1.2.

Program de calcul tabelar pentru prelucrarea datelor

Programele de calcul tabelar ofera facilitati în manevrarea datelor ce se constituie în tabele. Un
program de calcul tabelar permite introducerea de texte, date numerice si formule si/sau functii
de calcul. Punerea în lucru a programului OpenOffice.org se poate face în unul din urmatoarele
moduri:
- dublu click, daca pictograma programului OpenOffice.org este pe desktop, apoi click pe
programul dorit: Spreadsheet;
- click pe butonul de start, All Programs, OpenOffice.org, apoi click pe programul dorit: Calc;
- daca la instalarea programului s-a dat acceptul crearii unei pictograme în zona de
notificare(dreapta jos pe ecran), dublu click pe pictograma, New Document și apoi pe programul
dorit: Spreadsheet.

Figura 1.1. Lansarea în execuție a programului prin dublu click pe Desktop

Se deschide o fereastra ca în figura 1.2.

Figura 1.2. Ecran punere în lucru program OpenOffice

 Figura 1.3. Lansarea în execuție de la butonul de Start

Figura 1.4. Lansarea în execuție din zona de notificare

Dublu click pe pictograma deschide o fereastra ca în figura 1.5.

Figura 1.5. Ecran de selectare modul din OpenOffice.org

Click pe New Document, apoi click pe programul pe care dorim sa-l lansam în execuție, urmat
de OK. Se poate lansa mai rapid prin dubluclick pe programul pe care dorim sa-l pornim.
Ecranul standard afișat la punerea în lucru a programului, indiferent de modul în care am realizat
acest lucru este ilustrat în figura 1.6.

Figura 1.6. Ecranul standard program Spreadsheet

În figura 1.7. se pot vedea principalele componente ale ferestrei afisate de programul
Spreadsheet.

Figura 1.7. Componentele principale ale ferestrei Spreadsheet

La deschiderea unui fisier nou programul Spreadsheet afiseaza imaginea din figura 1.7. în care se
afla trei foi electronice de calcul (Sheet1, Sheet2 si Sheet3). În mod implicit se poate lucra în
prima foaie. Printr-un click se poate activa oricare din celelalte foi. De asemenea se poate cere
crearea și apoi, deschiderea oricâtor alte foi.
În fiecare foaie de calcul tabelar sunt generate linii și coloane, prin trasarea de catre program a
unor linii orizontale și verticale. La listarea unui tabel aceste linii nu sunt afișate în mod implicit.
Locul de intersecție dintre o coloana și o linie se numește celula (cell).
În fiecare foaie se poate introduce un alt tabel.
Se poate observa ca liniile sunt numerotate iar coloanele identificate prin litere.
Dupa literele A, B, …, Z coloanele se identifica prin combinatii de litere: AA, AB, AC, …
s.a.m.d. Numarul maxim de linii si coloane este în functie de memoria disponibila. Pentru
rezolvarea tabelelor uzuale numarul este mai mult decât suficient.
Orice celula se identifica prin specificarea coloanei urmata imediat de numarul liniei pe care
aceasta se afla. Aceasta identificare mai poarta numele si de adresa celulei. În ceea ce priveste
adresa, aceasta poate fi una din urmatoarele doua: adresa relativa sau adresa absoluta. Adresa
relativa este adresa formata din litera (literele) coloanei si numarul liniei. Adresa absoluta este
adresa relativa la care înaintea celor doua componente ale adresei se introduce caracterul $. Este
necesara aceasta identificare a celulelor pentru ca în formulele și/sau funcțiile ce se vor introduce
în anumite celule se vor folosi adresele și nu conținutul celulelor implicate în calculele
specificate. Exemplul concret ce va fi prezentat în continuare va lamuri acest aspect.
Exemple: B3 – adresa relativa, $B$3 – adresa absoluta.
Cele doua tipuri de adrese specificate au un anumit “comportament” atunci când formulele în
care suntintroduse sunt copiate în alte celule.
În orice moment cursorul se afla în foaia de calcul tabelar în ceea ce se numește celula activa. La
deschiderea unui fișier, în mod implicit celula A1 este celula activa. Se poate activa orice alta
celula prin click în locația respectiva, sau cu ajutorul tastelor sageți. De reținut, ca înainte de a
introduce ceea ce se dorește într-o celula, aceasta trebuie activata. De asemenea, înainte de a
modifica conținutul unei celule, aceasta trebuie activata, prin selectare.
Celula activa este marcata printr-un chenar mai gros, așa cum se poate observa în figura 1.8.
Celula activa în acest exemplu este B2.

Figura 1.8. Celula activa și punctul de control al umplerii

De remarcat și patratul din colțul din dreapta-jos al celulei active, care poarta numele de punctul
de control al umplerii (fill control). Prin intermediul acestui punct se va putea efectua copierea
celulei active, printr-o manevra ce va fi prezentata în cele ce urmeaza.
Pentru a se introduce (insera) o linie sau o coloana, întâi se activeaza o celula corespunzatoare,
ținând cont ca adaugarea unei noi linii se face deasupra liniei în care se afla celula activa, iar la
adaugarea unei coloane noi, aceasta se face în stânga coloanei în care se afla celula activa.
Aceasta adaugare nu marește numarul de linii sau coloane, ci are loc, de fapt o translatare în jos
(la o linie) sau o translatare spre dreapta (la o coloana) a ceea ce exista în foaia respectiva de
calcul. Figura 1.9. ilustreaza modul în care se insereaza o linie sau o coloana.

Figura 1.9. Inserarea unei linii sau a unei coloane

Click pe Insert (1) apoi click pe Rows (2) sau Columns (3).
Pentru ștergerea unei linii se vor efectua manevrele (click-urile) precizate în figura 1.10.

