Dialoguri despre viitorul FAR, Albert Dandoș & Viorel Zaharia

7 februarie 2016
Domnule Ionescu,
Departe de mine gândul de a mã bucura de necazul cuiva, mai ales de NENOROCIREA
noastrã. Dar reflecția dumneavoastrã (pe care am amintit-o) sintetizeazã perfect opinia celor
care au aderat la acest grup.
Acum, rãmân ȋn suspensie trei situații, care meritã detaliate:
- Ne pãstrãm ȋn letargia ultimilor ani, pasând ȋn sarcina altora sã ne decidã destinul;
- Ne ȋmpiedicãm de realitate şi pornim Jihadul cu toți cei care se fac vinovați de aducerea
etniei ȋn stadiul actual (atât romi, cât şi neromi);
- Sau, plecãm pe un drum nou, lãsând tot ce-i rãu ȋn spate (dar, fãrã a uita !); focalizându-ne
energiile pe construcție, recâştigarea demnitãții, conservarea identitãții.
Trebuie decis care vrem sã fie a TREIA cale !
Revenind la comentariul dumneavoastrã, vreau sã subliniez cã ați remarcat cu acuratețe
orientarea mea, care se bazeazã, printre altele şi pe urmãtoarele argumente:
- Existã o pãrere unanimã care atestã cã ne aflãm ȋntr-o crizã de modele
Şi,
- Deoarece prin intermediul acestui grup, am dezvoltat o serie de opinii/concepte despre
schimbare/metanoia, cred cã este obligația noastrã sã demonstrãm şi cum se face; sã trecem de
la principii - la fapte.

Atât timp cât semnalul vine de la persoane care ȋşi asumã o viziune comunã, cred cã
rezultatele nu se vor lãsa aşteptate. Mai mult, am ȋn vedere şi opinia exprimatã de
dumneavoastrã ȋn care afirmați cã se impune gãsirea unor cãlãuze. Nu pot ȋncheia
argumentația fãrã sã menționez mesajul lui Florin Motoi (care, de fapt, face trecerea/legãtura
ȋntre cele douã concepte): „ Nea Vasile Ionescu..instruiti ne pe toti..Asta este treaba celor
destepti..Noi venim .!”

Am lãsat pentru final, un gând legat de Nicolae. Recunosc cã nu l-am cunoscut atât de bine ca
dumneavoastrã dar, a fost suficient sã ȋnțeleg profunzimea gândirii acestui ideolog. Contactul
meu a fost mai mult cu „ultimul” Nicolae şi, vecinãtatea ne-a deschis porțile unei prietenii
oneste, aşa cum obişnuia el sã spunã.
În opinia mea, Seniorul ne-a pãrãsit cu o mare dezamãgire, structuratã pe douã direcții;
- O decepție profundã fațã de comportamentul lipsit de fair-play al apropiaților, care ȋl
marginalizaserã fãrã nicio remuşcare;
- Un regret izvorât din luciditatea care l-a ajutat sã ȋnțeleagã cã, deşi s-a apropiat de Iluminare
şi a gãsit soluții de renaştere pentru poporul lui; nu va exista nimeni capabil sã-i continue
munca şi sã materializeze moştenirea pe care o lasã.

Greşeala capitalã - pe care şi-o asuma, era legatã de ȋncrederea pe care a avut-o ȋn oameni.
7 februarie 2016
Foarte bine structurat domnule Zaharia. Nu pot sa nu intervin prin a-mi expune propriile
ganduri pe marginea interventie dumneavoastra. 
Sa luam punctele pe rand:

"- Ne pãstrãm ȋn letargia ultimilor ani, pasând ȋn sarcina altora sã ne decidã destinul;"
Personal, nici nu ma gandesc sa iau in calcul aceasta posibilitate. Rolul acestui Front este
tocmai acela de a sparge aceasta rutina bolnava.(cred eu). Chiar daca va exista aceasta
tendinta/ispita ea va trebui eliminata din start.

