Dintre toate miturile egiptene din Antichitate, cele mai importante sunt al creatiei, al mortii si reinvierii, reprezentat de patimile

zeului Osiris, ''rege al infernului''. Chinuit si apoi ucis de fratele sau Seth, pentru ai lua conducerea, patimile lui au generat marea sarbatoare a mortii si invierii. Dupa ce Seth, zeul tenebrelor intruchipand raul, la taiat in bucati pe Osiris, aruncandu-le, sotia lui, zeita Isis, le-a adunat si i-a dat viata prin magie, apoi a conceput cu el pe Horus. Acesta l-a ucis pe Seth, triumfand asupra binelui. Deci la egiptenii antici trinitatea divina era alcatuita din Zeul principal ( Tatal ), Sotia zeului si Fiul. Mitul mortii si al reinvierii a generat la egipteni sarbatoarea primaverii, a revarsarii Nilului si a reinvierii naturii, spre bucuria oamenilor. Aceasta sarbatoare a fost preluata de evrei, in cei 430 de ani cat timp au stat in Egipt si mai tarziu de cretini sub forma Sarbatorii Pastelui. Mitul mortii si al reinvierii a determinat scrierea Cartii Mortilor, asezata in copie in sicriele mortilor, ca un document, cu care acestia se prezentau in fata judecatii lui Osiris. Ea cuprinde toate rugaciunile, descantecele si liatniile ( rugaciuni repetate ), ce trebuie spuse la un mort, pentru a alunga spiritul raului si din care citam: '' Te salut, tata Osiris. Iata am sosit. Carnea mi-a fost imbalsamata. Trupu-mi putrezeste. Sunt intreg, neatins ca si tatal-meu Osiris... Nu am facut rau cu buna stiinta. Nu mi-am facut nefericiti semenii... Nu am starnit lacrimile durerii nimanui... Nu am ucis. Nu am mintit pe nimeni... Sunt curat... '' Dupa ce Tata Osiris verifica daca mortul are langa sicriu tot ceea ce trebuie, pentru a continua viata ca pe pamant si dupa cele spuse de el sunt adevarate, ii pune inima in Balanta Adevarului. La cantarire este asistat si de alti zei, un fel de comisie, alcatuita din Maat, Anubis si Thot, care verifica balata, in calitate de judecatori ai Infernului. Daca se constata ce este adevarat tot ce a spus mortul atunci se hotara ca raposatul : '' Nu va muri din nou. Va manca si va bea la masa lui Osiris in fiecare zi... Va cunoaste delicul iubirii... Va fi zeu, adorat de cei vii, precum stapanul Ra '', pentru ca in el nu este pacat, a dat paine celui flamand si apoi celui insetat, cum vor spune mai tarziu Budha si Isus. Tot faraonii, inca din timpul vietii erau tratati ca fii de zei, iar dupa moarte intrau in Panteonul acestora, '' cosmicizandu-se ''. In poemul Luceafarul, Mihai Eminescu '' e atras tot mai mult de astre cu alte cuvinte se cosmicizeaza si simtindu-se Nemuritor si re, devine Hyper-Eon, ca si Shakespeare, Dante sau Goethe. ( Ghhidumic, Ovidiu, 2004). Cei care, la judecata Comisiei zeilor, se constata ca au mintit si au facut pacate, erau devorati de un monstru, la semnul zeului Thot, considerandu-i blestemati.

MITOLOGIA EGIPTEANA
Miturile Egiptului faraonic au o puternica baza totemica peste care s-a cladit un cult riguros al sufletelor stramosilor si rudelor defuncte, aducand apoi ideea de suflet etern. Egiptul era un stat aproape hierocratic, fenomen posibil la un popor, dupa cum afirma Herodot, foarte religios. Faptul ca faraonul era socotit zeu (de altfel nici nu i se rostea numele in popor) a facut