Figura 1.10. Ștergerea unei linii întregi

Pentru a selecta o întreaga linie se executa click pe numarul liniei. Pentru a selecta o întreaga
coloana se va executa click peste litera (literele) care identifica acea coloana. Imediat, întreaga
linie, respectiv coloana se va afișa pe video-invers. Apoi click dreapta, fara a mișca mouse-ul.
Pentru o linie selectata, ca în figura 1.10, se deschide meniul contextual și se selecteaza prin
click pe 3, opțiunea Delete Rows. La ștergerea unei linii toate liniile aflate sub aceasta se
translateaza în sus cu o poziție.
Ștergerea unei coloane se face în mod similar cu ștergerea unei linii, secvența de click-uri fiind
cea din figura 1.11. Pentru o coloana selectata, ca în figura 1.11, se deschide meniul contextual și
se selecteaza prin click pe 3, opțiunea Delete Columns.

Figura 1.11. Ștergerea unei coloane întregi

La ștergerea unei coloane întregi coloanele din dreapta acesteia se translateaza spre stânga cu o
poziție.

Crearea unui tabel

Crearea unui tabel, fie el si un tabel simplu, necesita parcurgerea a cel putin doua etape:
- proiectarea tabelului;
- introducerea datelor.
Proiectarea tabelului se face la masa de lucru în functie de natura problemei de rezolvat, de
algoritmii pe care îi vom utiliza în calcule, de grafica imaginii pe ecran si alte considerente.
Chiar daca la acest moment aceste etape ce vor fi prezentate dau impresia unor aspecte
complicate, se va putea vedea ca nu este așa. Se introduc însa, cu aceasta ocazie, o serie de
termeni specifici programelor din aceasta categorie.
Explicat foarte simplu, se construiește tabelul pe ecran așa cum s-ar crea tabelul pe o foaie de
hârtie: se vor trasa liniile ce marcheaza coloanele, liniile, se va introduce titlul tabelului, textele
din capul de tabel și etichetele de pe anumite linii. Apoi se vor introduce valorile numerice
corespunzatoare caroiajului trasat. Daca în modul manual ar urma sa efectuam calculele
corespunzatoare algoritmilor cu datele numerice din diferite elemente din tabel, valori pe care sa
le înscriem în alte locații din cadrul acestuia, într -o foaie de calcul tabelat vom introduce
formulele matematice și/sau funcțiile care efectueaza calculele solicitate în celulele în care dorim
sa se afle rezultatele acestor prelucrari. În scrierea acestor formule și/sau funcții vom utiliza, cum
am precizat, adresele celulelor în care se afla valorile numerice. Introducerea datelor este partea
operationala, ea se va repeta ori de câte ori vom folosi foaia de calcul.

Proiectarea tabelului

Proiectarea tabelului este prima etapa în procesul de creare a unui tabel. Un tabel, în acceptiunea
programelor de calcul tabelar se defineste prin doua elemente:
- structura;
- continut.
Structura unui tabel are în vedere elemente generale si stabile ale tabelului si
anume:
- titlul tabelului;
- denumirile coloanelor sau capul de tabel;
- denumirile rândurilor sau etichetele;
- formulele si/sau functiile de calcul.
Aceste elemente se stabilesc clar de la început si se introduc ca elemente fixe ale tabelului.
Continutul este reprezentat de datele propriu-zise. Ele sunt elementele variabile dintr-un tabel,
în sensul ca se schimba în mod firesc atunci când reluam programul de calcul; stocurile,
facturile, salariile, cheltuielile pe diferite categorii se prelucreaza lunar, sau zilnic, deci mereu se
reiau calculele dar cu alte seturi de date însa pe aceeasi structura de tabel.
În functie de natura datelor de intrare si firesc a rezultatelor, trebuie stabilite înca din etapa de
proiectare o serie de parametri. Operatiile de stabilire a acestor parametri sunt numite setari si se
refera la:
- dimensiunea coloanelor;
- alinierea datelor în cadrul unei celule sau pe întreaga coloana;
- pozitia marcii zecimale;
- optiuni speciale de afisare a rezultatelor.
Putem lucra cu setarile implicite ale programului conform carora:
- celula are o marime standard de 9 caractere;
- alinierea textului se face implicit la stânga, iar a numerelor implicit la dreapta și pe marca
zecimala;
- numarul de zecimale implicit este doi, etc.
Schimbarea acestor setari se poate face prin selectarea celulelor, apoi click dreapta si Format
Cells…, ca în figura 1.12.
 Figura 1.12 Formatarea celulelor

Fereastra de dialog care se deschide la selectarea optiunii este prezentata în figura 1.13.

Figura 1.13. Fereastra Format Cells

Am ales categoria (Category) Number (numere) care permite setarea modului de afisare a
valorilor numerice. Se poate observa optiunea Decimal places, cu valoarea implicita 0, care
reprezinta numarul de zecimale de afisat. De asemenea comutatorul Thousands separator care
activeaza/dezactiveaza afisarea unui separator între grupele de trei cifre în cazul unor numere cu
mai multe cifre. Click pe butonul OK va avea drept efect afisarea setarilor fixate.
De retinut ca zerourile nesemnificative de la partea zecimala nu sunt afisate în mod implicit, doar
la setarea corespunzatoare a numarului de zecimale de afisat.
Introducerea tuturor elementelor posibile într-o celula se va termina prin una din urmatoarele
posibilitati, actiunea fiind urmata de activarea altei celule:
- apasarea pe tasta <Enter>, care în mod implicit activeaza celula aflata pe aceeasi coloana, dar
pe rândul urmator;
- apasarea pe una din tastele sageti, care are drept rezultat activarea celulei imediat adiacente, în
directia indicata de sageata;
- click într-o alta celula, care activeaza celula respectiva.
Dupa terminarea introducerii, în conditiile alinierii implicite, textele vor ramâne înscrise ca atare
în celula, iar numerele se vor alinia în dreapta celulei.
Daca este necesar, se pot efectua modificari în tabelul inițial. Aceste modificari se refera la:
- structura tabelului;
- conținutul tabelului, adica date numerice și texte.
În ceea ce privește structura tabelului, se pot adauga și/sau șterge linii și coloane. Pentru a
introduce o linie sau o coloana se va proceda ca în figura 1.9.

