Colegiul de Medicina Veterinara si Economie Agrara din Bratuseni.

A elaborat elevul grupei P-2011

Chihai Maxim

RENASTEREA SI REFORMA
Doua fenomene de amploare marcheaza începuturile Europei moderne
în plan spiritual în istoria Europei: primul este Renasterea care a fost
considerata în mod obisnuit ca reprezentând relansarea la un nivel
calitativ superior a creatiei în domeniul literelor si artei prin
redescoperirea si imitarea creatiilor culturii clasice antice grecesti si
romane. Aceasta conceptie traditionala a fost contestata însa în
istoriografia secolului XX. Un alt istoric francez, Jean Dealumont, într-o
lucrare de sinteza intitulata "La civilisation de la Rennaissance" (Paris,
1967) opteaza pentru parasirea ideii de "epoca întunecata" a Evului
mediu, aratând ca reînvierea literelor si artelor antichitatii dupa veacuri
de obscuritate intelectuala a fost la vremea sa un slogan-manifest al
generatiei tinere convinsa ca ea este purtatoare de înnoiri fundamentale
si a spiritului de regenerare. Era însa si o proba de injustitie pentru ca
nu tinea seama si respingea ca barbare realizarile arhitecturii romane si
gotice, subtilitatile gândirii scolastice, vigoarea scolii flamande timpurii
cu radacini populare si altele. Creativitatea unei epoci poate fi criticata
dar niciodata negata total.
Optica de mai sus ignora totodata avântul ce a cuprins în secolele XV-
XVI stiinta ,tehnica, economia, gândirea politica, avânt ce a adus în toate
aceste domenii elemente de civilizatie absolut noi pe care antichitatea
nici nu le-a banuit si care sunt, evident, urmarea dezvoltarii societatii
medievale. Prin urmare, Renasterea a însemnat afirmarea exploziva a
spiritului modern în cultura europeana. Se poate de aceea aprecia ca ea
a fost, în primul rând, "nastere" si doar în al doilea rând "renastere".
Cercetatorii definesc Renasterea drept momentul promovarii
Occidentului în fruntea civilizatiei europene care, la rândul ei, egalase si
depasise civilizatiile extra-europene. Acest moment a fost determinat de
întreaga dezvoltare a societatii europene occidentale, preluata în ritm
sustinut în secolele XI-XII si marcata de avântul comertului si de avântul
oraselor (urbanizarea medievala). Apar astfel premisele unei renasteri
economice, bazata pe începuturile capitalismului, a diviziunii muncii si a
manufacturii (un mestesugar face doar o singura operatiune).
Prin concentrarea capitalului si aplicarea lui în industrie, prin
emanciparea taranilor (desfiintarea serbiei), prin aparitia bancilor si rolul
bancherilor, întrebuintarea calculului si utilizarea unui sistem de
contabilitate, aparitia cambiei (scrisoare de schimb), formarea spiritului
capitalist. Astfel s-au realizat mari acumulari de bogatii în mâinile unei
categorii sociale care începe sa traiasca în confort si lux. Aceasta
categorie va încuraja si sprijini productia artistica prin abundenta de
comenzi care îi va face pe artisti sa-si exerseze creativitatea care devine
rentabila, ameliorând conditia sociala si profesionala a creatorilor de
arta si atragând spre aceasta bransa mii de talente care în secolele
anterioare ramasesera nevalorificate.
Din punct de vedere politic, prin centralizare statala apar monahii statale
si, prin aplicarea principiului echilibrului interstatal, Europa s-a plasat
politic între coordonatele istorice moderne.
Între componentele esentiale ale spiritului modern se
înscrie individualismul. Daca în Evul mediu omul nu se cunostea pe sine
decât în ipostaza de apartenenta la o rasa, popor, familie (la o
comunitate), în Renastere toate aceste "lanturi" se rup si dintre aceste
ansambluri apare omul modern liber. Individualismul sau definitoriu se
manifesta în predilectia pentru portret, în gustul pentru glorie: în locul
anonimatului modest al artistului medieval apare ostentarea numelui si a
personalitatii creatorului de arta; semnarea tabloului si a operei literare
este de rigoare si fiecare încearca sa devina cât mai cunoscut si laudat.
Spiritul Renasterii a fost unul al idealismului, al cultului pentru frumos,
pentru eruditie, pentru spirit. În planul gândiri politice, acest spirit a fost
variat si contradictoriu. El a formulat principiul ratiunii de stat cu
justificarea deciziilor politice, cu ignorarea normelor morale individuale.
Acest lucru a trezit un "nationalism" fundamentat pe istorie, pe gloria
trecutului si a stramosilor.

Idealismul Renasterii s-a caracterizat si prin avântul erudit

spre redescoperirea operelor artistice, literare si filozofice
ale antichitatii. În el, oamenii Renasterii îsi regaseau propria
conceptie despre om, care devine faptura cea mai de pret a
creatiei, subiectul de predilectie al reprezentarii artistice, al
descrierilor literare si al reflectiilor filozofice.