acolo
i sttui de m veselii la nunt, de unde
luai
O bucat de batoc,

n cele mai din urm, inima lui


nduioit de rugciunile tatlui su, ale
mamei sale i ale fetei care rmsese n
genunche rugndu-l mrturisi c n
adevr el este fiul lor cel mai mic.
Prslea le povesti apoi toat istoria
sa, le spuse i cum a ieit deasupra
pmntului i le art i mrul de aur al
zmeului.
Atunci mpratul, suprat, chem pe
feciorii lui cei mai mari; dar ei, cum
vzur pe Prslea, o sfeclir. Iar
mpratul ntreb pe Prslea cum s-i
pedepseasc. Viteazul nostru zise:
Tat, eu i iert i pedeapsa s o ia
de la Dumnezeu. Noi vom iei la scara
palatului i vom arunca fiecare cte o
sgeat n sus i Dumnezeu, dac vom fi
cineva greii, ne va pedepsi.
Aa fcur. Ieir cte trei fraii n
curte, dinaintea palatului, aruncar

-un picior de iepure


chiop,
i nclecai p-o ea,
i v-o spusei dumneavoastr aa.

Cum s-a stricat prietenia dintre


caine si pisica scrisa de
Alexandru Mitru.
Prietenia cea adevarata nu se
spune cu vorbe, ca vorbele
zboara, se arata cu fapte, ca
faptele raman.
Si mai lesne te aperi de dusman,
decat de acela ce zice ca tie prieten si umbla numai cu
ganduri necurate!
Se povesteste ca ar fi fost odata
prieteni cainele si pisica.
E drept ca-i mult de-atunci ... E
mult ... Din vremea cand
nici cainele si nici pisica nu
traiau inca pe langa om.
Erau salbaticiuni. Locuiau
prin padure.
Pisica se apropiase in acel timp
de caine si, miorlaind
subtire, il indemnase:
- Nu vrei sa fim prieteni buni? Sa
vanam laolalta, sa stam intrun barlog, sa impartim
prada? Nu vrei?
Cainele a latrat scurt si s-a invoit.
Au intins si-o masa ca sa
lege prietesug. Le-au cantat
si lautari: o pupaza si niste
greieri.
- O sa vanam pe rand! a spus
pisica. Intai e randul tau ...
Si sa vezi sa te intorci cu
prada buna. Eu o sa am in
vremea
asta
grija
de
gospodarie.
Cainele a plecat sa vaneze. Pisica
s-a asezat si a inceput sa
toarca.
N-o batea vantul, n-o uda ploaia.
Sta si-astepta sa vina
cainele cu prada.

Si

cainele umbla, alerga prin


padure, peste coclauri si
peste tot. ...
Deodata, i-a iesit in cale o capra. A
inceput s-o latre si s-o
goneasca spre barlog.
A auzit pisica latratul cainelui si
tropotul caprei. Le-a iesit
inainte,
prefacandu-se
obosita:
- Vai, grele mai sunt treburile
gospodariei! ...
- Nici eu n-am stat degeaba, vezi
bine! a zis cainele, privind
cu multumire capra ce
behaia speriata.
A bagat capra in barlog si a vrut
sa se odihneasca.
- Ce, crezi ca merge asa? ... a
inceput sa miorlaie pisica,
batand pamantul cu coada.
Du-te-n padure si mai
vaneaza. Ne trebuie bucate
pentru iarna. Nu-i vreme de
pierdut ... Asa ti-e prietenia?
Eu trudesc din greu cu
gospodaria, tu vii doar cu o
capra si te asezi la odihna ...
Nu, baiete. Hai si porneste
la treaba!
Asa miorlaia pisica, ca-l durea
capul pe bietul caine! ... Si-a
bagat coada intre picioare
si a inceput sa-i ceara
iertare c-a suparat-o.
Pana
la
urma,
pisica
s-a
induplecat sa-l ierte. Iar
cainele a plecat din nou la
vanatoare.
Dar inainte de a pleca, a spus:
- Nu te supara. De vrei, mulge
capra ... Mi-e pofta de niste
lapte!