"- Ne ȋmpiedicãm de realitate şi pornim Jihadul cu toți cei care se fac vinovați de aducerea
etniei ȋn stadiul actual (atât romi, cât şi neromi);"
Nu sunt adeptul unei vendette si nici nu consider ca ghilotina lui Robespierre ar fi o solutie ale
acestei revolutii. Cu toate ca de multe ori nu pot sa alung din minte imaginea(placuta) a unui
sir lung de funduri grase de TIGANI asezate la 90 de grade in asteptarea bine-meritatelor
lovituri de nuia muiata in apa cu sare.
Insa nu putem merge mai departe, pe un drum nou, cu aceleasi haine murdare. Daca uitam
istoria riscam ca aceasta sa se repete si chiar daca, noi romii, avem tendinta crestineasca de a
abuza de conceptul "intoarcerii celui de al doilea obraz" pentru a fi palmuiti, cred ca ar fi
timpul ca aceste palme sa ne trezeasca o data pentru totdeauna in loc sa ne adoarma simturile
ca si pana acum. Intr-adevar, este o rusine sa fii turnator sau sa-ti bagi confratele in puscarie
chiar daca ti-a batut propriul copil insa nu cred ca ar lipsi acestei miscari care se contureaza
acum un DNA al romilor. Eventual un DRA (Direcita Romilor Anticoruptie). Un organ intern
care sa combine/adapteze codul penal si civil al statului cu codul Romani Crisului (NU
organizatia Romani CRISS).
Nu putem sa-i condamnam pe toti cei vinovati de aducere a etniei in stadiul actual deoarece
printre acesti vinovati ne numaram fara sa vrem si noi, batranii activisti. Fara permisiunea
noastra, fara compromisurile si ideile gen "lasa ca e bine si asa" si "lasa-l ca e tanar si ii vine
lui mintea la cap" aceste lepre care inca se mai fac vinovati (indirect) de acest "masacru"
impotriva etniei.nu ar fi avut nici o sansa.
Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa plateasca intr-un fel sau altul. Nu inseamna ca le va fi
permis sa-si faca jocul murdar si de acum inainte. Nu inseamna ca le va fi permis acestor
misei sa perverteasca si aceasta miscare noua cum au facut-o de fiecare data de-a lungul celor
26 de ani care au trecut si chiar inainte de '89. Vom fi obligati sa-i punem la zid si cel putin
sa-i aratam cu degetul obligandu-i macar sa iasa la pensie definitiv.

"- Sau, plecãm pe un drum nou, lãsând tot ce-i rãu ȋn spate (dar, fãrã a uita !); focalizându-ne
energiile pe construcție, recâştigarea demnitãții, conservarea identitãții."
Absolut! Cu amendamentul pe care l-am mentionat mai sus. Acest FAR va trebui sa fie un
adevarat far. Sa lumineze pana departe cu ajutorul conceptului PAKIV, al respectului,
demnitatii si cinstei. Ori pentru aceasta trebuie sa fim incisivi si sa avem toleranta zero fata de
coruptia TIGANEASCA. In primul rand pentru credibilitate in exterior si spargerea
prejudecatilor si in al doilea rand SI NU ULTIMUL pentru poporul nostru de suferinzi...
PENTRU COPIII NOSTRI!

Doresc sa mai adaug ca sunt total de acord cu domnul Vasile Ionescu si piramida pe care a
expus-o mai sus. Etapele de formare/actiune ale acestei miscari trebuiesc luate in considerare
daca se vrea sustenabilitate. Sunt de acord si cu domnul Florin Motoi ca noi, cei care stim cu
ce se mananca aceasta saorma a antirasismului si rolul vital pe care-l are aceasta, trebuie sa
educam poporul si sa demonstram concomitent care sunt cauzele simptomelor dar si sa gasim
solutii clare si eficiente pentru tratamentul bolii.
Binenteles ca si dumneavoatra aveti perfecta dreptate: mai multe fapte si mai putina
blablageala.