Trebuie știut ca o linie se adauga deasupra liniei în care se afla celula activa

Sarcina de lucru 1
Pentru o mai usoara întelegere îti propun sa parcurgi practic introducerea tabelului urmator,
conform specificatiilor. Genereaza apoi graficul exemplificat.

Produse de relații publice aplicate în 2009

Tabel 1-1
Trim.1 Trim. 2 Trim. 3 Trim. 4 TOTAL %
Pliante 3 4 5 7
Fluturași 10 15 10 10
Telefoane 14 10 14 20
Afișe 20 15 12 15
TOTAL

Valorile numerice nu reprezinta neaparat valorile reale, sunt doar exemple.

Rubricile de TOTAL nu au fost completate deoarece calculele corespunzatoare(prelucrarile) vor
fi efectuate de catre programul Spreadsheet.
Se vor însuma pe orizontala si pe verticala valorile numerice din celulele respective.
Pentru realizarea tabelului porneste programul Spreadsheet si activeaza celula C4(se poate activa
oricare alta celula) în care introdu titlul: Produse de relații publice aplicate în anul 2009. Vei
observa ca textul va depasi marginea din dreapta a celulei. Întotdeauna un text mai lung va
acoperi celulele adiacente spre dreapta daca în acestea nu se afla nimic introdus. Daca în una din
celulele adiacente spre dreapta se afla un conținut oarecare, atunci textul introdus se trunchiaza
ca afișare. Activeaza apoi celula C7 în care introdu trimestrul Trim.1. Apoi activând celulele de
pe linia 7 spre dreapta introdu celelalte texte din capul de tabel, asa cum este Tabel 1-1.
Selecteaza apoi toate celulele ce fac parte din capul de tabel (click în C7, blocat butonul din
stânga si tras spre dreapta, pastrând linia, pâna în celula H7 inclusiv), apoi click pe butonul de
aliniere centrata 1, din figura 1.14. Conținutul celulelor C7, D7, E7, F7, G7, H7
se va centra în fiecare celula.
 Figura 1.14. Butoane de alinieri si chenare

De reținut ca alinierile, cunoscute: stânga, centrat, dreapta, între margini, se fac în interiorul
celulelor în care se aplica aceste alinieri.

Apoi activeaza celula B8 si începe sa introduci etichetele asa cum sunt în Tabel 1-1. Pentru
trasarea liniilor ce marcheaza tabelul selecteaza-l (click în B7, blocat butonul din stânga si tras
pâna când cursorul mouse-ului ajunge în celula H12. Apoi selecteaza butonul 2 ca în figura 1.10
si optiunea All Borders. Prin trasarea liniilor acestea se vor lista la imprimarea tabelului pe
hârtie.
Se va activa în continuare C8, apoi, pe rând celelalte celule si se vor introduce valorile numerice
ca în Tabel 1-1. Va rezulta un continut ca în figura 1.15.

Figura 1.15 Tabelul 1-1 în foaia de calcul tabelar din Spreadsheet

Pentru a putea cere programului sa efectueze calculul dorit în celula G8, întâi se activeaza
aceasta celula, prin click în aceasta celula, ca la punctul 1 din figura 1.16.

Totalul din G8 va fi reprezentat de suma valorilor numerice din celulele C8, D8, E8 si F8. Pentru
ca aceste celule sunt adiacente una celeilalte exista posibilitatea de a scrie compact, sub forma
unui grup de celule: C8:F8. Si pentru ca rezultatul dorit în celula G8 este suma celulelor
precizate mai sus, se poate cere programului sa efectueze calculul în una din modalitatile:
1) =c8+d8+e8+f8 (ca formula de calcul);
2) =sum(c8: f8) (ca functie introdusa prin dactilografiere în celula respectiva);
3) prin selectarea functiei de însumare, butonul indicat prin numarul 2 ca în figura 1.12.
 Figura 1.16. Selectarea functiei de însumare

Daca se procedeaza conform celei de-a treia posibilitati, va rezulta o imagine ca în figura 1.17.

Figura 1.17. Selectarea functiei de însumare

La selectarea functiei, programul Spreadsheetintroduce automat în celula activa

prin cautarea pe directia în sus pe coloana activa sau pe directia spre stânga, pe linia activa a unui
grup de celule care sa contina valori numerice, cu care ar putea opera. Ceea ce gaseste, ca grup
de celule, este trecut, pe video invers, deci selectat, în paranteza iar grupul de celule în tabel
se înconjoara cu un chenar. Cu alte cuvinte, programul propune un grup de celule cu a caror
continut sa se efectueze însumarea. Daca suntem de acord, si acesta este cazul de fata, atunci nu
ne ramâne de facut decât sa confirmam prin apasarea pe <Enter>. Indiferent de modul în care
introducem formula de calcul sau functia, la terminare, dupa apasarea pe <Enter>, în celula
respectiva va aparea valoarea rezultata în urma evaluarii calculului. Daca nu suntem de acord
cu selectia facuta putem dactilografia direct celulele cu care dorim sa se efectueze calculele.
Daca celulele nu formeaza un grup compact le putem introduce ca un sir, despartite prin
caracterul “,”, ca orice enumerare.
În formule si/sau functii se vor introduce întotdeauna adresele celulelor cu a caror continut sa se
efectueze calculele.
Dupa afisarea rezultatului în celula G8, se activeaza automat G9, ca urmare a apasarii pe
<Enter>. În aceasta celula ar trebui sa introducem o aceeasi formula ca cea din linia precedenta.
Atunci, se poate utiliza optiunea de copiere celule.
Se va activa din nou celula G8 în care se afla functia, se va plasa cursorul mouse-lui în punctul
de control al umplerii acestei celule, ca în figura 1.18.