ca legislatia religioasa sa se contopeasca cu cea juridica, persoanele pamantesti in viata (faraonul preotii) devenind pe jumatate mitice. Numarul destul de mare al cunostintelor exacte, insa ezoterice, detinute de preoti (astronomie, matematica, arhitectura, o medicina destul de complexa, arta imbalsamarii, notiuni de electricitate produsa artificial sau arta fulgerelor ,stiinta administratie etc.) formau instrumente tehnice de impunere a unei mitologii profund religioase, cu un panteon bine clasificat. Spectaculosul tulburator al frumusetii masive si durabile a sanctuarelor si piramidelor contribuia si el deasemenea la intarirea credintei in viata de dupa moarte. Spre deosebire de mai toate celelalte mitologii, in cea egipteana, zeificarea era un fenomen rarisim (eroii nu erau ca la greci, obiect de cult). Pentru zeificarea (de altfel unica) a arhitectului Imhotep (constructorul primei piramide din istoria egipteana, dar si un experimentat medic) a fost nevoie de doua milenii. Zeii egipteni (cateva sute) nu au constituit niciodata un panteon unitar, fiecare centru teologic (Memphis, Teba, Sais) impunandu-si panteonul propriu cu miturile corespunzatoare ceea ce a dus nu o data la conflicte religioase si politice. Unii zei de mai mare importanta atributiva si-au extins zona de cult prin imprumuturi deliberate sau prin sincretism spontan. Dominant in mitologia egipteana a fost mereu cultul Soarelui (Ra, apoi Ammon devenind Ammon-Ra, in fine Aton). Centrul religios a lui Ra era orasul Heliopolis (On), apoi cultul sau si al familiei sale a invadat Egiptul, alcatuindu-se marea eneada: Ra (creatorul solitar), Tefnut (umiditatea), Geb (pamantul masculin), Nut (cerul feminin), despartiti din imbratisarea lor de tatal lor Shu (aerul), Isis (maternitatea), Osiris (zeul ciclic al mortii si renasterii naturii) in a carui renastere are un rol important sora sa Nephtys si, in sfarsit, Seth (zeul violentei).

CUPRINS
INCEPUTUL LUMII........................................................................................3 ISIS SI OSIRIS............................................................................................3 MOARTEA LUI OSIRIS...................................................................................4 LUPTA DINTRE HORUS SI SETH.......................................................................4 ZEII....................................................................................................... 5 AMON-RA (AMON, RA, ATUM).......................................................................5 ANUBIS....................................................................................................5 BASTET....................................................................................................5 GEB........................................................................................................5 HATHOR...................................................................................................5 HORUS....................................................................................................5 ISIS........................................................................................................6 NEPHTYS..................................................................................................6 NUT........................................................................................................6 OSIRIS.....................................................................................................6 SETH.......................................................................................................6 SHU........................................................................................................6 TEFNUT...................................................................................................6

THOT......................................................................................................6

Legende I NCEPUTUL
LUMII

Cufundat in bezna, pamantul zacea, mut si fara viata. Pretutindeni se intindeau ape fara margini care formau marele lac. Acesta era corpul imens al zeului Nu, Oceanul. Si iata ca in mijlocul acestuia se inalta un munte, si astfel se nascu uscatul, iar de pe varful lui plat, crescu o incantatoare floare de lotus. Petalele florii, desfacandu-se eliberara un copil tanarul si minunatul soare, Ra. Acesta a spulberat intunericul si astfel s-a nascut viata. Din lacrimile lui Ra au luat nastere pamantenii, dar gandindu-se ca acestia trebuie sa fie privegheati atat ziua cat si noaptea Ra il crea pe zeul Thot, luna, pentru a-i tine locul pe perioada noptii, cand el este plecat sa lumineze taramul mortilor. Ra ii scoase din gat pe Shu, aerul, si pe Thefnut, ploaia. Frate si sora, dar si soti, ei ii creara pe zeita Nut, Cerul, si pe zeul Geb, care este Pamantul Egiptului, ce sunt si ei casatoriti, avand ca si copii stelele. Noaptea stelele plutesc pe trupul lui Nut pana la capatul cerului. Ele se inalta deasupra pamantului si sunt vazute de toti. Cand apar acestea, atipesc toti oamenii in asezarile lor, dar si Ra se odihneste la orizontul lui soare-apune. Iar ziua stelele salasluiesc inauntrul zeitei Nut, mama lor. Atunci ele nu se pot inalta si nimeni nu le vede. In fiecare dimineata stelele se apropie de capul zeitei, iar aceasta le inghite. Maniat pe nevasta sa ca ii inghitea copii, Geb este despartit de aceasta de tatal lor, Shu, aerul. Ca urmare a dragostei, Nut ramane insarcinata cu Geb, si nu numai cu un copil, si cu cinci. Afland acest lucru, Ra este cuprins de furie si ii interzice zeitei cerului sa nasca. Zeul intelepciunii, Thot, afland despre situatia in care se afla Nut, ii propune lui Ra sa joace un joc de zaruri. El castiga in urma acestui joc cinci zile in care Nut va da nastere, fara a neasculta de zeul Soare, celor cinci gemeni celesti: Osiris, Horus cel Batran, Seth, Isis si Nephtys.