Cum vom combina aceste trei directii? Ehhh... asta este o adevarata arta. Arta
EFICIENTIZARII. O eventuala strategie Six Sigma, daca vreti.
7 februarie 2016
Domnule Dandos,
dacã afirm cã vã simțeam lipsa (opiniilor) poate, aş pãrea deplasat.
Argumentul principal care m-a determinat sã ader la acest grup a fost expunerea de motive a
Moderatorului, din care, la loc de cinste se aflã, schimbul (constructiv) de idei. Faptul cã se
ȋncearcã polarizarea unor concepții/persoane care doresc o reformã realã a etniei a stat la baza
ȋnvitației pe care v-am adresat-o.

Revenind la discuția noastrã, reiterez (şi, susțin) o afirmație pe care ați fãcut-o pe acest grup
(dar, când avea o altã denumire), aceea cã; „ avem abordãri comune – aproape identice; ne
diferențiem doar la formulãri (lucru perfect normal, deoarece asta evidențiazã personalitatea
fiecãruia).
Cele trei variante de (posibil) militantism sunt cele care - ȋn opinia mea, trebuiesc luate ȋn
discuție (dacã mai sunt altele, aştept precizãri !), analizate ȋn detaliu (aşa cum ați fãcut
dumneavoastrã), şi decis asupra celei mai bune opțiuni.
Între altele, recunosc cã am fost şi puțin perfid:
- modul de formulare a fost – oarecum – manipulator, ȋn sensul cã sugera rãspunsul;
- am ȋncercat sã-i „ridic mingea la fileu” domnului Ionescu, cel care a clamat/prezentat
primul, varianta – a treia cale !
Rãmâne de vãzut dacã opinia comunã a membrilor FAR va fi acceptatã şi de popor. În acest
punct se naşte o ȋntreagã dezbatere. Şi, am sã ȋncerc sã o provoc !
- care este reverberația conceptelor dezbãtute pe grup, ȋn comunitate ?
- cine sunt purtãtorii de mesaj ? Au ei abilitãți de decodificare ?
- dacã FAR decide/agreazã Calea de urmat, poporul va fi alãturi de noi ?
- cum ne gândim sã facem puntea de legãturã ȋntre „strategi” şi comunitate, astfel ȋncât sã nu
fim condamnați cã am decis noi, ȋn numele lor (fãrã o consultare prealabilã) ?
- ce pârghii vom folosi pentru a motiva națiunea sã ni se alãture ?
- care este orizontul de timp pe care ȋl avem ȋn vedere pentru ca ideologia sã se
materializeze ?
- poate FAR sã fie/ sã devinã reprezentativ astfel ȋncât autoritãțile/statul sã-l doreascã partener
de discuții ?
CUM ? Momentan, mã rezum la cele şapte „provocãri”.

P.S. 1 Am ȋnțeles trimiterea dumneavoastrã la Strategia de Management al Afacerilor dar aş

prefera o abordare mai ideologicã. Personal, chiar dacã țin cont de conceptele politico-
ideologice clasice, sunt adeptul unei viziuni pragmatice, ancoratã ȋn realitatea specificã
romilor.
P.S. 1bis Glumind – puțin amar, mi-e frica de Florin Motoi şi de reacția lui vehementã prin
care o sã ne anexeze celor pe care ȋi detestã azi şi pe care ȋi condamnã cã au fãcut din
Mişcarea romilor - o afacere şi, din romi – o marfã !
8 februarie 2016
Domnule Zaharia, in primul rand trebuie sa va multumesc ca m-ati invitat in acest grup. De
departe il consider cel mai serios si mai compatibil cu ideea de revolutie/reforma de care
minoritatea roma din Romania si nu numai are nevoie in acest al 12lea ceas al existentei sale.
Si nu exagerez deloc. Credeti-ma. Sunt membru in mai multe grupuri europene si nicaieri nu
se diseca problematica roma la un asemenea grad de profunzime ca si aici. Ca sa nu mai
mentionez interesele meschine care, pana acum, se pare ca nu indraznesc sa treaca de pragul
usii.