Figura 1.18. Mouse-ul peste punctul de control al umplerii unei celule

Remarca forma cursorului, un plus. Se blocheaza butonul din stânga si se trage în jos pâna când
toate celulele, G8, G9, G10 si G11 sunt selectate, grupul apare încadrat într-un dreptunghi. La
eliberarea butonului în toate celulele apar rezultatele evaluarii calculelor pe liniile respective. Se
întâmpla asa pentru ca în procesul de copiere pe verticala se lasa neschimbata coloana pe care se
face aceasta operatiune, modificându-se numarul liniei, conform locului în care se face copierea.
Astfel se va putea observa (prin activarea celulelor respective) ca de exemplu în celula G9 se afla
functia: =SUM(C9:F9). “Ajustarea” adresei în procesul de copiere se face deoarece adresele
introduse sunt relative.

În mod similar se va introduce în celula C12 functia de însumare, care va fi: .Se
va efectua copierea formulei spre dreapta, în toate coloanele D, E, F si G. În mod evident
continutul celulei G12 este totalul general.
Pentru a corecta continutul unei celule se va activa celula respectiva. Apoi se poate introduce
noua valoare, sau noul text sau noua formula si/sau functie. Noul continut va înlocui vechiul
continut. Aceasta modalitate nu este convenabila în cazul unui continut mai lung, când trebuie
corectat doar o mica parte din acesta. Într-o astfel de situatie se va executa dublu click în celula
respectiva, manevra ce va plasa cursorul în interiorul acesteia. Se deplaseaza cursorul cu tastele
sageti în locul dorit si se efectueaza corectura. Daca ai remarcat ca la activarea unei celule
continutul acesteia apare si în bara de formule, atunci se poate rezolva problema corecturii si prin
plasarea cursorului, click cu mouse-ul, în aceasta bara. Mai departe se procedeaza ca în cazul
precedent. Orice modificare se termina prin apasarea pe <Enter> sau prin click în alta celula.
Pentru calculul valorilor procentuale, adica cât la suta din totalul cheltuielilor reprezinta totalul
pe orizontala de pe un rând, se va tine cont de regula de trei simpla, care conduce la a scrie în
celula H8 urmatoarea formula: = G8/G12.
Pentru introducerea acestei formule se poate proceda și în modul urmator: în celula H8 se
dactilografiaza semnul =, apoi click în celula G8, apoi se dactilografiaza caracterul /(simbolul
pentru operația de împarțire), apoi click în celula G12. Dupa ultimul click conținutul celulei va

fi: . Nu ramâne decât sa apasam pe <Enter> și se va afișa rezultatul, care va fi

numarul: 0,1032608696. Deoarece valoarea reprezinta un procent vom formata celula pentru a
afisa rezultatul ca procent, facând apel la butonul 3, apoi la butonul 2. În acest mod se va afișa
valoarea: 10,33%. În figura 1.19 pot fi observate butoanele.
 Figura 1.19. Butoane de formatare afisare continut celule

Atentie, manevrele precizate mai sus trebuiesc efectuate având selectata celula H8. Acum vom
copia formula din aceasta celula în jos, pentru a calcula astfel si celelalte procente. Atentie, cu
aceasta ocazie se va copia si formatarea celulei, ceea ce este în avantajul nostru. Daca vei efectua
copierea celulei vei obtine în cele patru celule de dedesubt (H9, H10 si H11) o eroare, #DIV/0!,
care se traduce prin încercarea de a împarti la 0. De retinut ca un calculator nu “stie” sa opereze
decât asa cum opereaza omul. A gresit profesorul, vei exclama cu vadita satisfactie! Eronat. Sa
vedem cum s-a facut copierea. Click în H9 ne afiseaza în bara de formule: =G9/G13. Reamintesc
ca la copierea celulelor cu formule în jos, se modifica numarul liniilor. Atunci iata ca formula
initiala =G8/G12 se va modifica în =G9/G13, ceea ce este foarte corect. Prin copierea în jos cu
un rând G8 s-a transformat în G9, iar G12 în G13. Dar în celula G13 nu se afla nimic, ceea ce din
punct de vedere numeric este echivalent cu numarul 0. Si atunci este evident ca avem de-a face
cu o eroare.
Se pune întrebarea: nu putem copia în acest caz? Putem face acest lucru cu ajutorul adresei
absolute. Modificam continutul celulei H8 astfel: =G8/$G$12. Executam acum copierea si
rezultatul va fi cel dorit, asta pentru ca în procesul de copiere a unei formule ce contine adrese
absolute, acestea nu se modifica.
Astfel în celulele H9, H10 si H11 formulele vor fi =G9/$G$12, =G10/$G$12 si respectiv
=G11/$G$12, iar tabelul va arata ca în figura 1.20.

