întrebări urgente colocviu

1) Prin ce este definită resuscitarea cardio-respiratorie și care sunt indicațiile

pentru efectuare?

Definiţie: Resuscitarea (reanimarea) cardio-respiratorie şi cerebrală (RCR şi C) reprezintă un

complex de măsuri, care au ca scop restabilirea şi menţinerea funcţiilor vitale ale
organismului.
INDICAŢII PENTRU EFECTUAREA RCR și C ! RCRC se efectuează în caz de instalare
bruscă şi acută a stopului cardiac
Notă:
• Stopul cardiac trebuie suspectat la orice persoană inconştientă/areactivă, în mod inopinat.
• Dacă persoana nu reacţionează la stimuli se încep măsurile de resuscitare (SVB).
• Respectarea regulei „Apel imediat/ Apel rapid”:
- La adulţi, copiii peste 8 ani şi copiii cu risc de aritmie – regula „Apel imediat”.
- La copiii sub 8 ani, în caz de submersie, traumatism, supradozaj cu toxice sau
obstrucţie de căi respiratorii – regula „Apel rapid” (resuscitarea apoi 112)

2) Ce reprezintă lanțul supravețuirii?

Conceptul „Lanţului supravieţuirii” reprezintă paşii vitali, care trebuie urmați pentru o
resuscitare reuşită și includ:
1) Recunoaşterea semnelor de alarmă și activarea serviciului medical de urgenţă;
• Recunoașterea persoanelor cu risc de stop cardio-respirator
• Solicitarea de ajutor (telefonează la: 112)
2) Resuscitare cardiopulmonară precoce;
• Începerea manevrelor de resuscitare cât mai rapid, până la
sosirea echipajului de urgenţă
3) Defibrilare precoce;
4) Management avansat postresuscitare/ SVA.

3) Care sunt principiile generale RCR și C?

- Bolnavul se poziţionează pe un plan dur.

- Mişcările de ventilaţie artificială a plămânilor se combină cu mişcările de
compresiune toracică.
 - Poziţia mâinilor are o importanţă deosebită în asigurarea eficacităţii resuscitării
cardio-respiratorii.
- Se cere respectarea strictă a raportului compresiuni -ventilare

4) Criteriile de apreciere a efectuării corecte a RCR?

Cum se face MCE corect?

1. Mainile salvatorului trebuie sa fie asezate in centrul toracelui.

2. Frecvenţa compresiilor trebuie sa fie 100/min.
3. Toracele trebuie comprimat 4-5cm.
4. Dupa fiecare compresie toracele trebuie lasat sa revina in poziţia iniţiala.
5. Durata compresiei toracelui trebuie sa fie egala cu cea a decompresiei.
6. Intreruperile trebuie sa fie cat mai puţine.
7. Nu trebuie sa cautam puls palpabil la carotida sau femurala, deoarece acesta nu
inseamna intotdeauna flux arterial eficient.

Cum facem respiratia gura-la-gura corect?

1. Respiraţiile dureaza peste o secunda si cu volum suficient pentru a observa ridicarea

toracelui, dar se evita respiraţiile prea puternice.
2. Respiraţia gura la nas este o alternativa eficienta in cazul in care cea gura la gura nu
este posibila.

5) Care sunt funcțiile vitale ale organismului? Enumerați punctele de determinare a

pulsului?

- Respirația
- Pulsul
- Tensiunea arterială
- Temperatura

Punctele de determinare a pulsului?