I SIS

SI

O SIRIS

Intaiul nascut al lui Geb si Nut a fost Osiris. Cand s-a ivit el pe lume, a rasunat un glas din cer, vestind nasterea unui zeu maret. Au auzit strigatul acesta toate fiintele de pe pamant si mare le-a fost fericirea. Orasele saltau de bucurie, lumea de pretutindeni canta si dantuia. Osiris era fermecator. Avea ochi mari si intunecati ce scanteiau pe fata-i smolita, iar pletele dale erau lucitoare si negre ca pamantul cel negru si roditor. Nu se stie cand, in cea de a patra zi, se nascu intre trestii prima fica a zeitei Nut, gratioasa, iubitoarea, seducatoarea Isis vrajitoare neintrecuta. Fratii mai mari traiau in prietenie unul cu altul, numai fratele cel mic, Seth, il ura de moarte pe Osiris pentru ca acesta era frumos, puternic, iubit de toti si pentru ca Osiris si nu el era mostenitorul intregii lumi. Fiind bun si increzator, Osiris ii iubea pe toti cei din jurul lui si nu banuia nimic despre ce simtea fratele sau, Seth. Crescut-au cei doi frati si se insurara amandoi. Osiris o lua de sotie pe zeita Isis, iar Seth se casatori cu sora lui, Nephtys. Au trecut multi ani si primii zei imbatranira si hotarara sa se departeze de oameni, si sa inconjoare ziua pamantul, in luntrea zilei, pe Nilul ceresc, iar noaptea sa coboare sub pamant si sa calatoreasca in luntrea noptii, pe raul subpamantean. Astfel Osiris, tanarul viteaz si bun si sotia sa Isis au primit in dar pamantul. Grea era viata oamenilor pe atunci, iar Osiris, facandu-i-se mila, ii invata pe oameni cum sa cunoasca plantele bune de mancat, le-a aratat cum sa are pamantul, cum sa semene graul, cum sa stranga roada, sa teasa bumbacul si sa guste suava muzica a lirelor si flautelor pe care le-a inventat. Isis a luat in vazul tuturor spice coapte si, frecandu-le intre doua pietre, le-a aratat oamenilor cum sa faca faina si sa creasca turte; Osiris a strivit strugurii si a baut el insusi prima

cana de vin, iar acolo, unde nu se putea sadi vita-de-vie, el le-a aratat oamenilor cum se face bere din orz. Osiris i-a impiedicat pe oameni sa se omoare unul pe celalalt; el i-a invatat sa mestereasca arme de vanatoare si unelte pentru lucrarea pamantului. La toate il ajutau sotia sa, Isis, si zeul Thot, mana lui dreapta, pe care Osiris l-a insarcinat sa imparta dreptatea.