Figura 1.20 Tabelul final

Valorile numerice cu care trebuie sa lucram sunt cel mai adesea numere reale, pozitive sau
negative. Pentru precizia calculelor se utilizeaza 2, 3 zecimale. De cele mai multe ori sunt
suficiente doar 2 zecimale. Aceste numere reprezinta operanzii în diferitele calcule pe care
trebuie sa le efectuam.
Expresiile matematice(algebrice) presupun alaturi de operanzi și operatori.
Operatorii uzuali sunt:
- semnul + pentru operația de adunare;
- semnul – pentru operația de scadere;
- semnul * pentru operația de înmulțire. Trebuie precizat ca semnul este obligatoriu, nu ca în
algebra, unde acesta este opțional, în funcție de contextul de lucru.
- semnul / pentru operația de împarțire.
Pentru a introduce o formula de calcul se activeaza mai întâi celula în care se dorește
introducerea acesteia. Primul caracter care se dactilografiaza este semnul de egalitate(=). Este
ușor de ținut minte, pentru ca ne gândim ca ceea ce se dorește a fi introdus în acea celula este
egal cu... Expresia algebrica ce se introduce dupa semnul egal poate fi oricât de complicata. În
ceea ce privește operanzii, aceștia vor fi adresele celulelor în care se afla valorile numerice cu
care dorim sa se efectueze calculele propriuzise. Dupa terminarea introducerii formulei de calcul
în celula respectiva apare automat rezultatul evaluarii expresiei. La activarea unei celule în care
se afla o formula de calcul aceasta se afișeaza în bara de formule(Input line).
Daca este nevoie sa corectam o valoare numerica, putem face în orice moment acest lucru. Se va
putea observa cu ușurința ca dupa terminarea introducerii modificarii, în mod automat se
reevalueaza toate formulele în care acea celula este implicata. Acesta este motivul pentru care în
formule se recomanda introducerea adreselor în care se afla valorile numerice și nu valorile
concrete.

1.3. Diagrame (grafice) în Spreadsheet

Un grafic este un obiect ce se va plasa în interiorul unei ferestre ce se afiseaza în foaia
electronica de calcul si în consecinta va putea fi plasat în alta pozitie prin mutare, sau micsorat,
marit, ori eliminat din foaia de calcul. Într -un grafic se reprezinta sub forma unui desen, ce
depinde de tipul si subtipul ales, valorile numerice selectate. Pentru acelasi set de date selectat se
pot genera mai multe grafice.
Activarea unui grafic, selectia sa, în vederea efectuarii unor modificari, ca de exemplu:
schimbarea tipului de grafic, a titlului sau a altor elemente constitutive, se face cu un click în
interiorul chenarului ce încadreaza graficul.
Graficele se pot tipari fara nici o problema odata cu tabelul sursa.
Exista mai multe tipuri de grafice: coloane, sector circular( pie), linii, bare, etc.
Fiecare tip este specific unui anumit tip de analiza. Astfel, pentru a compara între ele un set de
date, cel mai adesea se utilizeaza tipul de grafic coloane sau bare. Pentru a vedea evolutia în timp
a unui set de valori, tipul linie este cel mai indicat. Pentru a analiza ponderea unor valori într-un
întreg (similar procentelor calculate în exemplu) se recomanda tipul pie.
Pentru realizarea unui grafic se selecteaza întâi setul de valori numerice cu care se doreste a se
genera acesta.
Voi exemplifica generarea unui grafic plecând de la dorinta de a putea face o comparatie între
toate valorile tipurilor de produse de relatii publice utilizate în toate cele patru trimestre ale
anului. Pentru aceasta voi selecta toate datele, inclusiv capul de tabel si etichetele, adica grupul
de celule: B7:F11. În figura 1.21 se pot observa operațiile ce trebuiesc efectuate. Zona 1
reprezinta zona selectata. Prin selectarea pictogramei indicate de 2 se deschide o imagine ca în
figura 1.22.
Click pe tipul de grafic coloane va avea drept rezultat continutul din figura 1.21.

Figura 1.21. Alegerea unui tip de grafic

Figura 1.22. Graficul comparativ al tuturor valorilor

În mod implicit se creeaza un grafic cu coloane și se deschide o fereastra Chart Wizard. Prin
intermediul acestei ferestre se poate genera orice grafic. În figura 1.19. se pot observa pasii
pentru obținerea graficului dorit.
 Figura 1.19. Fereastra de dialog pentru obținerea unui grafic

Pasul 1. Chart Type este pasul în care se selecteaza tipul graficului. Se observa subtipurile de
grafice acolo unde este cazul. Sugerez sa execuți click pe fiecare tip de grafic din fereastra:
Chose a chart type pentru a vedea cum ar arata graficul generat cu datele selectate. ATENȚIE: o
serie de grafice nu sunt generate corect, deoarece utilizeaza doar o serie numerica. Pentru a mari
impactul vizual se poate activa butonul 3D Look și apoi alege din formele(Shape) din lista.
Pentru acest caz vom lasa selectarea implicita, și vom apasa pe butonul Next>>.
Pasul 2. Data Range. Conținutul acestei ferestre poate fi observat în figura 1.20.

Figura 1.20. Fereastra de dialog pentru Data Range

În aceasta fereastra se poate modifica zona selectata. Se poate observa cum zona este definita în
fereastra Data range ca adresa absoluta.
Se poate alege între seria de date pe coloane (Data series in columns) și seria de date pe linii
(Data series in rows). În figurile 1.21 și 1.22 se pot observa formele graficelor în fiecare dintre
cele doua selecții posibile.
 Figura 1.21. Graficul în modul Data series in columns

Figura 1.22. Graficul în modul Data series in rows

În figura 1.20 se observa ca butoanele First row as label și First column as label sunt activate
(bifa din casuța). Acest lucru înseamna ca prima linie și prima coloana din zona selectata
(B7:F11) reprezinta texte (etichete). Daca într-o selecție pentru o reprezentare grafica nu
selectam astfel de etichete, atunci debifam aceste opțiuni. În acest mod datele din prima și/sau
prima coloana vor fi considerate a conține date ce trebuiesc reprezentate grafic. Lasând starea din
figura 1.20, apasam pe butonul Next >> și ajungem la pasul 3.
Pasul 3. Data Series. Conținutul acestei ferestre poate fi observat în figura 1.23.
 Figura 1.23. Fereastra Data Series
În aceasta fereastra se pot personaliza seriile de date. Butoanele Add și Remove permit mutarea
seriilor de date Trim.1, Trim.2, Trim.3 și Trim.4 în alta ordine. Acționați butonul Remove și
observați schimbarile în imaginea graficului din fereastra din spatele prezentei ferestre.
Lasam totul neschimbat și selectam din nou butonul Next >>, ajungând astfel la pasul 4.
Pasul 4. Chart Elements. Conținutul acestei ferestre poate fi observat în figura 1.24.