- Numai la mancare ti-e gandul - la


certat
la
treaba
nicidecum ... Hai, pleaca, nu
mai
pierde
timpul
de
pomana!
A plecat bietul caine. Ce sa faca?
A colindat padurea in lung
si-n lat. A scotocit tufis
dupa tufis. S-a luat dupa un
iepure, l-a fugarit ... dar
iepurele a pierit. A latrat
catre o cotofana, cu gand so sperie sa cada jos, dar
cotofana a deschis pliscul
mare, a ras de el si a zburat.
Se innopta. Printre copaci abia se
mai zarea o palpaire de
lumina.
Ii era rusine cainelui sa vina acasa
fara nicio prada. Ii era de
gura pisicii ...
Dar n-avea ce sa faca. A luat-o
spre barlog ... Nu era greu
sa afle prin intuneric unde-i
barlogul. Acolo, la intrare,
sta pisica. Ochii ei verzi, rai,
strapungatori, luceau ca
doua luminite. Era satula.
De cum plecase din nou
cainele la vanatoare, se
repezise
la
capra.
O
mulsese, mancase laptele,
se
saturase.
Se
asezase
apoi
la
gura
barlogului, privind la stele,
lingandu-se
alene
pe
mustati, torcand ...
Frumoasa-i viata cand stii sa ti-o
traiesti!
isi
zicea
ea
multumita. Si mai ales cand
ai un prost de caine langa
tine".

Pe cand sedea asa, iata, il vede si


pe caine. Se strecura incet
printre copaci, cu coada
intre picioare si cu spinarea
incovrigata de rusine.
- Pe unde ai fost, nemernicule? a
inceput sa-l certe pisica. Ai
fost la crasma ori la vreo
petrecere? Te vad venind pe
trei carari. Vanatul l-ai lasat
in plata lui! Asa ti-e felul! De
asta imi esti? ... Sarmana,
sarmanica de mine, si eu
care te astept flamanda si
trudita aici acasa! ...
A inceput si bietul caine sa
lacrimeze de mila ei. S-a
dezvinovatit cum a putut. A
cerut iertaciune ca nu este
mai vrednic.
- Sa bem lapte! a spus el.
- Lapte? s-a mirat pisica. De unde
lapte?
- Pai, n-am vanat eu azi in zori o
capra? a intrebat cainele.
- Ba da!
- Si n-am adus-o la barlog?
- Adevarat!
- Si n-a ramas sa mulgi tu capra,
sa bem lapte?
- De care lapte tot vorbesti? s-a
facut pisica ca nu-si aduce
aminte.
- Pai, n-am vanat dimineata o
capra? a inceput iar sa
spuna cainele, cam suparat.
- Asa e.
- Si n-am adus-o la barlog?
-Ba da.
- Si n-a ramas s-o mulgi?
- Adevarat! a miorlait pisica,
socotind iute ce sa mai
raspunda.
- Pai, unde e laptele pe care l-ai
muls?

- Laptele? ... Care lapte? ... A! ...


Laptele caprei?
- Da, da.
- Cu laptele de capra s-a intamplat
asa! Au venit niste soareci
flamanzi ...
Spunand cuvintele acestea, pisica
si-a sters o lacrima cu
coada.
- Si mai departe?
- Au venit soarecii si m-au rugat
sa le dau sa manance
ceva ... Tu stii ca sunt
miloasa. Le-am dat lor
laptele. Credeam c-ai sa
aduci si tu vreo prada in
seara asta din padure ... Dar
tu ... tu esti nevrednic.
- Sa mancam capra! a indraznit sa
ingaime cainele.
- Capra e pentru iarna, a sarit
pisica la caine cu ghearele.
Sa nu te atingi de ea. O fac
pastrama pentru timpuri
grele. Si cum s-o lumina de
ziua, sa pleci iar la vanat. Sa
nu te intorci acasa fara
prada. Altminteri, s-a sfarsit
cu tine.
A plecat cainele in zori iarasi la
vanatoare.
A
alergat
incoace, a alergat incolo ...
Acasa, pisica a sarit la gatul
caprei. A doborat-o si a
inceput s-o manance.
Manca si se-odihnea.
Nu avea nicio grija.
Frumoasa-i viata cand stii sa ti-o
traiesti! ... se gandea ea. Si
mai ales cand ai pe langa
tine un prost de caine.
Iar cainele, in vremea asta, gonea
pe ploaie, gonea pe vant,
cauta vreo prada s-o aduca
acasa, sa scape de gura
pisicii.