M OARTEA

LUI

O SIRIS

Zeul Seth nutrea, aceiasi ura fata de Osiris, devenind tot mai inveninat. Atunci Seth a pus la cale sa-l ucida pe Osiris, sa il inlature de la tron si sa devina el faraon. Nevasta sa, Nephtis, nu stia nimic despre uneltirile sotului sau. Ea ii iubea nespus pe Osiris si pe Isis si nu i-ar fi dat voie lui Seth sa duca la bun sfarsit marsavele-i uneltiri. Isis, vrajitoare neintrecuta, putea sa opreasca sangele, cunostea descantece impotriva muscaturii de sarpe, stia sa alunge boala din om, prin farmecele sale ea ii tinea la distanta pe dusmanii lui Osiris si le zadarnicea planurile. Dar s-a intamplat odata ca Isis sa plece mai multa vreme. Atat i-a trebuie lui Seth. Intr-o noapte, pe cand Osiris dormea du in asternutul sau, Seth si-a trimis pe furis la el ajutorii, ca sa-l masoare pe Osiris. Dupa ce il masurara, acestia facura o racla de lemn. Seara, Seth isi aduna toti prietenii la masa. Printre invitati se afla si Osiris. In mijlocul festinului, slujitorii lui Seth adusera racla scumpa, iar zeul violentei a promis ca va darui aceluia care se va culca intr-insa in asa fel, incat s-o umple cu trupul sau, sa nu ramana niciun loc liber. Venind si randul lui Osiris, acesta intra linistit in racla si ocupa intreg locul, numai ca asta si astepta Seth, care se repezii de indata si inchise capacul. Apoi, sub pavaza noptii, au scos din casa sarcofagul cu Osiris si l-au aruncat pe Nil. Intoarsa acasa, Isis, afla despre cele intamplate, isi taie o suvita de par in semn de adanca durere si porni in cautarea sotului ei. Ea ii oprea pe trecatori intrebandu-i de Osiris, dar acestia se declarau neputinciosi in a o ajuta. Urmand calea aratata de zei, Isis ajunse in orasul Byblos si afla ca sarcofagul este in coloana ce sprijinea palatul regelui orasului. Aici, ea castiga increderea reginei si primi la plecare sarcofagul. Ea duce acasa corpul sotului ei defunct, dar fiind gasit de Seth acesta este ciopartit in 14 bucati si imprastiat pe tot pamantul egiptean. Cu ajutorul lui Anubis, zeul cu cap de sacal, Isis a adunat bucatile din trupul sotului ei si le-a impreunat. Anubis a cufundat trupul raposatului in rasina inmiresmata, apoi l-a stropit din belsug cu zeama de ierburi lecuitoare. Sotia sa impreuna cu toata omenirea si cu toti zeii il jeleau pe Osiris, inaltand rugi fiebinti. Auzind bocetul sotiei sale, Osiris a inceput sa se trezeasca la viata, dar el nu putea sa invie de tot, cat timp faradelegea savarsita asupra lui nu era razbunata.

L UPTA

DINTRE

H ORUS

SI

S ETH

Dupa ce Seth l-a omorat pe Osiris, nevasta acestuia, Isis, se temea ca nu cumva Seth sa incerce sa-l rapuna si pe micutul lor fiu, Horus, ca sa nu ramana in viata mostenitorul tronului regesc. Indrumata de Thot si de Ra, ea se ascunde impreuna cu Horus in smarcurile intunecoase ale Deltei Nilului. In tihna desisurilor, ferita de toti, zeita isi crestea fiul. Odata Isis a plecat departe, la oras, iar Horus a ramas sa se joace singur pe o pajiste. Copilul se zbenguia si se veselea, cand, deodata un tipat ingrozitor a izbucnit din pieptul sau il muscase un sarpe. Disperata, ea il chema pe Thot, iar acesta, rostind descantece scoate veninul din Horus, salvandu-l astfel pe acesta. Alta data, vantul Hamsin, vantul lui Seth, sufla cu fierbinteala sa dand foc desisurilor unde se ascunde Horus. De asta data, chemata la timp de Nephtis, Isis reusi sa stinga flacarile cu laptele din sanii sai.