Figura 1.24. Fereastra Chart Elements

În aceasta fereastra putem introduce tit luri pentru graficul care se genereaza. Astfel, putem da un
titlu graficului, eventual și un subtit lu. Putem da o denumire axei X și/sau respectiv axei Y.
Putem solicita sau inhiba afișarea unor linii ajutatoare pentru fiecare dintre cele doua axe
(Display grids). De asemenea, putem solicita sau inhiba afișarea unei legende (Display Legend),
precum și locul în care acesta legenda sa se afișeze(Left/Right/Top/Bottom). Sa precizam
un titlu pentru acest grafic, de exemplu: Grafic comparativ.
Se poate observa ca butonul Next >> nu mai este activ, deoarece nu mai exista nici un pas
urmator. Daca totul ne convine, atunci slectam butonul Finish.
Daca ceva nu este conform dorinței selectam butonul <<Back și revenim la pasul precedent. În
acest mod putem ajunge pâna la primul pas. La fiecare modificare în oricare din ferestrele celor
4 pași graficul afișat în fereastra corespunzatoare se modifica. Ast fel, putem observa noua forma
a grficului și putem decide daca convine sau nu cerințelor sau dorinței utilizatorului. (Pentru a
putea observa corect conținutul graficului, deplasați fereastra Chart Wizard pe ecran)
Dupa ce s-a generat un grafic, daca modificam conținutul unei celule, în mod automat, pe lânga
reevaluarea formulelor, se modifica și conținutul graficului.
Se salvează rezultatul prelucrarii sub formă de fișier.
Se pot genera mai multe grafice pentru un tabel, cu același date sau cu date diferite. Graficele,
care se afla așa cum s-a vazut în ferestre separate, pot fi deplasate oriunde în cadrul foii de calcul
tabelar.

1.4. Funcții în Spreadsheet

Funcțiile reprezinta secvențe de program ce pot fi apelate pentru evaluarea unor expresii de
diferite tipuri. Un exemplu foarte simplu, calculul mediei aritmetice a valorilor aflate într-un
grup de celule. Acest calcul poate fi scris și ca o formula de calcul de catre utilizator, dar este
mai simplu sa apelam la o funcție care sa efectueze acest calcul. Orice funcție are un nume și
unul sau mai mulți parametri. Pentru a putea apela la o funcție trebuie ast fel cunoscut numele
acesteia și parametrii pe care trebuie sa-i furnizam. Înainte de apelarea funcției se selecteaza
celula destinație.
Pentru o înțelegere mai ușoara îți voi prezenta un exemplu ce calcul al mediei aritmetice a unui
numar de 3 valori numerice aflate pe o linie, în celule adiacente.
Pentru a apela o funcție avem mai multe posibilitați:
1. Scrierea prin dactilografiere a numelui acesteia și precizarea parametrilor acesteia. Evident, se
presupune ca știm numele funcției pe care dorim sa o apelam. Vom introduce ca prim caracter
semnul “=”, apoi vom începe dactilografierea numelui funcției. Aceste este AVERAGE.
Programul asista utilizatorul, în sensul ca dupa introducerea primului caracter sugereaza o lista
cu funcțiile a caror nume începe cu acel caracter introdus. Figura 1.25 ilustreaza acest lucru.

Figura 1.25. Introducerea numelui funcției Average

În cazul de fața în lista apare un singur nume de funcție. Și pentru ca aceasta este funcția dorita
confirmam sugestia facuta apasând tasta <Enter>. Va rezulta o imagine ca în figura 1.26.
 Figura 1.26. Confirmarea numelui funcției Average

Se poate observa poziționarea cursorului între paranteze și un text ajutator care îmi precizeaza ce
parametri sau argumente trebuie sa furnizez funcției respective. În acest caz selectam cu mouse-
ul celulele B3:D3. Va rezulta o imagine ca în figura 1.27.

Figura 1.27. Selectarea argumentelor funcției Average

Se poate observa ca în paranteza este înscris tocmai grupul de celule selectat. În acest moment nu
avem altceva de facut decât sa confirmam selecția prin apasarea pe aceeași tasta <Enter>.
Imediat conținutul celulei se schimba, fiind înlocuit de valoarea mediei aritmetice a celor 3 valori
numerice aflate în grupul de celule B3:D3.
2. Selectarea funcției din lista de funcții, prin intermediul vrajitorului de funcții (Function
Wizard), ca în figura 1.28.

Figura 1.28. Apelarea unei funcții prin Function Wizard

Se deschide o fereastra ca în figura 1.29.

 Figura 1.29. Fereastra Function Wizard

Și în acest caz vom efectua același operații: vom selecta numele funcției, iar apoi vom comunica
parametri. Selectarea numelui se va efectua din lista de funcții, deci, iarași trebuie sa cunoaștem
numele funcției. Nu este o soluție eleganta, dar putem selecta pe rând numele funcțiilor din lista.
Se poate observa cum în partea din dreapta a ferestrei cu nume de funcții se explica (în engleza)
ce face funcția respectiva. Dupa alegerea numelui, AVERAGE se apasa pe butonul Next >> și
se trece la urmatoarea etapa, de selectare a parametrilor funcției. Figura 1.30 ilustreaza aceasta
noua etapa.

Figura 1.30. Etapa de selectare a parametrilor funcției alese

În mod implicit la afișarea ferestrei din figura 1.30 cursorul se plaseaza în zona indicata de
sageata 1. Selectam grupul de celule B3:D3 în modul cunoscut și astfel acest grup de celule este
înscris în zona indicata de aceeași sageata. Rezulta o imagine ca în figura 1.31.

