Negrea Cristina Maria

Profesorul ideal

Copilul este cea mai pură și cea mai inocentă ființă din lume. Încă din primele
clipe ale vieții lui, acesta descoperă nenumărate elemente noi cum ar fi simțul olfactiv,
auditiv și vizual, își dezvoltă papilele gustative, devine curios despre obiectele din
jurul său și dorește să interacționeze cu ele, astfel învățând cât de largă și minunată
este lumea în care acesta se află, alături de părinții și restul familiei sale. Orice copil
indiferent de etnie, credință sau oricare alt factor merită să beneficieze de o educație
corectă și bine structurată, deoarece doar prin aceasta el se poate dezvolta într-un adult
responsabil și contribuitor în societatea contemporană.

Pe parcursul vieții, de la copilărie până la bătrânețe, omul este în continuă

dezvoltare. El caută în nesfârșire un răspuns pentru orice întrebare, curiozitate sau
problemă pe care ar putea să o aibă. Acest fapt definește existența noastră, deoarece,
din cauza lui, societatea umană a avut ocazia să realizeze un număr vast de
performanțe. Printre acestea se află invenția roții, a motorului, a tiparului, a diferitelor
dispozitive electronice din viața noastră cotidiană și a multor altele. Cu ajutorul lor,
trecem printr-un proces de modernizare în mod sporit și constant, căutând să ne
alcătuim un mediu cât mai plăcut în care să trăim. Dezvoltarea unei persoane și a unei
societăți se poate realiza, totuși, doar prin educație.

Educația reprezintă transmiterea cunoștințelor din diferite domenii (artistice,

științifice) și a valorilor esențiale acumulate din parcursul omenirii la elevi, cu scopul
de a-i îndruma spre calea corectă a dezvoltării omului. Conceptul de „educație” exista
încă din cele mai îndepărtate vremuri, fiind menționat de filozofi antici cum ar fi
Platon (care definește educația ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi sau de a
dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele”) și Aristotel
(care exprimă faptul că „educația trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar
nu particulare”). Aceasta poate fi regăsită în diferite forme, spre exemplu: experiențele
proprii (care pot fi pozitive sau negative), învățământul preșcolar, primar, gimnazial,
liceal, facultatea, „cei șapte ani de acasă”, educația în domiciliu și multe altele.
Fiecare dintre acestea reprezintă diferite niveluri de educație, fiind împărțite pe de-a
lungul procesului de maturizare a unui copil (de obicei de la vârsta de 5-6 ani până la
18 ani). Astfel, se poate recunoaște importanța educației copiilor și varietatea surselor
din care aceasta poate fi procurată. Pe lângă acestea, pentru a stăpâni cu adevărat
informațiile achiziționate din acești ani, avem ocazia de a ne înscrie la nenumărate
facultăți care au o diversitate considerabilă când vine vorba de specializări în diferite
domenii cum ar fi literatura, matematica, domeniul tehnic, artele vizuale și muzicale,
Negrea Cristina Maria

domeniul financiar ș. a. Cu ajutorul facultății, vom fi pregătiți pentru diferitele job-uri

de pe piața muncii.

Pentru a realiza toate aceste fapte, însă, este nevoie, în primul rând, de un cadru
didactic calificat și profesional care să îndrume elevii spre succes. Din păcate, în ziua
de azi, profesorii din România nu beneficiază de un salariu sporit și de o pregătire
corectă, amplă. Pe lângă acest fapt, materialele care le sunt puse la dispoziție pentru a-
și efectua munca sunt foarte limitate, ei trebuind să caute mereu diverse mijloace prin
care să asigure atenția elevilor, cum ar fi jocurile și filmările. Din aceste lucruri rezultă
problemele actuale ale sistemului nostru de educație. Având în vedere acestea, unii
profesori reușesc să alcătuiască, totuși, un plan al desfășurării orelor care să fie
distractiv pentru elevi, dar și care îi ajută să învețe. Acești profesori s-au adaptat
mediului de muncă în care se află și au anumite trăsături cu care pot fi considerați a fi
profesori „ideali”.

O primă trăsătură a unui profesor ideal ar fi, după cum rezultă din paragraful
anterior, capacitatea de a se adapta mediului contemporan. Majoritatea manualelor și a
surselor de informare distribuite de către școală sunt vechi și „demodate”, deoarece,
odată cu trecerea timpului, se ivesc numeroase idei și concepte care nu apar în acestea
și care, de cele mai multe ori, clarifică anumite lucruri, făcând învățarea mai ușoară
pentru elevi. Profesorul poate căuta, în acest caz, alte surse mai actuale cu ajutorul
cărora să își structureze ora.