Da' fie ca se apropia iarna si se


trageau
salbaticiunile-n
bargoluri si-n vizuini, fie ca
se zvonise prin padure ca
umbla cainele la vanatoare,
nu se mai gasea nimic,
nicio prada.
A umblat multa vreme, multa
vreme, zadarnic. Abia-si mai
tragea sufletul de istovit, si
burta-i sta lipita de spinare.
Nemaiavand alta ce face, s-a dus
acasa, cu gand sa mai ceara
o data iertare pisicii. S-o
roage sa-i dea numai o
inghititura de pastrama. Si,
cum o prinde oleaca de
putere, sa poata pleca iar la
vanatoare.
- Nemernicule - a tipat pisica unde-i vanatul? Ce mi-ai
adus?
I-a spus cainele c-are ghinion. Ca
n-a gasit nimic prin padure.
Sa-i dea numai o inghititura
de pastrama.
- Care pastrama? a facut pisica pe
uimita.
- Pastrama de capra! a raspuns
cainele.
- De care capra tot vorbesti?
- Capra pe care am vanat-o si am
adus-o la barlog. Laptele ei
l-ai dat soarecilor! N-ai zis
ca ai s-o faci pastrama
pentru iarna?
- Am zis.
- Atunci unde-i pastrama?
- De ce pastrama tot vorbesti? a
incercat din nou pisica sa
faca pe mirata.
Dar cainele a inteles-o de data
asta pe sireata. Si-a ranjit
coltii.

- A! ... Pastrama? s-a facut pisica


dintr-o data ca isi aduce
aminte. Sa vezi, au venit
soarecii la mine, m-au legat
fedeles
si
au
mancat
pastrama. Atunci cand esti
prea bun, isi bat toti joc de
tine! ...
A alergat degraba cainele la
soareci:
- Ati cerut lapte de la pisica? Ati
mancat voi pastrama?
- Noi? au zis soarecii in cor. Te
minte pisica. Nu stim gustul
de lapte si nici pe cel de
pastrama! ...
S-a intors cainele acasa. A inhatato pe pisica de ceafa si-a
tabacit-o. (De vrei sa te
muste cainele, intarata-l! ...)
A inceput pisica sa-l zgarie
pe caine si sa-l stucheasca
intre ochi.
S-au batut bine. S-au tavalit unul
pe altul prin toata padurea.
Si tot asa, batandu-se, s-au
fugarit pana intr-un sat.
Aici, i-au vazut oamenii, i-au
despartit. Pe caine l-au
legat in lant si pe pisica au
varat-o in bucatarie. Sa n-o
mai muste cainele. Si nici
sa nu-l mai stucheasca pe
dulau, sa nu-i mai sara-n
ochi.
Dar ei nu si-au uitat necazul pana
astazi. Cand se intalnesc,
cainele
latra
si
cere
pastrama, ii cere laptele, o
inhata si o musca. Pisica il
stucheste intre ochi, il
zgarie, miorlaie si-l face
lenes si nevrednic.

Si tot de-atunci, de cand au dat-o


soarecii de gol, pisica ii
starpeste unde-i afla ... ii
cauta, ii mananca si le
spune:
- De nu m-ati fi dat voi de gol, siacum mi-aducea cainele
mancare, ma odihneam, nu
aveam nicio grija. Asa am
sa va inghit pe voi ... Ca sa
va saturati ...
Iar puii lor, copii si nepoti, au
ramas sa se dusmaneasca
pe vecie.
Sau, cum s-ar spune cu alta
vorba: parintii au mancat
agurida, copiilor li s-au
strepezit dintii.

Fetita cu chibrituri
de: Andersen, Hans Christian

Fetita cu chibriturile Era frig cumplit si se facea noapte. Era cea


din urma noapte a anului, noaptea de Anul Nou! Pe frigul si pe
intunericul acesta mergea pe strada o fetita saraca, desculta si cu
capul gol. Avusese ea pantofi cand plecase de-acasa, dar ce folos!
Erau prea mari pentru dansa; ii purtase mai intai mama-sa si
fiindca erau asa de mari, fetita i-a pierdut cand s-a grabit sa treaca
strada, din pricina ca tocmai veneau in goana doua trasuri. Un
pantof nu-l mai gasise, iar pe celalalt l-a sterpelit un baietas; zicea
ca are sa-l faca leagan cand are sa aiba si el copii. Si acum, saraca
fetita mergea desculta si piciorusele ei erau vinete de frig.
Ducea intr-un sort vechi o multime de cutii de chibrituri si o cutie
in tinea in mana. Toata ziua umblase asa si nu-i daduse nimeni
nici macar un banut. Si-acum era ostenita, flamanda si pe
jumatate ingheta de frig. Fulgii cadeau si se prindeau de parul ei
lung si balai care-i atarna frumos in carlionti pe umeri dar ea
numai la frumusete nu se gandea! Nu mai putea de oboseala si s-a
asezat intr-un ungher intre doua case; una era mai iesita in afara,
asa ca intre doua era un cotlon. Fetita s-a ghemuit strangandu-si
picioarele sub dansa, dar tot frig ii era. Acasa nu indraznea sa se
duca, fiindca nu vanduse nici o cutie de chibrituri si nu capatase
nici un banut macar. Tata-sau avea s-o bata; dealtfel si acasa era
frig, peretii erau sparti si cu toate ca astupase crapaturile cu paie
si cu zdrente, vantul tot razbatea inauntru. Mainile ii erau aproape
tepene de frig. Un chibrit ar fi strasnic acum; ce-ar fi sa scoata
unul, sa-l aprinda si sa-si incalzeasca degetele? A scos un chibrit
si l-a aprins.
Ce frumos ardea! Era o flacara calda si limpede ca o lumanarica,
o minunata lumanarica. Si deodata fetitei i s-a parut ca sade in
fata unei sobe mari de tuci, cu picioarele de alama si cu tacam de
alama; in soba era un foc zdravan si fetita isi atinse picioarele sa
si le incalzeascadar flacara se stinse si soba pierisi fetita se

