Zeiţă Hathor

Hathor1 a fost o zeiță principală în religia egipteană antică, cu o diversitate de roluri.

Ca zeitate a cerului, ea a fost mama sau consoarta zeului cerului, Horus, și zeului
soarelui, Ra, fiind una dintre mai multe zeițe care au acționat ca Ochiul lui Ra, corespondentul
feminin al lui Ra, iar sub această formă avea un aspect răzbunător, care îl proteja de dușmanii
săi.
În partea sa benefică a reprezentat muzica, dansul, bucuria, dragostea, sexualitatea și
îngrijirea maternă, și a acționat ca consoarta mai multor zeități masculine și mama fiilor lor.
Aceste două aspecte ale zeiței au exemplificat concepția egipteană despre feminitate, fiind una
dintre zeitățile invocate frecvent în rugăciunile private și în ofrandele votive, în special de
femeile care doreau să aducă pe lume copii.
Ea era considerată a fi şi protectorul minerilor iar multe femei purtau bijuterii
frumoase de turcoaz, cu imaginea lor pe ele, turcoaz preluat din mine, sperând că acest
comportament ar plăcea zeiței și ea le va da fertilitate și bucurie.
Hathor trecea granițele între lumi, ajutând sufletele decedate în trecerea în viața de
apoi.
În timp ce unele versiuni ale poveștilor despre creația egipteană spun că Ra se ridică
din apele Nilului, alții spun că pământul și zeii au izvorât din Vaca cerească sau Hathor, Zeiţa
Mamă.
Ca reprezentare, cea mai obișnuită formă a ei era o femeie care purta de coarne de
vacă și un disc solar între ele, deseori fiind înfățișată ca o vacă, simbolizând astfel aspectul ei
matern și celest. În alte reprezentări, mai rare, apare ca o leoaică, o cobră sau ca un anume
copac.
Hathor a fost adesea înfățișată ca o vacă care purta un disc solar între coarnele ei, în
special atunci când este arătată alăptând regele. De asemenea, ar putea să apară ca o femeie cu
cap de vacă. Totuși, cea mai obișnuită formă a ei a fost o femeie care poartă o pereche de
coarne și un disc solar între ele, de obicei cu o rochie roșie sau turcoaz, sau o rochie care
îmbină ambele culori. Deoarece Isis a adoptat aceeași coafură în timpul Regatului Nou, cele
două zeițe nu pot să fie diferențiate decât dacă sunt menționate în scris.

1 Numele acesteia este scris în română și Hator. În limba egippteană antică apare ḥwt-ḥr „Casă a lui Horus”, iar
în greacă Ἁθώρ.
 Împreună cu Osiris şi Horus, Hathor relevă un aspect fundamental al divinului, ca forţă
generatorare de viaţă. Egiptenii le-au dedicat, încă de la începuturi, diverse culte forţelor
naturale considerate superioare, toate subsumându-se aceluiaşi deziderat: ce adoră oamenii
este viaţa însăşi.
Hathor, fiica lui Ra şi soţia celestă a lui Horus, dincolo de asocierea cosmicã, este şi
patroana fertilităţii. Numele său, Hout-Hor, înseamnă casa lui Horus. Fiinţă ambiguă, se
confudă uneori cu Isis, dar cele două zeite nu sunt aspecte complementare ale aceleiaşi
divinităţi.
Vacile sunt venerate în multe culturi, inclusiv în Egiptul antic, ca simboluri ale
maternității și hrănirii, pentru că au grijă de viței și le dau oamenilor lapte. Paleta Gerzeh,
o paletă de piatră din perioada preistorică Naqada II (circa 3500-3200 î.Hr.), arată silueta unui
cap de vacă cu coarne curbate spre interior înconjurate de stele. Paleta sugerează că această
vacă a fost legată și de cer, așa cum au fost reprezentate mai multe zeițe din vremurile
ulterioare, care au fost înfățișate sub această formă: Hathor, Mehet-Weret și Nut.
Zeițele bovine asemănătoare cu Hathor erau reprezentate în arta egipteană în mileniul
al IV-lea î.Hr., dar poate nu a apărut până în Vechiul Regat2 (circa 2686-2181 î.Hr.). Cu voia
conducătorilor Vechiului Regat, ea a devenit una dintre cele mai importante zeități ale
Egiptului Antic, fiindu-i dedicate mai multe temple decât oricărei alte zeițe, cel mai impunător
fiind Dendera, în Egiptul de Sus.
În timpul Regatului Nou3 (circa 1550-1070 î.Hr.), zeițe ca Mut și Isis au căutat să
ocupe poziția lui Hathor în ideologia regală, însăea a rămas una dintre zeitățile cele mai