- artera radială (pulsul măsurat este puls radial și se măsoară la nivelul antebrațului,
intern lateral);
- arteral brahială sau humerală (puls brahial măsurat pe fața internă a brațului);
- artera temporală (la nivelul tâmplei);
 - artera femurală (la nivel inghinal);
- artera carotidă (pulsul carotid);
- artera cubitală;
- artera poplitee (în spatele genunchiului, la încheietura picorului, mai exact la nivelul
foselor poplitee);
6) Care este algoritmul SVB la maturi?
1. Verifica siguranţa mediului/locului.
2. Stabilirea nivelului de conştientă (verbal, tactil).
○ scuturare umeri;
○ “sunteţi bine / totul e in regula?”
3. a) Daca pacientul raspunde:
○ se lasa pacientul in poziţia gasita;
○ se reevalueaza starea pacientului periodic.
4. b) Daca pacientul nu raspunde:
○ poziţionare in decubit dorsal si se elibereaza caile aeriene
5. Verifica daca pacientul respira:
○ priveste (se urmaresc miscarile toracelui);
○ asculta (se asculta cu urechea poziţionata in dreptul gurii pacientului);
○ simte.
6. a) Daca respira normal:
○ se aseaza in poziţia de siguranţa;
○ apel pentru ambulanţa(112);
○ evaluare continua.
7. b) Daca nu respira normal:
○ 112
○ masaj cardiac extern;
8. a) Se combina compresiile toracice cu ventilaţia artificiala
○ dupa 30 de compresii toracice se elibereaza caile respiratorii si se penseaza
nasul;
○ se executa 2 respiraţii successive;
○ se continua cu alternanţa compresii:respiraţii 30:2;
○ se intrerupe resuscitarea numai daca pacientul respira normal.
9. Se continua resuscitarea:
○ pana cand soseste personalul calificat;
 ○ victima incepe sa respire normal;
○ salvatorul este epuizat
7) Care este algoritmul SVB la copil?
1. Asigurati-vă că atât copilul cât si salvatorul sunt în sigurantă.
2. Verificati dacă copilul este constient:
- Scuturati usor copilul si întrebati cu voce tare: Esti bine?
3. Dacă copilul raspunde verbal sau printr-o miscare:
- Lăsati copilul în pozitia în care l-ati găsit (dacă nu cumva este mai departe în
pericol);
- Verificati în ce stare e si chemati ajutor dacă este necesar;
- Verificati starea copilului cu regularitate.
B. Dacă copilul nu răspunde:
- Strigati după ajutor
- Întoarceti cu grijă copilul pe spate
- Deschideti căile respiratorii ale copilului prin extensia capului si ridicarea
bărbiei:
a) Plasati-vă mâna pe fruntea victimei si aduceti cu blândete capul în extensie;
4. Mentinând căile aeriene deschise, priviti, ascultati si simtiti pentru a vă da seama dacă
există respiratii normale apropiindu-vă fata de cea a copilului si privind spre toracele
acestuia:
- Priviti ca să observati miscări ale troracelui;
- Ascultati zgomote respiratorii la nivelul nasului si gurii copilului;
- Simtiti miscările aerului pe obraz.
5. A. Dacă copilul respiră normal:
- Întorceti copilul pe o parte în pozitie laterală de securitate;
- Trimiteti sau mergeti după ajutor apelati numărul local de urgentă pentru o
ambulantă;
- Verificati dacă respiratia este continuă.
B. Dacă respiratia nu este normală sau absentă:
Îndepărtati cu grijă orice obstacol evident din căile respiratorii;
Administrati 5 ventilatii de salvare initiale;
6. Dacă nu există semne de viată, într-un interval de 10 sec:
- Începeti compresiile toracice;
- Combinati ventilatia artificială cu compresiile toracice.
8. Care sunt semnele clinice ale obstrucției parțiale ale căilor aeriene prin corpi străini ?
- Victima se sufocă, poate vorbi
- tuse seacă sau lătrătoare
- crize de apnee - cianoză
- tiraj
9. Care sunt semnele clinice ale obstrucției complete ale căilor aeriene prin corp străini?
- Victima nu poate vorbi,
- apnee,
- respiraţie neregulată
- cianoza in crestere
- epuizare
- stare de inconştientă
- convulsii
- transpiraţii difuze – stop respirator.
10) Ce este hemostaza și care sunt tipurile ei?
Oprirea unei hemoragii se numeşte hemostază
Hemostaza spontană
Hemoragiile mai mici se opresc, de regulă, singure prin hemostaza spontană realizată prin
vasoconstricţie locală însoţită de coagularea sângelui la nivelul leziunii.
Hemostaza provizorie (raspunsul întrebarii la 11)
se efectuează în hemoragiile externe, care nu se opresc spontan, are o durată limitată şi
trebuie urmată la scurt timp de hemostaza definitivă.Hemostaza provizorie se realizează prin
apăsarea arterei sau venei lezate, pe o suprafaţă osoasă subiacentă.
Hemostaza definitivă se efectuează în spital în serviciile de chirurgie şi constă în:
● cauterizarea capetelor vasculare secţionate;
● tamponarea plăgilor;
● ligatura vaselor;
● pensarea cu pensă hemostatică permanentă.
12) Clasificarea hemoragiilor?
- Hemoragia arterială - este cea mai semnificativă. În cazul hemoragiei
arteriale sângele roşu aprins la culoare, bogat în oxigen va curge din plagă
pulsativ.
 - Hemoragia venoasă este caracterizată de un flux de sânge întunecat, sărac în
oxigen cu un jet constant.
- Hemoragia capilară este caracterizată de prelingerea sângelui şi este de
culoare roşie întunecată.
13) Enumerați metodele de asistență medicală urgentă a hemoragiilor externe. Descrieți
etapele de aplicare ale unui garou și precauțiile la utilizarea lui?
● Se efectuează hemostaza provizorie prin pansament compresiv sau compresie la
distanţă, în funcţie de mărirea hemoragiei şi localizarea ei.
● Dacă hemoragia este foarte puternică sau dacă salvatorul este izolat sau fără
materialele necesare şi trebuie să facă faţă unui număr mare de răniţi, precum şi în
faţa unui membru secţionat, se aplică garoul.
Procedurile de aplicare a unui garou implică:
a. Utilizarea unui bandaj cu o lăţime de 10 cm şi cu o grosime de 6-8 straturi.
b. Înconjuraţi extremitatea de două ori în jurul extremităţii, la un punct proximal
hemoragiei,dar cît mai distal posibil pe extremitate.
c. Legaţi un nod în bandaj şi plasaţi o baghetă şi legaţi capetele bandajului deasupra
băţului într-un nod patrat.
d. Rotiţi bagheta până când hemoragia se opreşte.
e. Odată ce hemoragia s-a oprit, fixaţi bagheta sau rămâneţi în aceeaşi poziţie.
f. Anunţaţi alt personal de urgenţă ce va asista ulterior acest pacient, că un garou a
fost aplicat.
g. Documentaţi utilizarea garoului şi timpul aplicării în raportul prespitalicesc al
pacientului.
Precauţiile la utilizarea garoului implică:
a. Se va utiliza un bandaj lat şi a unei consolidări etanşe.
b. Niciodată să nu utilizaţi fire, frânghii, curea, sau orice alt material ce poate tăia
pielea şi
ţesuturile de sub aceasta.
c. Nu scoateţi sau slăbiţi garoul odată ce este aplicat, se va scote numai la indicaţiile
medicului
d. Garoul trebuie să fie plasat la un loc vizibil.
e. Nu aplicaţi un garou direct pe articulaţie, dar cît de aproape posibil de traumă.
14) Enumerați semnele și simptomele șocului hipovolemic și etapele asistenței medicale
urgențe în șoc.
Semne clinice:
- în şocul hipovolemic bolnavul apare cu extremităţi reci, marmorate, puls capilar absent
sau diminuat;
- tensiunea arterială este iniţial menţinută de mecanismele compensatorii, prăbuşirea
acesteia în cadrul şocului fiind expresia depăşirii acestor mecanisme; în formele uşoare,
hipotensiunea poate fi absentă în clinostatism, dar apare la ortostatism (hipotensiune
posturală);
- pulsul este rapid şi cu amplitudine redusă; urmărit clinic pe perioade mai lungi pulsul
este util în aprecierea evoluţiei volemice cât şi în evaluarea eficienţei terapiei de
încărcare volemică;
- schimbarea poziţiei modifică rata pulsului în şocul hipovolemic;
- în şocul neurogen pulsul este relativ normal sau există bradicardie;
- bolnavul are senzaţie de sete;
- oliguria caracterizează situaţiile de şoc (se defineşte ca fiind o diureză sub 0,5
ml/kg/oră);
- examenul clinic evidenţiază venele periferice goale (excepţie şocul cardiogen în care
venele jugulare apar turgescente);
Tratament:
- ventilatia si oxigenarea: IOT si suport ventilator mecanic