Figura 1.31. Completarea parametrilor unei funcții

Sageata 1 din figura 1.31. indica locul în care programul preia identificarea zonei selectate.
Sagețile 2 precizeaza zonele în care se afișeaza rezultatul. Sageata 3 indica zona unde se afișeaza
funcția selectata și parametri precizați. De remarcat primul caracter, “=”. Aceeași formula se
afișeaza și în bara de formule. Prin selectarea butonului de comanda OK, indicat de sageata 5 se
încheie dialogul și se afișeaza rezultatul în celula E3.
3. Prin selectarea din meniul orizontal. Modul de lucru este ilustrat în figura 1.32.
 Figura 1.32. Selectarea introducerii unei funcții din meniul orizontal, opțiunea Insert

Se deschide aceeași fereastra ca în figura 1.29. În continuare se va proceda ca la modalitatea 2

precizata mai sus.

Funcțiile în Spreadsheet se împart în mai multe categorii, așa cum se poate observa în figura
1.33.

Figura 1.33. Categoriile de funcții

Dintre toate aceste categorii este posibil sa trebuiasca sa utilizezi funcții din categoria:
Mathematical și Statistical. Recomand selectarea unei categorii și apoi selectarea pe rând a
funcțiilor din categoria respectiva. În fereastra din dreapta se vor afișa informații privitoare la
funcția respectiva. În acest mod vei putea ști care sunt funcțiile din acest program.

1.5. Sortarea datelor

Sa presupunem ca avem un tabel în care se afla numele unor persoane, alaturi de alte date despre
acestea: adresa, CNP, numar telefon, etc. Ceea ce dorim este ca aceasta lista sa o ordonam
alfabetic dupa numele persoanelor. Aceasta ordonare se numește cu alte cuvinte, sortare.
Sortarea se poate face ascendent sau descendent. Fie tabelul simplu din figura 1.34, în care am
introdus patru nume de familie și un numar în dreptul fiecarui nume.

Figura 1.34. Tabelul cu nume și o valoare numerica

Tot în figura 1.34 am precizat și butoanele prin intermediul carora se poate solicita sortarea.
Sortarea înseamna schimbarea locurilor liniilor, astfel încât pe o coloana valorile sa fie în ordine
ascendenta (crescatoare) sau descendenta (descrescatoare). Daca pe o coloana se afla introduse
texte, atunci sortare crescatoare înseamna ordonarea alfabetica, iar sortare descrescatoare ordine
invers alfabetica. Daca în coloana respectiva se afla valori numerice, atunci sortare crescatoare
înseamna ordonarea corespunzatoare, adica de la valorile mai mici spre valorile mai mari, iar
sortarea descrescatoare ordonarea inversa, adica de la valorile mai mari spre valorile mai mici.
Pentru a putea sorta (ordona) se plaseaza cursorul pe orice linie din tabel, a coloanei dupa care se
dorește realizarea sortarii. Se accepta și activarea unei celule libere, dar lipita de o celula
componenta a tabelului. (În exemplul de fața, celulele B2, A3, A4, A5, A6 și B7 sunt lipite de
tabel. Daca se activeaza oricare dintre aceste celule, se va ordona dupa coloana B, care conține
numele persoanelor). Spre exemplu daca se face activa celula B2, și apoi se selecteaza sortare
ascendenta se obține rezultatul din figura 1.35.
 Figura 1.35. Ordonarea crescatoare dupa o coloana cu text

Se poate observa cu ușurința ca lista este ordonata alabetic dupa numele persoanelor din tabel.
Daca activam celula C2, de exemplu, și apoi selectam sortarea descrescatoare, se va obține un
rezultat ca în figura 1.36.
Se poate observa ca în lista liniile sunt ordonate astfel încât valorile numerice din coloana C sa
fie în ordine descrescatoare a valorilor.

Figura 1.36. Sortare descrescatoare dupa o coloana ce conține numere

Exemplul de sortare a datelor prezentat mai sus este un caz particular. Orice tabel are un titlu,
nume de coloane și/sau etichete în stânga, elemente care nu sunt prezente în exemplele de mai
sus. Apoi este posibil sa dorim sortarea dupa mai multe criterii: adica pentru doua valori egale în
doua celule ordinea de aranjare sa țina cont de alt criteriu. În exemplul urmator se va vedea o
astfel de situație.
Pentru rezolvarea problemelor enunțate mai sus se va utiliza comanda de sortare Sort... selectata
din opțiunea Data a meniului orizontal.
Fie urmatorul tabel:
 Figura 1.37. Tabel inițial

Se dorește sortarea datelor dupa nume și prenume, iar la nume egale (același nume și prenume)
sa se ordoneze descrescator dupa vârsta.
Pentru a obține acest rezultat, mai întâi se activeza oricare celula din tabel. Nu trebuie selectat tot
tabelul, apoi Data/Sort... și se deschide o fereastra ca în figura 1.38.

Figura 1.38. Fereastra de sortare

Sa analizam puțin fereastra Sort. În tab-ul Sort Criteria apar: Sort by și de doua ori Then by. Asta
înseamna ca vom putea solicita sortarea dupa maximum 3 criterii. Pentru fiecare criteriu exista
cele doua butoane radio cu opțiunile: Ascending și Descending.
Conform cerinței de sortare enunțata mai sus vom efectua în fereastra Sort urmatoarele acțiuni.
 Figura 1.39. Selectarea primului criteriu de sortare

Din fereastra derulanta Sort by vom alege din cele trei denumiri din capul de tabel Nume si
prenume. Vom lasa activat butonul Ascending, care, conform celor precizate mai sus înseamna
ca va face aranjarea în ordine alfabetica.

Figura 1.40. Selectarea celui de-al doilea criteriu de sortare

În continuare, conform imaginii din figura 1.40 vom selecta din fereastra derulanta denumirea
Varsta. Apoi vom selecta opțiunea Descending, deoarece aceasta este cerința în acest exemplu.
Click apoi pe butonul de comanda OK, iar rezultatul este prezentat în figura 1.41.