2 Egiptologii consideră Vechiul Regat începând cu a III-a dinastie egipteană. Primul faraon notabil din Vechiul
Regat a fost Djoser (2630-2611 î.Hr.), care a ordonat construirea unei piramide în trepte, în necropola Memphis
de la Saqqara. O persoană importantă din timpul domniei lui Djoser a fost vizirul său și arhitectul regal Imhotep,
cel care a fost mai târziu zeificat, când fostele state antice independente egiptene au devenit cunoscute sub
numele de Egipt, conducător fiind doar faraonul. Ulterior, foștii conducători au fost forțați să-și asume rolul de
guvernatori ai Egiptului și printre altele să se ocupe de colectarea taxelor. Egiptenii în această eră își venerau
faraonul ca pe un zeu, crezând că el e cel ce provoacă inundațiile anuale ale Nilului, atât de necesare pentru
culturile lor. Ei au observat schimbările naturii survenite în timp și, de aceea, în această perioadă a apărut
credința lor în ciclicitatea universului și convingerea că Faraonul este cel de pe Pământ care lucrează pentru a
asigura stabilitatea acestor cicluri. De asemenea, ei înșiși s-au văzut ca un popor special ales, ca singurele
adevărate ființe umane de pe Pământ. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Vechiul Regat Egiptean)
3 Regatul Nou (1550-1070 î.Hr.) sau Imperiul este cea mai înfloritoare epocă din istoria Egiptului Antic, cu
cei mai faimoși conducători. Arta și spiritualitatea atinge apogeul, iar țara dobândește cea mai mare întindere,
prin cuceriri. Locul complexelor funerare regale este mutat în sud, pe partea opusă Thebei, într-o zonă de dealuri
stâncoase, pe malul vestic al Nilului, în Valea Regilor. Printre cei mai reprezentativi faraoni ai acestor timpuri
sunt celebra femeie-faraon Hatshepsut, Amenhotep III, cel care a înălțat nenumărate temple și
palate, Akhenaton, faraonul reformator, și dinastia ramesizilor, cu Ramses II, cel care a extins cel mai mult
printr-o politică militară activă frontierele statului și a rămas celebru pentru bătălia de la Kadesh cu hitiții pentru
controlarea Siriei. Unul dintre cei mai renumiți faraoni ai Regatului Nou este Tutankhamon, pe plan istoric un
faraon lipsit de importanță, dar care, datorită descoperirii în 1922 a mormântului său din Valea Regilor, aproape
intact, a rămas faimos pentru tezaurul funerar inestimabil. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Noul Regat Egiptean)
venerate. După sfârșitul Noului Regat, Hathor a fost umbrită din ce în ce mai mult de Isis, dar
a continuat să fie venerată până la declinul religiei antice egiptene, în primele secole ale erei
noastre
Reprezentări ale unor bovine apar frecvent în operele de artă ale Egiptului
Predinastic (înainte de circa 3100 î.Hr.), la fel ca reprezentările femeilor cu brațe în sus,
curbate, care seamănă cu forma coarnelor bovine, ambele tipuri putând să simbolizeze zeițe
legate de vite. 
Cu toate acestea, Hathor nu este menționată sau reprezentată în mod neechivoc decât
în a IV-a Dinastie (circa 2613-2494 î.Hr.) din Vechiul Regat, chiar dacă mai multe artefacte
care fac referire la ea pot să dateze din perioada dinastică timpurie (circa 3100-2686
î.Hr.). Atunci când Hathor apare în mod clar, coarnele ei se curbează spre exterior, mai
degrabă decât spre interior ca cele din arta predinastică.
O divinitate bovină cu coarne curbate spre interior apare pe Paleta lui Narmer4, de la
începutul istoriei egiptene, atât în partea de sus a paletei, cât și pe centura
sau shendytul regelui Narmer. Egiptologul Henry George Fischer a sugerat că zeitatea asta ar
putea să fie Bat, o zeiță care era reprezentată ulterior cu față de femeie și coarne care se
încolăceau în interior, aparent reflectând curba coarnelor de vacă. [5] Totuși, egiptoloaga Lana
Troy, identifică un pasaj din Textele piramidelor de la sfârșitul Vechiului Regat, care face
legătura dintre Hathor și „shendytul” regelui, care amintește de zeița de pe hainele lui Narmer
și sugerează că zeița de pe Paleta lui Narmer este mai degrabă Hathor decât Bat.
În a IV-a Dinastie, Hathor devenea repede proeminentă.[7] L-a înlocuit un zeu de
crocodil timpuriu, care era venerat la Dendera, în Egiptul de Sus, absorbind din ce în ce mai
mult cultul lui Bat în regiunea vecină Hu, astfel încât în Regatul Mijlociu (circa 2055-1650
î.Hr.) două zeități s-au contopit în una singură.
  Teologia din jurul faraonului în Vechiul Regat, spre deosebire de cea din vremurile
anterioare, s-a concentrat puternic pe zeul soarelui Ra, ca rege al zeilor, tată și patron al
regelui pământesc, iar Hathor s-a înălțat cu Ra și a devenit soția sa mitologică, deci mama
divină a faraonului.
Hathor a luat multe forme și a avut mare varietate de roluri. Egiptologul Robyn Gillam
sugerează că aceste forme diverse au apărut atunci când zeița regală promovată de curtea
Vechiului Regat a absorbit mai multe zeițe locale venerate de populație, care au fost apoi
tratate ca manifestări ale ei. Textele egiptene vorbesc adesea despre manifestările zeiței ca