Si, iata ca venit vremea ca Horus sa-si faca datoria de fiu sa-si razbune tatal. Nu se temea de nimic puternicul zeu, asa ca s-a pornit sa-l caute pe potrivnicul sau, pe cel care-i ucisese tatal pe marsavul Seth. Urcand pe Nil, Horus isi intalni oponentul si o batalie crancena incepu. Zece zile a tinut lupta dintre unchi si nepot, dar nu a iesit invingator niciunul dintre ei. Ajutat de leacurile si bocetele mamei sale, Horus reuseste in cele din urma sa triumfe, platind pretul enorm al pierderii unui ochi. Legandu-l pe Seth de maini si de picioare si oferindu-i tatalui sau ochiul smuls de Seth in batalie, Horus resuseste sa-l readuca la viata pe Osiris. Horus fu inscaunat ca rege al Egiptului. Canta de bucurie tot pamantul, cele rele au pierit, iar dreptatea s-a inradacinat in tara. Cat despre Osiris, acesta s-a pogorat in imparatia subpamanteana si a devenit rege al veciei, stapanitor al tuturor fiintelor din univers. Vazand ca nu a putut sa il invinga pe Horus intr-o lupta dreapta, Seth il invinuii pe acesta ca nu are dreptul de a ocupa tronul tatalui sau. Desi ceilalti zei ii dadusera dreptate lui Horus, Ra il favoriza pe Seth. Atunci zeii au hotarat sa organizeze o intrecere intre cei doi pretendenti la tron, iar celui ce va castiga sa ii revina imparatia lui Osiris. Mai tanarul Horus reusi sa isi invinga unchiul si astfel zeii au pus coroana regeasca pe capul acestuia.

Z EII
A MON -R A (A MON , R A , A TUM )
Amon-Ra este zeul sorelui si zeul creator al lumii. Era considerat regele tuturor zeilor. Amon-Ra era reprezentat ca un om purtand pe cap o pana dubla foarte inalta, uneori avand cap de berbec sau chiar de soim. Dupa creerea lumii, el a arbitrat lupta dintre Seth si Horus si s-a confruntat cu mai multe revolte ale oamenilor. Amon-Ra traverseaza cerul cu barca sa a milioanelor de ani aducand lumina muritorilor in timpul zilei si lumii subterane in timpul noptii.

A NUBIS
Anubis, fiul lui Osiris si al lui Nephtys, este zeul imbalsamarilor si ocrotitorul mortilor. El are capul negru al unui caine, cau in intregime aspect de caine.

B ASTET
Zeita, fica lui Ra, Bastet este reprezentata ca o pisica sezand, ca o femeii cu cap de pisica, sau ca o pisica cu puii ei. Ea este aparatoarea gospodariilor si a nasterilor, iar animalul ei sacru este pisica, un animal venerat de toti venerat de toti vechii egipteni. Bastet-cea-Dulce ia cateodata aspectul lui Sekmet, inspaimantatoarea leoaica insetata de sange si de razbunare.

G EB
Geb, zeul pamantului, este fiul lui Shu si a lui Tefnut, fratele si sotul lui Nut. El este reprezentat ca un frumos barbat gol ce sta lungit asemenea pamantului, intinzandu-se sub cer. Animalul sau sacru este gasca.

H ATHOR
Zeita bcuriei si a dragostei, stapana a celor patru puncte cardinale, este reprezentata ca leoaica, pisica, cobra, femeie sau vaca, urtand intre coarnele ei un disc de aur. Ea este sotia lui Horus.

H ORUS
El este zeul cu cap de soim, ce mosteneste de la tatal sau, Osiris, titlul si sarcina de faraon, pe care a trebuit sa le cucereasca in fata unchiului sau Seth. Cei doi ochi ai sai sunt Luna si Soarele.

I SIS
Isis este fica zeului Geb si a zeitei Nut, sora si sotia lui Osiris. Ea pleaca in cautarea trupului sotului ei si da nastere fiului lor, Horus. Vrajitoare fara pereche, ea apara culturile, casele si nasterile.

N EPHTYS
Zeita, fica lui Geb si a lui Nut, sora si sotia lui Seth, mama lui Anubis. Este una dintre protectoarele mortilor.

N UT
Nut este Zeita-Cer, fica lui Shu si a lui Tefnut, sora si sotia lui Geb. Corpul ei subtire si instelat se apleaca deasupra pamantului.

O SIRIS
Osiris este primul faraon al Egiptului, este zeul lumii de dincolo de mormant, judecatorul din Imparatia Mortilor, zeul rodniciei. El este asasinat de fratele sau Seth, este regasit de sotia sa Isis si mumificat de Anubis. El renaste, dar nu mai poate domni asupra celor vii.