trezi tinand intre degete chibritul ars. A mai aprins unul si iar s-a
facut lumina. Zidul, acolo unde era luminat, s-a facut straveziu ca
un geam. Pe geam fetita vazu o odaie cu masa pusa; pe fata
stralucitor de alba erau farfurii de portelan si in mijloc, pe o
farfurie, era o coscogeamite gasca fripta, umpluta cu prune si
mere, din care ieseau aburii.
Si ce era mai minunat decat toate, gasca a sarit din farfurie, a
inceput sa umble pe jos, leganandu-se, cu furculita si cu cutitul
infipte in spate, si s-a indreptat chiar catre fetita. Dar deodata
chibritul s-a stins si n-a mai ramas decat zidul gros si rece. A mai
aprins un chibrit. Si deodata s-a vazut stand langa un pom de
Craciun. Era mai mare si mai frumos decat acela pe care-l zarise
pe geam la negustorul cel bogat. Pe crengile verzi erau o multime
de lumanari aprinse si erau agatate poze colorate ca acelea din
vitrinele magazinelor. Fetita a ridicat bratele in sus si chibritul
s-a stins.
Lumanarile s-au inaltat tot mai sus si deodata fetita a vazut ca nu
mai erau lumanari, erau stelele sus pe cer; una din ele a cazut,
lasand in urma ei o dara de lumina. - Acum moare cineva! a zis
fetita. Bunica-sa, singura fiinta de pe lume care o iubise si pe
dansa, si care acum era moarta, ii spusese odata: Cand cade o
stea, se urca un suflet la cer. Fetita a mai aprins un chibrit si
flacara a facut lumina de jur imprejur; si in lumina stralucitoare sa ivit bunica, stralucind si ea, cu zambetul ei bun si bland. Bunicuta! a strigat fetita. Ia-ma, ia-ma cu tine!
Stiu ca ai sa pleci si tu cand se stinge chibritul, tot asa cum a
plecat si soba cea calda, si gasca cea fripta, si pomul cel frumos!
Si repede a aprins si celelalte chibrituri care mai erau in cutie,
fiindca voia s-o mai tie pe bunica-sa, sa nu plece. Si chibriturile
au dat o lumina asa de mare, ca se vedea mai bine decat ziua.
Niciodata nu fusese mai frumoasa bunica; a luat-o in brate pe
fetita si amandoua s-au inaltat in stralucire si bucurie, si fetitei
acum nu-i mai era frig, nici frica; era in cer. A doua zi dimineata,
in ungherul dintre cele doua case, fetita cu obrajii rosii si zambet
pe buze zacea moarta, degerata de frig, in cea din urma noapte a
anului.
Zorii Anului Nou s-au ridicat deasupra trupsorului mort, langa
care erau imprastiate o multime de cutii de chibrituri, una din ele
cu toate chibriturile arse. A vrut sa se incalzeasca; ziceau
oamenii. Dar nimeni nu stia ce frumuseti vazuse ea si in ce
stralucire intrase si ce bucurie mare ii adusese Anul Nou!

Frumoasa adormit
de Fraii Grimm
A fost odat, n vremurile de
demult, a fost un mprat i-o
mprteas, i cum nu se ndurase
soarta s le hrzeasc un urma, nu
trecea zi n care s nu se tnguie
amndoi: "Ct de goal ne e casa i ce
fericii am fi de-am avea i noi un
copil!" Dar coconul cel mult dorit se lsa
ateptat de mult vreme