In ceea ce priveste manipularea si o anume perfidie pe care le mentionati sa stiti ca sunt cat se
poate de familiar cu acest joc. Si eu il practic:) Dar eu nu le-as da acestor ridicari la fileu o
conotatie negativa. Dimpotriva! Fara acest gen de dezbateri nu s-ar asigura o oarecare
fluidizare a dialogului si am lasa impresia celor care ne citesc ca discutam discutii.

Dar sa trecem direct la "provocari" si permiteti-mi sa va expun parerea mea:

"- care este reverberația conceptelor dezbãtute pe grup, ȋn comunitate ?"

Momentan trebuie sa recunoastem ca nici una. Comunitatea nu are habar de discutiile pe care
le purtam noi aici. Si chiar daca domnul Motoi a incredintat mandatul celor "destepti" trebuie
sa recunoastem ca nici noi nu suntem cei mai destepti si nici domnul Motoi nu reprezinta
intreg poporul. Binenteles ca binevointa si increderea pe care dansul o manifesta fata de grup
trebuiesc luate in calcul ca un punct de referinta insa numai viitorul si ACTIUNILE acestui
Front vor avea reverberatii in comunitate. Si asta pentru ca poporul este satul de vorbe si,
dupa 25 de ani de gargara tigano-politica au ajuns sa sufle si in iaurt.

"- cine sunt purtãtorii de mesaj ? Au ei abilitãți de decodificare ?"

La acest punct va voi raspunde mai jos si veti vedea si de ce.

"- dacã FAR decide/agreazã Calea de urmat, poporul va fi alãturi de noi ?"
Sa fim realisti. Poporul rom nu a fost niciodata alaturi de liderii sai. Si asta pentru ca niciodata
nu a avut lideri reali. Tovarasii care s-au perindat prin parlament timp de 25 de ani, regii si
imparatii de carton si vedetele tabloidelor au urcat doar dansul din buric la rang de bulibaseala
si nimic mai mult. Cu 20 de mii de voturi din 2-3 milioane s-au facut de ras(amar) atat ei cat
si coruptii FSN-isti care aveau nevoie de catei care sa le roada ciolanele pe sub mesele la care
s-a imbuibat gloata de fanarioti romani.

Poporul nu e prost domnule Zaharia. Poporul trebuie respectat si... tocmai aici au gresit
leprele care se considera si azi "lideri". Liderul este un produs al grupului, ales de grup.
Seful(de clan), boss-ul, dictatorul se impune cu ajutorul unor artificii(bani, muschi, teroare,
etc) dar la cea mai mica dovada de slabiciune poporul il inghite cu fulgi cu tot.
Liderul este altceva. Liderul este propulsat prin respect, incredere si capacitate. Si aceste
lucruri nu dispar atat de usor. Liderii sunt urmati de catre popor si in foc iar boss-ii sunt
aruncati in foc(mai devreme sau mai tarziu)
Imaginati-va un trib de oameni primitivi la marginea unei jungle. Acestia trebuie sa strabata
jungla si sa ajunga intr-un anumit punct inainte de a intra in sezonul ploios. Situatia este
oarecum acuta jungla fiind deasa si plina de obstacole. In acest moment, unul dintre indigeni,
mai sprinten, cu ochi buni si cu o bruma de inteligenta, este SOMAT sa se urce in cel mai
inalt copac ca sa stabileasca drumul pe care trebuie acestia sa-l urmeze. Din varful copacului
acesta stabileste punctul de destinatie si stabileste cel mai scurt parcurs. Coboara din copac si
deseneaza pe nisip o harta cat mai detaliata trasand o linie dreapta din punctul in care se
gasesc pana in punctul de destinatie. Aici isi intra in rol managerii(mesagerii la care faceati
dvs referire mai sus). Acestia studiaza harta, stabilesc obstacolele(munte, rau, padure, etc) si
transforma linia dreapta trasata de lider intr-o linie serpuitoare dar care totusi pastreaza
directia si parametrii initiali. Isi verifica traseul cu taietorii de tufisuri, constructorii de plute,
vanatorii care asigura hrana, femeile care au grija de copii si prepara hrana si batranii sau
bolnavii care se deplaseaza mai greu. Acestia fac ultimele ajustari ale traseului de urmat si
delega grupele de responsabili.