S ETH
Seth, fratele lui Osiris, este stapanul Tunetului, al Desertului si al Galcevilor. Asasinul lui Osiris, el se lupta apoi cu Horus pentru stapanirea lumii.

S HU
Fiul al lui Amon-Ra, este Aerul, Suflul vital, Lumina. Este reprezentat ca fiind un om cu o pana pe cap sau ca un leul.

T EFNUT
Zeita, fiica lui Amon-Ra, sora si sotia lui Shu, ea este umiditatea aerului, caldura lui.

T HOT
Thot este stapanul scribilor, zeul intelepciunii, al artei socotitului si scrisului, mesager al zeilor. Este desemnat de Amon-Ra sa-l inlocuiasca sub forma lunii.

Literatura egipteana
CNTECUL HARPISTULUI
In Egiptul Antic, Cntecul harpistului este un poem gravat pe mormintele faraonilor, avnd ca imagine un harpist orb care cnt la harp. Se presupune c harpistul cnta acest poem n timpul ceremonialului de mumificare a faronului. Versurile acestor poeme ritualice din timpul Vechiului Imperiu erau scurte i mai generale ca tematic pe cnd cele din perioada mai trzie sunt mai lungi i mai puin "tradi ionale" ca tematic , uneori chiar satiriznd piramidele ca fiind morminte "mult prea largi". S-au gsit, aadar, aceste poeme gravate pe mormntul lui Intef; pe mormntul lui Neferhotep; pe mormntul lui Inherkhawy i pe mormntul lui Antef. Versurile selectate sunt din poemul de pe mormntul lui Antef, faraon ce a domnit ctre sfr itul Imperiului de Mijloc n dinastia a XI-a (2160-200 .Hr.) Motivele exprimate n acest poem sunt motive care vor fi reluate i n literaturile altor popoare i ale altor epoci: soarta schimbtoare ( "fortuna labilis" ) i bucur-te de ziua de azi (" carpe diem "). "Ce bine este de acest om de seam rposat ntru dreptate Pentru c soarta trimis de zei nu-l poate vtma ! Trupuri de oameni pleac i trec, iar altele rmn Din vremea strmoilor care-au trit mai nainte. Regii divini care au fost pe vremuri se odihnesc n piramidele lor i la fel oamenii de neam mare i slvii

i ei nmormntai n piramidele lor. Ei i-au cldit case, Locuinele lor, ns, nu mai sunt. Ce s-a petrecut oare cu ele ? Am ascultat cuvintele lui Imhotep i vorbele lui Herdede Ale cror zicale oamenii le repet mereu i n tot lcul Ce s-au fcut din casele lor acuma ? Zidurile lor sunt nimicite, Locuinele lor nu mai exist Ca i cum n-ar fi fost nicicnd, Nimeni nu se ntoarce de acolo Ca s ne povesteasc cum o duc ei, Ca s ne spun de ce au nevoie ei, Ca s liniteasc inimile noastre. Pn cnd noi nine nu mergem spre locul n care ei s-au dus Fii bucuros C poi s-i lai inima s dea uitrii, C oamenii te vor sfini ntr-o zi. D urmare dorinei tale Atta vreme ct vei tri, Aeaza mireasma de mir pe capul tu, nvemnteaz-te n pnza subire de ini unge-te cu unsorile minunate ale zeilor ! Sporete mai mult nc plcerile pe care le ai i nu lsa inima ta s se slbeasc. Urmeaz dorinei tale i f-i bine ie nsui, F cele ce doreti pe lumea aceasta i nu-i rni inima ta, Pn cnd ziua bocetelor va veni peste tine Cci cel ce are inima linitit nu d ascultare jelirilor lor i plnsetele nu izbvesc pe om de Lumea de Dincolo. Refren: Petrece-i ziua cu fericire i nu te mhni ! Ia seama, nimeni nu-i poate lua avuia cu el ! Ia seama, nici unul din oamenii care a plecat dintre noi nu poate veni inapoi !