- resuscitarea circulatorie: adm. de lichide pe 2 sau mai multe cai, controlul
hemoragiei, pantaloni antisoc, toracotomie pentru masaj intern
- terapia cu lichide: solutii cristaloide (solutii saline izotone) si solutii coloide
(sânge izo grup, izo Rh, plasma, Dextran)
- monitorizarea: TA, PVC (presiune venoasa centrala), diureza
- medicatia inotropica: rar med. vasoactive (Noradrenalina, Digoxin, Dopamina)
- corectare dezechilibre electrolitice si acidobazice
- îndepartarea cauzei, hemostaza chirurgicala
- tratametul insuficientei de organ (IRA(insuf renala acuta)- diuretice)
- alte masuri: Naloxon (refacere TA), plasma,
15) Cum se clasifica combustiile în funcție de agentul cauzal?
- arsuri termice
● prin lichid fierbinte/vapori
 ● prin flacără/ explozie
● Prin contact cu corpuri încinse
- Arsuri electrice (electrocuție)
- Arsuri chimice
- Leziuni de iradiere
16)Clasificarea arsurilor în dependență de gravitate.
- Arsuri superficiale (epidermice, gradul I)
● lezează numai epidermul;
● aspect roşu şi uşor edemaţiat al tegumentului;
● senzaţie de usturime şi căldură locală;
● vindecare spontană, în 2-3 zile,
● fără consecinţe definitive;
● hiperpigmentare şi descuamare tranzitorii.
- Arsuri parţiale superficiale (dermice superficiale, gradul II A):
● o lezează epidermul în totalitate şi, parţial, dermul şi anexele cutanate;
● edem perilezional, aspect rozat;
● o caracterizate de durere vie;
● o determină inflamaţie locală şi exsudat abundent;
- Arsuri parţiale profunde (dermice profunde, gradul IIB):
● lezează epidermul în totalitate şi dermul în profunzime;
● determină edem perilezional important;
● inflamaţie locală intensă;
● prezintă durere intensă/zone de analgezie;
● sunt însoţite de sete, oligurie, afectarea mai marcată a stării generale; prezintă
vindecare spontană posibilă (pentru suprafeţe limitate), în 14-21 de zile, cu
zone cicatriceale.
- Arsuri totale („toată grosimea dermului", subdermice, gradul III-IV)
● distrug în totalitate epidermul, dermul, anexele cutanate şi, uneori, structurile
subdermice;
● apar flictene rupte, escară albă sau alb-cenuşie, indoloră;
● prezintă vindecare spontană în timp foarte îndelungat şi cu consecinţe
cicatriceale definitive.
17) Cum se determină suprafața unei arsuri în procente?
- Regula celor trei 9 ( Wallace)
 - Cap 9%
- Un membru superior 2 x 9% = 18 %
- Un membru inferior 2 x 18 % = 36 %
- Trunchi anterior 18 %
- Trunchi posterior 18 %
- Perineu 1%
- Total 100%
18) Descrieți asistența medicală urgentă a unei arsuri termice (prin flacără), chimice,
electrice.
- Arsură termică - prin flacără
● se va stinge cat mai rapid flacara, de preferat prin culcarea victimei la pamant
si acoperirea cu o patura sau o haina;
● - nu se va dezbraca victima dacă hainele sunt lipite de pielea arsă
● - se va stropi cu apa rece si se vor aplica comprese cu apa rece pe zonele lezate
● - se va transporta victima la spital cat mai rapid
● - nu se vor sparge flictenele si nu se vor aplica creme sau alte substante pe
leziuni.
- Arsuri chimice
● - se indepartea rapid hainele imbibate in substanta nociva
● - se spala suprafata afectata cu jet de apa timp de 20-30 minute
- Arsuri electrice
● se va indeparta sau opri sursa de curent electric inainte de a atinge victima, fie
de la intrerupator fie indepartand cablul electric cu un obiect nemetalic, din
lemn, plastic, cauciuc sau folosind manusi de cauciuc pentru autoprotectie
● - nu se va atinge victima sau sursa de curent cu mainile neprotejate
● - daca victima este in stop cardio-respirator se va face masaj cardiac si
respiratie artificiala.
19) Care sunt etapele examenului primar?
- Formarea viziunii generale
- Evaluarea Pacientului
● Nivelul de conştiinţă
● Permiabilitatea Căilor Respiratorii
● Respiraţia
● Circulaţia
 - Triarea pacienţilor conform priorităţilor
20) Pe ce se bazează formarea viziunii generale despre pacient în timpul examenului
primar?
Formarea viziunii generale reprezinta prima etapa a eamenului primar.Aceasta
presupune perceptia pacientului ca fiind bolnav sau traumatizat , determinarea
mecanismului de traumare ( daca acesta este traumatizat ) , iar in cazul in care
pacientul este bolnav , identificarea principalelor plingeri ale acestuia.
Vârsta şi sexul sunt factori importanţi pentru formarea viziunii generale despre starea
pacientului. Ambii factori pot influenţa determinarea priorităţii de transportare şi
asistenţă a pacientului.
O parte din viziunea generală o constituie percepţia de către lucrătorul asistenţei
medicale urgente a pacientului ca fiind grav bolnav sau traumatizat. Ca indici de
determinare a gravităţii pot servi postura, poziţionarea şi mişcările pacientului.
21) Care este componenta finală a examenului primar si care sunt stările cu prioritate
majoră?
Componenta finală a evaluării iniţiale este determinarea priorităţii pacienţilor.
Stări cu prioritate majoră:
- Viziunea generală despre starea pacientului corespunde stării grave
- Pacienţi inconştienţi fără reflex de vomă sau tuse
- Receptiv dar incapabil de a urma ordinele
- Dereglări de respiraţie
- Şoc (hipotensiune)
- Naştere complicată
- Durere în piept cu o tensiune arterială sistolică <100 mm Hg
- Hemoragie necontrolată
- Durere severă de orice localizare
22) Cum se evaluează starea circulației sangvine in timpul examenului primar?
- Evaluaţi prezenţa pulsului
- Determinaţi dacă pacientul are unele hemoragii externe majore
● examen rapid de la cap la picioare folosind precauţiile şi
respectând asigurarea securităţii personale.
- Evaluaţi corespunderea perfuziei prin evaluarea pielii pacientului
● Culoarea pielii
● Temperatura şi Starea Pielei
 ● Evaluarea perfuziei tisulare (reumplerea capilară)
23) Cum se efectuează examenul fizic la un pacient inconștient politraumatizat? (-)
strategia de evaluare si tratament dupa formula mnemotehnica ABCDE si ideal trebuie
efectuata in aproximativ 30 secunde:
- A (Airways) – eliberarea si protezarea cailor aeriene si controlul coloanei cervicale (
imobilizarea coloanei cervicale cu un guler cervical pana la excluderea sa
radiologica/clinica)
- B (Breathing) – evaluarea respiratiei
● prezenta/absenta miscarilor respiratorii
● frecventa si eficienta respiratiei prin observarea culorii tegumentelor
(cianoza)
- C (Circulation) – evaluarea circulatiei si controlul hemoragiei
● prezenta si frecventa pulsului central (femural, carotidian, brahial)
● pulsul periferic cu caracteristicile acestuia
● presiunea arteriala
● culoarea si temperatura tegumentelor
● timpul de reumplere capilara
● statusul mental.
- D (Disability) – evaluarea statusului neurologic
● aspectul pupilelor si prezenta reflexelor pupilare, precum si evaluarea
integritatii maduvei spinarii.
- E (Exposure) – examinarea completa a suprafetei tegumentare a pacientului
24) Enumerați tipurile și mecanismele de producere a plăgilor?
În functie de mecanismul de producere plagile pot fi:
○ plagi prin taiere
○ plagi prin contuzie (lovire)
○ plagi prin întepare
○ plagi prin muscatura
○ plagi prin agresiune termica (arsuri, degeraturi)
○ plagi prin agresiune chimica (arsuri chimice)
○ plagi prin electrocutare
In functie de natura agentului traumatic:
-mecanic:tăiere,întepare,muşcătură,împuşcare, intervenţie chirurgicală sau
accidentală
 -termic:arsură,degerătură
-chimic:arsură chimică
-electric:electrocutare,trăsnet.
In funcţie de regiunea anatomică interesată:
-cap(scalp, faţă, etc.)
-gât
-membre
-trunchi (abdomen, torace, pelvis).
In funcţie de profunzime si complexitate:
- plăgi superficiale - limitate la tegument si ţesuturile subdiacente; nu depăsesc
fasciile de inveliş
- plăgi profunde: nepenetrante (nu pătrund în cavităţi seroase): oarbe, în seton
(deasupra fasciei superficiale), transfixiante (simple sau complexe); penetrante
(fără/cu leziuni viscerale).

