Vechiul testament –izvorul istoric

,educație moarală și religioasă

Vechiul testament :este prima din cele două părți
ale Sfintei Scripturi (Biblia). Vechiul Testament cuprinde
descoperorea făcută de Dumnezeu prin patriarhii vechi și prin
prooroci, timp de aproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V
î.Hr.), fiind „călăuză spre Hristos” (Galateni 3,24), pregătind
venirea Lui. Vechiul Testament începe cu Pentateuhul (primele
cinci cărți - Facerea, Ieșirea, Leviticul, Numeri și
Deuteronomul) în care este relatată crearea lumii și a
neamului omenesc și sunt evocate istoria, legile, religia,
instituțiile, obiceiurile poporului
• Biblie ebraică afirmă că ea nu este o carte, ci un
conglomerat de cărți, o întreagă bibliotecă având
între 100 și 150 de autori,scrisă de-a lungul unui
mileniu.Data cea mai timpurie la care a început
scrierea Bibliei ar putea fi 922 î.Hr., conform lui
Richard Elliott Friedman.Cele mai vechi manuscrise
ale Bibliei sunt sulurile de argint, ele datează din
587-586 î.Hr. și sunt scrise în paleo-ebraică.
Istoria traducerilor biblice:
Biblia creștină se bazează pe o
traducere greacă care a fost făcută în
Egipt în timpul regelui Ptolemeu al II-
lea (secolul al III-lea î.Hr.), probabil
pentru evreii care au trăit în afara
Israelului și au început să uite limba
lor maternă. Conform legendei,
această traducere a fost făcută de 70
sau 72 de bătrâni, de la care provine
numele - Septuaginta (lat.
septuaginta - șaptezeci) și, conform
legendei, au funcționat separat, iar
când și-au comparat traducerile,
coincidența a fost literală.
• Cum a fost scrisă Biblia:
• Cel mai vechi material de scris era piatra, iar instrumentul pentru scris era o dalta.
Prima mențiune despre scrierea din Biblie este asociată cu povestea celor Zece
Porunci, sculptate în piatră.Scrierile erau realizate din lemn sau fildeș și acoperite
cu un strat de ceară. Au fost folosite de asirieni, greci și romani. Uneori două
scânduri erau conectate cu bucle. Un băț ascuțit a servit drept instrument de scris.
Chiar înainte de era construcției piramidelor, egiptenii au învățat să facă papirus
din miezul stufului Nilului care creștea în locuri mlăștinoase. Tulpinile groase
umede au fost așezate în rânduri, una peste alta și bătute cu un ciocan până când
s-a obținut o foaie subțire. Apoi foaia a fost uscată și ați putea scrie pe ea.
Papirusul era scump, dar s-a învățat să-l folosească de mai multe ori, spălând sau
răzbătând vechile înregistrări.