Privit n cadrul evoluiei literaturii universale, literatura egiptean antic merit atenie pentru povestirile i pentru lirica sa (dei, lirica Egiptului antic este cunoscut mai puin dect povestirile egiptene). Egiptul antic a creat o remarcabil poezie de meditaie filozofic, o poezie de inspiraie naturist i, mai trziu, o abundent poezie erotic. Cronologic ns, primul loc l ocup lirica cu implicaii mitice, religioase i cu funcii cultice. Unele din cele mai vechi urme de poezie egiptean le ntlnim n textele legate de cultul morilor. Bineneles c textele funerare egiptene nu aparin dect ntr-o msur redus literaturii propriu zise. Totui, aici trebuie cutate rudimentele poeziei egiptene, n aceste texte cu caracter magic i ritual care, dup epoca n care au fost sctise i natura lor, se ]mpart n trei mari grupe. Textele Piramidelor reprezint vreo 800 de inscripii, mai scurte sau mai lungi, fr legtur ntre ele i de coninut diferit, scrise pe pereii coridoarelor i camerelor mortuare din piramidele faraonilor aparinnd dinastiilor V i VI, sunt formule de ritual funerar, rugciuni, incantaii, xorcisme contra erpilor, purtnd uneori chiar urmele amintirii canibalismului ritual primitiv. Uneori se poate percepe aici i o poezie aspr, dur, de o oarecare frumusee primitiv, cu viziuni mitice i cu viziuni fantastice ca de pild n fragmentul n care sufletul mortului, asemenea unei psri, i ia zborul spre nlimi:

ndreapt-te spre cer asemenea oimilor, i vemintele sale sunt ca penele gtilor slbatice. i ia zborul spre nlimi asemenea cocorului, srut vzduhul ca oimul, se avnt spre cer ca lcusta. Aa zboar el, departe d evoi, oamenilor; el nu mai este pe pmnt, el este acum n cer, Acolo, zeia Nut l statornicete ca stea nepieritoare, alturi de ea. El este dintre cei ce stau n spatele lui Re, dintre cei ce stau n faa luceafrului dimineii. Plutete nspre rsritul cerului, nspre locul unde au fost zmislii zeii, i unde el nsui se nate acum din nou, nviorat, iari ntinerit Textele Piramidelor aparin domeniului liriciii prin fantezia lor vie, simul plasticitii imaginii, complexa autoritate i vitalitate a cuvntului care devine obiectul ateniei speciale a poetului anonim. Acelai coninut ca n Textele Piramidelor se ntlnete i n inscripiile de pe pereii interiori ai sicrielor din epoca Regatului Mijlociu, n Textele Sarcofagelor. De o mai mare celebritate s-a bucurat Cartea Morilor, din care s-au gsit pn acum cteva sute de versuri. Textul, scris pe un rulou de papirus (exemplarul cel mai bine conservat are o lungime de 20 m), conine 165 de sentine, fr nicio ordine sau legtur ntre ele. Versetele acestea rituale care erau ataate mumiei, n timpul Regatului Nou urmau s serveasc mortului ca un vade-mecum n lumea de dincolo. Spre deosebire de Textele Piramidelor, Cartea Morilor indic practic mijloacele pentru a gsi drumul veniciei Cartea Morilor, care intereseaz n mod special istoria religiilor, este mai mult dect o cluz a mortului pentru a ctiga viaa venic: este i o ncercare de a rspunde la ntrebrile prvind lumea zeilor i a oamenilor; o expresie a curiozitii egipteanului antic privind nceputurile lumii, problemele vieii i ale morii. Interesul operei (unele elemente ale ei se regsesc i n mitologia cretin) este dublat i de un anumit interes literar. Remarcabil, n acest sens, este nota dominant de nelinite a omului n faa soartei, sau idee de baz c viaa trebuie orientat spre adevr i dreptate; precum i uneori emoionanta sinceritate a tonului, ca n aceast rugciune pe care mortul, ajuns n faa lui Osiris, o adreseaz marelui judector: Tu, care faci ca aripa vremii s bat mai repede, Tu, care cunoti toate tainele vieii, Tu, care pzeti fiecare vorb pe care o rostesc, Tu, care te ruinezi dem ine, de fiul tu, Plin de ruine i de mhnire este inima ta,

Cci grele fost-au pcatele pe care le-am svrit pe pmnt, Trufa rutatea mea i pcatele mele. F pace cu mine, f pace, i nltur stavila ridicat ntre noi!