Rolul liderului nu se incheie aici. Acesta intervine pe tot traseul in situatiile de criza sau
pentru a-si incuraja oamenii sau pastra disciplina. Liderul are cel mai greu rol. El practic
impinge grupul din spate sau il trage dupa el in functie de situatie. Este persoana in mainile
caruia oamenii isi incredinteaza soarta si siguranta.

Raspunsul la intrebarea dvs? Da! Poporul va fi alaturi de FAR atunci cand se va tine cont de
schema de mai sus. Se spune ca "tot tiganu se crede sef". Da... este adevarat... ATUNCI
CAND SE SIMTE LIPSA LIDERULUI ADEVARAT.

"- cum ne gândim sã facem puntea de legãturã ȋntre „strategi” şi comunitate, astfel ȋncât sã nu
fim condamnați cã am decis noi, ȋn numele lor (fãrã o consultare prealabilã) ?"

Cred ca la acest punct v-am raspuns mai sus. In momentul in care "linia dreapta" pe care o
imaginam noi pe nisip va deveni serpuitoare prin consultarea nevoilor oamenilor si ajustarea
directiei in functie de aceasta, poporul va fi castigat definitiv. 

"- ce pârghii vom folosi pentru a motiva națiunea sã ni se alãture ?"

Una singura: BUNUL SIMT!

"- care este orizontul de timp pe care ȋl avem ȋn vedere pentru ca ideologia sã se
materializeze ?"

Ideologia este un organism viu. La fel ca si cultura si traditiile. Aeasta se muleaza pe

necesitatile timpului si se ajusteaza permanent. Orice ideologie este perfectibila nu perfecta
asa ca nu putem sa stabilim un orizont de timp. Personal consider ca ideologia exista deja iar
noi nu facem altceva decat sa o ajustam, sa o limpezim. Atata tot.

"- poate FAR sã fie/ sã devinã reprezentativ astfel ȋncât autoritãțile/statul sã-l doreascã
partener de discuții ? CUM ?"

Da! Absolut!¨
Cum? Simplu! Este suficient sa facem pe dos tot ce au facut ceilalti "parteneri" TIGANI.

IN loc de linguseala sa folosim presiunea, in loc de compromisuri rusinoase sa folosim forta

maselor si in loc de pozitia sluj sub masa stapanului sa luam loc la masa unde se afla painea si
cutitul.
Trebuie sa fim realisti domnule Zaharia. Relatia cu autoritatile/statul nu se bazeaza pe
dragoste iar respectul este generat de frica. Intre sluga si stapan nu exista parteneriat.
9 februarie 2016
Stimate domn Dandos, ȋmi pun ȋntrebarea: ar mai fi fost posibil un asemenea schimb de idei
(pentru mine: o plãcere !) dacã Moderatorul nu ne-ar fi pus la dispoziție acest canal de
comunicare ?
O parte a beneficiilor rezultate de pe urma modernitãții/tehnologizãrii informaționale rezidã şi
din faptul cã – deşi nu ne-am ȋntâlnit niciodatã, putem sã dialogãm liber/deschis, ca şi cum ne
cunoaştem de secole (am uitat sã vã spun cã eu sunt matusalemic !).
Într-o lume ideaticã/idealistã, mi-ar fi plãcut sã fim ȋmpreunã – toți cei de pe acest grup – la o
serie de colocvii FAR (laborator de idei). Eu sunt un tip mai simpluț: agreez
contactul/comunicarea directã, ȋn care vreau sã privesc interlocutorul ȋn ochi, sã-l simt
aproape/sã-l ating (deşi sunã ca dracu, sper cã nu i se dã o interpretare neprincipalã), sã percep
nestingherit dacã – pe lângã idei, şi trãirile sunt comune, etc. Încerc sã-mi imaginez o
asemenea ipostazã şi, credeți-mã, lucrurile aratã deosebit. Un think-thank de oameni deschişi,
responsabili, determinați, care au decența de a se asculta reciproc fãrã a ȋntrerupe, care deşi
dezbat opinii – nu se ceartã, care ȋşi argumenteazã opțiunile/orientãrile personale astfel ȋncât
auditoriul sã rezoneze fãrã rețineri....................... 
Cred cã ora la care aştern aceste rânduri/gânduri este responsabilã de nota melodicã a
exprimãrii/coerenței.