Răbdarea este și ea, la rândul ei, o trăsătură esențială a unui profesor

excepțional. Unii elevi pot asimila informațiile mai ușor și mai rapid decât alții, dar
există și cei care, probabil, nu au înțeles în întregime lecția predată. Un profesor
trebuie să aibă răbdare cu aceștia și să nu le judece nivelul de performanță pe baza
acestor fapte. El trebuie să fie pregătit să le explice orice informație neclară de oricâte
ori este nevoie.

Un profesor trebuie să fie înțelegător. Câteodată, un elev ar putea veni la școală

cu o temă necompletată. Acest fapt poate fi datorită multor motive din viața interioară
sau familială, iar un profesor trebuie să înțeleagă acest lucru și să nu fie prea exigent
cu el. În acest caz, tema poate fi anulată pe o altă dată, pentru a-i acorda elevului încă
o șansă.

Imparțialitatea are un rol important într-o sală de clasă. Fiecare elev merită să
fie tratat în mod egal, iar favorizarea trebuie evitată complet. Notele, în mod drept,
sunt bazate doar pe performanță și pe nimic altceva.

Într-o sală de clasă, predominant trebuie să fie respectul reciproc. Doar astfel se
poate forma un mediu armonios în care relația profesor – elevi este una pozitivă, fapt
care va duce la apariția rezultatelor și calificativelor bune. Lipsa respectului reciproc
Negrea Cristina Maria

poate împiedica parcursul normal al orei și poate, în același timp, limita numărul de
informații învățate de către elevi.

Un profesor ideal trebuie să fie implicat în ora sa. Acesta trebuie să alcătuiască
un plan de desfășurare al orelor bine structurat și să îl dezvolte cu ajutorul
numeroaselor mijloace de învățare, cum ar fi prin jocurile desfășurate în clasă și prin
mediul online. Lecția trebuie să fie clară, precisă, predată în mod activ cu exemple și
explicații, și trebuie, totodată, aplicată prin exerciții. Există unii profesori care sunt
prezenți la curs, dar consideră că singurul lucru pe care sunt nevoiți să îl facă este să
predea lecția. Modul acesta de învățare nu va da roade.

În timpul predării, un element care ajută ca elevii să fie atenți la oră este
umorul. Stârnindu-le râsul, atenția lor este acordată profesorului, iar informația poate
fi asimilată mai bine în acest fel. Umorul poate fi folosit sub forma unor glume sau
filme din domeniul comediei, iar acestea ajută la relaxarea temporară a elevilor, cât și
la legarea unei prietenii cu profesorul.

Având în vedere acestea, însă, este foarte important ca un profesor să exercite

seriozitate. Ora sa nu poate fi constituită doar din activități distractive, ci el trebuie să
creeze un mediu al învățării și al muncii în sala de clasă. Doar astfel informația este
aplicată și reținută de către elevi. Seriozitatea unui profesor poate arăta cât de implicat
și cât de profesional este acesta, dar aceasta nu trebuie luată la extrem, deoarece elevii
pot fi intimidați de acest lucru și pot, eventual, să nu își mai dorească să participe la
ore.

Un profesor trebuie să beneficieze de un nivel înalt de creativitate. Dacă

predarea lecției constă doar în citirea unui text lung și greu, elevii nu vor fi atenți și nu
vor putea învăța. Profesorul poate încerca să îi facă pe elevi să vizualizeze lecția prin
imagini, filme sau chiar cântece care să îi ajute, deoarece multe persoane preferă
memoria vizuală și auditivă decât să învețe pe de rost. Cu ajutorul creativității, un
profesor poate adăugă diverse „nuanțe” lecțiilor predate.

Ca și pentru oricare persoană din lume, un profesor trebuie să beneficieze de o

sănătate mintală sporită. Fără aceasta, el nu poate fi calificat să lucreze în jurul
copiilor. Trebuie să fie calm și să nu își arate frustrările în fața elevilor, deoarece acest
lucru poate fi inconfortabil pentru ei. Nu se poate crea un mediu profesional pentru
învățat dacă sănătatea mintală a profesorului nu este la un nivel potrivit.

Există nenumărate trăsături esențiale care alcătuiesc un profesor ideal. Fiecare

profesor este diferit unul de celălalt, dar toți beneficiază de unul sau mai multe dintre
aceste elemente.
Negrea Cristina Maria

Pe parcursul liceului, am avut ocazia de a întâlni ceea ce, în opinia mea,

consider că ar fi un exemplu excelent când vine vorba de „profesorul ideal”. Această
persoană era profesoara mea de limba engleză.