25)Care sunt semnele unui traumatism?

- Deformația poziției sau formă anormală atunci cind oasele sunt fracturate
- Contuzii - vînătăi
- Abraziuni (cind suprafața pielii este zgîriată)
- Străpungeri saupenetrari-cind un obiectpenetreazăpielea
- Arsuri-hiperemie,formarea de vezicule epidermale sau carbonizarea corpului de la
caldura,electricitate,radiație sau subst.chimice
- Sensibilitate dureroasă - durere la atingere sau mișcare
- Plăgi lacerate- tăieturi adînci ale pielii
- Tumefierea este o formațiune anormală,cauzată de singe sau lichid
Evaluarea este efectuata de la cap la picioare si durează doar 60 la 90 secunde
26)Care sunt semnele unei fracturi?
1.Durerea - la examinarea bolnavului durerea poate localiza destul de exact sediul fracturii
2.Echimoza - apare la scurt timp dupa ce s-a produs fractura
3.Hematomul - este redus dacă nu s-a produs ruperea unui vas mare
4.Deformarea regiuni
5.Mobilitatea anormală
27)Cum se efectuează examenul secundar al unui pacient conștient cu urgenta medicala
somatica?
28)Cum se efectuează examenul secundar al unui pacient inconștient cu urgenta medicala
somatica?
- Evaluaţi craniul şi faţa,palpaţi pentru a depista crepitaţii.Ochii trebuie verificaţi la
prezenţa reacţiei pupilelor la lumină şi egalitatea acestora
- Evaluaţi convergenţa şi divergenţa pupilelor. Urechile, nasul şi gura trebuie să fie
verificate pentru hemoragii.
- Gura trebuie verificată pentru depistarea dinţilor rupţi . La examenul mandibulei se va
examina muşcătura şi alinierea dinţilor.
- Evaluati in în regiunea cervicală a coloanei vertebrale prezenţa unei distensii a venei
jugulare, o lărgire anormală a venelor pe părţile laterale ale gâtului.
- Evaluati cutia toracică
● Începeţi de la clavicule, mişcându-vă spre stern, mai apoi spre întreaga cutie
toracică.
● Verificaţi prezenţa mişcărilor paradoxale ale cutiei toracice.
- Evaluarea abdomenului se va efectua in cele 4 cadrane
- Verificarea pelvisului traumatizat (bazinul) se efectuează cu atenţie deoarece
hemoragia şi trauma pot fi agravate de manipulările neîndemânatice.
- Verificaţi articulaţiile genunchiului şi cotului. Evaluaţi pulsul distal, funcţiile motorii
şi sensibilitatea, mişcările.
- Evaluați spatele pacientului prin gasirea celor 8 semne ale traumei.
29. Enumerați tipurile de traumatisme închise ale țesuturilor moi. Descrieți asistența
medicală urgentă a traumatismelor închise.
Plăgile ţ esuturilor moi
- Hematoamele
Atunci când sunt traumatizate zone mari de ţ esut subcutanat, vasele sangvine mari se lezează
ş i pot cauza o hemoragie rapidă.
- Traumatismele prin strivire
Traumatismele prin strivire sunt acelea în care are loc transmiterea forţelelor factorilor
externi
spre structurile interne, în situaţia în care corpul sau o parte a corpului a fost compresată între
două sau mai multe suprafeţe. Această compresie poate cauza o leziune masivă a ţesutului
fără afectarea suprafeţei pielii.
- Asistenţa de urgenţă a traumatismelor închise
 ● Întreprindeţi precauţiile adecvate de izolare a substanţelor corpului (metode de
protecţie personală), inclusiv purtarea mănuşilor, şi spălarea corectă a
mâinilor.
● Evaluaţi şi la necesitate menţineţi permeabile căile respiratorii a pacientului,
respiraţia şi circulaţia. Administraţi oxigen la necesitate.
● Dacă există o suspecţie de traume a organelor interne, este necesar de a
evalua pacientul la prezenţa hemoragiei interne şi efectuaţi asistenţa de
urgenţă corespunzătoare.
● Imobilizaţi extremităţile la prezenţa de durere, tumefacţie, edem
● Transportaţi de urgenţă pacientul.