Figura 1.41. Rezultat sortare tabel

Se poate observa ca liniile din tablul inițial sunt afișate în alta ordine. În primul rând liniile sunt
afișate în ordine crescatoare (alfabetic) dupa numele și prenumele persoanelor introduse în tabel.
Apoi, pentru ca exista doua persoane cu același nume și prenume, prin cerința celui de-al doilea
criteriu de sortare mai întai este trecuta persoana cu vârsta mai mare și apoi cea cu vârsta mai
mica.

Filtrarea datelor dintr-un tabel

Este posibil ca uneori, într-un tabel cu multe date sa dorim sa putem vedea doar anumite date ce
corespund unor criterii. De exemplu, în tabelul de mai sus dorim sa vedem doar persoanele care
au vârsta cuprinsa în intervalul 21-22 ani, inclusiv aceste vîrste. Matematic asta înseamna relația:
21 <= vârsta <= 22.
O astfel de afișare se poate obține printr-o filtrare a datelor. Adica se vor afișa doar datele din
tabel care satisfac relațiile introduse.
ATENȚIE! Datele nu sunt șterse din tabel, doar sunt “ascunse” – temporar nu sunt afișate.
În figura 1.42 pot fi observate manevrele ce trebuiesc efectuate.
 Figura 1.42. Filtrarea datelor

În urma selecțiilor efectuate cu ajutorul mouse-ului se deschide o fereastra Standard Filter, cu un

conținut ca în figura 1.43.

Figura 1.43. Exemplu de filtrare standard a datelor

În fereastra din figura 1.43 se vor selecta componenetele relației matematice 21 <= vârsta <= 22,
care se traduce prin doua inegalitați legate prin conjuncția și (AND), adica 21 <= vârsta AND
vârsta <= 22.
1 se va face click pe vârful de sageata, pentru a deschide fereastra derulanta și se va selecta
Varsta la 2;
3 se va selecta semnul primei inegalitați >=;
4 se va selecta valoarea 21;
5 se va selecta AND;
6 se va selecta din nou varsta;
7 se va selecta semnul celei de-a doua inegalitați <=;
8 se va selecta valoarea 22;
9 se va confirma ceea ce am introdus prin selectare buton de comanda OK.
În figura 1.44 se poate observa ceea ce trebuie sa obții dupa ce faci selecțiile 1-8, înainte de
aselecta OK.

Figura 1.44. Conținutul ferestrei de comunicare condiții de selectare

Dupa confirmarea prin apasarea pe butonul de comanda OK, aceasta fereastra se închide, iar
conținutul tabelului devine cel din figura 1.45.

Figura 1.45. Conținutul tabelului dupa filtrare

De remarcat faptul ca liniile 5, 6, 7 nu sunt afișate.

Efectuarea operațiunilor din figura 1.46 va avea drept efect afișarea din nou a rândurilor ascunse
(Hide). În locul indicat de sageata 1 din figura 1.46 vei executa click-drepta.
 Figura 1.46. Revenirea la afișarea întregului tabel

Sa presupunem ca lista este mai lunga iar în capul de tabel sunt mai multe coloane, cu diferite
titluri. În mod implicit, daca efectuam o defilare în jos spre linii cu numere mari, va disparea
capul de tabel și pentru un tabel mai complicat, conform presupunerii facute, este posibil sa nu
mai știm semnificația coloanelor. Pentru a preîntâmpina o ast fel de situație, exista posibilitatea
“înghețarii” (Freeze) unor linii dar și a unor coloane, la o defilare a imaginii. Pentru a realiza
aceasta manevra, se selecteaza prima linie de dupa capul de tabel, ca în figura 1.47 (Click pe
numarul liniei). Apoi se vor efectua selecțiile precizate în aceeași figura 1.47.
 Figura 1.47. Înghețarea defilarii la un tabel mai mare

Efectueaza acum o defilare în jos, pentru a vedea liniile 28, 29 de exemplu și vei observa ca linia
cap de tabel și cele aflate deasupra, adica liniile: 1, 2, 3 și 4 se afișeaza. Operațiunea inversa,
adica selectarea aceleași linii, apoi Window va afișa, și un click va duce la dispariția bifei, deci
se revine la afișarea normala.
Același lucru se poate realiza și la nivelul unei coloane.
Rezumat
Continutul tabelelor se introduce într-o foaie de calcul tabelar (foaie electronica de calcul) ca în
afara calculatorului. Pentru efectuarea calculelor necesare se introduc formule de calcul
matematice, dar nu cu valorile aflate în celule ci cu adresele celulelor.
Se pot genera mai multe tipuri de grafice.
Orice modificare a unei valori numerice are drept rezultat reevaluarea formulelor în care celula
respectiva este parte și se modifica corespunzator și graficul în care aceasta valoare este
selectata.
Teste de evaluare
Introduceti si completati rubricile libere, conform semnificatiilor din rubricile corespunzatoare
cu ajutorul programului Spreadsheet.

1. Situatia vânzarilor în perioada sarbatorilor de iarna

2. Situatia scolara la sfârsitul sesiunii de examene

Bibliografie minimala
Paul Pocatilu, Dragos Vespan (2009). Birotica profesionala. Bucuresti: Editura
ASE Bucuresti. pag.92-214.
http://www.tutorialsforopenoffice.org/
http://www.learnopenoffice.org/tutorials.htm
http://www.kaaredyret.dk/openoffice_links.html
http://www.gcflearnfree.org/openoffice
http://www.open-of-course.org/courses/course/view.php?id=33
http://www.opensourcevarsity.com/openofficebasics/openofficeleadingintro

http://education.uregina.ca/technology/ecmp355/Tutorials/OOCalcTutorial.pdf