SEMINAR VI

Rezumat
În sistemul procedurii extraordinare, procesul era condus numai de către
magistratul judecător. Totodată dispar cele 2 faze ale procesului, de unde şi denumirea
noii proceduri, extra ordinem, care se desfăşoară în afara lui ordo. Procedura
extraordinară a fost generalizată abia în epoca postclasică, dar ea a funcţionat în
anumite cazuri, chiar şi în epoca clasică.

TEST DE AUTOEVALUAREA CUNOȘTINŢELOR

După ce aţi parcurs materia aferentă cursului - Procedura extraordinară,

răspundeţi la următoarele înterbări:

a) Care sunt caracterele procedurii extraordinare?

b) Cine pronunţă sentinţa în cadrul procedurii extraordinare?
c) Definiţi apelul.
d) Care sunt caracterele apelului?
e) Descrieţi metoda de judecată a juriştilor romani.

RECAPITULARE
PROCEDURA CIVILǍ ROMANǍ

1. Explicaţi noţiunile de imperium şi jurisdictio.

2. Rezumaţi aspectele specifice procedurii de judecată în faţa magistratului,
din cadrul procedurii legisacţiunilor.
3. Care a fost cel mai vechi caz de restitutio in integrum? Explicaţi!
4. Definiţi acţiunea.
5. Enumeraţi categoriile de acţiuni.
6. Definiţi drepturile subiective.
7. Descrieţi structura formulei.

RECAPITULARE MATERIE DREPT ROMAN

Să ne reamintim!

8. Definiţi dreptul.
9. Definiţi norma juridică
10. Definiţi dreptul public şi dreptul privat.
11. Definiţi jurisprudenţa.
12. Definiţi şi caracterizaţi ius civile.
13.
REZOLVARE 1.
1.Caracterele procedurii extraordinare sunt extra ordinem.
2.Sentinta in cadrul procedurii extraordinare o pronunta numai magistratul judecator.
3.Apelul este o cale ordinara de atac care se poate exercita impotriva unor hotarari
judecatoresti pronuntate in prima instanta de catre judecatori sau de tribunale .Hotararile
pronuntate de instante de apel pot fi aplicate cu recurs,care se judeca la o curte de apel,in
cazul hotararilor date de tribunal,sau de catre Inalta Curte de Casatie si Jutitie,in cazul in
care hotararea atacata provine de la o curte de apel.
4.Caracterele apelului
a)Apelul era suspensiv de executare -adica prima hotarare nu putea fi pusa in executare
pana la judecarea cererii apelului.
b)Apelul era devolutiv de instanta -a doua instanta trebuia sa cerceteze din nou fondul
procesului .
5.Metoda de judecata a juristilor romani este o metoda cazuistica,adica se porneste de la
un caz concret,pentru a putea deduce mai apo regula aplicabila altor situatii similare.In
timp,jurisprudenta a dobandit un caracter stiintific,prin faptul ca dreptul a devenit o
stiinta autonoma,iar gandirea juridica a fost sistematizata.

REZOLVARE 2.
1.Imperium=era puterea de comanda a magistratului.
2.Jurisdictio=era dreptul magistratului de a supraveghea indeplinirea formelor proprii
legisactiunilor prin care partile urmareau sa-si valorifice pretentiile.In sens larg,imperium
cuprinde si jurisdictio.
3.EXEMPLU-cel mai vechi caz este restituito in integrum ob obsentiam -daca un
cetatean lipsea vreme indelungata din Roma,in interesul serviciului,si in acest timp
cineva ii uzucapa un bun,pretorul putea acorda restitutio in integrum prin care desfiinta
uzucapiunea.
4.Sacramentum(pariu)este actiunea legii prin care se judecau procesele cu privire la
propietate -sacramentum in rem-si la creantele avand ca obiect anumite sume de bani sau
anumite lucruri-sacramentum in personam.
5.a)Sacramentum in rem.
b)Sacramentum in personam.
1.Actiuni in rem si actiuni in personam,actiuni civile si actiuni honorarii,actiuni directe
si actiuni utile,actiuni populare si actiuni private,actiuni penale si actiuni
persecutatorii,actiuni de drept strict si actiuni de buna credinta,actiuni arbitrarii.
6.Caracterul judiciar-consta in faptul ca partile erau obligate sa se prezinte in fata
magistratului si sa se pronunte anumiti termeni solemni(formule).
Caracterul legal-impune partilor,care doreau sa-si valorifice anumite drepturi
subiective,folosirea unor termeni luati din legea pe care se intemeia legisactiunea
corespunzatoare.
Caracterul formalist-era dat de faptul ca atat partile cat si magistratul,pronuntau formule
si termeni solemni,care trebuiau respectate cu strictete.
7.Formula cuprinde 4 parti principale.
 a) intentio-cuprindea afirmarea pretentiilo reclamantului,care obiectul pretentiilor
reclamantului era precis determinat,intentio era cearta,iar cand dreptul reclamantului
urma sa fie apreciat de judecator,intentio era incerta.
b)demonstratio-cuprindea cauza juridica (izvorul) a pretentiilor reclamantului
(contract,testament,etc.).
c)adiudication figura numai in formula actiunilor in partaj,judecatorul fiind imputernicit
sa atribuie celor aflati in proces dreptul de propietate asupra partii de lucu ce le reveneau
prin iesirea din indiviziune.
d)condemnatio-este faza in care judecatorul,simplu particular,era investit de catre pretor
cu dreptul de a pronunta o sentinta de condamnare sau de absolvire.
In cuprinsul formulei puteau intra 2 parti accesorii.
a)exceptiunile
b)prescriptiunile