i iat c-ntr-un sfrit, pe cnd


mprteasa se sclda n apa unui ru, o
broasc sri din unde pe prundiul
malului i-i gri astfel:
- Afl, Mria ta, c-i va fi
ndeplinit dorina; cci pn a nu trece
anul, vei aduce pe lume o feti.
i se mplini ntocmai ceea ce spusese
broasca; mprteasa nscu o feti, i
atta era de frumoas fetia, c mpratul
nu-i mai ncpea n piele de bucurie.
Cum voia s se mprteasc i alii din
bucuria lui, Mria sa ddu o mare
petrecere, la care pofti nu numai rudele,
prietenii i cunoscuii, ci i ursitoarele,
ca s le ctige toat bunvoina i grija
fa de soarta copilei.
n toat ara aceea erau treisprezece
ursitoare, dar pentru c mpratul nu
avea dect dousprezece talere de aur n
care s le serveasc bucatele, una din ele
nu fu poftit la osp. Petrecerea se
prznui cu mare strlucire i, cnd fu s
se ncheie, ursitoarele nzestrar copila
cu cele mai alese daruri: una i hrzi s
se bucure de virtute, a doua, de
frumusee, a treia, de bogie i aa, pe
rnd, ursitoarele i druir tot ce-i poate
dori omul pe lumea asta. n clipa cnd
cea de-a unsprezecea ursitoare tocmai i
sfrea urarea, numai ce intr valvrtej
cea de-a treisprezecea. Pasmite, venise

s se rzbune pentru c nu fusese poftit


i ea la serbare. i, fr ca mcar s
arunce cuiva vreo privire, rosti cu un
glas tuntor:
- Cnd va mplini fata cincisprezece
ani, s se-nepe c-un fus i s moar!
Apoi nu mai spuse nici un cuvnt i,
ntorcnd spatele la cei de fa, prsi
sala tronului. Toi ncremeniser de
spaim, dar cea de-a dousprezecea
ursitoare, care nu-i rostise nc urarea, se
apropie de leagn i, fiindc nu-i sta n
putin s ridice blestemul, ci doar s-l
mai ndulceasc, glsui aa:
- Dar s nu fie moart, ci s cad
ntr-un somn adnc, care s in o sut de
ani!
mpratul, care dorea din tot sufletul s-o
fereasc pe iubita sa copil de npasta
blestemului, ddu porunc s se pun pe
foc toate fusele din mprie.
n st timp, fetia cretea i darurile
cu care o nzestraser ursitoarele i
artau roadele cu prisosin: era att de
frumoas, de cuminte, de prietenoas i
de neleapt, c oricine o vedea o
ndrgea pe dat.
Se ntmpl ns ca tocmai n ziua
n care domnia mplinea cincisprezece
ani mpratul i mprteasa s fie dui
de-acas i fata s rmn singur n
palat. Ca s-i treac de urt, lu la rnd
ncperile; zbovi ea prin tot felul de sli
i odi i colind aa, dup pofta inimii,
ceasuri ntregi, pn ce ajunse i la un
turn vechi. Urc scara ngust i
ntortocheat ce ducea sus i se pomeni
n dreptul unei ui micue. n broasc era
vrt o cheie ruginit i cnd o rsuci,
ua sri n lturi i fetei i fu dat s vad

ntr-o cmru o femeie btrn,


btrn, care sta i torcea cu srguin un
fuior de in.
- Bun ziua, btrnico, spuse
domnia, da ce faci aici?
- Iaca, torc i eu! rspunse btrna,
dnd din cap.
- Da ce naiba-i aia de se rsucete
aa de repede? ntreb fata i, lund fusul
n mn, ncerc i ea s toarc.
Dar de-abia-l atinse, c se i mplini
blestemul ursitoarei i domnia se nep
la un deget.
n clipa n care simi neptura, fata
czu pe patul care se afla acolo i se
cufund ntr-un somn adnc. i somnul
sta cuprinse ntreg palatul: mpratul i
mprteasa, care tocmai atunci se
ntorseser acas i intraser n sala
tronului, adormir pe loc i o dat cu ei
adormi ntreaga curte. Adormir i caii
n grajd, i cinii prin cotloanele curii, i
hulubii pe acoperi, i mutele pe perei;
ba chiar i focul care ardea n vatr i
potoli vpaia i se stinse cu totul.
Friptura ncet de-a mai sfri, iar
buctarul, care tocmai se pregtea s-i
apuce de chic ucenicul, fiindc fcuse o
boroboa, i ddu drumul i adormi i
el. Chiar i vntul i opri suflarea i nici
o frunzuli nu se mai mic n copacii
din preajma palatului.
i ce s vezi: de jur-mprejurul
palatului ncepu s creasc un tufi de
mrcini, ca un gard viu! An de an,
mrciniul se nla tot mai mult i, n
cele din urm, cuprinse toi pereii, pn
la cpriori, ba se mai ntinse i pe
deasupra, de nu mai puteai vedea palatul
defel, nici chiar steagul de pe acoperi.