30. Enumerați tipurile de traumatisme deschise ale țesuturilor moi. Descrieți asistența
medicală urgentă a traumatismelor deschise.
Traumatisme deschise ale ţ esuturilor moi
În traumatismele deschise ale ţ esuturilor moi este prezentă dereglarea integrităţ ii pielii. Cele
mai frecvent î ntâlnite tipuri de traumatism deschis ale ţ esuturilor moi sunt escoriaţ iile,
laceraţ iile, avulsiile, plăgile penetrante, amputaţ iile, ş i zdrobirea
- Escoriaţ iile
Escoriaţ iile sunt leziunile, ce se caracterizează prin pierderea unei porţ iuni a epidermului ş i a
dermului, ca rezultat contactului tangenţ ial sau zgârierii pielii de o suprafaţ ă dură. Escoriaţ iile
sunt superficiale, se caracterizează prin durere intensă, dar cu hemoragie neî nsemnată.
- Laceraţ iile
Laceraţ iile reprezintă leziuni ale pielii de lungime ş i profunzime variată. Ele pot fi liniare
(margini regulate) sau stelate (margini iregulate). Ele de obicei rezultă după un impact cu
obiecte ascuţ ite.
- Avulsiile
O avulsie reprezintă o leziunile, unde se determină o ruptură completă sau incompletă a
lamboului tegumentar. Hemoragia este deseori severă î n prezenţ a avulsiilor deoarece se
afectează multiple vase sangvine.
- Plăgile penetrante
Un contact î n forţ ă cu obiectele ascuţ ite (plăgi tăiate) sau cu obiectele in viteză î naltă (răni
prin arme de foc) cu suprafaţ a corpului produce plăgi penetrante. În acest tip de traume,
manifestările externe a plăgilor pot fi mai mici decât volumul de leziuni a structurilor interne.
- Amputaţiile
Amputaţ iile se numesc traumatisme grave, î n care are loc dezmembrarea unei părţ i a
extremităţ ilor sau a corpului. La separarea completă a unei părţ i de la corp, leziunea se
numeş te amputaţ ie totală. Atunci când separarea unei părţ i a corpului nu este completă,
aceasta este numită amputaţ ie parţ ială.
- Plăgile strivite
Aplicarea î n timpul strivirii a unei forţ e suficiente poate duce la o lezare a integrităţ ii pielii.
Tegumentul de asemenea poate fi lezat la aplicarea unei forţ e tangenţ ionale. Aceste plăgi
deseori rezultă î n traume ale ţ esuturilor moi, organelor interne, ş i a oaselor.
Plăgile deschise ale toracelui
Traumatismele penetrante a cutiei toracice vor duce la dezvoltarea pneumotoraxului. Acest
tip de leziune provoacă comunicarea directă î ntre interiorul cavităţ ii toracelui ş i mediul
exterior, produce o plagă „aspiratorie” deoarece î n timpul respiraţ iei î n regiunea plăgii se aud
sunetele specifice sau se văd bule de aer.
- Plăgile abdominale
plăgi abdominale penetrante, unde organele interne sunt ieş ite afară din cavitatea abdominală.
Aceste traume sunt cunoscute sub denumirea de evisceraţ ii.
- Asistenţa medicală urgentă a traumatismelor deschise ale ţesuturilor moi
● Urmăriţi principiile de Izolare a Substanţelor Corpului.( trebuie îmbrăcate
mănuşile de cauciuc pe toată perioada contactului cu pacientul. În cazurile
unor hemoragii mai severe, poate fi binevenită purtarea protecţiei pentru ochi,
halatelor impermeabile şi a măştilor în timpul eforturilor de stopare a
hemoragiei.)
● Menţineţi permeabile căile respiratorii, asiguraţi respiraţia şi oxigenarea
adecvată.
● Evaluaţi plaga. În cazurile plăgilor penetrante, verificaţi existenţa orificiilor
de ieşire.
● Efectuaţi hemostaza.
● Preveniţi infectarea ulterioară a rănii. Nu examinaţi plaga , dar dacă observaţi
corpi străini la suprafaţa plăgii, înlăturaţi-le cu mâna.
● Aplicaţi un pansament uscat steril şi fixaţi prin bandaj
● Calmaţi şi liniştiţi pacientul.
● Efectuaţi măsurile de tratament antişoc, în prezenţa semnelor şi simptomelor
ce indică starea de şoc
31.Descrieți caracteristicile durerii din angina pectorală (localizare, iradiere, intensitate,
durata, factori de agravare/ameliorare). Indicați măsurile de prim ajutor.?
Angina pectorală: o durere retrosternală în regiunile toracice adiacente şi care au caractere
relativ specifice: apariţia în crize de scurtă durată (3 –5 min);
- producere (declanşare), cel mai adesea, de efort sau emoţie; încetare promptă la
repaus sau după medicaţie cu nitroglicerină.
- Localizarea: durere mediană, retrosternală, laterotoracică; profundă sau parietală. -
Iradierea: membrele superioare, gât, maxilarul inferior, umăr, spate, regiunea epigastrică.
- Durata, periodicitatea: scurtă, prelungită, recidivantă.
3-5 min, max 10 min (excepții pînă la 20 min)
- Tipul: durere simplă jenă toracică; durere constrictivă; în minghină sau lovitură de pumnal;
survine în repaus sau declanşată de efort; variabilă în funcţie de poziţie sau respiraţie;
crescută la palpare; calmată sau nu de derivaţi nitraţi.
- Orar: nocturnă, în a doua jumătate a nopţii: matinală postprandială.
Indicați măsurile de prim ajutor.
Protecţia personalului.
Poziţia: în decubit dorsal cu ridicarea extremităţii cefalice la 40°.
Examen primar.
Flux de Oxigen 4-6 l/min, SaO2 > 92-94%.
Tratamentul de standard:
- Analgezia suficientă:
- Morfină 3-5mg i.v. lent sau
- Tramadol 50-100 mg i.m
32. Descrieți caracteristicile durerii din infarctul miocardic acut (localizare, iradiere,
intensitate, durata, factori de agravare/ameliorare). Indicați măsurile de prim ajutor.
- Localizarea: durere mediană, retrosternală, laterotoracică; profundă sau parietală.
- Iradierea: membrele superioare, gât, maxilarul inferior, umăr, spate, regiunea epigastrică.
- Intensitate:puternică, insuportabilă
- Caracterul: In momentul in care survine obstructia, persoana afectata resimte durerea
respectiva ca o "gheara" sau "strangere de menghina".
- Durata durerii: constantă (nu dispare)
- Evoluția în timp:constantă cu crescendo al intensității
- Factori declanșatori: de efort sau emoţie;
- Factori de calmare: nu este în repaos, persistă mereu. Puține soluții- depinde de severitatea
ocluzieie a. coronariene.
Sunt recomandate ca masuri de prim ajutor de baza:
- asezarea victimei intr-o pozitie confortabila daca este constienta;
- sustinerea din punct de vedere moral - ajutor psihologic;
- anuntarea cat mai repede a serviciului de urgenta prin apelarea numarului de 112;
- monitorizarea permanenta a semnelor vitale (stare de constienta si respiratie).
Atentie: Nu administrati medicamente (aspirina) in manevrele de prim ajutor de baze intrucat
implica riscuri (alergii, sangerare excesiva la diabetici) care pot agrava situatia. Daca insa
persoana este cardiaca si are medicamentele specifice la ea, putem sa o ajutam sa si le
autoadministreze.
33.Care este managementul pacientului cu urgență hipertensivă?
- pozitia de decubit dorsal
- eliberarea cailor aeriene
- masurarea tensiunii arteriale
- aministrare comprimatlor de captopril sublingval
- administrare diureticilor (furasimid) intramuscular
- supravegherea persoanei pina la stabilizare
34)Ce este dispneea si cum se clasifica?
Dispneea, definită ca jena respiratorie sau efortul de respiraţie resimţit de către pacient,
nu este un simptom întâlnit doar în bolile respiratorii, ci este un fenomen care apare
frecvent în patologia cardiacă, care, corelat cu alte semne şi simptome,
clasificarea dispneei:
- boli pulmonare restrictive
- boli neuromusculare
- afectarea cutiei toracice
- boli cardiovasculare
35)Ce este tahipneea, ortopneea?
Tahipnee stare patologică constând în accelerarea anormală a ritmului de respirație cauzată
de unele boli respiratorii, cardio-vasculare sau nervoase.
Ortopneea este dificultatea de a respira în poziţie culcată, ameliorată la ridicarea în şezut sau
în ortostatism.
36) Care este primul ajutor in caz de convulsii?
1. poziţionarea în decubit lateral pentru a nu facilita aspiraţia secreţiilor în căile respiratorii
(aşa se evită ca persoana să-şi înghită limba sau saliva, care poate fi în cantitate mare);
2. prevenirea producerii traumatismelor secundare crizei prin îndepărtarea obiectelor sau
suprafeţelor tăioase, ascuţite, surselor de foc, apă;
3. protejarea capului de o posibilă traumă;
4. eliberarea hainelor strâmte, cravatei din jurul gâtului.

