Fraonul era el insusi adorat ca zeu, fiu al

lui Amon-Ra, delegat de tatal ceresc sa

conduca tara ca rege lumesc. El era
protejat de Horus si lui i se adreseaza toti
oamenii; cei de rand nu puteau sa-l
priveasca, asemeni Soarelui; era
desavarsit in tot ce facea ca stapan
legislator si judecator.
Cultul faraonului, prezent in Egipt intr-o
forma nemaiintalnita, isi are, probabil,
inceputul in ceremonia de incoronare a lui
Menes; unificatorul crease o lume noua, o
civilizatie superioara, bazata pe o ordine
care trebuie aparata. Originea divina a
faraonului reprezenta, in acest sens, o
garantie.
Faraonului ii erau atribuite puteri
supranaturale; gratie lui recoltele erau
bogate; el aducea ploaia, facea Nilul sa se
reverse si samanta sa rodeasca, aducea
timp frumos si facea Soarele sa rasara.

Aducea pacea si alte binefaceri. Era

considerat nemuritor; moartea lui insemna
doar translatia catre Cer; un intreg popor
muncea pentru a-i asigura drumul catre
viata vesnica-piramidele si inventarul lor o
dovedesc.
In jurul faraonului se desfasura un
ceremonial complex; purta o
imbracaminte semnificativa, iar pe cap
coroana cu doua piese: una alba si una
rosie, simbolizand Egiptul de Sus si cel de
Jos. In acelasi timp, el era seful suprem al
cultului, delega pe marele preot sa
indeplineasca ritualurile zilnice si prezida,
personal, ceremoniile legate de viata
agricola a tarii si cele dedicate lui Osiris.
Intr-un text ce prezinta o procesiune
condusa de faraon se folosesc cuvintele:
"Vine zeul, protectorul pamantului".