Încerc sã mã trezesc ! Salut viziunea optimistã pe care o constat din rãspunsul

dumneavoastrã ! Ştiu/simt cã este percepția tuturor celor care au aderat la acest grup şi asta
mã face sã cred cã intrãm ȋn armonie cu energiile pozitive ale Universului. Nu suntem noi mai
cu MOȚ (cum, bine spuneți), dar – este evident cã ne diferențiem de tot ceea ce a fost pânã
acum. O fi bine ? O fi rãu ? Aceste manifestãri fac parte din filonul nostru molecular sau sunt
rezultatele influențelor exterioare ? Poate, un mix ȋntre cele douã variante ?
Cred cã, ȋncã nu am reuşit sã-mi vin ȋn fire. (deşii, nu am nicio prietenie cu Bachus !)
Vedeți dumneavoastrã, melancolia asta jenantã care m-a cuprins, este produsul unei proiecții
dezolante ce nu vrea sã mã pãrãseascã: avem cu ce, dar nu avem cu cine ! Sunt constient cã
m-am nãscut = generație de sacrificiu şi voi muri = generație de sacrificiu. Ştiu cã este o
manifestare de profundã slãbiciune dar, sã-ți pui sufletul pe tavã ȋn fața celor ȋn care ai
ȋncredere (pe care ȋi consideri frații tãi) - ȋn oceanul de mizerie ce ne ȋnconjoarã; poate fi ca o
spovedanie (ȋmpãcare cu Dumnezeu-Adevãrul).

Cu ceva timp ȋn urmã, domnul Ionescu lansa o ȋntrebare/dilemã atât de dureroasã, ȋncât
nimeni nu s-a obosit sã vinã cu argumente: ”noi ştim ce vrem dar, ştim şi ce/dacã vrea
poporul” ?

Foarte plasticã comparația dumneavoastrã cu tribul şi jungla.

Oricât ȋncercãm sã ne ȋncurajãm, am da dovadã de infantilism dacã nu conştientizãm cã rãnile

ultimilor 25-26 de ani sunt purulente; cã falia dintre „cãlãuze” şi comunitate este extrem de
adâncã. Încep sã realizez de ce domnul Ionescu anticipeazã o potențialã reuşitã pentru
metanoia romã, abia peste douã-trei generații. Deşi matusalemic (aşa cum sunt), mi-ar mai
trebui ȋncã patru-cinci vieți ca sã pot vedea (cu ochii mei, nu cu ochii minții) - schimbarea.
Pesimism ?

Ca sã recreezi punți de legãturã durabile cu națiunea, ȋți trebuie TIMP, voințã, resurse, etc.
Modul cum imaginãm noi relaționarea cu comunitatea, sunã foarte bine. Aş vrea sã vãd ce se
ȋntâmplã când luãm proiecția de pe planşetã şi o punem ȋn iarba/colbul ulițelor.........