37)Lipotimia – definiția, etiopatogenia, semnele clinice și conduita recomandată.

Lipotimia (leşinul) reprezintă pierderea reversibilă a conştienţei de scurtă durată (secunde,

minute), cu deficit de tonus postural (persoana cade), dar cu menţinerea funcţiilor vitale şi
memoria parţială a evenimentelor (îşi aminteşte parţial ce s-a întîmplat în timpul episodului).

etiopatogenia

▪ Apare de obicei printr-un mecanism reflex, ca urmare a scăderii oxigenării cerebrale, în

condiţiile staţionării prelungite în ortostatism, în aglomeraţie, încăperi aglomerate şi
neaerisite; mai poate apărea în condiţii de stres psihic sau fizic, insolaţii, hipoglicemii etc.

▪ Această stare este reversibilă spontan chiar şi fără nici un ajutor din exterior.

semnele clinice

Episodul deseori este precedat de:

1. Somnolenţă
2. Căscat irepresibil
3. Ameţeală
4. Vedere neclară
5. Stare de rău generală
6. Cădere uşoară
7. Transpiraţii profuze
8. Paloarea tegumentelor (la victima care are culoarea pielii bronzată sau închisă,
paloarea poate fi observată pe faţa internă a buzelor)
9. Hipotensiune (micşorarea TA)
10. Puls tahicardic abia perceptibil
11. Bradicardie (încetinirea ritmului bătăilor inimii)

conduita recomandată
✓ dacă este posibil, victima va fi prinsă în braţe, pentru a nu se lovi în cădere;
✓ se va aşeza culcat pe spate, cu capul într-o parte;
✓ se vor elibera hainele strâmte , cravata din jurul gâtului;
✓ se vor ridica membrele inferioare mai sus decât trunchiul;
✓ se stropeşte victima cu apă rece pe faţă;
✓ se supraveghează până ce-şi recapătă conştienţa;
✓ se solicită ajutorul medical de urgenţă dacă starea se prelungeşte.

38) Insolația - definiția, etiopatogenia, semnele clinice și conduita recomandată.

Insolaţia

Este o stare care poate pune viaţa în pericol şi care apare dacă organismul se supraîncălzeşte
şi nu poate să-şi scadă temperatura.

Poate apărea când temperatura ambientală este foarte ridicată, se transpiră foarte mult şi nu se
beau suficiente lichide pentru a putea înlocui pierderea acestora prin transpiraţie.