A mers vestea-n lume despre


frumoasa adormit, cci aa o numeau
toi pe tnra domni; i la cte-un
rstimp se gsea cte-un fiu de crai care
ncerca s strbat prin tufiul de
mrcini i s ptrund pn la palat.
Dar de rzbit n-a rzbit nici unul,
din pricin c mrcinii se prindeau
laolalt ca i cnd ar fi avut nite mini
ghimpoase i nu-i lsau s nainteze
mcar un pas.
Dup amar de ani, prin acele
meleaguri iat c mai veni un fecior de
mprat. i ntlnindu-se el cu un btrn,
acesta-i povesti despre gardul de
mrcini care mprejmuia palatul de
amar de ani i-i mai zise c-n palat o
fiic de crai, frumoas cum nu se mai
afl alta pe lume, dormea somn adnc,
de vreo sut de ani. i c tot de atunci
dorm i mpratul i mprteasa i toi
curtenii i mai tia btrnul, de la
bunicu-su, c se perindaser pe-acolo
muli feciori de mprat care ncercaser
s rzbeasc la palat prin tufriul de
mrcini, dar c toi s-au pierdut fr
urm, agai printre spini, murind de-o
moarte cumplit.
Atunci tnrul i vorbi cu semeie:
- Mie nu mi-e team defel i afl cam s m duc s-o vd pe frumoasa
adormit, chiar de-ar fi s-mi pierd
viaa!
i orict ncerc btrnul cel omenos s-l
abat pe flcu de la acest gnd, nu
izbuti, cci acesta era nenduplecat n
hotrrea lui.
Se nimeri ns c tocmai atunci se
mplineau cei o sut de ani i sosise ziua
n care frumoasa adormit trebuia s se

detepte din somnul ei lung. Cnd


feciorul de mprat se apropie de
tufriul de mrcini, mai-mai nu-i veni
s-i cread ochilor, cci mrcinii se
prefcuser pe dat n puzderie de flori
mari i frumoase, ce se ddeau la o parte
din faa lui, lsndu-l s treac
nevtmat. i dup ce trecea el, crarea
se strngea din nou i florile se
preschimbau iari ntr-un zid ghimpos,
de nestrbtut. n curtea palatului vzu o
mulime de cai i nite ogari care
dormeau pe lespezile de piatr. Pe
acoperi, hulubii dormeau cu cpoarele
vrte sub aripi De-ndat ce intr n
palat, vzu acelai lucru: mutele
dormeau pe perei, iar n buctrie
buctarul inea mna ntins, ca i cum
ar fi vrut s apuce de chic pe ajutorul
su, n timp ce o slujnic edea pe-un
scunel, avnd n fa o gin neagr, pe
care abia apucase s-o jumuleasc de
cteva pene, cu o sut de ani n urm.
i feciorul de crai merse mai
departe, pn ce ajunse n sala tronului.
Aici i gsi pe toi curtenii dormind un
somn ca de plumb iar mai n fund, sus,
pe tron, dormeau mpratul i
mprteasa. Colind el mereu alte i alte
ncperi, fr s se opreasc mcar o
clip. i tot palatul era cufundat ntr-o
tcere aa de adnc, c-i puteai auzi
rsuflarea. n cele din urm, flcul
ajunse n turn i deschise ua cmruei
n care dormea tnra domni. i era
att de frumoas n somnul ei, c
feciorul de mprat nu-i mai putu lua
ochii de la ea i, aplecndu-se, o srut.
Dar de ndat ce-o atinse cu buzele,
frumoasa adormit clipi din gene,
deschise ochii i-l privi cu drag.
Coborr apoi amndoi din turn i, ca la
un semn, mpratul i mprteasa se
trezir i ei i tot atunci se trezir toi

curtenii. Se priveau unii pe alii, mirai,


i mai-mai c nu le venea s-i cread
ochilor. Caii din curte se ridicar i
ncepur s-i scuture coama; ogarii
srir sprinten n sus, dnd vesel din
coad i gudurndu-se; hulubii de pe
acoperi scoaser cpoarele de sub aripi
i, rotindu-i privirile n zare, i luar
zborul spre cmpie; mutele ncepur s
se mite pe perei bzind ntruna; focul
din buctrie se dezmori i-i ntei
vlvtaia; mncarea de pe plit porni s
clocoteasc; friptura prinse iar s sfrie;
buctarul trase o palm zdravn
ucenicului su, care prinse s ipe ca din
gur de arpe; iar slujnica se apuc de
jumulit gina i n-o mai ls din mn
pn nu-i smulse toate penele
Apoi se prznui cu mare strlucire
i alai nunta feciorului de mprat cu
frumoasa adormit i amndoi trir
fericii pn la sfritul zilelor.