4 Paleta lui Narmer (cunoscută și ca Marea paletă Hierakonpolis) este un artefact egiptean antic important,

datând din secolul al XXXI-lea î.e.n.. Acesta conține unele dintre cele mai vechi inscripții cu hieroglife egiptene.
„Șapte Hathori” sau, mai puțin frecvent, a multor mai mulți Hathori.  Din aceste motive,
Gillam o numește „un tip de divinitate mai degrabă decât o singură entitate”. Diversitatea lui
Hathor reflectă diversitatea trăsăturilor pe care egiptenii le-au asociat cu zeițele. Mai mult
decât orice altă zeitate, ea exemplifică percepția egipteană asupra feminității.
Cu toate că Hathor este cel mai adesea protectoarea mamelor, a culturilor şi a
dragostei, aceasta se transforma în Sekhmet atunci când era nervoasă. Sekhmet era înfăţişată
ca o leoaică ce scuipa foc, pentru a proteja Egiptul de inamici. Atunci când zeul soarelui, Ra,
a aflat că oamenii din Egipt complotează împotriva lui a trimis-o pe Sekhmet, fiica sa, pentru
a-i ucide. Însă Sekhmet (Hathor) a făcut atât carnagiu încât Ra, oripilat, a chemat-o înapoi. A
înşelat-o amestecându-i prafuri medicamentoase în bere, fiind astfel ameţită, si măcelul a
încetat.
Hathor a devenit una dintre cele mai adorate zeițe din Egipt. Templul ei rămâne astăzi
unul dintre cele mai bine păstrate temple antice. Se numește Dendera și are un zodiac mare în
interior, fiind în fapt un sanctuar dublu, unde se regăsesc două triade divine: Hathor,
Horus şi fiica lor, Ihy5, iar cealaltă Isis, Osiris şi Horus.

Bibliografie

1. George Hart - Dicţionarul zeilor şi zeiţelor Egiptului antic, Editura Artemis, Bucureşti,
2019.
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Vechiul Regat Egiptean
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Noul Regat Egiptean

5 Se credea că Hathor avea o fiică cu zeul Horus, pe nume Ihy.