O persoană cu insolaţie poate avea o temperatură de până la 40 C sau mai mare şi să nu mai
transpire.

semnele clinice

A. Semne predecesorii:

- oboseală;
- slăbiciune;
- cefalee (dureri de cap);
- ameţeli;
- greaţă;
- tegumente palide, reci şi umede;
- nu sunt prezente modificări în stare de conştienţă.

| B. Semnele insolaţiei propriu zise:

- modificări în stare de conştienţă: confuzie, delir, pierderea stării de conştienţă (mai

mult de 1 minut);
- tegumente roşii, calde şi uscate;
- convulsii;
- semne de respiraţie dificilă de la moderate spre severe;
- tahicardie (accelerarea ritmului bătăilor inimii);
- vomă (vărsături) şi diaree;
- nelinişte extremă sau anxietate.

conduit recomandata

1. Persoana trebuie plasată într-un spaţiu răcoros (la umbră sau într-o zonă cu aer
condiţionat), să nu fie sub acţiunea directă a razelor solare.
2. Victima trebuie dezbrăcată şi aşezată în aşa fel încât să se expună cât mai mult din
corpul său la aer.
 3. Întregul corp al victimei trebuie răcorit cu apă rece (dar nu foarte rece), care poate fi
pulverizată pe corp sau aplicată cu ajutorul unui burete.
4. Se pot aplica pachete de gheaţă pe abdomen şi în axile (subsuoară), locuri unde
vasele de sânge mari se găsesc la suprafaţa tegumentelor.
5. Se interzice administrarea de aspirină sau paracetamol pentru a reduce temperatura
corporală.
6. Dacă pacientul este conştient şi capabil să înghită, trebuie să i se dea să bea fluide (de
la 1 l la 1,9 l) în primele 2 ore pentru a-l hidrata.

39) Sincopa – definiția, etiopatogenia, semnele clinice și conduita recomandată.

Sincopa

Este o pierdere de conştienţă cu scăderea tonusului postural (cădere) şi tulburarea semnelor

vitale (spre deosebire de lipotimie), urmată de revenirea spontană la normal în afara oricărui
tratament.

Elementul comun al diverselor tipuri de sincope este scăderea brutală tranzitorie a irigaţiei
cerebrale pierderea conştienţei, tulburarea funcțiilor vitale.

Cauze:

1. Codiţii de stres sau emoţii puternice →bradicardie cu vasodilataţie → scăderea TA →

scăderea perfuziei cerebrale.
2. Ortostatismul prelungit (↓TA → hipoperfuzie cerebrală).
3. Tulburări de ritm cardiac.
4. Infarctul miocardic (scădere mare a debitului cardiac).
5. Efortul fizic major la persoanele cu maladii ale cordului (stenoza aortică).
6. Tusa persistentă (creşte presiunea intratoracică → compresia venelor cave şi scăderea
debitului cardiac).
7. Modificări ale vaselor cerebrale.

Semnele clinice
➢ cădere bruscă (indiferent de condiţii: în mers, în timpul ce traversează strada etc.); În
cădere se poate lovi, uneori provocându-şi răni, fracturi
➢ victima este inertă, imobilă, areactivă, apneică;
➢ nu răspunde la întrebări;
➢ paloarea tegumentelor cu acrocianoză (aspect vânăt-albăstrui, răcirea porţiunilor distale a
degetelor, vârful nasului) ;
➢ pot apărea convulsii;
➢ la 15-20 secunde de la oprirea cordului – relaxarea sfincteriană, cu pierdere de urină şi
scaune;
➢ revenirea este spontană, se face între câteva zeci de secunde şi 3-4 minute, direct la starea
de veghe;
➢ amnezie la episod (acces). Conduita recom

Conduita recomandată

1. Plasaţi victima în poziţie imobilă

2. Puneţi-i întrebări victimei despre starea sănătăţii ei la moment:
3. Cereţi sfatul medicului imediat, telefonând la o structură specializată de urgenţă
medicală (903).
4. Supravegheaţi victima. Vorbiţi regulat cu victima, puneţi-i întrebări, calmaţi-o,
vorbindu-i liniştit.

40)Criza convulsivă – definiția, tipuri, manifestări clinice, conduita recomandată.

Definitie o convulsie este o descarcare electrica anormala, brusca si excesiva a neuronilor (

subtanta cenusie ) care progreseaza ascendant prin caile nervoase (substant alba)si afecteaza
organelle sau unele sisteme

tipuri: sunt clasificate in functie de cauza posibila

- primara(idiopatice)
- secundare

etiopatogenia
Pentru funcţionarea normală a organismului neuronii din centrii nervoşi descarcă impulsurile
într-un anumit ritm şi intensitate.
Dacă impulsurile descărcate nu au frecvenţa şi intensitatea normală apar tulburări
neurologice – crize.
Dacă centrii nervoşi descarcă impulsuri haotice care determină contracţia musculaturii, aceste
crize se numesc crize convulsive.

manifestari clinice (criză tonico-clonică – în termeni medicali)

- Bolnavul îşi pierde brusc conştienţa;

- Apar contracţii ale mâinilor şi ale picioarelor;
- Gura se încleştează şi muşchii toracelui se contractă , bolnavul expiră forţat
(inconştient);
- Buzele se pot învineţi (nu respiră bine bolnavul pentru că nu se relaxează muşchii
toracelui (muşchii respiratori);
- Bolnavul poate să piardă urina sau materiile fecale;
- După ce contracţiile încetează, bolnavul rămâne inconştient;
- Conştienţa revine încetul cu încetul în câteva minute sau chiar mai mult;
- Bolnavul nu-şi aminteşte nimic, (amnezie totală la criză);
- Foarte frecvent apare durere de cap şi somnolență.
Conduita recomandată

1. poziţionarea în decubit lateral pentru a nu facilita aspiraţia secreţiilor în căile

respiratorii (aşa se evită ca persoana să-şi înghită limba sau saliva, care poate fi în
cantitate mare);
2. prevenirea producerii traumatismelor secundare crizei prin îndepărtarea obiectelor
sau suprafeţelor tăioase, ascuţite, surselor de foc, apă;
3. protejarea capului de o posibilă traumă;
4. eliberarea hainelor strâmte, cravatei din jurul gâtului.