Povestea celor trei


purcelui

Citii Cei trei purcelui, dupa o


poveste de Serghei Mihailov.
Triau

odat,
ntr-o
pdure
ndeprtat, trei purcelui.
Trei frai. Semnau att de
tare unul cu cellalt nct
foarte greu i puteai deosebi.
Chiar
i
numele
erau
asemntoare: pe mezin l
chema Nif-Nif, pe mijlociu
Nuf-Nuf, iar pe fratele mai
mare Naf-Naf.
Ct a fost vara de lung, purceluii
s-au zbenguit, jucndu-se prin
iarba verde i bucurndu-se
de cldura soarelui. De o
vreme ncoace ns soarele
ncepu s nu mai nclzeasc
cu aceeai putere, iar la
poalele copacilor se aternu
un
covor
de
frunze
nglbenite. Venise toamna!
- E vremea s ne construim o
csu, spuse ntr-o zi NafNaf, cnd se trezir n zori.

Dar fraii lui nu doreau s se


apuce de munc. Continuau
s s alerge prin pdure.

- Mai avem destul timp pn la iarn


spuse Nif-Nif, mezinul, n
timp ce fcea o tumb.
- Cnd va sosi vremea, am s-mi
construiesc singur o csu
se lud i Nuf-Nuf.
- Cum vrei, le rspunse Naf-Naf. Eu
unul n-am de gnd s atept
ninsoarea ca s m apuc de
lucru. i plec
Pe msur ce treceau zilele, se
fcea tot mai frig. Dar Nif-Nif
i Nuf-Nuf tot nu se ndurau
s se apuce de treab.
Umblau hai-hui prin pdure i
trndveau ct era ziulica de
lung.
- Astzi ne mai jucm, i spuneau ei
din cnd n cnd, dar mine
ne apucm de treab. Dar nu
se
ineau
niciodat
de
promisiune i a doua zi o luau
de la capt: se jucau, opiau
i se ddeau de-a dura.
ntr-o diminea ns, purceluii
vzur c bltoaca cea mare
de lng drum e acoperit cu
o pojghi subire de ghea
i, de-abia atunci, se apucar,
n sfrit, de construit.
Nif-Nif era un mare lene. Aa c se
gndi c ar fi mult mai simplu
dac i-ar ridica o csu din
paie. Fr s aib vreun plan
ori s cear sfatul cuiva, se
apuc de treab. Spre sear
coliba lui era gata!

Nu prea departe, fratele lui, Nuf-Nuf


i construia i el o csu
asemntoare. Numai c a lui
era din nuiele. Nuf-Nuf se
strduia din rsputeri s
isprveasc ct mai repede
cu aceast treab plicticoas.
Btu pari n pmnt, n jurul
lor mpleti nuiele, pe acoperi
aternu ramuri i gata. Hocuspocus! Csua lui fu gata ct
ai bate din palme!
Nici nu sfri bine csua, cnd de
dup tufi ni Nif-Nif.
- Hai s vedem dac Naf-Naf i-a
terminat i el csua! propuse
Nif-Nif. Dup care, purceluii
nu mai sttur prea mult pe
gnduri i o luar la fug spre
casa lui Naf-Naf.
Nif-Nif i Nuf-Nuf l gsir pe fratele
lor lucrnd. i construia o
cas din piatr i crmid,
cu ferestre, obloane i ui din
lemn gros de stejar. Avea tare
mult de lucru.
- Ce construieti acolo? ntreb
amuzat Nuf-Nuf. O cetate?
- Casa purceluului trebuie s fie ca
o cetate, rspunse calm,
fratele cel mare, Naf-Naf.
- i de ce, m rog? ntreb i
mijlociul, Nuf-Nuf. i e fric de
cineva?
- Cu toii ne ferim de lupul cel ru!
- Auzi, se teme de lup! rser Nif-Nif
i Nuf-Nuf. E un fricos!
Cei doi purcelui lenei i glgioi
voiau s l necjeasc pe NafNaf, dar acesta nu i bga n
seam. Continua s lucreze.
Aa c Nif-Nif i Nuf-Nuf plecar s
hionreasc, cntnd prin
pdure.