Am sã mã folosesc de un exemplu (şi, adresez scuze persoanei cã o folosesc ca model, fãrã un

acord prealabil): domnul Buceanu. Mi-aş dori sã putem identifica mii de Buceni (vã rog sã
observați cã nu fac nicio trimitere la Florin Motoi - ȋn calitate de exponent). 
Explicații:
- romii Buceni, ar fi prima mea opțiune ca legãturã cu comunitatea. În variatele analize care s-
au fãcut despre eşecul/falimentul activismului rom, s-a dezbãtut destul de puțin (pãrerea mea)
modalitãțile de relaționare (consistența şi coerența) dintre „Centru” şi etnie.
- Poate, nu este cel mai bun exemplu dar eu ȋl consider foarte elocvent: un tânãr educat, cu
bun simț - ataşat valorilor PAKIV, dornic de schimbare, preocupat de nevoile semenilor, plus
– extrem de important ! – trãitor ȋn comunitate şi vorbitor al limbii romani (din câte ştiu) !
- Ce impact putea avea mesajul „logofeților” de la Centru, ȋn condițiile ȋn care suficiența ȋi
ȋmpiedica sã omogenizeze contactul direct ? Când vii bãțos, ȋmbrãcat la „patru ace”, priveşti
adunarea cu superioritate şi te consideri Apostol (mai ales cã ȋi vezi pe romii din comunitate
pentru prima datã - venetic); lucrurile nu au cum sã fucționeze. Te apuci şi vorbeşti din cârți,
fãrã a cunoaşte realitatea specificã zonei sau a familiilor.
- Cum ar fi dacã ȋn FAR ar exista 10.000 (cifra vehiculatã de Moderator) de Buceni ?
Participanți activi la procesul de decizie, vor fi cei mai buni agenți de comunicare.
- Numãrul restrâns al „Cãlauzelor” va face imposibilã accesarea fiecãrei comunitãți.
- Receptarea mesajului şi cota de ȋncredere ȋn rândul oamenilor vor fi foarte ridicate ȋn cazul
ȋn care comunicarea va fi facutã de unul de-al lor (localnic). 

Şi, ajungem iar la ȋndemnul/imperativul lansat de domnul Ionescu: crearea de rețele.

Ajuns ȋn acest punct, mã simt dator sã vin cu o precizare: Moderatorul solicitã o țintã de
10.000 de colisteni. Cu siguranțã, aceastã valoare are un fundament. Dar, pentru sãnãtatea
FAR şi pentru eficiența grupului, cred cã ar trebui sã nu grãbim lucrurile. Personal, sunt fidel
idealurilor/obiectivelor propuse de Front şi aş dori sã contribui cât mai mult la dezvoltarea şi
notorietatea mişcãrii dar, anumite conjuncturi mã blocheazã. De peste doi ani, trãiesc la
Londra. Românii de aici relaționeazã destul de puțin ȋntre ei – doar, dacã situația o impune;
fiind prizonierii rutinei zilnice = serviciu – casã, preocupați numai de nevoile imediate. În
cazur romilor, lucrurile sunt şi mai ȋnchistate – foarte multi ȋşi reneagã apartenența. Este drept
cã nici anturajul meu nu este atât de vast.
De ce nu mi-am manifestat disponibilitatea pentru ȋnființarea unei filiale FAR ? Pe lângã
detaliile prezentate mai sus, argumentul principal este urmãtorul:
- Contactele mele sunt foarte puțin interesate (spre, deloc) de tot ceea ce ȋşi propune Frontul.
Ca sã constitui un grup, doar pentru a avea un numãr de aderenți care nu vor accesa
comunicarea niciodatã sau, ȋn cel mai bun caz – se vor rezuma sã dea din când ȋn când, câte
un LIKE, ca sã ştie lumea cã existã; prefer sã nu o fac. Eu cred ȋn destinul acestui FAR şi nu-
mi permit sã-mi bat joc nici de idealuri şi nici de munca colegilor. Oricum, din câte ştiu, noi
suntem centrați pe calitate şi nu pe cantitate.
Mã necãjeşte faptul cã nu reuşesc sã identific persoane cu care sã pot avea un schimb direct de
opinii (aşa cum am exprimat mai sus) şi, sper cã neputința mea nu va afecta existența
grupului.