Această profesoară era una dintre cele mai respectate și mai apreciate persoane
din cadrul didactic al liceului, deoarece reușise să stăpânească seriozitatea la oră, dar
și să alcătuiască activități distractive care să ne și antreneze limba engleză. Aceasta
știa când să le și acorde o pauză elevilor de la învățarea limbii engleze, cum ar fi
înaintea unor teste sau chiar înaintea unui examen, acordându-le elevilor timpul
necesar pentru a se axa pe materiile specifice. Ea știa să țină o conversație interesantă
cu noi care să ne inducă dorința de a contribui și de a învăța. Venea la unele ore cu un
televizor cu ajutorul căruia ne prezenta diferite filme în limba engleză din care noi
eram nevoiți să culegem informații și să le introducem într-un text pentru ca acesta să
capete sens. Uneori, mai ales în perioada festivă, vizualizam câte un film popular legat
de ideea Crăciunului, iar eu, personal, apreciam acest fapt din toată inima. Așteptam
cu nerăbdare următoarea oră de limba engleză de fiecare dată și, sincer, aș dori să trec
din nou prin liceu doar ca să fiu prezentă acolo.

Față de elevi, această profesoară avea un comportament respectuos, dar și

„frățesc”. Puteam să o întrebăm orice, puteam să glumim cu dânsa, participam la
diferite activități intrașcolare și extrașcolare și alcătuisem, practic, o prietenie. Era
înțelegătoare cu noi când știa că ne aflam într-o perioadă stresantă, ușurându-ne
munca sau chiar și eliminând-o. Ca și activități extrașcolare, ne duceam în cetatea care
se afla în aproprierea liceului nostru și țineam ora acolo, într-un restaurant, unde
puteam să ne comandăm diferite tipuri de ceai și cafea în timp ce discutăm anumite
elemente legate de oră.

O activitate pe care eu o apreciam foarte mult și pe care o așteptam cu

nerăbdare în fiecare semestru se numea „treasure hunt”. În esență, noi eram nevoiți să
ne folosim telefoanele pentru a face poze la diferite obiecte din aria școlii care să
îndeplinească anumite cerințe cum ar fi să aibă culoarea roșie, să fie luminos, să fie
rotund ș. a. Lucram pe echipe de câte doi pentru a ne ușura munca. La sfârșit, trebuia
să afișăm aceste poze într-o prezentare Powerpoint. Unele poze erau mai serioase, iar
altele mai hazlii, ceea ce ne făcea să râdem. Aceste ore îmi sunt, și acum, foarte dragi,
și aș da orice să mai particip odată la un „treasure hunt” organizat de această
profesoară.

Ori de câte ori am întâlnit o dificultate, noi puteam să contăm pe faptul că

profesoara noastră de engleză își va da toată silința cu scopul de a ne ajuta. Dânsa era
și secretara liceului, așa că era capabilă să ne rezolve orice problemă. Din cauza
acestui fapt, noi am încercat să învățăm cât mai mult posibil pentru ora ei, ca semn de
respect față de dânsa.
Negrea Cristina Maria

Cu ajutorul acestei profesoare, am reușit să trec examenul Cambridge. Zi de zi,

ea ne antrena pe mine și pe 5 alte colege de ale mele punându-ne să alcătuim diverse
texte, să rezolvăm o gamă largă de exerciții și să ținem o conversație între noi bazată
pe un anumit subiect. Dânsa își dorea din tot sufletul să luăm acest examen, iar acest
fapt era aparent din timpul pe care ni-l acorda și pasiunea cu care ne explica anumite
lucruri și metode de a rezolva exercițiile. Făcând toate acestea pentru noi, nu ne-a
cerut nici o răsplată. Fără aceasta, nu cred că aș fi fost calificată să trec examenul
Cambridge.

Având în vedere aceste lucruri, în opinia mea, consider că un profesor poate fi

ideal dacă are capacitatea de a exercita un echilibru perfect între muncă și distracție în
timpul orelor sale, însușind toate aceste trăsături esențiale și folosindu-le. Acești
profesori merită tot respectul nostru, și merită să fie tratați mult mai bine de către stat
decât cum sunt tratați acum. Profesorii nu sunt plătiți corect, iar materialele pe care ei
le pot utiliza în timpul orelor sunt foarte limitate. În viitor, eu sper că acest lucru va
putea fi rezolvat. Un profesor bun reprezintă cheia spre un viitor plin de succes pentru
un copil.