Nu este recomandată:

1. fixarea membrelor (poate favoriza leziuni traumatice: ex.: rupturi musculare);

2. deschiderea forţată a cavităţii bucale (leziuni traumatice ale dinţilor, cauzate de
obiecte de lemn, fier; lezarea degetelor printr-o muşcare foarte puternică);
3. extensia degetelor;
4. masajul cardiac;
5. imobilizarea bolnavului;
6. ! Atenţie să nu fie pus cu gura în jos la pământ sau aşternut, pentru că se poate
asfixia.

41) Coma -definiția, cauze, tipuri, măsuri de prim ajutor.

Coma este o pierdere de durată a stării de conştienţă, cu menţinerea funcţiilor vitale. Coma
reprezintă suferinţă difuză cerebrală de cauză:
- neurologică (boli proprii ale substanţei cerebrale : TCC, infarct cerebral, tumoare , infecţii
SNC ) sau
- metabolică (suferinţă cerebrală secundară unei boli metabolice: insuficienţă renală,
insuficienţă hepatică, hipoglicemie, hiperglicemie ş.a. )
Cauze:
1. Lipsa aportului alimentar (alimentaţie insuficientă);
2. Efort fizic intens;
3. Abuz de alcool;
4. Supradozarea de insulină la pacienţii cu diabet zaharat.

Tipuri
După gradul de alterare a conştienţei:

- Comă superficială – bolnavul este inconştient, nu poate fi trezit, dar răspunde prin mişcări
involuntare, retragere a membrului la stimuli dureroşi şi unele acte reflexe sunt prezente;

- Coma profundă – bolnavul inconştient nu răspunde la stimuli oricât de intenşi, actele

reflexe sunt absente.
dupa tipul de afectiune
Coma hipoglicemică (Hipoglicemia)
 - reprezintă scăderea concentraţiei de glucoză în sânge, sub un anumit nivel.
Coma diabetic
- Complicaţia cea mai gravă a diabetului zaharat.
Măsuri de prim ajutor
Coma hipoglicemică
- La o persoană conştientă i se va oferi repede ceva dulce: o linguriţă de zahăr, o bomboană,
suc dulce etc.;
- Nu i se va oferi nimic să bea sau să mănânce unei persoane inconştiente: se va solicita ajutor
medical de urgenţă (903);
- Dacă funcţiile vitale sunt absente se vor începe manevrele de resuscitate cardiorespiratorie.

Coma diabetic
De cele mai dese ori victima este întinsă pe spate.
1. Efectuaţi protecţia salvatorului şi victimei.
2. Identificaţi orice situaţie critică evidentă, care poate pune în pericol viaţa victimei în scurt
timp.
✓ Verificaţi să nu fie sângerări vizibile şi grave
3. Apreciaţi starea de conştienţă
✓ Puneţi o întrebare simplă:
“Cum vă simţiţi?”
“Mă auziţi?”
✓ Luaţi-i mâna şi-i ziceţi:
“strângeţi-mi mâna”
“deschideţi ochii”
Dacă victima nu răspunde sau nu reacţionează – este inconştientă.
4. Cereţi ajutor din partea unui martor (să anunţe serviciile de urgenţă).
5. Asiguraţi imediat deblocarea căilor aeriene.
6. Evaluaţi respiraţia:
✓ cu obrazul: fluxul de aer expirat pe nas şi gură;
✓ cu urechea: zgomotele normale şi anormale ale respiraţiei;
✓ cu ochii: ridicarea abdomenului şi/sau a pieptului.
Se cercetează circa 10 secunde.
Pieptul se ridică, se simt zgomote şi suflul victimei, victima respiră.
7. Plasaţi victima în poziţia laterală de securitate (P.L.S.)
Victima trebuie să fie plasată de salvator pe o parte.
Poziţia în care se află victima, pe o parte trebuie să respecte următoarele principii:
✓ întoarcerea victimei pe o parte, trebuie să limiteze la maximum mişcările coloanei
cervicale;
✓ victima trebuie să se afle într-o poziţie cât mai laterală posibil, pentru a evita căderea
limbii în urmă şi a permite scurgerea lichidelor spre exterior;
✓ poziţia este stabilă;
✓ orice comprimare a pieptului, care poate să limiteze mişcările respiratorii, este evitată;
✓ supravegherea victimei şi accesul la căile aeriene sunt posibile.
8. Anunţaţi sau cereţi să fie anunţate serviciile medicale.
✓ Dacă salvatorul este singur, după ce a plasat victima în P.L.S. şi dacă nu a obţinut ajutor
din partea unui martor, el va putea să abandoneze victima ca să meargă să anunţe serviciile de
ajutor.
9. Controlaţi în continuu respiraţia victimei, aşteptând sosirea serviciilor de asistenţă.
✓ salvatorul priveşte dacă abdomenul şi pieptul victimei se ridică, ascultă sunetele provocate
de respiraţie;
✓ dacă starea victimei se agravează şi respiraţia se opreşte, salvatorul trebuie să plaseze
victima pe spate şi să practice manevrele recomandate în acest caz;
✓ protejaţi victima de frig, căldură, vreme urâtă.

42) Criza de isterie – definiție, etiopatogenie, semne clinice și conduita recomandată.

definitie
Criza de isterie este un leşin “demonstrativ”, în circumstanţe conflictuale, întotdeauna cu
martori. Pacientul este de regulă o femeie tânără care îşi “pierde” conştienţa progresiv, cade
fără să se lovească, are tremor al pleoapelor, păstrează sensibilitatea dureroasă şi nu are
amnezia episodului. ,
etiopatogenie
Cauza este de natură psihologică, persoana încercând să-şi impresioneze publicul.
semne clinice
- crampele severe;
- senzatia de greutate in membre;
- sentiment puternic de constrictie abdominala;
- oftat frecvent;
- dificultati de respiratie;
- constrictia pieptului;
- palpitatii;
- umflarea gatului si a venei jugulare;
- senzatia de sufocare;
- durerile de cap;
- dintii inclestati;
- contractarea voluntara si generalizata a muschilor locomotorii;
- pierdere temporara a vederii sau vedea prin tunel;
- tulburari senzoriale, precum accentuarea simtului vazului, mirosului sau gustului;
- posturi nefiresti ale corpului;