- Hm! De unde vine zarva asta?


mri suprat lupul cel ru i
flmnd i porni spre locul din
care rsuna guiatul celor doi
purcelui mici i fr minte.
- Ce bleg, Naf-Naf! Auzi, cine a mai
pomenit lupi n pdurea
noastr? zise Nif-Nif, care nu
mai vzuse lupi dect n
crile cu poze.
- i dac ne ntlnim cu el, ce?
coment, viteaz nevoie mare
i Nuf-Nuf. Dac l vd am sl nha de nas. Ha, uite aa!
grohi mijlociul, care nici el nu
mai vzuse un lup viu.
Deodat ns, de dup un copac
gros, apru chiar lupul cel
mare
i
ru. Ochii
i
strluceau ca doi tciuni
ncini, iar colii i erau att de
mari nct nu putea s-i in
gura nchis din cauza lor.
Vzndu-l, Nif-Nif i Nuf-Nuf
se fcur albi ca varul i o
rupser la fug ntr-o clip.
Niciodat nu mai fugiser att
de repede! Fugeau de le
sfriau clciele, ridicnd n
urma lor noriori de praf. NifNif, dup care fugea lupul,
ajunse primul la csua lui din
paie. Intr i se nchise
nuntru.
- Deschide ua! url lupul. De nu, am
s suflu din toate puterile, iar
casa ta se va preface n mici
frme!

Nif-Nif era prea speriat ca s mai


spun ceva. Atunci, lupul nu
mai sttu mult pe gnduri.
Trase adnc aer n piept i
sufl: Fffuuuuu!. O dat, de
dou ori i cnd sufl i a
treia oar casa lui Nif-Nif
zbur n toate direciile,
spulberat parc de un
uragan.
Lupul era ct pe ce s-l nhae pe
mezin, dar Nif-Nif o rupse la
sntoasa. n scurt timp
ajunse la casa purceluului
mijlociu, Nuf-Nuf.
Cei doi frai de-abia apucar s
nchid ua n urma lor, cnd
auzir din nou glasul lupului:
- Gnd la gnd cu bucurie! zise
lupul. Acum am s v mnnc
pe amndoi!
i se porni din nou s sufle. Casa
din surcele a lui Nuf-Nuf ns
era ceva mai rezistent. Dup
dou reprize de suflat se
aplec uor. Dar lupul cel
mare i ru nu se ls aa, cu
una cu dou, ci sufl de patru
ori la rnd. Apoi, cnd sufl i
a cincia oar, casa se prvli.
Doar ua se mai inea printre
drmturi.
Purceluii o rupser din nou la fug
nspimntai.
Alergau
n
goan nebun spre casa
fratelui lor mai mare, Naf-Naf.
Cnd ajunser acolo, mai
mult mori dect vii, Naf-Naf le
ddu drumul nuntru i trase
zvorul dup ei. Ghicise c
fraii lui mai mici sunt urmrii
de lup, dar tia c nu aveau
de ce s se team n casa lui
trainic, din crmid.
Nu trecu mult i auzi o bubuitur n
u:

- Cine-i acolo? ntreb, calm, NafNaf.


- Deschide ua! rcni ct putu de
tare lupul cel mare i ru.
- Nici nu m gndesc! rspunse
Naf-Naf.
- Bine! Atunci am s v mnnc pe
toi trei! url lupul.
Dup care trase adnc aer n piept i
ncepu s sufle. Dar orict
sufla, nici cea mai mic piatr
nu se mica din loc. De atta
efort, lupul se nvineise, dar
csua lui Naf-Naf era de
neclintit.
Suprat, lupul era ct pe ce s
plece. Dar, ridicndu-i capul,
zri hornul de pe acoperi.
- Iat pe unde voi putea intra n
cas! se bucur n sinea lui
lupul.
Mai nti, se cr cu bgare de
seam pe acoperi. Apoi
ncepu s coboare pe horn,
lingndu-se pe bot cu gndul
la purcelui.
Dar Naf-Naf auzi un fsit i vzu
cum cdea funinginea pe
capacul cazanului ce fierbea
pe foc, aa c se pregti s
i
ntmpine
musafirul
nepoftit aa cum se cuvine.
Ddu capacul cazanului la o
parte i atept. Nu trecu mult
timp i lupul, negru ca un
hornar, czu direct n cazanul
cu ap clocotit.
Niciodat n viaa lui nu mai simise o
durere mai mare! Cu un urlet
slbatic, lupul cel mare, ru i
oprit pe deasupra, zbur prin
horn, se rostogoli pe acoperi,
czu pe pmnt i se pierdu
n pdure.
Purceluii rsuflar linitii!

De atunci, cei trei frai Nif-Nif, NufNuf i Naf-Naf au trit


mpreun, n bun nelegere,
sub acelai acoperi. Cel al
csuei trainice, de crmid.